Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 133/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr. 133
Ședința publică de la 26 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Juverdeanu
JUDECĂTOR 2: Ciubotariu
JUDECĂTOR 3: Ancuța Gabriela Manea
Grefier: - -
Ministerul Publica fost reprezentat prin procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal, având ca obiect " infracțiuni privind circulația pe drumurile publice " - OUG195/2002, promovat de inculpatul recurent împotriva deciziei penale nr.226/A din 10 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul penal nr-.
Conform dispozițiilor articolului 297 din Codul d e procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților, constatându-se că lipsește inculpatul recurent pentru care răspunde avocat ales -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, că este al doilea termen de judecată, că recursul nu a fost motivat conform dispozițiilor prev. de art.385 indice 10 Cod procedură penală, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Avocat - depune la dosar, motivele de recurs, după semnare și datare de către președintele completului de judecată se atașează la dosarul cauzei.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în recurs.
Avocat -, având cuvântul, pentru inculpatul recurent, susține oral motivele de recurs expuse detaliat în scris, motive care vizează nelegalitatea și netemeinicia celor două hotărâri pronunțate în cauză.
Susține apărarea că în mod greșit Judecătoria Vasluia dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.87 alin.1 din nr.OUG195/2002, cu aplicarea disp.art.81 Cod penal, sentință menținută prin decizia pronunțată de Tribunalul Vaslui.
Precizează apărarea că a susținut atât la instanța de fond cât și la instanța de apel și înțelege să susțină și în fața instanței de recurs că beția este stare de fapt, iar alcoolemia, limita prevăzută de lege, nu este doar o stare de fapt, ci aceasta se demonstrează științific printr-o probă care se circumscrie cerințelor impuse de legiuitor.
Norma care reglementează și sancționează fapta de a conduce pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică mai mare, este un text de lege care se raportează la momentul conducerii efective a autoturismului și nu a recoltării probelor biologice. Momentul conducerii efective a autoturismului este cel al săvârșirii, al consumării infracțiunii, ori atât timp cât nu s-a probat că la momentul conducerii, între orele 20:25 - 20:45 nu s-a stabilit care a fost alcoolemia pe care ar fi avut-o inculpatul s-a încălcat principiul administrării nemijlocite a probelor, pentru că nu s-a făcut un calcul, o expertiză care să stabilească care a fost alcoolemia între acest interval de timp, și nu la orele 21:15 așa cum s-a procedat, după cum rezultă din buletinul de analiză chimică aflat la dosar.
Apreciază apărarea că hotărârea de condamnare a inculpatului s-a luat în baza unor probe lovite de nulitate, întrucât, la recoltarea probelor s-au încălcat normele care reglementează recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei instituite prin Ordinul Ministrului Sănătății, publicate în Monitorul Oficial nr.363/2006. Indiferent de momentul în care unitatea spitalicească a fost sau nu, dotată cu truse standard de recoltare a probelor biologice, probele nu puteau fi prevalate și prelucrate decât în condițiile prevăzute de textul de lege citat. Toate unitățile spitalicești abilitate să recolteze probe biologice trebuie să se doteze cu trusele standard. Având în vedere că la data recoltării probelor biologice spitalul nu avea trusă standard, iar recoltarea probelor biologice s-a făcut pe baza trusei dată de polițist, probele recoltate sunt nule.
Reiterează cererea de admitere a recursului, casarea celor două hotărârii și, rejudecând cauza să se dispună achitarea inculpatului pentru infracțiunea ce i se reține în sarcină întrucât nu a comis fapta penală în sensul impus, prevăzut de legiuitor în textul de lege.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului promovat de inculpat ca fiind nefondat, decizia recurată fiind legală și temeinică.
