Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 146/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.146/R/2009
Ședința publică din 9 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Luminița Hanzer JUDECĂTOR 2: Livia Mango Monica Rodina
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - --
Ministerul Public este reprezentat prin procuror -, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 226/A din data de 19.12.2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr-, având ca obiect infracțiunile de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără a avea permis de conducere, prev. de art. 86 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplic. art.37 lit.a Cod penal și de refuz de a se supune recoltării probelor biologice, prev. de art.87 alin.5 din OUG 195/2002 cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal și art.33 lit.a Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, asistat de apărătorul ales, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, avocat care solicită acordarea onorariului parțial pentru studiu dosarului și prezentarea la două termen de judecată.
Inculpatul, întrebat fiind, arată că este de acord să dea o declarație.
S-a procedat la audierea inculpatului, cele declarate fiind consemnate în procesul-verbal atașat dosarului cauzei.
Apărătorul ales al inculpatului depune la dosar concluzii scrise și arată că nu are cereri de formulat și excepții de ridicat.
Reprezentantul Parchetului arată că nu are cereri de formulat și excepții de ridicat.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului susține în totalitate concluziile scrise depuse la dosar și în esență solicită în temeiul art. 3859pct.14 și pct.18 proc.pen. admiterea recursului, casarea deciziei penale nr.226/A/19.12.2008 a Tribunalului Maramureș și a sentinței penale nr.1479/26.06.2008 a Judecătoriei Baia Mare și rejudecând cauza să se dispună în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.a proc.pen. achitarea inculpatului de sub învinuirea comiterii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 86 alin.1 și art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002, întrucât faptele nu există, nefiind întrunite elementele materiale ale celor două infracțiuni. Din probele administrate în cauză nu rezultă că echipajul de poliție l-ar fi oprit în trafic pe inculpat la acea dată, relevante fiind în acest sens declarațiile martorilor, precum și referatul de terminare a urmăririi penale în care se reține că " un echipaj de poliție i-a solicitat actele în timp ce autoturismul era oprit pe dreapta." Având în vedere că infracțiunea de conducere fără permis nu poate fi reținută în sarcina inculpatului, nici infracțiunea refuzului de probe biologice nu există, deoarece aceasta este imputabilă doar unei persoane care a avut la momentul solicitării de către echipajul de poliție calitatea de conducător auto.
În subsidiar, solicită în temeiul art. 11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.1proc.pen. și art. 181Cod penal achitarea inculpatului de sub învinuirea comiterii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 86 alin.1 și art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002 și aplicarea unei amenzi administrative conform art.91 Cod penal, întrucât faptele nu prezintă pericol social al unei infracțiuni.
În alt subsidiar, solicită reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului privind cuantumul și modalitatea de executare a acesteia, ca urmare a menținerii beneficiului liberării condiționate conform dispozițiilor art.61 Cod penal și a împrejurării că inculpatul s-a deplasat cu vehicolul la solicitarea prietenului său, pe o distanță de aproximativ 400-500 de metri, aducând astfel o atingere minimă valorii apărate de lege.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea ca nefondat a recursului, apreciind că atât instanța de fond cât și instanța de apel au pronunțat soluții legale și temeinice pe baza probatoriului administrat în cauză. În ce privește apărările inculpatului, arată că niciodată nu s-a reținut de către organele de poliție că inculpatul a fost oprit în trafic. Inculpatul a arătat că nu a condus în acea zi, însă este dovedit că a condus autoturismul prin declarația inculpatului din faza de urmărire penală și declarațiile celor doi martori.
De asemenea, apreciază că în cauză nu este incident art. 181Cod penal raportat la poziția procesuală a inculpatului care în faza de urmărire penală a recunoscut comiterea faptei, iar la instanța de fond și recurs a negat comiterea faptei. Scopul pedepsei nu poate fi îndeplinit prin aplicarea unei soluții de achitare raportat la atitudinea inculpatului și starea de recidivă a acestuia.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, lasă soluția la aprecierea instanței.
CURTEA
Deliberând reține că prin sentința penală nr. 1479 din 26 iunie 2008 Judecătoriei Baia Mares -a dispus condamnarea inculpatului în baza art. 86 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplic. art. 37 lit.a pen. art. 74 lit.a și c rap. la art. 76 lit.d pen. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
În baza art. 87 alin.5 din OUG 195/2002 cu aplic.art. 37 lit.a pen. art. 74 lit.a și c rap.la art. 76 lit.d pen. a fost condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării de probe biologice.
În baza art. 33 lit.a rap.la art.34 lit.b pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 10 luni închisoare.
