Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 143/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 143/
Ședința publică din data de 12 Martie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Herghelegiu președinte secție penală
JUDECĂTOR 2: Maria Tacea
JUDECĂTOR 3: Petruș Dumitru
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
Procuror-șef Secție judiciară
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului penal formulat de Parchetul DE PE LÂNGĂ Tribunalul Galați împotriva Deciziei penale nr.481/14.11.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- privind pe intimatul-inculpat, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.78 alin.1 și art.81 alin.1 din OUG 195/2002, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-inculpat G, în stare de deținere, personal și asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu în baza delegației nr. 1203 emise de Baroul Galați la data de 03.03.2008.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință arătându-se că este primul termen de judecată, după care;
Curtea aduce la cunoștința intimatului-inculpat obiectul prezentei cauze precum și dispozițiile art.6 Cod procedură penală, în sensul că, în vederea respectării dreptului la apărare, i-a fost desemnat un apărător din oficiu, și că are posibilitatea de a-și angaja un apărător, dacă apreciază necesar.
Intimatul-inculpat G,personal, precizează că este de acord ca asistența juridică să îi fie asigurată de apărătorul desemnat din oficiu, avocat.
Apărătorul intimatului-inculpat nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat și solicită a se acorda cuvântul în dezbaterea recursului.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul în stare de judecată și, potrivit disp.art.38513Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați este fondat pentru motive de nelegalitate a deciziei penale nr.489/14.11.2007 pronunțată de Tribunalul Galați.
Primul aspect de nelegalitate vizează modalitatea în care instanța de fond a soluționat calea de atac formulată de către inculpat împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, respectiv un apel peste termen.
Învederează că în mod greșit instanța de apel a apreciat că în cauză sunt întrunite dispozițiile prevăzute de art.365 Cod procedură penală, calificând astfel calea de atac a inculpatului ca fiind un apel peste termen, dispunând admiterea acestuia și modificând, ulterior, hotărârea instanței de fond.
Din actele dosarului rezultă că, după pronunțarea hotărârii la instanța de fond, hotărâre care a rămas definitivă prin neapelare, au fost emise formele de executare și mandatul de executare a pedepsei.
Inculpatul a susținut că, aflându-se în Italia, instanța de fond a fost emis formele în vederea extrădării sale. Astfel, instanța a trimis către autoritățile judiciare italiene toate formele, inclusiv hotărârea prin care inculpatul fusese condamnat de către instanța de fond.
Mandatul emis de către instanța de fond a fost pus în executare și inculpatul a fost arestat provizoriu în vederea extrădării pe 6 noiembrie 2006. Ulterior, pe 30 decembrie 2006, fost pus în libertate. În România, inculpatul a ajuns la data de 18 aprilie 2007, iar apelul a fost formulat din penitenciar la data de 23 aprilie 2007.
Consideră că în mod greșit instanța de apel a apreciat că doar de la 18.04.2007, momentul începerii executării pedepsei în România, poate să curgă termenul de 10 zile prevăzut de art.365 Cod procedură penală.
Arată că inculpatul a fost arestat în vederea extrădării, deci a executării pedepsei în România, la data de 6 noiembrie 2006. Astfel, consideră că de la acel moment curgea termenul de 10 zile in care inculpatul putea să exercite o eventuală cale de atac. De la acel moment, luând cunoștință de faptul că împotriva sa a fost pronunțată o hotărâre și există un mandat de executare, termenul expira la data de 17 noiembrie 2006.
În acest sens există și practică judiciară atât de către Înalta Curte de Casație și Justiție cât și de către Curtea de Apel Galați.