Motivele invocate astăzi de către inculpat, prin apărătorul ales, nu pot fi primite de instanța de recurs întrucât din materialul probator administrat în cauză s-a stabilit cu certitudine vinovăția inculpatului, neexistând date din care să rezulte că rezultatul analizei toxicologice ar fi putut să fie influențat de neregularități intervenite în actul de recoltare a probelor, fiind respectată metodologia descrisă de ordinul Ministrului Sănătății.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Curtea de Apel,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 720/14.05.2008, Judecătoria Vaslui, în temeiul art. 87 al. l din nr.OUG 195/2002 - republicată (art. 79 al. 1-vechea reglementare), l-a condamnat pe inculpatul -, la pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare, cu aplicarea art. 74 lit. a, c pen. și 76 lit. d pen. și i-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II, lit. b pen. în cond. prev. de art. 71 al.2 pen. iar în baza art. 81. pen. suspendat condiționat executarea pedepsei și s-a fixat termen de încercare de 2 ani și 9 luni, conform art. 82. pen.
În baza art. 359. pr. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, iar în baza art. 71 al. 5. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza art. 191. pr. pen, inculpatul fost obligat la plata către stat a sumei de 130 lei-cheltuieli judiciare avansate în cursul urmăririi penale și al judecății.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în ziua de 27.05.2007, în jurul orei 20:45, organele de poliție au fost sesizate că la aproximativ 100 metri de DN 24, înspre localitatea, a avut loc un accident de circulație soldat cu daune materiale. S-a constatat la fața locului că, într-un șanț se afla răsturnat autoturismul marca "Renault", cu nr. de înmatriculare VS - 10 -, iar lângă mașină se afla conducătorul auto în persoana inculpatului -.
Inculpatul s-a deplasat cu autoturismul poliției la Spitalul Județean, unde inițial a fost testat cu aparatul alcooltest, la ora 21:01, rezultând o valoare de 1,01 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Ulterior, i-au fost recoltate probe biologice de sânge, rezultând valorile de 1,80 %0 (la proba 1 - ora 21.15) și, respectiv, 1,60 %0 (la proba a doua - ora 22,15).
Din adresa înaintată la dosar (fila 40) însoțită de actele doveditoare, rezultă că atât medicul cât și asistența care au procedat la recoltarea probelor biologice de sânge aveau drept de liberă practică, așa cum prevăd dispozițiile legale. De asemenea, atât din actele întocmite cu ocazia prelevării probelor biologice de sânge, cât și din informațiile comunicate prin adresa Spitalului Județean de Urgență V, rezultă că s-a folosit o trusă intactă de recoltare.
Judecătoria a reținut că prelevarea probelor biologice de sânge s-a făcut cu respectarea procedurii prevăzute de Ordinul nr. 367/2006 al ministerului sănătății. De asemenea, declarațiile inculpatului cu privire la ora consumului și cantitatea de alcool ingerată nu sunt constante, iar intervalul de 30 minute în care urma să se facă recoltarea a fost respectat și, oricum, acesta este un termen de recomandare și nu un termen a cărui nerespectare ar atrage nulitatea probei. De altfel, stabilirea în cursul urmării penale a valorii alcoolemiei s-a făcut prin analizarea probelor de sânge prelevate de la inculpat, prelevare care nu a fost contestată de acesta, valorile astfel obținute fiind valori certe și obiective, obținute printr-o metodă științifică, care demonstrează caracterul lor probant, astfel încât nu pot fi ignorate sau înlăturate în favoarea unei alcoolemii ipotetice, stabilite doar pe baza declarației de consum a inculpatului.
În drept, prima instanță de fond a considerat că fapta inculpatului, de a conduce autoturismul pe drumurile publice având în sânge o alcoolemie de 1,80 %0 la prima probă și, respectiv 1,60 %0 la proba a doua, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 - OUG nr. 195/2002, republicată, (art. 79 alin. 1 - OUG nr. 195/2002 - vechea reglementare), prin modificările aduse OUG nr. 155/2002 prin Legea 49/2006 și OUG nr. 63/2006, în urma republicării acesteia producându-se doar o nouă renumerotare a articolelor.