În baza art. 61 alin.1 pen. a revocat liberarea condiționată pentru restul de 294 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 343/2003 a Judecătoriei Huși și a dispus contopirea acestuia cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință urmând ca, în final, inculpatul să execute 10 luni închisoare.
În baza art. 71.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b penal.
În baza art. 191 al.1 proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 150 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a avut în vedere următoarele:
In data de 20.01.2007 inculpatul s-a deplasat împreună cu numitul G din B Sprie în localitatea la o discotecă unde au consumat băuturi alcoolice.
În jurul orei 300cei doi s-au întors în B Sprie la domiciliul numitului G care l-a rugat pe inculpat să-l conducă până în cartierul Vest cu autoturismul marca 1310 cu nr.de înmatriculare -. Fiind întrebat dacă posedă permis de conducere, inculpatul a răspuns afirmativ și a urcat la volanul autoturismului menționat. După ce a parcurs aproximativ 500 metri, inculpatul a oprit autoturismul pe partea dreaptă a drumului.
În timp ce staționa, un echipaj de poliție i-a solicitat acestuia documentele la control, inculpatul recunoscând că nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule. După ce a fost testat cu aparatul alcooltest, inculpatul, însoțit de martorii și Gaf ost condus la Spitalul orășenesc B Sprie unde a refuzat prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Starea de fapt astfel cum a fost descrisă s-a probat cu procesul verbal de constatare a infracțiunii, declarațiile inculpatului, adresa de la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, declarațiile martorului.
Apărarea inculpatului în sensul că nu există infracțiunea întrucât în momentul în care i-au fost solicitate la control documentele autoturismul era oprit, nu a putut fi reținută de instanță având în vedere că acesta însuși recunoaște că, anterior, a condus autoturismul pe o distanță de aproximativ 400- 500 metri, elementul material al laturii obiective a infracțiunii prev.de art. 86 alin.1 din OUG 195/2002 fiind realizat chiar dacă echipajul poliției rutiere nu l-a oprit pe inculpat în trafic.
Atitudinea sinceră a acestuia în cursul procesului penal, raportat la natura infracțiunii a fost avută în vedere de către instanță ca circumstanță atenuantă.
Fapta inculpatului de a conduce un autoturism pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce nu posedă permis de conducere prev.de art. 86 alin.1 din OUG 195/2002 text de lege în baza căruia instanța l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii de 6 luni închisoare în urma reținerii circumstanțelor atenuante prev.de art. 74 lit.a și c pen. și reducerii pedepsei potrivit art. 76 lit.d pen.
Fapta inculpatului care, fiind condus la Spitalul orășenesc B Sprie a refuzat să se supună prelevării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art. 87 al.5 din OUG 195/2002 text de lege în temeiul căruia instanța i-a aplicat o pedeapsă de 10 luni închisoare în urma reținerii circumstanțelor atenuante prev.de art. 74 lit.a și c pen. și reducerii pedepsei potrivit art. 76 lit.d pen.
Ambele infracțiuni au fost săvârșite în timpul liberării condiționate și înainte de împlinirea duratei pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.343/2003 a Judecătoriei Huși pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, pedeapsă din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiționat la data de 19.05.2006 cu un rest neexecutat de 294 zile fiind incidente dispozițiile art. 37 lit.a pen. privind recidiva postcondamnatorie.
Întrucât cele două infracțiuni pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului au fost săvârșite înainte ca acesta să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna din ele, instanța a constatat că în cauză sunt incidente disp.art.33 lit.a și 34 lit.b pen. contopind cele două pedepse aplicate în pedeapsa cea mai grea de 10 luni închisoare cu aplic.art. 71.pen. privind interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit.a teza a II-a, lit.b pen. având în vedere împrejurarea că exercițiul unei funcții publice, precum și al unei funcții care implică exercițiul autorității de stat sunt incompatibile cu o condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni.
Instanța a făcut aplicarea art. 61 al.1 pen. a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul neexecutat de 294 zile și a contopit acest rest cu pedeapsa de 10 luni închisoare, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 luni închisoare.
În baza art. 191 alin.1 proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 150 RON cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, care a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 1479/26.06.2008 a Judecătoriei Baia Mare și rejudecând în principal, să se dispună achitarea sa în temeiul art. 11 pct.2 lit.a proc.pen. rap.la art. 10 lit.a proc.pen. iar în subsidiar s-a solicitat aplicarea unei amenzi administrative, dispunându-se achitarea în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap.la art. 10 lit.1proc.pen.
Procedând la judecarea apelului prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, tribunalul a apreciat că acesta este nefondat.