In actele depuse la dosar, în apel, pentru că inculpatul a mai avut și alte condamnări, se află și hotărârea prin care inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea prevăzută de art.293 Cod penal, în care se arată că, la întoarcerea în România, a prezentat o identitate falsă, cunoscând faptul că împotriva sa există un mandat de executare a pedepsei.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că, sub acest aspect, hotărârea pronunțată de Tribunalul Galați este nelegală și că, în aceste condiții, se impune admiterea recursului declarat de parchet, casarea Deciziei și, în rejudecare, să se constate că apelul declarat de către inculpat a fost tardiv formulat, cu deducerea perioadei executate în Italia de la 6 noiembrie 2006 la 30 decembrie 2006.
În subsidiar, invocă motive de nelegalitate și netemeinicie a hotărârii pronunțate de către Tribunalul Galați.
Un motiv de nelegalitate îl reprezintă faptul că, ulterior săvârșirii faptelor, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.195/2002 a suferit numeroase modificări iar textele infracțiunilor prevăzute de această ordonanță fiind renumerotate și, intrucât noile reglementări sunt în favoarea inculpatului, instanța trebuia să procedeze la aplicarea dispozițiilor art.334 Cod procedură penală.
Un alt aspect de nelegalitate constă în faptul că, deși în urma aplicării pedepselor de către instanța de fond, în cauză nu s-a aplicat nici un spor, instanța de apel, la momentul reducerii pedepselor, a aplicat un spor de pedeapsă, îngreunând astfel situația inculpatului în propria cale de atac.
Totodată, un alt motiv de nelegalitate îl reprezintă perioada dedusă, solicitând a se deduce din pedeapsa aplicată perioada executată în Italia de la 6 noiembrie 2006 la 30 decembrie 2006.
Netemeinicia hotărârii este dată de reducerea pedepselor care au fost aplicate de către instanța de apel. Astfel, instanța de apel a aplicat pedepse foarte aproape de limita minimă prevăzute de lege, în condițiile în care inculpatul nu se află la primul impact cu legea penală, trebuind avută în vedere și poziția procesuală, atitudinea adoptată de către inculpat, care s-a sustras urmăririi penale și judecății.
Un alt aspect se referă la greșita menținere beneficiului liberării condiționate în condițiile în care instanța de fond, în mod corect a dispus revocarea acestui spor iar pedeapsa să fie executată alături.
Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului declarat de Parchet.
Intimatul-inculpat G, prin apărător, solicită respingerea primului motiv de recurs invocat de parchet, în sensul respingerii apelului declarat de inculpat ca fiind tardiv.
Din actele dosarului rezultă că inculpatul nu a fost prezent la nici un termen de judecată la instanța de fond și nici la momentul pronunțării hotărârii apelate, în mod greșit consemnându-se în citativul incheierii de ședință din 14.11.2005 că inculpatul ar avea termen în cunoștință întrucât acesta nu a fost prezent în fața instanței.
Hotărârea apelată a fost comunicată inculpatului prin afișare la data de 3.01.2006.
Curtea aduce la cunoștință că în cauză, s-a invocat instituția apelului peste termen, a exercitării căii de atac în 10 zile de la momentul începerii executării pedepsei, iar nu a repunerii în termenul de apel.
Intimatul-inculpat G, prin apărător, apreciază că apelul este declarat în termen, așa cum a apreciat instanța de apel, termenul de declarare a apelului începând de la 18.04.2007.
Apreciază ca fiind în favoarea intimatului-inculpat cel de-al doilea motiv de nelegalitate invocat de parchet, ce vizează încadrarea juridică a faptei în raport de renumerotarea articolelor din OUG 195/2002. Solicită admiterea acestuia și să se aplice dispozițiile art.13 Cod penal și art.334 Cod procedură penală.
Apreciază ca fiind în favoarea intimatului-inculpat și cel de-al treilea motiv de recurs invocat de parchet, solicită admiterea acestuia cu consecința înlăturării sporului acordat în mod greșit de instanța de apel în calea de atac a apelului declarat de inculpat.
Consideră ca fiind întemeiat și motivul de nelegalitate vizând perioada dedusă de către instanța de apel ca fiind executată în stare de deținere de la 6 noiembrie 2006 la 30 decembrie 2006, acest motiv fiind în favoarea inculpatului.
