Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 15/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 15
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Tatiana Juverdeanu
JUDECĂTOR 3: Aurel Dublea
Grefier: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI - a fost reprezentat prin procuror -
Pe rol fiind pronunțarea recursului penal, având ca obiect " infracțiuni privind circulația pe drumurile publice - OUG nr.195/2002 " - promovat de inculpatul recurent împotriva deciziei penale nr.163 din 30 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 7 ianuarie 2010, susținerile și concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, 14 ianuarie 2010.
După deliberare,
Curtea.
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr. 991/2.04.2008 a Judecătoriei Iașis -a hotărât următoarele:
În temeiul disp. art. 86 alin. 2 din nr.OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, modificată prin legea nr. 49/2006 și republicată (art. 78 alin. 2 în vechea numerotare), cu aplicarea art. 37 litera a Cod penal condamnă pe inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 10.04.1960 în I, recidivist, la pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis i-a fost retras sau anulat de art. 86 aliniatul 2 din nr.OUG 195 /2002 privind circulația pe drumurile publice, modificată prin legea nr. 49/2006 și republicată (art. 78 alin. 2 în vechea numerotare), cu aplicarea art. 37 litera Cod penal.
În temeiul dispozițiilor art. 86 indice 4 Cod penal raportate la dispozițiile art. 83 Cod penal dispune revocarea suspendării condiționate a executării sub supraveghere a pedepsei de 3 (trei) ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 609/5.11.2002 a Tribunalului Iași, modificată prin decizia penală nr. 228/17.06.2003 a Curții de APEL IAȘI, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1926/07.04.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție I - Secția penală pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și distrugere și semnalizare falsă prev. de art. 208 aliniatul 1 - 209 aliniatul 1 literele a, g, i Cod penal cu aplicarea art. 41 aliniatul 2 Cod penal, art. 75 litera c și art. 13 Cod penal și de art. 276 alin. 1 din Codul penal cu aplic. art. 41 alin. 2 și 75 lit. c cod penal, art. 33 litera a cod penal, pedeapsă pe care inculpatul o va executa alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, urmând astfel ca inculpatul, să execute pedeapsa totală de 3 (trei) ani și 10 (zece) luni închisoare.
Interzice inculpatului, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, Cod penal, pe durata și în condițiile stabilite de art. 71 Cod penal.
În temeiul dispozițiilor art. 88 Cod penal scade din durata pedepsei totale de executat de 3 (trei) ani și 10 (zece) luni închisoare perioada reținerii și arestării preventive 12.04.2000 - 12.07.2000.
În baza dispozițiilor art. 189 Cod procedură penală dispune plata din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul Iași, a sumei de 100 lei onorariu apărător din oficiu (delegația nr. 1292 /2008).
În baza art. 191 Cod procedură penală obligă inculpatul să plătească statului suma de 400 de lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de acesta
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 737/17.02.2004 a Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis i-a fost retras sau anulat de art. 86 aliniatul 2 din nr.OUG 195 /2002 privind circulația pe drumurile publice, modificată prin legea nr. 49/2006 și republicată (art. 78 alin. 2 în vechea numerotare). La data de 08.04.2005, conform adresei nr. - din 06.12.2005 emise de Serviciul Public Comunitar - Regim de Permise auto și înmatriculare a vehiculelor I, permisul de conducere al inculpatului a fost anulat, aspect care i-a fost comunicat inculpatului la data de 11 aprilie 2005, cu adresa nr. 54347/11.04.2005.
La data de 2.07.2005, la ora 20.45, inculpatul a luat hotărârea de a se deplasa din localitatea de domiciliu, satul, comuna, județul I spre centrul Comunei pentru a recupera o sumă de bani de la o persoană. Deși cunoștea că nu are dreptul de conduce autoturisme pe drumurile publice, inculpatul a urcat la volanul autoturismului marca cu numărul de înmatriculare -, pe care l-a conduc de la domiciliu, din satul spre comuna și retur. La întoarcere spre domiciliu, pe drumul județean nr. 248 B, pe raza localității, inculpatul a fost oprit în trafic de un echipaj al Poliției Rutiere. În autoturism se mai aflau două persoane de sex masculin rămase neidentificate pe care inculpatul le-a luat pe drum și care au părăsit autoturismul la oprirea în trafic a autoturismului. Inculpatul nu a fost în măsură să prezinte organelor de poliție permisul său de conducere, declarând că acesta este posibil să-i fi fost anulat.
