Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 1620/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR. 1393/229/2009
2206/2009
DECIZIA PENALĂ NR.1620
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 4.11.2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Luciana Mera
JUDECĂTOR 2: Viorica Costiniu
JUDECĂTOR 3: Cristina Rotaru
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL Baf ost reprezentat prin procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.119/A/218.08.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut in ședința publică răspunde recurentul inculpat, personal și asistat de avocat ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul de către grefierul de ședință, după care:
Constatând că nu sunt excepții de invocat, cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul ales al recurentului inculpat precizează că va susține numai motivul de recurs întemeiat pe disp.art.3859pct.14 pr. pen. acesta vizând nu cuantumul pedepsei, ci modalitatea de executare, respectiv aplicarea disp.art.867pen. Susține că recurentul inculpat este angajat ca mecanic agricol și solicită executarea pedepsei la locul de muncă, fiind îndeplinite cerințele legale. Inculpatul recurent a dat declarații sincere, a recunoscut și regretă comiterea faptelor, are doi copii în întreținere și are acordul societății pentru a executa pedeapsa.
Reprezentanta parchetului pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat. Apreciază că hotărârea de condamnare este legală și temeinică, iar modalitatea de executare a pedepsei corect stabilită, față de cele două condamnări anterioare pentru fapte de același gen. În cauză s-au reținut doua fapte în concurs și circumstanțe atenuante, astfel că nu se impune aplicarea disp.art.867pen.
În replică, apărătorul ales al recurentului inculpat precizează că inculpatul a fost condamnat anterior pentru o singură faptă de același gen, nu două, cum a precizat procurorul.
În ultimul cuvânt, recurentul inculpat susține că regretă ce a făcut și dorește să i se acorde o șansă.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin decizia penală nr.119/A din 28.08.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în baza art.379 pct.1 lit.b pr. pen. a fost respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.135 din 21.07.2009 a Judecătoriei Fetești, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că prin sentința penală mai sus menționată inculpatul a fost condamnat în baza art. 86 alin. 2 din nr.OUG195/2002 rap. la art. 74 lit. c - art. 76 lit. e pen. la pedeapsa de 5 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având permisul de conducere reținut.
În baza art. 87 alin. 1 din nr.OUG195/2002 rap. la art. 74 lit. c - art.76 lit. d pen. a fost condamnat la pedeapsa de 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
În baza art.33 lit. a - 34 alin. 1 lit. b pen. Judecătoria Feteștia aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 luni închisoare.
În baza art. 83. pen. a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 5 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 202/16.10.2008 Judecătoriei Fetești, definitivă prin neapelare, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa cumulată de 1 an închisoare.
În baza art.71 Cod penal a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II -a și lit. b din pen. pe întreaga durată a executării pedepsei.
În baza art. 191 alin.1 pr. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de prim grad a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul este proprietarul unui autoturism 1310, cu numărul de înmatriculare -, însă nu mai avea dreptul să conducă vreun autovehicul pe drum public, deoarece la data de 16.07.2008 i-a fost reținut permisul de conducere în vederea anulării pentru conducere sub influența băuturilor alcoolice. Cu toate acestea, în ziua de 13.01.2009, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului și a plecat să se plimbe pe raza localității de domiciliu, luându-l ca pasager pe numitul. După ce a parcurs aproximativ 500-600 pe drum public, datorită consumului de alcool, inculpatul a pierdut controlul asupra direcției de deplasare, iar autoturismul s-a răsturnat în șanțul de pe marginea drumului. Niciunul dintre ocupații autoturismului nu au suferit vătămări corporale.
După testarea cu aparatul etilotest, care a indicat o valoare de 0,93 mg/l alcool pur în aerul expirat, inculpatul a fost condus la Spitalul orășenesc Țăndărei unde i-au fost recoltate o probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei. Din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr.66 din 16 01 2009 emis de I rezultă o alcoolemie de 1,90 g/l alcool pur în sânge, la prima probă și de 1,70 g/l alcool pur în sânge, la a doua probă.
În hotărâre sunt indicate mijloacele de probă avute în vedere cu ocazia reținerii acestei situații de fapt și criteriile de individualizare a pedepselor aplicate inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul, care criticat hotărârea primei instanței sub aspectul individualizării modalității de executare a pedepsei rezultante, solicitând aplicarea dispozițiilor privind executarea la locul de muncă.