În ceea ce privește motivul de recurs al parchetului vizând netemeinicia hotărârii, intimatul-inculpat G, prin apărător, consideră că cuantumul pedepsei a fost corect stabilit de către instanța de apel. Solicită respingerea acestui motiv de recurs, cu consecința menținerii pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege.
Totodată, solicită ca plata onorariului pentru asistența juridică asigurată din oficiu să se realizeze din fondurile Ministerului Justiției.
Intimatul-inculpat G, personal, având ultimul cuvânt, potrivit disp.art.38513alin.3 Cod procedură penală, precizează că a fost judecat în lipsă, aflându-se în Italia, nu i s-a adus la cunoștință iar familia sa, de asemenea, nu a știut de judecarea cauzei sale.
Critică pedeapsa de 6 ani închisoare ce i-a fost aplicată ca fiind prea mare în raport cu fapta săvârșită, având în vedere consecințele acesteia, în sensul că nu a lovit nicio persoană, nu a produs nici un accident, a plătit deja 2 milioane persoanei acroșate, dar și faptul că are o familie.
Precizează că nu putea să formuleze apel la momentul arestării sale de către Interpol în Italia deoarece a fost dus la Tribunalul Suprem, unde și-a dat acordul pentru a fi adus în țară. Întrucât în termen de 55 zile nu a fost predat, Penitenciarul l-a lăsat în libertate. Consideră că cele două luni executate în stare de detenție în Italia trebuie să fie deduse din pedeapsă.
Solicită să fie condamnat pentru fapta săvârșită, pe care o recunoaște, și nu pentru faptele anterioare.
În favoarea sa, arată că renunță la cele două luni executate în Italia dar solicită să fie menținută pedeapsa aplicată de instanța anterioară, care i-a făcut, în mod corect, o reducere la fiecare pedeapsă.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Parchetul de pe lângă Tribunalul Galația formulat recurs împotriva Deciziei penale nr. 481/14.11.2007, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- privind pe intimatul-inculpat
Prin Decizia penală nr.481/A/14.11.2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Galația admis apelul peste termen declarat de inculpatul G, a desființat în parte Sentința penală nr.1337/19.12.2005 pronunțată de Judecătoria Tecuci și în rejudecare:
A redus de la 4 ani închisoare la 1 an închisoare pedeapsa aplicată inculpatului G pentru infracțiunea prev. de art.78 al.1 din nr.OUG195/2002 cu aplicarea art.37 lit.a, b din codul penal.
A redus de la 5 ani închisoare la 2 ani și 2 luni închisoare, aplicată aceluiași inculpat pentru comiterea infracțiunii prev.de art.81 al.1 din OUG195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a și b din codul penal.
A redus pedeapsa rezultantă de la 5 ani închisoare la 2 ani și 2 luni închisoare, aplicată inculpatului conform art.33 li.a - 34 lit.b din Codul penal.
A menținut beneficiul liberării condiționate pentru restul de 1615 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 13 ani și 4 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr.263/1999 a Tribunalului Vaslui și a înlăturat dispoziția contrară din sentința penală apelată.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate și a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 18.04.2007 la zi.
A dispus anularea vechiului mandat nr.2643/2005/16.01.2006 și a dispus emiterea unui nou mandat.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Galația reținut următoarele:
Prin Sentința penală nr.1337/19.12.2005, pronunțată de Judecătoria Tecuci, a fost condamnat inculpatul G la 4 (patru) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 78 al. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a, b, c Cod penal.
Același inculpat a fost condamnat la 5 (cinci) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 81 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a și b Cod penal.
Conform art.33 lit. a C od penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare.
