Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 165/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 165/
Ședința publică din 13 martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mirela Sorina Popescu președinte instanță
JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
Judecător: - -
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, reprezentat prin:
- procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ, împotriva deciziei penale nr.193 din data de 23 octombrie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL ARGEȘ, în dosarul nr-, intimat-inculpat fiind, domiciliat în comuna, sat, județul.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul inculpat, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.9/2008, emisă de Baroul A -cabinet individual.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Se depune de apărătorul intimatului inculpat împuternicirea avocațială.
S-a ascultat intimatul - inculpat, răspunsurile acestuia fiind consemnate în proces verbal ce a fost atașat la dosar.
Apărătorul intimatului - inculpat și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu au alte cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, susține recursul așa cum a fost motivat în scris, apreciind că instanța de apel a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare a inculpatului, caz de casare prevăzut de art.3859pct.18 Cod procedură penală.
Într-o primă susținere, arată că la instanța de apel, inculpatul prin apărător a solicitat aplicarea unei pedepse sub minim, într-un cuantum corespunzător și reducerea pedepsei, iar instanța de apel a dispus achitarea acestuia. În mod greșit instanța de apel a apreciat că inculpatul poate beneficia o dată de clemența legii, în sensul aprecierii că fapta săvârșită nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni; această motivare excede cadrului legal. Totodată, învederează că inculpatul nu a fost audiat la instanța de apel.
Se solicită de reprezentantul parchetului, admiterea recursului, casarea deciziei atacate, înlăturarea soluției de achitare a inculpatului, precum și a amenzii administrative și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond, în sensul condamnării inculpatului în condițiile art. 81 Cod penal.
Apărătorul intimatului inculpat, avocat, solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL ARGEȘ, menținerea ca legală și temeinică a deciziei atacate. Arată că s-a făcut o interpretare subiectivă de către reprezentantul parchetului, inculpatul este un om simplu, a terminat liceul, este consilier local, are vârsta de 53 de ani, nu are antecedente penale, a săvârșit fapta după un parastas al copilului lui, a recunoscut-o și o regretă, fiind întrunite cerințele art. 18/1 Cod penal.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, regretă fapta comisă.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.240 din 7 septembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Curtea d Argeș, n baza art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 03 mai 1955 în, județul A, domiciliat în comuna, satul, județul A, CNP -, la un an închisoare.
In baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar n baza art.82 Cod penal, s-a stabilit un termen de încercare de trei ani pentru inculpat. In baza art. 359 Cod pr.penală, s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art.83 și 84 Cod penal.
In baza art.191 alin.1 Cod pr.penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 310 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: în ziua de 4 noiembrie 2006, făcând o în familie pentru fiul său decedat, inculpatul a consumat băuturi alcoolice. În jurul orelor 17,20, aflându-se în stare de ebrietate, s-a oferit să-l conducă acasă cu autoturismul său, marca Skoda Superb, cu numărul de înmatriculare B--, pe martorul, astfel că s-a urcat la volanul mașinii și s-a îndreptat către Curtea de A, deplasându-se pe DN 7.
Pe raza comunei, satul, autoturismul condus de inculpat a lovit un alt autoturism staționat pe partea dreaptă a drumului în direcția sa de mers, după care, a intrat pe contrasens, a lovit un cap de pod și s-a oprit pe un teren viran de pe cealaltă parte a drumului.
După circa zece minute, au sosit la fața locului ambulanța și un echipaj de poliție care l-au transport pe inculpat la spital. Aici a fost testat cu etilotestul, aparatul indicând o concentrație de alcool pur în aerul expirat de 0,75 mg/(35 dosar urmărire penală), după care i s-au recoltat probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. La prima probă recoltată, la orele 18,10, a rezultat o alcoolemie de 1,55 gr %o, aceeași concentrație de alcool rezultând și la cea de-a doua probă recoltată o oră mai târziu (36 dosar urmărire penală).
În cursul urmăririi penale, s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale privind calcul retroactiv al alcoolemiei inculpatului, respectiv cea din momentul producerii accidentului rutier, rezultând o alcoolemie de 1,15 gr %o, concentrație care a provenit dintr-un consum de băutură produs în alte circumstanțe decât cele declarate. Prima instanță a reținut că fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.87 alin.1 din OUG 195/2002 și a dispus condamnarea inculpatului.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, susținând că se impunea reținerea circumstanțelor atenuante și reducerea pedepsei, având în vedere persoana inculpatului.
TRIBUNALUL ARGEȘ, prin decizia penală nr.193 din 23 octombrie 2007, pronunțată în dosarul nr-, a dmis apelul declarat de inculpatul și a desființat în parte sentința, în sensul că a înlăturat condamnarea inculpatului. În baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b/1 Cod pr.penală, și art. 18/1 Cod penal, a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea prev. de art.87 alin.1 din OUG 195/2002, aplicându-i-se o amendă administrativă în cuantum de 400 lei.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a apreciat că, instanța de fond, coroborând probele administrate, a reținut în mod corect situația de fapt, însă, nu a apreciat în mod corect gradul de pericol social al faptei, raportat la persoana inculpatului și, la împrejurările în care a săvârșit fapta.
Inculpatul este în vârstă de peste 50 de ani, se află la primul contact cu legea penală și, atât înainte, cât și după săvârșirea faptei, a avut o comportare bună, bucurându-se de respect în comunitate. Nici la locul de muncă nu a creat probleme, achitându-se de sarcinile de serviciu. În plus, inculpatul a consumat băuturi alcoolice sub o puternică stare emoțională, cu prilejul organizării parastasului pentru fiul său decedat și s-a urcat la volan cu intenția de a-l transporta la domiciliu pe un prieten de-al său, în semn de mulțumire pentru participare la parastas.