Situația de fapt astfel reținută rezultă din analiza coroborată a declarațiilor inculpatului cu cele ale martorilor audiați și precum și cu aspectele consemnate în procesele verbale întocmite de organele de cercetare penală și adresa nr. - din 06.12.2005 emise de Serviciul Public Comunitar - Regim de Permise auto și înmatriculare a vehiculelor
Astfel, inculpatul a adoptat o poziție procesuală parțial sinceră. Astfel, el a recunoscut faptul că, deși nu putea prezenta un permis de conducere, la data de 2 iulie 2005 condus pe drumurile publice din Comuna, județul I, autoturismul marca 1310 care-i aparține, inculpatul a motivat acțiunea sa prin aceea că "nu era sigur că permisul de conducere i-a fost anulat. "Din declarația dată de inculpatul la momentul surprinderii sale, astfel cum este consemnată în procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante rezultă că inculpatul cunoștea faptul că a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis i-a fost retras sau anulat de art. 78 aliniatul 2 din nr.OUG 195 /2002 privind circulația pe drumurile publice, adică pentru aceeași infracțiune. De asemenea, conform adresei nr. - din 06.12.2005 emise de Serviciul Public Comunitar - Regim de Permise auto și înmatriculare a vehiculelor I, permisul de conducere al inculpatului a fost anulat, aspect care i-a fost comunicat inculpatului la data de 11 aprilie 2005, cu adresa nr. 54347/11.04.2005. Din declarațiile martorilor asistenți și a rezultat că la momentul opririi sale în trafic, la data de 2 iulie 2005, inculpatul cunoștea faptul că permisul de conducere i-a fost anulat, aspect recunoscut prin declarația dată în față instanței de judecată.
Sub aspect obiectiv, inculpatul a realizat o acțiune de conducere pe drumurile a unui autoturism, deși nu poseda acest drept, permisul de conducere fiindu-i anulat, periclitând prin acțiunea sa siguranța circulației rutiere. Sub aspect subiectiv, inculpatul a acționat cu intenție indirectă, adoptând o atitudine indiferentă față de faptă și de urmările acesteia. Astfel, inculpatul cunoștea faptul că, prin acțiunea sa care realizează elementul material al infracțiunii pentru care este judecat, a pus în pericol relațiile sociale privitoare la siguranța circulației rutiere pe drumurile publice, urmare pe care a acceptat- Inculpatul a invocat fără temei eroarea de fapt, cauză care înlătură, potrivit dispozițiilor art. 51 cod penal, caracterul penal al faptei. Probele administrate în cauză dovedesc fără putință de tăgadă că inculpatul nu se afla în eroare cu privire la faptul că permisul de conducere i-a fost anulat. Un argument în plus față de cele de arătate până în prezent este acela că inculpatul fusese condamnat tocmai pentru conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis i-a fost retras sau anulat prin sentința penală nr. 737/17.02.2004 a Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare și nu era pentru prima dată implicat într-o procedură de judecată pentru o astfel de infracțiune. În anul 2002, inculpatul a fost definitiv condamnat pentru comiterea unei infracțiuni similare.
În drept, fapta inculpatului care, la data de 2 iulie 2005, condus pe drumurile publice din localitatea, Județul I autoturismul marca 1310 cu numărul de înmatriculare -, cunoscând că permisul de conducere pe care l-a posedat, i-a fost anulat ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni similare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis i-a fost retras sau anulat de art. 86 aliniatul 2 din nr.OUG 195 /2002 privind circulația pe drumurile publice, modificată prin legea nr. 49/2006 și republicată (art. 78 alin. 2 în vechea numerotare), cu aplicarea art. 37 litera Cod penal.
Analizând fișa de antecedente penale a inculpatului și copiile sentințelor atașate din oficiu, instanța reține că prin sentința penală nr. 609/5.11.2002 a Tribunalului Iași, modificată prin decizia penală nr. 228/17.06.2003 a Curții de APEL IAȘI, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1926/07.04.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție I - Secția penală s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și distrugere și semnalizare falsă prev. de art. 208 aliniatul 1 - 209 aliniatul 1 literele a, g, i Cod penal cu aplicarea art. 41 aliniatul 2 Cod penal, art. 75 litera c și art. 13 Cod penal și de art. 276 alin. 1 din Codul penal cu aplic. art. 41 alin. 2 și 75 lit. c cod penal, art. 33 litera a cod penal. Prin aceeași sentință s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani rezultă, așadar că infracțiunea dedusă judecății a fost comisă de inculpatul în termenul de încercare al suspendării sub supraveghere a executării acestei pedepse, fiind incidente dispozițiile art. 37 litera a Cod penal privind recidiva mare postcondamnatorie și dispozițiile art. art. 86 indice 4 Cod penal raportate la dispozițiile art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării sub supraveghere a pedepsei de 3 (trei) ani închisoare.