Conform art. 61 Cod penal s-a revocat beneficiul liberării condiționate, pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de 1615 zile închisoare, din pedeapsa de 13 ani și 4 luni închisoare, aplicată inculpatului prin Sentința penală nr.263 din 14.10.1999 pronunțată de Tribunalul Vaslui, rest de pedeapsă ce se contopește cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, inculpatul având de executat pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare sporită la 6 (șase) ani închisoare.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarea motivație de fapt:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci, Județul G nr. 1445/P/2005 a fost trimis în judecată inculpatul G, pentru infracțiunile prevăzute de art. 78 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și art. 81 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
În seara de 22.06.1005 deși nu poseda permis de conducere, inculpatul Gau rcat la volanul autoturismului proprietate personală, marca 1310 nr. VN - 03- pe care l-a condus pe drumul comunal din localitatea, Jud.
Datorită neîndemânării, inculpatul l-a acroșat cu partea față pe numitul, căruia i-a produs leziuni ce au necesitat pentru vindecare 1-2 zile îngrijiri medicale, după care a părăsit locul accidentului, fără încuviințarea organelor de poliție.
Inculpatul a refuzat categoric să dea vreo declarație, fapt consemnat în procesul - verbal întocmit de lucrătorul de poliție.
Inițial, numitul, fratele inculpatului a încercat să-l ajute, declarând că el s-a aflat la volanul autoturismului care l-a accidentat pe, începându-se urmărirea penală față de acesta pentru infracțiunile de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal și părăsirea locului accidentului, prev. de art. 81 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
Ulterior, a revenit asupra declarației, recunoscând că Gac ondus autoturismul și l-a accidentat pe.
Vinovăția inculpatului este dovedită cu procesul verbal de constatare, planșa foto, declarațiile martorilor, și declarația inculpatului.
În drept, prima instanță a constatat că fapta inculpatului G care, în seara de 22.06.2005, deși nu poseda permis de conducere a condus autoturismul pe drumul din localitatea, Județul G, constituie infracțiunea prevăzută de art. 78 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
Fapta aceluiași inculpat care, după ce l-a accidentat pe numitul, a părăsit locul accidentului, fără încuviințarea organelor de poliție, constituie infracțiunea prev. de art. 81 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
Inculpatul se află în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit. a și b Cod penal.
Starea de recidivă postcondamnatorie este dată de condamnarea de 13 ani și 4 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.263/14.10.1999 a Tribunalului Vaslui, inculpatul fiind arestat la 24.11.1995 și eliberat la 20.10.2004 cu un rest de pedeapsă neexecutat de 1615 zile.
Față de starea de recidivă în care se află inculpatul, de persistența sa în activitatea infracțională, sancțiunea ce i-a fost aplicată pentru faptele reținute în sarcina sa, aflate în concurs prevăzut de art. 33 lit. a Cod penal, a fost închisoare, cu privare de libertate, iar, în conformitate cu disp. art. 61 Cod penal s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate, pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat, de 1615 zile închisoare, din pedeapsa de 13 ani și 4 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 263/1999 pronunțată de Tribunalul Vaslui, rest ce se a fost contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință.
Au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a,b,c Cod penal pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal.
Conform disp. art. 191 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei soluții a declarat apel inculpatul G criticând soluția instanței de fond pe motive de netemeinicie, invocând următoarele aspecte:
Pedepsele aplicate sunt prea mari având în vedere circumstanțele în care au fost comise faptele infracționale precum și persoana inculpatului care le-a recunoscut. Instanța a stabilit pedepse mult prea mari, motiv pentru care solicită micșorarea acestora prin reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului cu consecința coborârii pedepselor sub minimul special prevăzut de lege.
Cu privire la susținerea procurorului că apelul declarat de inculpat ar fi tardiv, Tribunalul Galația constatat, din actele dosarului, că în cauză este vorba de un apel peste termen, cum de altfel l-a și intitulat inculpatul prin cererea sa (fila 3 dosar apel).