În raport de toate aceste aspecte, tribunalul a apreciat că inculpatul poate beneficia o dată de clemența legii, în sensul aprecierii că fapta săvârșită nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Față de aceste considerente, a fost admis apelul și s-a desființat în parte sentința, în sensul că s-a înlăturat condamnarea inculpatului și s-a făcut aplicarea art.18/1 Cod penal.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL ARGEȘ, arătând că instanța de apel a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare a inculpatului, împrejurare care se încadrează în cazul de casare prevăzut de art.385/9 pct.18 Cod pr.penală.
Procurorul a susținut că inculpatul a săvârșit cu intenție o infracțiune de pericol, astfel că nu se poate aprecia că aceasta nu ar prezenta gradul de pericol social al unei infracțiuni și că, a fost nesincer, aspect care rezultă din concluziile recalculării alcoolemiei, unde se menționează că valorile stabilite de către analiza toxicologică au avut la bază un consum de alcool produs în alte circumstanțe decât cele declarate pentru recalcularea alcoolemiei.
S-a arătat, de asemenea, că inculpatul se afla în stare avansată de ebrietate dovedită nu doar de buletinele de analiză a sângelui, ci și de modul în care a fost săvârșită fapta, inculpatul pierzând controlul volanului și intrând în coliziune cu un alt autoturism și, apoi, s-a izbit de un cap de pod de pe partea opusă a drumului, fiind posibilă accidentarea și a altor participanți la trafic.
Analizând recursul, curtea constată că acesta este fondat.
Instanțele care au soluționat cauza anterior, atât în fond cât și în apel, au reținut corect situația de fapt, respectiv că la data de 4 noiembrie 2006, având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășea limita legală, inculpatul a condus autoturismul personal, pe 7C, iar pe raza localității, a lovit un alt autoturism staționat și, apoi, a intrat pe contrasens lovind un cap de pod.
Instanța de apel a aplicat, însă, în mod greșit, prevederile art.18/1 Cod penal, apreciind că fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni. Textul reținut de către instanța de apel, prevede că "nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.// La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului".
Este reală motivarea instanței de apel în sensul că inculpatul a consumat băuturi alcoolice, aflându-se sub influența unei stări emoționale puternice generată de parastasul pentru fiul său decedat. Această emoție, însă, poate justifica doar consumul de băuturi alcoolice, nu și conducerea unui autovehicul după consumul de alcool, situație în care inculpatul realiza că pune în pericol atât siguranța sa, cât și a celorlalți participanți la trafic.
De asemenea, fapta nu poate fi considerată ca fiind în mod vădit lipsită de importanță, deoarece activitatea inculpatului s-a soldat cu avarierea atât a autoturismului său cât și a autoturismului staționat, iar în condițiile în care inculpatul a pătruns pe contrasens și a lovit un cap de pod aflat pe acea parte, a pus în pericol real participanții la trafic. Dacă în zona în care a avut loc accidentul ar fi circulat în acel moment vreun alt autoturism, accidentul putea avea chiar urmări foarte grave.
Nici atitudinea inculpatului nu poate fi apreciată ca fiind una ireproșabilă, în condițiile în care, acesta, inițial, l-a învinuit pe fiul său de 20 de ani de conducerea autovehiculului, deși, în condițiile în care acesta nu a fost găsit la locul producerii accidentului, putea fi cercetat în legătură cu o asemenea faptă.
Recunoașterea și regretul, pentru a putea fi reținute ca împrejurări de natură să conducă la concluzia diminuării, într-un caz concret, a pericolului social abstract al faptei, trebuie să fie procese psihice complexe, de înțelegere și asumare a modalității săvârșirii faptei, a consecințelor ei, procese suficient de profunde pentru a permite o reeducare și o reintegrare socială mult mai rapidă, fără aplicarea unei sancțiuni penale sau prin aplicarea unei sancțiuni mult mai blânde decât cea estimată ca suficientă, de legiuitor, prin reglementarea minimului special al pedepsei pentru infracțiunea respectivă.
În cauza de față nu se poate reține o poziție neechivoc sinceră a inculpatului, ci doar că acesta a recunoscut fapta după ce i s-a dovedit că el era conducătorul autoturismului, prin depozițiile martorilor care îl ajutaseră să iasă din mașină de pe locul șoferului.
Pentru toate aceste considerente, curtea apreciază că hotărârea instanței de apel se datorează, într-adevăr, unei erori care a condus la o greșită achitare a inculpatului, urmând ca decizia să fie casată, dându-se eficiență sentinței pronunțată în cauză, care a evaluat atât circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, cât și circumstanțele personale și a individualizat corect pedeapsa, pronunțând o condamnare la un an închisoare (minimul special prevăzut de lege), cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
In consecință, recursul parchetului va fi admis, în baza disp.art.385/15 pct.2 lit.a Cod pr.penală, va fi casată în totalitate decizia atacată și menținută sentința instanței de fond.
In baza art.192 alin.3 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL ARGEȘ, împotriva deciziei penale nr. 193 din 23 octombrie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL ARGEȘ, secția penală, în dosarul nr-, intimat fiind inculpatul, fiul lui și, născut la data de 03 mai 1955 în, județul A, domiciliat în comuna, satul, județul A, CNP -.
Casează în totalitate decizia și menține sentința penală nr.240 din 7 septembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Curtea d Argeș, în dosarul nr-.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 martie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red./Tehnored.
ex.4/31 martie 2008
Jud.fond
Jud.apel
Președinte:Mirela Sorina PopescuJudecători:Mirela Sorina Popescu, Corina Voicu