Nu se poate reține că fapta comisă de inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Inculpatul este cunoscut cu o bună conduită în societate, fără antecedente penale, fapta fiind comisă în împrejurările mai sus descrise, însă raportat alcoolemiei mari avută de inculpat, faptului că a avut loc și un accident, este adevărat soldat doar cu pagube materiale, a distanței de drum parcurse - V și înapoi, instanța de fond a apreciat că acestea pot servi doar ca și circumstanțe în favoarea inculpatului.
Alcoolemia de 1,80 %0 și respectiv 1,60 %0, avută de inculpat, este peste limita de 0,80 %0 prevăzută de lege, aceasta ducând la o stare virtual periculoasă prin ea însăși, motiv pentru care legiuitorul a și prevăzut-o ca infracțiune de pericol.
Deși conform buletinului de examinare clinică, inculpatul nu prezintă semnalmente ale stării de ebrietate, acesta având un echilibru de mers bun, vorbire clară, comportare ordonată, atenție concentrată, judecată coerentă, fiind prezentă doar halena alcoolică, s-a concluzionat că inculpatul pare sub influența băuturilor alcoolice, rezultând în mod cert că starea sa fizică și psihică, reflexele sale erau alterate, fapt care a condus și la producerea accidentului rutier soldat doar cu pagube materiale care a avut loc.
Au fost reținute în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a, c Cod penal și anume: conduita bună avută de inculpat anterior comiterii faptei rezultată din caracterizările depuse la dosar și din fișa de cazier judiciar a acestuia care atestă lipsa antecedentelor penale ale acestuia, precum și atitudinea sinceră și de regret avută de acesta pe parcursul întregului proces penal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, inculpatul a susținut că i s-a încălcat dreptul la apărare deoarece nu i s-a admis proba cu expertiza de calcul retroactiv al alcoolemiei, probă care ar fi fost utilă cauzei, ceea ce l-a privat de dreptul la un proces echitabil, așa cum este acesta garantat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, și că recoltarea probelor biologice nu s-a făcut cu respectarea Normelor emise de Ministrul Sănătății, norme publicate în Of. nr. 363/2006.
Inculpatul a criticat faptul că instanța de fond nu a cercetat dacă recoltarea probelor biologice în ceea ce îl privește s-a realizat cu trusa standard care urma să înlocuiască metoda clasică în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a normelor, probatoriul fiind insuficient sub acest aspect.
Inculpatul a susținut că recoltarea probelor în ceea ce îl privește fără a se folosi trusa standard și fără a se respecta cerințele privind materialul de recoltare și substanța folosită pentru dezinfectarea tegumentelor duce la nulitatea probei astfel obținute, ceea ce înseamnă că el a fost condamnat fără a i se proba vinovăția și a solicitat achitarea pentru fapta dedusă judecății.
Tribunalul Vaslui, prin decizia penală nr. 226/A/10.12.2008, a respins, ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 720/14.05.2008 a Judecătoriei Vaslui și l-a obligat pe apelant la plata sumei de 75 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut că în mod corect și în deplină concordanță cu materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prev. de art. 79 al.1 din OUG nr.195/2002.
Inculpatul a recunoscut în mod constant săvârșirea faptelor, iar declarațiile sale se coroborează cu cele ale martorilor, precum și cu rezultatele probei științifice (analiza toxicologică) și declarația martorului.
Nu se impunea în cauză efectuarea unui calcul retroactiv al alcoolemiei fiind corectă soluția instanței de fond care a respins solicitarea privind administrarea acestei probe.
Astfel, inculpatul a indicat în mod constant în declarațiile sale ( 6,7,10 urm. pen.) intervalul orar 20,30-20,45, ca fiind perioada în care a condus autoturismul, declarația sa coroborându-se sub acest aspect cu procesul-verbal de constatare a infracțiunii, în care se consemnează că s-a apelat Serviciul 112, aproximativ la ora 20,45.
În primul rând, conform declarației inculpatului, prin urmare, acesta s-a aflat la volanul autoturismului până la ora 20,45, iar recoltarea primei probe biologice a avut loc la orele 21,15, deci în intervalul de 30 de minute stabilit cu titlu de recomandare de art. 6 lit. d din Ordinul ministrului sănătății nr. 376/2006.