Din actele dosarului rezultă că inculpatul nu a fost prezent la nici un termen de judecată în fața primei instanțe și nici la pronunțarea hotărârii apelate. În mod greșit s-a consemnat în citativele încheierilor de ședință din data de 14.11.2005 că inculpatul ar avea termen în cunoștință, întrucât acesta nu a fost prezent în fața instanței.
S-a reținut că hotărârea apelată a fost comunicată inculpatului, prin afișare, la data de 03.01.2006, după ce comunicarea anterioară fusese returnată ca nefiind cunoscut la adresă.
Inculpatul a fost arestat la data de 19.04.2007, depus în Penitenciarul Aiud la data de 20.04.2007 iar la data de 25.04.2007 a formulat prezentul apel peste termen (fila 2 dosar apel - data înregistrării la administrația penitenciarului), în termenul de 10 zile prevăzut de art. 356 Cod procedură penală.
Faptul că inculpatul a fost arestat provizoriu în Italia la data de 06.11.2006 în vederea extrădării, nu a fost apreciată ca o începere a executării pedepsei de către instanța de apel întrucât măsura arestării provizorii are o natură juridică diferită. Această măsură este luată pentru a se asigura buna soluționare a cererii de extrădare, în special de a se împiedica fuga persoanei extrădabile.
Pe de altă parte, s-a reținut că, în cauză, nu există dovezi din care să rezulte că cererea de extrădare a ajuns la autoritatea competentă din Italia de a hotărî în privința acesteia, de vreme ce inculpatul a fost pus în libertate la data de 30.12.2006 de către autoritățile italiene. (Convenția Europeană de extrădare prevede un termen de maxim 40 de zile de la arestarea provizorie pentru primirea documentelor de extrădare la expirarea căruia persoana extrădabilă este pusă obligatoriu în libertate dacă nu s-au primit documentele de extrădare). În această situație apreciem că nici inculpatul nu a putut lua la cunoștință despre hotărârea apelată.
În concluzie, Tribunalul Galația apreciat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 365 Cod procedură penală, constatând că în cauză este declarat un apel peste termen.
Totodată, Tribunalul Galația apreciat apelul peste termen declarat de inculpatul G ca fiind fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Analizând cauza prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu sub toate aspectele, conform art. 371 al. 2 Cod procedură penală, Tribunalul a constatat că prima instanță a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului pentru săvârșirea celor două infracțiuni deduse judecății.
Însă, hotărârea primei instanțe este netemeinică cu privire la cuantumul pedepselor și sporurilor aplicate, precum și cu privire la revocarea liberării condiționate.
Având în vedere împrejurările comiterii faptelor (pe timp de seară, pe un drum comunal), urmările acestora (numitul a suferit leziuni relativ minore, care au necesitat 1-2 zile de îngrijiri medicale)precum și persoana inculpatului, care este recidivist dar a recunoscut faptele (în apel), Tribunalul Galația apreciat că pedepsele aplicate de prima instanță (înspre maximul special) sunt prea aspre, neputând conduce la atingerea scopului pedepsei.
Cu privire la aplicarea art. 61 Cod penal, legea prevede că dacă în perioada liberării condiționate cel condamnat comite o nouă infracțiune, instanța, ținând (cont de gravitatea acesteia poate dispune fie menținerea liberării condiționate fie revocarea ei.
Din actele dosarului rezultă că inculpatul a săvârșit infracțiunile deduse judecății în perioada liberării condiționate din pedeapsa de 13 ani și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 263/1999 a Tribunalului Vaslui, din care a rămas un rest neexecutat de 1615 zile închisoare.
Faptele pentru care s-a aplicat inculpatului pedeapsa sus menționată sunt cu mult mai grave (tâlhărie, lipsire de libertate, violare de domiciliu, furt calificat) decât infracțiunile săvârșite ulterior.
Având în vedere că infracțiunile deduse judecății au un grad de pericol social mai redus decât cel al infracțiunilor anterioare, Tribunalul Galația apreciat că nu se impunea revocarea liberării condiționate.