Fiind dovedită existența infracțiunii, comiterea acesteia de către inculpat și vinovăția sa,instanța va dispune antrenarea răspunderii penale a inculpatului.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanța are în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art.72 Cod penal, scopul pedepsei prev. de art.52 Cod penal și necesitatea realizării principiului prevenției generale și speciale.
Astfel, instanța reține că, față de natura relațiilor juridice periclitate, prin natura sa,prin împrejurările în care a fost comisă, fapta prezintă o gravitate sporită, mai ales în contextul unei reverberații deosebite a infracțiunilor săvârșite din culpă care au ca urmare pierderea de vieți omenești cauzate în principal de nerespectarea regulilor de circulație rutieră. Inculpatul nu este la primul contact cu legea penală, este recidivist a mai comis anterior două infracțiuni de aceeași natură din care una identică, aspect ce dovedește că pedepsele aplicate anterior nu și-au atins scopul preventiv, iar încrederea ce i-a fost acordată inculpatului de instanța care a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei a fost încălcată. În același timp, în favoarea inculpatului se reține că acesta este o persoană integrată social,cunoscută cu o conduită anterioară relativ bună, astfel după cum rezultă din probele administrate la cererea acestuia (caracterizări și depoziția martorului ) că a adoptat o poziție procesuală parțial corectă pe tot parcursul procesului penal-aspecte ce justifică aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientate spre minimul legal prevăzut de textul de incriminare.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie din mai multe considerente.
Inculpatul a arătat că nu a primit comunicarea soluției conform căreia ar fi fost înștiințat că permisul i-a fost anulat.
Tribunalul Iași prin decizia penală nr. 163/30.03.2009 a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul și l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În pronunțarea acestei decizii tribunalul a reținut următoarele:
În soluționarea căii de atac a apelului au fost audiați martorii asistenți și și s-au depus acte în susținerea motivelor de apel.
Inculpatul apelant a susținut atât la fond cât și în apel faptul că nu cunoștea cu siguranță dacă permisul de conducere a fost anulat.
Din probele administrate, atât la fond cât și în apel, rezultă cu certitudine faptul că inculpatul cunoștea despre anularea permisului de conducere.
Astfel, inculpatul a dat mai multe declarații, iar în cea dată în fața instanței a recunoscut că a condus fără permis. Însă a arătat că nu știa sigur dacă permisul fusese anulat. Tot în aceeași declarație, ca și în celelalte date în cursul urmăririi penale, inculpatul a arătat că știa despre pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată anterior, pentru aceleași motive.
Sentința penală prin care s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 6 luni închisoare este din 17.02.2004, iar ca urmare a acestei hotărâri s-a dispus anularea permisului de conducere începând cu data de 8.04.2005.
Inculpatul a susținut că este șofer profesionist, aceasta fiind modalitatea de a-și câștiga existența. Ori, în această situație inculpatul cunoștea sau trebuia să cunoască care sunt consecințele ce decurg din condamnarea sa la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru conducerea fără permis. La dosarul de urmărire penală exista adresa nr. 54347/11.04.2005, din care rezultă că inculpatul a fost înștiințat despre anularea permisului de conducere.
În apel, s-a depus de către inculpat un răspuns cu copia borderoului de expediere, din care rezultă că inculpatului i-a fost comunicată adresa arătată mai sus.
În situația în care inculpatul nu ar fi primit înștiințarea arătată mai sus, nu cunoștea oricum faptul că nu poate conduce un autoturism fără a avea asupra sa permis de conducere sau dovadă de la poliție.
Cu toate acestea, știind că a fost condamnat pentru conducere fără permis, inculpatul a ignorat dispozițiile legii și a continuat să conducă autoturismul.
Infracțiunea prev. de art. 78 alin. 2 din nr.OUG 195/2002 este o infracțiune de pericol, scopul incriminării fiind tocmai acela de a preveni rezultatele periculoase ce decurg din săvârșirea acestei infracțiuni.
Apărarea inculpatului nu este susținută de nici o probă din cele administrate, acesta demonstrând doar că a continuat să ignore dispozițiile legale, săvârșind din nou aceeași infracțiune. De altfel, inculpatul, în 2002 fost condamnat definitiv pentru săvârșirea unei infracțiuni similare, astfel încât nu era implicat, pentru prima dată, într-o procedură de judecată pentru o astfel de infracțiune.