În al doilea rând, valoarea alcoolemiei a fost de 1,80 g la prima probă și 1,60 la cea de a doua probă, valoare care se coroborează și cu rezultatul obținut la testarea cu aparatul etilotest (1,01 mg/l la ora 21,01), știut fiind că rezultatul la analizele de sânge reprezintă aproximativ dublul valorii obținute la testarea aerului expirat.
În al treilea rând, din modalitatea în care au variat valorile alcoolemiei inculpatului și modul în care crește sau scade valoarea alcoolemiei într-un interval de aproximativ o oră sau chiar mai mic(respectiv cu 0,10- 0,15 în funcție de constituția persoanei în cauză, de alimentele consumate, de tipul băuturii alcoolice ingerate) se desprinde concluzia că în orice caz, indiferent dacă s-ar fi aflat în curba ascendentă sau descendentă, alcoolemia inculpatului s-ar fi aflat în intervalul 20,30-20,45 la o valoare mult peste limita de incriminare, respectiv 0,80 .
Dreptul la un proces echitabil, așa cum este acesta consacrat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu garantează administrarea obligatorie a tuturor probelor solicitate de inculpat, în măsura în care se apreciază că acestea nu sunt utile și concludente în cauză.
Prin urmare, față de datele de fapt ale cauzei, în mod corect s-a respins proba cu expertiza pentru calculul retroactiv al alcoolemiei, mai ales că parametrii în funcție de care s-ar fi făcut determinarea retroactivă a alcoolemiei ar fi fost dați de susținerile subiective ale inculpatului.
S-a mai reținut că instanța de fond a solicitat Spitalului Județean V să comunice dacă persoanele care au realizat examinarea clinică a inculpatului și recoltarea probelor biologice au atestat de liberă practică, fiind obținut un răspuns afirmativ.
În apel, spitalul, care face parte din lista unităților desemnate pentru recoltarea de probe biologice, a comunicat că la data la care a fost testat inculpatul nu se aflau în dotarea acestei unități spitalicești truse standard pentru recoltarea de probe biologice, iar probele au fost sigilate cu sigiliul polițistului.
Tribunalul a considerat că lipsa truselor standard din dotarea spitalelor nu atrage automat nulitatea probelor astfel obținute.
Un prim argument pentru a ajunge la această concluzie rezultă din interpretarea literală și sistematică a dispozițiilor Ordinului ministrului sănătății nr. 376/2006, care prevăd în articolul 30 că utilizarea trusei standard înlocuiește metoda clasică în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a normelor în discuție, dar nu se prevede în mod expres și nici nu rezultă în mod implicit vreo sancțiune în cazul depășirii acestui termen.
Un al doilea argument îl constituie faptul că în măsura în care s-au respectat pașii și metodologia de recoltare stabilită prin ordin, nu există nici un motiv pentru a considera nule probele astfel obținute.
Consemnarea existentă pe formularul de prelevare, sub semnătura medicului, în sensul că dezinfectarea pielii s-a făcut conform prevederilor din normele de prelevare atestă o stare de fapt percepută în mod direct și atrage responsabilitatea medicului pentru cele consemnate.
Nu există date din care să rezulte că rezultatul analizei toxicologice ar fi putut să fie influențat de neregularități intervenite în actul de recoltare a probelor, fiind respectată metodologia descrisă de Ordinul ministrului sănătății nr. 376/2006.
Un argument în plus este reprezentat și de corespondența existentă între rezultatele analizei chimice și ale testării în aer expirat.
Simpla contestare, generică, a probei, doar pentru lipsa trusei standard nu atrage nulitatea absolută a probei, ci eventual o nulitate relativă, pentru care trebuie indicată și dovedită vătămarea produsă. Inculpatul nu a formulat această apărare privind lipsa trusei standard în cursul urmăririi penale, deși a fost asistat de apărător ales, și nici în fața primei instanțe, la termenul la care s-au propus probe (8 ianuarie 2008 - 12 fond).