Instanța de fond a procedat la o justă apreciere a probelor, în baza cărora a reținut o stare de fapt corectă, căreia i-a dat o încadrare juridică corespunzătoare.
Instanța de fond a înlăturat în mod temeinic apărările invocate de inculpat coroborând declarațiile acestuia din faza de urmărire penală în care recunoaște săvârșirea infracțiunii, cu declarațiile martorilor audiați în cauză, precum și cu celelalte probe administrate.
De asemenea, tribunalul a reținut că instanța de fond a realizat o corectă individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, precum și a modului de executare a acestora.
Pentru toate considerentele de mai sus tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, cu consecința obligării acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel.
Împotriva acestei decizii și, implicit, împotriva sentinței instanței de fond, a declarat recurs inculpatul, criticând soluțiile atacate ca fiind nelegale și netemeinice și a solicitat casarea acestora și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună, în principal, achitarea sa în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.a proc.pen. de sub învinuirea comiterii infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, cu motivarea că faptele nu există, nefiind întrunite elementele materiale ale celor două infracțiuni.
În dezvoltarea motivelor de recurs, inculpatul a arătat că din probele administrate în cauză nu rezultă că echipajul de poliție l-ar fi oprit în trafic la acea dată, relevante fiind în acest sens declarațiile martorilor, precum și referatul de terminare a urmăririi penale în care se reține că " un echipaj de poliție i-a solicitat actele în timp ce autoturismul era oprit pe dreapta." Având în vedere că infracțiunea de conducere fără permis nu poate fi reținută în sarcina inculpatului, nici infracțiunea refuzului de probe biologice nu există, deoarece aceasta este imputabilă doar unei persoane care a avut la momentul solicitării de către echipajul de poliție calitatea de conducător auto.
În subsidiar, solicită în temeiul art. 11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.1proc.pen. și art. 181Cod penal achitarea sa și aplicarea unei amenzi administrative conform art.91 Cod penal, întrucât faptele nu prezintă pericol social al unei infracțiuni.
În alt subsidiar, solicită reindividualizarea pedepsei aplicate privind cuantumul și modalitatea de executare a acesteia, ca urmare a menținerii beneficiului liberării condiționate conform dispozițiilor art.61 Cod penal și a împrejurării că inculpatul s-a deplasat cu vehicolul la solicitarea prietenului său, pe o distanță de aproximativ 400-500 de metri, aducând astfel o atingere minimă valorii apărate de lege.
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Atât instanța de fond, cât și cea de apel a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a probelor administrate în cauză.
Rezultă din ansamblul probator că în data de 20.01.2007, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul a condus un autoturism pe drumurile publice, pe o distanță de circa 400-500, fără a poseda permis de conducere, iar după identificarea sa de către organele de poliție la volanul mașinii, a refuzat să se supună recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. De asemenea, în urma testării inculpatului cu aparatul alcooltest marca a rezultat că susnumitul prezenta o concentrație de 0,61 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Susținerea inculpatului în declarația dată în fața instanței de recurs potrivit căreia nu ar fi condus autoturismul în discuție în data de 20.01.2007 și că în momentul identificării sale de către organele de poliție se afla pe scaunul șoferului pentru că dorea să fie informat asupra unor caracteristici tehnice ale mașinii, este nesinceră și contrazisă de probele administrate, dar și de propria sa declarație dată în cursul urmăririi penale.
În primul rând, în declarația dată în fața organelor de poliție în data de 21.01.2007 (10 dos.) inculpatul recunoaște că, după ce a consumat băuturi alcoolice și fără a avea permis de conducere, a condus autoturismul martorului G pe drumurile publice din localitatea B Sprie, pe o distanță de 500 și că, în timp ce staționa, a fost legitimat de organele de poliție și a refuzat recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Inculpatul a mai recunoscut că martorul G se afla și el în mașină atunci când a condus autoturismul.
În al doilea rând, martorul ocular martorul G ( 13 dos. ) arată că în data de 20.01.2007 a consumat băuturi alcoolice împreună cu inculpatul la o discotecă din localitatea și că, la solicitarea sa, fiind asigurat de către inculpat că posedă permis de conducere, acesta din urmă a condus autoturismul proprietatea martorului pe o distanță de circa 500m, oprirea fiind determinată de lipsa combustibilului. Mai arată martorul că și el se afla în mașina condusă de inculpat și că, în prezența sa, inculpatul a indicat organelor de poliție că nu are permis de conducere, că, tot în prezența sa, inculpatul a fost testat cu aparatul alcooltest și apoi, la unitatea spitalicească, a refuzat recoltarea probelor biologice.