În cauză nu au fost reținute circumstanțe atenuante întrucât inculpatul nu a avut o conduită bună anterior faptei, nu a avut ce prejudiciu să acopere fiind trimis în judecată pentru comiterea unei infracțiuni de pericol și nu de rezultat), iar simpla recunoaștere a faptei, în condițiile existenței probelor evidente de vinovăție, nu constituie o comportare sinceră a inculpatului în cursul procesului penal.
În consecință, în baza disp. art. 379 al. 1 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, a fost admis apelul peste termen declarat de inculpatul G și s-a desființat în parte sentința penală apelată.
În rejudecare, s-a dispus reducerea pedepselor aplicate inculpatului de la 5 ani închisoare la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 81 al. 2 din OUG 196/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a, b Cod penal și de la 4 ani închisoare la 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 78 al. 1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a, b Cod penal, apreciind că astfel se poate atinge scopul educativ preventiv al pedepsei.
A fost redusă pedeapsa rezultantă, aplicată inculpatului conform art. 33, 34 Cod penal, de la 5 ani închisoare la 2 ani și 2 luni închisoare.
Conform art. 61 al. 1 teza II s-a menținut beneficiul liberării condiționate pentru restul rămas neexecutat de 1615 zile închisoare din pedeapsa de 13 ani și 4 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 263/1999 a Tribunalului Vaslui și s-a înlăturat dispoziția contrară din sentința apelată.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
S-a dedus perioada executată de la 18.04.2007 la zi.
S-a dispus anularea vechiului mandat și emiterea unui nou mandat de executare.
Împotriva Deciziei penale nr.481/2007 pronunțată de Tribunalul Galația formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați criticând-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei.
Un prim motiv de nelegalitate invocat se referă la faptul că instanța de apel trebuia să respingă apelul inculpatului ca tardiv.
Arată că instanța de apel în mod greșit a apreciat că sunt întrunite dispozițiile prevăzute de art.365 Cod procedură penală, calificând astfel calea de atac a inculpatului ca fiind un apel peste termen și dispunând admiterea acestuia și modificând, ulterior, hotărârea instanței de fond.
În subsidiar, un alt motiv de nelegalitate invocat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, constă în faptul că instanța de apel nu a aplicat disp.art.334 Cod procedură penală, în sensul schimbării încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpat conform modificărilor survenite la.OUG nr.195/2002.
De asemenea, un alt motiv de nelegalitate constă în faptul că, deși în urma aplicării pedepselor de către instanța de font, în cauză nu s-a aplicat nici un spor, instanța de apel, la momentul reducerii pedepselor, a aplicat un spor de pedeapsă, îngreunând, astfel, situația inculpatului în propria cale de atac.
Un alt motiv de nelegalitate invocat de recurentă îl reprezintă perioada dedusă din pedeapsa aplicată, solicitând a se deduce din pedeapsa aplicată perioada executată în Italia de la 6 noiembrie 2006 la 30 decembrie 2006.
Cât privește netemeinicia hotărârii invocată de recurentă, aceasta se referă la reducerea pedepselor de către instanța de apel.
Recursul este fondatși urmează a fi admis.
Analizând actele dosarului, se constată că după pronunțarea sentinței penale nr.1337/19.12.2005 de către Judecătoria Galația rămas definitivă prin neapelare la data de 16.01.2006, dată la care s-a emis mandatul de executare nr.2643/2005, aflat la fila 46 din dosarul de fond.
Din adresa nr.-/PM/AD a Centrului de Cooperare Internațională - Biroul Național Interpol, aflată la fila 21 în dosarul instanței de apel, rezultă că intimatul-inculpat Gaf ost arestat provizoriu în vederea extrădării de către autoritățile italiene la data de 06 noiembrie 2006 și că ulterior a fost revocată urmărirea internațională a inculpatului la data de 7 mai 2007, fiind arestat în România de la data de 18 aprilie 2007.