O altfel de interpretare a legii în asemenea ipoteze ar determina inaplicabilitatea dispozițiilor art. 87 din OUG nr. 195/2002, chiar în situații, ca aceea de față, în care alcoolemia era deosebit de mare, deci periculozitatea faptei este foarte ridicată și doar șansa a făcut ca răsturnarea autoturismului condus de inculpat să nu producă și alte consecințe, mai grave, asupra sa sau a altor persoane.
S-a mai reținut că instanța de fond a realizat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului - în cadrul criteriilor generale prevăzute de art. 52, 72. pen. - cu luarea în considerare a împrejurărilor comiterii faptei și a elementelor ce caracterizează persoana inculpatului, reținându-se circumstanțe atenuante, cu efectul coborârii sub minimul special a pedepsei.
Împotriva deciziei penale nr. 226/A/10.12.2008 a Tribunalului Vasluia declarat recurs inculpatul.
În motivarea recursului său, inculpatul a arătat că a fost condamnat în baza unor probe lovite de nulitate întrucât la recoltare s-au încălcat normele care reglementează recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, nefiind utilizată trusa standard impusă de legiuitor.
A mai susținut recurentul că s-a încălcat principiul administrării nemijlocite a probelor fiindcă nu s-a efectuat o expertiză care să stabilească alcoolemia pe care a avut-o între orele 20:25-20:45, când a condus autoturismul, nu la ora 21:45 așa cum s-a procedat.
Inculpatul a solicitat achitarea pentru fapta dedusă judecății.
Examinând actele și lucrările dosarului Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În baza probelor administrate legal și temeinic apreciate, instanțele de judecată au reținut corect vinovăția inculpatului în comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată, trăgând concluzii corespunzătoare în ceea ce privește încadrarea juridică a acesteia.
Potrivit dispozițiilor art. 87 alin. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, constituie infracțiune conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
Din declarațiile martorilor, procesul-verbal de cercetare a locului faptei și ale inculpatului rezultă că în ziua de 27.05.2007, în jurul orei 20:45, la aproximativ 100 metri de DN 24, înspre localitatea, într-un șanț, se afla răsturnat autoturismul marca "Renault", cu nr. de înmatriculare VS - 10 -, iar lângă mașină se afla conducătorul auto.
Inculpatul a fost testat cu aparatul alcooltest la Spitalul Județean V, la ora 21:01, unde s-a constatat o valoare de 1,01 mg/l alcool pur în aerul expirat. Ulterior, i-au fost recoltate probe biologice de sânge, rezultând valorile de 1,80 %0 (la proba 1 - ora 21.15) și, respectiv, 1,60 %0 (la proba a doua - ora 22,15).
Fapta inculpatului care, la data de 27.05.2007, în jurul orei 20:45, a condus pe autoturismul cu nr. de înmatriculare VS - 10 - pe DN 24, având o îmbibație alcoolică de 1,80 %0 (la proba 1 - ora 21.15) și, respectiv, 1,60 %0 (la proba a doua - ora 22,15), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002.
Critica inculpatului apelant referitoare la nulitatea probelor ca urmare a faptului că probele biologice nu i-au fost recoltate cu trusa standard impusă de legiuitor nu poate fi primită.
În conformitate cu dispozițiile art. 88 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, recoltarea probelor biologice se face în unitățile de asistență medicală autorizate sau în instituții medico-legale, numai în prezența unui reprezentant al poliției rutiere, iar stabilirea concentrației de alcool sau a prezenței în organism de substanțe ori produse stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora se face în instituțiile medico-legale autorizate, în conformitate cu normele metodologice elaborate de Ministerul Sănătății Publice.
Potrivit dispozițiilor art. 6 lit. c din Normele metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicației etilice și a stării de influență a produselor ori substanțelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora asupra comportamentului conducătorilor de autovehicule și tramvaie, aprobate prin Ordinul ministrului sănătății nr. 376/2006, prelevarea sângelui se face cu seringi de unică folosință, până la înlocuirea acestei metode cu trusa standard de prelevare special destinată acestui scop.