Totodată, martorul ( 54 dos. fond, 11-12 dos. ) declară că în prezența sa organele de poliție au solicitat inculpatului actele de identitate și permisul de conducere, acesta afirmând că nu are asupra sa actul de identitate și că nu posedă permis de conducere, că inculpatul a fost testat cu aparatul alcooltest tot în prezența sa și că valoarea constatată era destul de mare, că l-a însoțit pe inculpat la spitalul din B Sprie pentru a i se recolta probe biologice, însă acesta a refuzat recoltarea și s-a manifestat printr-un comportament violent.
Așa fiind, în mod corect s-au reținut de către instanța de apel și instanța de fond că inculpatul a comis infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, dispunând în final condamnarea acestuia.
În ceea ce privește cuantumul pedepselor aplicate, Curtea constată că s-a procedat la o corectă individualizarea a sancțiunilor, atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare având în vedere pericolul social concret al infracțiunilor comise de inculpat, limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, precum și persoana inculpatului care este recidivist (aflându-se în cursul liberării condiționate) și s-a sustras judecății atât la instanța de fond, cât și la instanța de apel.
În final, Curtea concluzionează că nu poate fi primită nici apărarea potrivit căreia infracțiunile comise de inculpat nu ar prezenta gradul concret de pericol social al unei infracțiuni, impunându-se astfel achitarea inculpatului și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă precum și de persoana și conduita infractorului.
De altfel, sancțiunea aplicată, penală sau cu caracter administrativ, își poate îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, numai în măsura în care corespunde gravității faptei, potențialului de pericol social pe care-l prezintă în mod real, persoana infractorului, cât și atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența măsurii luate față de el.
Astfel, în aprecierea gradului de pericol social concret, nu se poate face abstracție de circumstanțele reale în care s-a comis fapta.
Infracțiunile prevăzute de OUG nr.195/2002 fac parte din categoria infracțiunilor de pericol ce ocrotesc relațiile sociale care asigură normala desfășurare a circulației pe drumurile publice, dar în condiții de securitate pentru traficul rutier și pietonal. Astfel de fapte, pot avea consecințe imprevizibile, de cele mai multe ori soldate cu vătămări grave ale unor persoane sau bunuri.
Or, din probe rezultă că inculpatul a condus pe drumurile publice autoturismul personal, fără să posede permis de conducere după care a refuzat să se supună recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, deși consumase anterior băuturi alcoolice, fapt stabilit prin testarea sa cu aparatul alcooltest.
Inexistența permisului de conducere nu poate fi suplinită în nici un mod. Chiar dacă, în fapt, subiectul ar avea cunoștințele necesare și îndemânarea de a conduce un autovehicul pe drumurile publice, această împrejurare nu-l poate exonera de răspundere pentru infracțiunea vizată de 86 alin.1 din OUG 195/2002 cu art.37 lit.a pen. deoarece permisul de conducere este unicul temei al îndreptățirii lui de a conduce autovehicule pe drumurile publice.
Sub aspectul circumstanțelor personale, se constată că inculpatul nu a dat dovadă de sinceritate încercând eludeze răspunderea penală prin declarații neveridice și care nu se coroborează între ele.
Din copia fișei de cazier, rezultă că acesta este cunoscut cu antecedente penale, fiind recidivist.
Așa fiind, față de împrejurarea că inculpatul prin atitudinea sa a creat o stare de pericol pentru traficul rutier, justifică concluzia că faptele sale prezintă pericolul social al unei infracțiuni, astfel că soluția tribunalului este legală și temeinică.
Pentru toate aceste motive în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b proc.pen. se va respinge ca nefondat recursul inculpatului, iar soluțiile atacate se vor menține în totalitate ca fiind legale și temeinice.
În cauză, inculpatului i s-a desemnat apărător din oficiu care a procedat la studiul cauzei și a asigurat asistență juridică inculpatului la teri termene de judecată, până la prezentarea apărătorului ales, astfel că în temeiul art. 189.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
În baza art. 192 al. 2.proc.pen. se va dispune obligarea inculpatului la plata în favoarea statului a sumei de 300 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 30 noiembrie 1981 în, jud. I, domiciliat în com., județul V, cu reședința în B Sprie, nr.2,.11, jud. M, împotriva deciziei penale nr. 226 din 19 decembrie 2008 Tribunalului Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 9 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.LH/Dact.SM
2 ex./25.03.2009
Președinte:Luminița HanzerJudecători:Luminița Hanzer, Livia Mango Monica Rodina