Examinând sentința apelată, tribunalul a constatat că apelul nu este fondat.
În cauză au fost administrate, prin mijloace legale, probe certe, din care rezultă faptele reținute în sarcina inculpatului, prevăzute de art. 86 alin. 2 OUG195/2002 și art. 87 alin. 1 OUG195/2002, iar constatarea instanței de prim grad cu privire la existența vinovăției și a pericolului social specific unor infracțiuni este întemeiată.
Criticile formulate de inculpat în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei rezultante nu pot fi primite pentru următoarele considerente:
În primul rând, se impune precizarea că pedeapsa de 5 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 202/16.10.2008 Judecătoriei Fetești, definitivă prin neapelare și cu privire la care, în mod corect, s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, nu poate fi executată decât în regim de detenție, dispozițiile art. 83 alin. 1. pen. fiind interpretate unanim în acest sens în practica instanțelor de judecată.
Cât privește pedeapsa rezultantă de 7 luni închisoare, aplicată de prima instanță pentru infracțiunile deduse judecății, în principiu, s-ar putea dispune executarea la locul de muncă, această pedeapsă urmând a fi executată după executarea, în regim de detenție, a pedepsei de 5 luni închisoare.
Executarea pedepsei la locul de muncă se poate dispune însă numai dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile impuse de art. 867. pen.
În cauză, pedeapsa rezultantă nu depășește 3 ani, inculpatul nu a mai fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an și există acordul scris al unității în cadrul căreia ar urma să fie executată pedeapsa.
Cerința esențială impusă de legiuitor și anume aceea ca, în raport de gravitatea faptei, de împrejurările în care a fost comisă, de conduita profesională și generală a făptuitorului și de posibilitățile acestuia de reeducare instanța să aprecieze că există suficiente temeiuri că scopul pedepsei - prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni - va fi atins fără privare de libertate, nu poate fi considerată îndeplinită.
Astfel, inculpatul apelant a fost condamnat în prezentul dosar pentru două infracțiuni grave la regimul circulației, ce ar fi putut să aibă urmări nefaste pentru viața celorlalți participanți la trafic.
Tribunalul reține totodată că inculpatul prezintă un risc sporit de reiterare a comportamentului infracțional, prin săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni, concluzie dedusă din aceea că, la mai puțin de trei luni de la data la care a fost condamnat prin sentința penală nr. 202/16.10.2008 a Judecătoriei Fetești pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autoturism pe drumurile publice cu o îmbibație de alcool în sânge peste limita legală, a înțeles să sfideze încrederea acordată prin stabilirea unei modalități de executare a pedepsei fără privare de libertate și să conducă din nou autoturismul proprietate personală pe străzile din localitatea de domiciliu, luând ca pasager și o altă persoană, în condițiile în care consumase în exces băuturi alcoolice ( 2 litri de vin potrivit propriilor declarații, ceea ce a determinat un grad ridicat de alcoolemie în sânge: 1,90 g/l alcool pur la prima probă și 1,70 g/l alcool pur în sânge la a doua probă).
Nici conduita pe care inculpatul a înțeles să o adopte pe parcursul procesului penal nu este în favoarea sa și nu dovedește că a înțeles gravitatea faptelor pe care le-a comis iar pe viitor se va abține de la reiterarea lor.
În acest sens tribunalul reține, pe de o parte, că inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunilor pentru care a fost condamnat, în condițiile în care acestea erau probate prin alte mijloace de probă greu de înlăturat (buletin de analiză toxicologică - alcoolemie, adresa Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor).
Pe de altă parte, declarația dată de inculpat în faza judecății nu corespunde întrutotul adevărului și îl caracterizează ca fiind o persoană care nu conștientizează și nu regretă pe deplin faptele comise. Astfel, în vreme ce în faza urmăririi penale inculpatul a declarat că, după ce a consumat băuturi alcoolice, a plecat să se plimbe cu mașina prin localitate, afirmație susținută și de martorul, pe care l-a luat ca pasager, în fața instanței a invocat starea de boală a mamei sale drept motiv ce l-ar fi determinat să se urce la volan, în pofida faptului că avea permisul reținut și consumase băuturi alcoolice.