În termen legal decizia astfel pronunțată a fost recurată de inculpatul care prin motivele scrise a invocat aceleași critici în sensul greșitei condamnări întrucât nu a avut cunoștință dacă permisul de conducere a fost suspendat sau anulat, deși adresa poliției rutiere atestă faptul că s-ar fi făcut comunicarea măsurii administrative.
În condițiile în care ar fi intervenit o asemenea măsură, organele de poliție aveau obligația de a-l invita personal pentru a se proceda la reținerea legitimației.
Apreciază inculpatul că hotărârile recurate sunt netemeinice și nelegale motiv pentru care s-a solicitat achitarea conform disp. art. 11pct. 2 lit. "a" raportat la art. 10 lit. "a" Cod procedură penală.
Prealabil examinării recursului Curtea constată următoarele:
- cu acordul său inculpatul a fost ascultat în fața instanței fondului iar în recurs s-a prevalat de "dreptul la tăcere" drept conferit de disp. art. 70 al. 2 Cod procedură penală;
- în recurs, inculpatul, prin apărător, a propus și a fost administrată proba cu înscrisuri, respectiv conținutul borderoului de expediții a Serviciului poliției rutiere I din data de 18 aprilie 2005;
- motivele de recurs sunt identice cu cele din apel și totodată au constituit apărări la instanța de fond, ambele instanțe examinând aspectele invocate.
- motivele de recurs se încadrează în drept în cazul de casare prevăzut de art. 385 ind. 9 pct.18 Cod procedură penală, privind eroare de fapt cu consecința pronunțării unei hotărâri greșite de condamnare.
Criticile inculpatului sunt nefondate pentru următoarele motive:
Ambele instanțe cu argumente rezultate din probatoriul administrat și cu argumente juridice au dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 2 din nr.OUG 195/2002, constând în aceea că în data de 2 iulie 2005 condus pe drumurile publice din localitatea, județul I autoturismul marca 1310 cu nr. de înmatriculare IS.48. cunoscând că permisul de conducere pe care l-a posedat i-a fost anulat ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni similare.
Inculpatul cunoștea faptul că a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis i-a fost anulat, adică pentru aceeași faptă penală cu cea dedusă prezentei judecăți.
Acest aspect rezultă din adresa nr. 54347/11.04.2005 a serviciului poliției rutiere, comunicare ce i-a fost făcută la domiciliu, conform borderoului din 18.04.2005 - poziția 26 cât și din declarațiile martorilor asistenți și din care rezultă că din momentul opririi sale în trafic acesta cunoștea de faptul că permisul de conducere fusese anulat.
Fiind dovedită existența infracțiunii și comiterea acesteia de către inculpat, Curtea constată că în mod corect s-a dispus condamnarea inculpatului.
Examinând și din oficiu conținutul hotărârilor pronunțate, în cauză se va reține că pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului "de a alege" prev. de art. 64 alin. 1 lit. "a" teza I Cod penal a fost greșit aplicată.
În Hotărârea HIRST contra Marii Britanii din 6 octombrie 2005 pronunțată de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului se constată încălcarea prevederilor art. 3 din Protocolul 1 ca urmare a interzicerii în baza legii a dreptului de a alege a persoanei ce a fost condamnată la pedeapsa închisorii, apreciind că o restrângere generală, antamată și nediferențiată a unui drept fundamental depășește marja de apreciere acceptabilă oricât de largă ar fi.
Față de aceste considerente, apreciind că în prezenta cauză, din probatoriul administrat, nu rezultă o nedemnitate a inculpatului în ceea ce privește dreptul inculpatului de a alege, în temeiul disp. art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. "d" Cod procedură penală, se va admite recursul declarat de inculpatul numai în ceea ce privește pedeapsa accesorie, și rejudecând se va proceda conform dispozitivului.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul, fiul lui G și, născut la 10.04.1960 împotriva Deciziei penale nr. 163 din 30 martie 2009 Tribunalului Iași și Sentinței penale nr.991 din 2 aprilie 2008 Judecătoriei Iași pe care le casează în parte în latură penală și rejudecând:
Înlătură din sentință dispoziția privind aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii "dreptului de a alege" prevăzută de art.64 alin.1 lit. "a" teza I Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.
Cheltuielile judiciare în sumă de 200 lei rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
21.01.2010
Tribunalul Iași:
-
-
Judecătoria Iași:
-
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Tatiana Juverdeanu, Aurel Dublea