Prin încheierea din data de 04.12.2006 a Judecătoriei Tecuci dată în dosarul nr.4285/2005, s-a admis sesizarea formulată de Biroul Național Interpol privind extrădarea din Italia către România a condamnatului G în vederea executării pedepsei aplicată prin Sentința penală nr.1337/19.12.2005 a Judecătoriei Tecuci rămasă definitivă și în baza căreia s-a emis mandatul de executare nr.2643/2005 din 16.ol.2006.
Potrivit art.365 din Codul d e procedură penală, partea care a lipsit atât la toate termenele de judecată, cât și la pronunțare poate declara apel și peste termen, dar nu mai târziu decât 10 zile de la data începerii executării pedepsei.
În cauză, data începerii executării pedepsei de către inculpatul G este data arestării de către autoritățile italiene, respectiv 06 noiembrie 2006, întrucât extrădarea acestuia a fost solicitată în vederea executării pedepsei aplicată prin sentința penală nr.1337/2005 a Judecătoriei Tecuci, dată de la care se calculează și termenul de a10 zile prevăzut de art.365 din codul d e procedură penală.
La această dată, inculpatul a luat cunoștință de conținutul hotărârii de condamnare și avea posibilitatea de a formula apel împotriva acesteia în termen de 10 zile - termenul de apel expirând, în acest fel, la data de 17 noiembrie 2006.
Inculpatul Gad eclarat apel la data de 23 aprilie 2007, depășind termenul prevăzut de art.365 din codul d e procedură penală.
Față de aceste precizări, Curtea consideră că apelul declarat de inculpatul G împotriva Sentinței penale nr.1337/2005 pronunțată de Judecătoria Tecuci este tardiv formulat.
Având în vedere aceste considerente, Curtea nu va mai analiza motivele de nelegalitate și netemeinicie a Sentinței penale nr.1337/2005 a Judecătoriei Tecuci, invocate, în subsidiar, de recurentă și, în baza disp.art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală, va admite recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, va casa Decizia penală nr.48l/A/14.11.2007 a Tribunalului Galați și, în rejudecare, va respinge ca tardiv apelul peste termen formulat de inculpatul G împotriva Sentinței penale nr.1337/19.12.2005 a Judecătoriei Tecuci, pronunțată în dosarul nr.4285/2005.
Având în vedere faptul că inculpatul Gaf ost arestat de autoritățile italiene în vederea extrădării (conform documentelor susmenționate) în perioada 06.11.2006 - 30.12.2006, urmează ca această perioadă să fie dedusă din durata pedepsei aplicate, precum și perioada cuprinsă de la data de 18.04.2007, când inculpatul a fost arestat în România - la zi, respectiv 12 martie 2008.
Conform art.192 al.3 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare urmează să rămână în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de Parchetul DE PE LÂNGĂ Tribunalul Galați împotriva Deciziei penale nr.481/14.11.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- (Sentința penală nr.1337/19.12.2005 pronunțată de Judecătoria Tecuci în dosarul nr.4285/2005) privind pe intimatul-inculpat (CNP:-, fiul lui G și, născut la data de 08.06.1963 în comuna, sat, domiciliat în G, comuna, sat Gara, județul G, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G).
Casează Decizia penală nr.481/A/14.11.2007 a Tribunalului Galați și, în rejudecare, respinge ca tardiv apelul peste termen formulat de inculpatul împotriva Sentinței penale nr.1337/19.12.2005 a Judecătoriei Tecuci.
Deduce din pedeapsa aplicată perioada de la 06.11.2006 - 30.12.2006 și de la 18.04.2007 la zi.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Suma de 100 lei cu titlu de onorariu avocat din oficiu va fi virată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Galați.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. /20.03.2008
Tehnored. -/ 2 ex./20.03.2008
Fond: /Apel:,
Președinte:Liviu HerghelegiuJudecători:Liviu Herghelegiu, Maria Tacea, Petruș Dumitru