Față de aspectele reliefate, tribunalul a apreciat că modalitatea de executare stabilită de instanța de fond, respectiv executare în regim de detenție, este singura aptă să conducă la realizarea scopului pedepsei (prevenția specială dar și prevenția generală care impune ca perseverență în comiterea unor infracțiuni de același gen să fie sancționată de o asemenea manieră încât să reprezinte un exemplu pentru persoanele tentate să adopte un comportament similar).
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul, depunând motivele cu respectarea dispozițiilor art. 38510alin. 1. pr. pen.
Inculpatul a criticat hotărârile în temeiul art. 3859alin. 1 pct. 9 și pct. 14. pr. pen. solicitând ca în temeiul art. 867. pr. pen. să se dispună executarea pedepsei la locul său de muncă, pe motiv că există acordul scris al societății, că nu a mai fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, că pedeapsa rezultantă nu depășește 3 ani, că a avut o atitudine sinceră, că are o familie cu 2 copii minori, un loc de muncă unde este apreciat, iar faptele reținute în sarcina sa nu prezintă un grad de pericol social ridicat.
Examinând cauza în temeiul art. 3856alin. 1 și 2. pr. pen. Curtea apreciază că recursul este nefundat, pentru următoarele considerente:
Nu sunt incidente dispozițiile art. 3859pct. 9. pr. pen. întrucât atât hotărârea primei instanțe, cât și decizia instanței de apel sunt motivate, conținând argumentele pe care se sprijină soluțiile ce au fost pronunțate, iar între considerente și dispozitiv nu există contradicție.
Este nefondată și critica referitoare la individualizarea pedepsei.
Toate împrejurările favorabile invocate de recurent au fost avute în vedere de către instanța de fond la stabilirea pedepselor și a modului de executare a acestora, instanța făcând aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. c și art. 76 lit. e pen. aplicând pedepse situate sub minimum special.
Mai mult, pedeapsa de un an închisoare, dată spre executare, nu este urmarea procesului de individualizare în sens restrâns, ci se datorează revocării suspendării condiționate a unei alte pedepse ce a fost aplicată inculpatului printr-o hotărâre anterioară și care a fost adăugată la pedeapsa rezultantă de 7 luni închisoare stabilită în urma concursului de infracțiuni, fără aplicarea vreunui spor.
Se constată, așadar, că inculpatul a beneficiat de clemența instanței de judecată, atât prin reținerea unor circumstanțe atenuante judecătorești, cât și prin neagravarea pedepsei rezultante.
Cât privește individualizarea executării pedepsei, Tribunalul a făcut o analiză temeinică a acestei critici, invocată de inculpat și cu ocazia declarării apelului.
Curtea consideră că instanța de fond a apreciat în mod corect că scopul prevăzut de art. 52 Cod penal nu poate fi atins decât prin executarea pedepsei de 1 an închisoare în regim de detenție.
Această concluzie rezultă nu numai din împrejurarea că inculpatul a săvârșit în concurs infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având permisul de conducere reținut și infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibați alcoolică de 1,90 gr. %o, peste limita legală, ci și din antecedentele penale ale inculpatului, care a fost condamnat anterior pentru săvârșirea unei infracțiuni de același gen, respectiv conducerea unui autovehicul pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, beneficiind la acel moment de suspendarea condiționată a executării pedepsei, ceea ce denotă, în mod evident, perseverența sa în comiterea acestor fapte și impune o ripostă mai fermă față de inculpat.
Drept urmare, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b pr. pen. va respinge recursul ca nefondat și conform art. 192 alin. 2. pr. pen. va obliga recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Curtea mai constată că mandatul apărătorului din oficiu desemnat în cauză a încetat odată cu prezentarea în fața instanței de recurs a apărătorului ales, așa încât sunt aplicabile dispozițiile art.6 din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică în materie penală, urmând ca onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 25 lei, să se avanseze din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.135 din 21.07.2009, pronunțată de Judecătoria Fetești și a deciziei penale nr.119/A din 28.08.2008, pronunțată de Tribunalul Ialomița.
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 25 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./27.11.; 3.12.09
- jud.:;
Președinte:Luciana MeraJudecători:Luciana Mera, Viorica Costiniu, Cristina Rotaru
