Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 173/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROM NIA
CURTEA DE APEL
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALA NR. 173/ DOSAR NR-
Ședința publică din 3 martie 2008
Completul de judecată format din:
PREȘEDINTE: Alexandru Vasiliu JUDECĂTOR 2: Laura Popa
- - - JUDECĂTOR 3: Nicoleta Țînț
- - - Judecător
- - - Grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- procuror în cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRAȘOV împotriva deciziei penale nr. 328/A din 19 noiembrie 2007 pronunțată de TRIBUNALUL BRAȘOV în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 20 februarie 2008 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării s-a amânat pronunțarea pentru 28 februarie 2008, iar apoi pentru astăzi 3 martie 2008.
CURTEA
1. Constată că prin sentința penală nr. 37/2007, Judecătoria Făgărașa achitat pe inculpatul în temeiul art. 11 pct. 2 lit.a și art. 10 lit.d Cod procedură penală pentru infracțiunea prev. de art. 87 alin.1 din OUG nr. 195/2002.
Pentru a se dispune astfel s-a reținut, în esență, că nu se poate stabili cu certitudine dacă alcoolemia pe care o avea inculpatul la momentul conducerii pe drumurile publice era peste limita de 0,80 gr/%o din cauză că la dosar s-au efectuat două recalculări, pentru a se ajunge la stabilirea alcoolemiei din momentul conducerii autoturismului, iar rezultatele acestora sunt contradictorii.
Prima expertiză indică alcoolemie probabilă de 1,00 gr%o iar a doua expertiză o alcoolemie în creștere de circa 0,65 - 0,75 gr% În contextul probator administrat nu s-a putut stabilii cu certitudine care este varianta ce corespunde realității.
2. Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Făgăraș care a criticat faptul că s-a dat eficiență principiuluiin dubio pro reope motiv că există probe din care rezultă că alcoolemia corect stabilită este aceea din prima expertiză.
Prin decizia penală nr. 328/2007 TRIBUNALUL BRAȘOVa admis apelul declarat de Parchet și a modificat sentința însă numai cu privire la temeiul achitării, făcând aplicarea art. 10 lit.b Cod procedură penală.
S-a susținut că ambele expertize au făcut o recalculare documentată științific dar pentru că probele nu conduc cu certitudine la alegerea uneia dintre variante s-a reținut corect că există un dubiu care trebuie interpretat în favoarea inculpatului. S-a făcut aplicarea art. 10 lit.b Cod procedură penală cu motivarea că există certitudinea că inculpatul a condus un autovehicul pe drumurile publice cu o alcoolemie care face ca fapta sa să constituie contravenție.
3. Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRAȘOVa declarat recurs și a criticat ambele hotărâri, susținându-se în continuare că inculpatul trebuia condamnat pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
S-a invocat ca motiv de casare art. 385/9 alin.1 pct. 18 Cod procedură penală, considerându-se că s-a comis o gravă eroare de fapt.
4. Recursul este nefondat.
În primul rând este de observat că instanțele nu au făcut o greșită interpretare a stării de fapt și nu se poate reține că soluțiile pronunțate sunt consecința unei grave erori în aprecierea faptelor, așa cum cere motivul de casare invocat.
În mod corect s-a avut în vedere că la dosar s-au efectuat două expertize medico legale pentru recalcularea alcoolemiei, dat fiind că a existat un interval de timp semnificativ care s-a scurs de la momentul conducerii autoturismului și până la momentul recoltării sângelui.
Ambele instanțe au reținut că inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice, după ce consumase băuturi alcoolice, ceea ce reprezintă o stare de fapt corectă.
La dosar există însă contradicții în ceea ce privește stabilirea intervalului de timp în care inculpatul a consumat băuturile alcoolice, cantitățile consumate, precum și consumul de alimente.
Invocarea stării de dubiu de către instanțele de judecată este consecința faptului că probele administrate nu permit să se stabilească cu certitudine dacă la momentul conducerii autoturismului alcoolemia pe care o avea inculpatul depășea limita prevăzută de lege.
Reținerea stării de dubiu nu reprezintă o eroare gravă în aprecierea stării de fapt, ci este rezultatul unei aprecieri exigente și judicioase a tuturor probelor de la dosar.
Contradicțiile existente în ceea ce privește conținutul declarațiilor date de inculpat și de martori constituie o realitate care nu poate fi ignorată, iar eliminarea acestor contradicții nu se poate realiza pe baza rezultatelor stabilite prin cele două expertize medico legale, deoarece acestea au avut în vedere starea de fapt existentă la dosar și au prezentat concluzii diferite, fiecare variantă fiind argumentată științific.
Prin avizarea expertizelor s-a evidențiat că ambele sunt corect întocmite. Prin aceste expertize nu este posibilă înlăturarea declarațiilor existente la dosar, întrucât lipsesc argumente de ordin științific prin care să fi fost infirmate susținerile inculpatului și respectiv ale martorilor.
Condamnarea unui inculpat nu poate avea drept temei decât stabilirea cu certitudine a vinovăției acestuia, exclusiv pe bază de probe, orice stare de dubiu trebuind dă fie interpretată în favoarea celui în cauză, cerință impusă în primul rând de principiul prezumției de nevinovăție, dar și de exigențele pe care o instanță de judecată trebuie să le manifeste în examinarea materialului probator, pentru evitarea unei erori judiciare.
5. Așa fiind, constatându-se că recursul declarat de parchet nu este fondat nici în ceea ce privește existența motivului de casare invocat și nici în ceea ce privește soluția pronunțată de instanța de apel, acesta urmează să fie respins.
Măsurile dispuse de către instanța de apel în ceea ce privește aplicarea unei sancțiuni contravenționale sunt legale și temeinică.
6. Potrivit art. 192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefundat recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRAȘOV, împotriva deciziei penale nr. 328/2007, pronunțată de TRIBUNALUL BRAȘOV, pe care o menține.
Cheltuielile judiciare către stat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 3 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. AV/10.03.2008
Dact.BD/10.03.2008 - 2 exemplare
Jud. fond
Jud. apel /
Președinte:Alexandru VasiliuJudecători:Alexandru Vasiliu, Laura Popa, Nicoleta Țînț