În conformitate cu prevederile art. 30 din același act normativ, utilizarea trusei standard de prelevare înlocuiește metoda clasică în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a norme metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicației etilice.
Din examinarea acestor texte de lege reiese că în cazul în care trusa standard de prelevare nu a fost introdusă în unitățile sanitare în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a normelor metodologice privind prelevarea probelor biologice, stabilirea intoxicației etilice se face prin metoda clasică.
Ordinul ministrului sănătății nr. 376/2006 este un act administrativ cu caracter normativ dat în aplicarea și executarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002, în raport cu care are o forță juridică inferioară. Așa fiind, Curtea reține că dispozițiile ordinului nu pot fi interpretate și aplicate în sensul eliminării metodei clasice de prelevare a probelor biologice în cazul în care unitățile sanitare sau instituțiile medico-legale nu au achiziționat truse standard. A accepta această opinie înseamnă a elimina, pe cale administrativă, prin ordin al ministrului, posibilitatea de a proba infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, ceea ce contravine Constituției.
În consecință, folosirea metodei clasice de recoltare a probelor biologice în vederea determinării alcoolemiei în lipsa trusei standard este legală și contribuie la stabilirea adevărului și realizarea.
Așa fiind, Curtea constată că instanțele de judecată au apreciat corect în prezenta cauză că nu s-a adus nici o vătămare drepturilor procesuale ale inculpatului în ceea ce privește modul în care au luat în considerare mijlocul de probă prin care i s-a stabilit gradul de intoxicație etilică.
De asemenea, se constată că instanța a reținut corect că nu se impunea efectuarea unui calcul retroactiv al alcoolemiei.
Într-adevăr, declarațiile inculpatului, care a indicat constant în declarațiile sale ( 6,7,10 urm. pen.) intervalul orar 20,30-20,45, ca fiind perioada în care a condus autoturismul, procesul-verbal de constatare a infracțiunii, în care se consemnează că s-a apelat Serviciul 112, aproximativ la ora 20,45, rezultatul obținut la testarea cu aparatul etilotest (1,01 mg/l la ora 21,01) și buletinul de analiză toxicologică sunt probe credibile, veridice și suficiente pentru a se reține că alcoolemia inculpatului s-a aflat, în intervalul 20,30-20,45, la o valoare mult peste limita de incriminare de 0,80 .
efectuării expertizei solicitate de inculpat reiese și din faptul că la recoltarea probelor biologice a fost respectată metodologia de recoltare stabilită prin Ordinul ministrului sănătății nr. 376/2006, inclusiv recomandarea prevăzută de dispozițiile art. 6 lit. d, potrivit căreia prima prelevare a sângelui se efectuează de preferință într-un interval de timp de până la 30 minute de la producerea evenimentului care a determinat solicitarea prelevării de sânge.
Prin urmare, instanța de recurs constată că nu există motive pentru a se reține că inculpatului i s-a adus vreo limitare dreptului său de a se apăra pe cale judiciară, administrarea și evaluarea probelor fiind juste, instanța lămurind astfel toate faptele și împrejurările cauzei.
În consecință, Curtea, având în vedere că probele au fost legal administrate și corect evaluate, va respinge, ca nefondat, în temeiul prevederilor art. 385 indice 15, alin. 1 lit. b din Codul d e procedură penală, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 226/A/10.12.2008 a Tribunalului Vaslui, decizie pe care o va menține.
Având în vedere și prevederile art. 192 alin. 2 din Codul d e procedură penală;
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Respinge, ca nefondat, declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 226/A/10.12.2008 a Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Obligă recurentul la plata sumei de 60 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 Februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - | Judecător, - - - |
Grefier,
- -
Red./Tehnored.
2 ex./23.03.2009
Jud. apel:
-
Jud. fond:
Președinte:Tatiana JuverdeanuJudecători:Tatiana Juverdeanu, Ciubotariu, Ancuța Gabriela Manea
