Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 1777/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
2931/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr.1777/
Ședința publică din data de 18 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 2: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR 3: Magdalena
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva Deciziei penale nr.569/A/23.2009 a Tribunalului București - Secția I-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.038.615/2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că starea de arest preventiv a intimatului-inculpat, menținută prin hotărârea instanței de apel, va înceta pe data de 21.XII.2009, după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public susține oral motivul de recurs formulat în scris și, invocând cazul de casare prevăzut de art.3859pct.14 Cod procedură penală, critică decizia penală pentru greșita coborâre a pedepsei închisorii sub minimul special, arătând că pedeapsa de 3 ani și 6 luni, cu executare în regim de detenție, stabilită de prima instanță, este corect individualizată, corespunzând scopului educativ-preventiv al sancțiunii și gradului de pericol social al infracțiunii, constând în aceea că, în perioada 6.2008 - 24.2009, a condus de 21 de ori un autoturism fără a poseda permis de conducere, așa încât, în temeiul art.38515pct.2 lit.a Cod procedură penală, solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale și menținerea sentinței penale, care este legală și temeinică, cu menținerea stării de arest a intimatului-inculpat și deducerea la zi a arestării preventive.
Apărătorul din oficiu al intimatului-inculpat solicită respingerea, ca nefondat, a recursului, arătând că reducerea cuantumului pedepsei închisorii la 2 ani este pe deplin justificată, având în vedere probele în circumstanțiere administrate, care relevă faptul că inculpatul a avut o atitudine constant sinceră și, deși a condus autoturismul de 21 de ori fără a deține permis de conducere, în stare de recidivă postcondamnatorie, a comis infracțiunea pentru a-și transporta la spital tatăl, grav bolnav și care, între timp, a decedat, așa încât, chiar dacă, această justificare nu înlătură caracterul penal al infracțiunii, evidențiază un pericol social mai scăzut, apreciind că pedeapsa de 2 ani închisoare este corect individualizată.
Intimatul-inculpat, personal, arată că a recunoscut de la început infracțiunea, pe care a comis-o pentru a-și transporta tatăl la spital, unde îi era administrată morfină, nu a făcut accidente rutiere, părintele a decedat în urmă cu 3 săptămâni și nu i s-a permis să meargă la înmormântare.
CURTEA
Asupra recursului penal de față.
Prin decizia penală nrf.56 A din 23.10.2009 a Tribunalului București - Secția I Penală a fost admis apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.416 din 25.08.2009 a Judecătoriei Sectorului 3 B și desființându-se în parte sentința apelată, în rejudecare, s-a aplicat inculpatului, în baza art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată, cu art.41 alin.2 Cod penal, pedeapsa de 2 ani închisoare.
Prin aceeași decizie s-a revocat liberarea condiționată și s-a contopit restul neexecutat de 906 zile din pedeapsa de 9 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.602/2006 a Judecătoriei Sectorului 2 B, cu pedeapsa de 2 ani închisoare astfel aplicată, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa de 906 zile închisoare.
S-a menținut sarea de arest și s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventiv menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.416/25.08.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B, în dosarul penal nr-, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice ridicată din oficiu de instanță din infracțiunea prevăzută de art.86 alin.1 din OUG 195/2002 rep. cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit. a) Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.86 alin.1 din OUG 195/2002 rep. cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art. 37 lit. a) și b Cod penal, ca neîntemeiată.
În baza art.86 alin.1 din OUG 195/2002 rep. cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit. a) Cod penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere fără permis a unui autoturism pe drumurile publice în formă continuată și în stare de recidivă postcondamnatorie.
În baza art.61 Cod penal s-a revocat beneficiul liberării condiționate din pedeapsa de 9 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.602/2006 a Judecătoriei Sectorului 2 B, definitivă prin neapelare cu privire la restul de 906 zile rămas neexecutat din această pedeapsă și s-a contopit pedeapsa nou aplicată de 3 ani și 6 luni cu restul de pedeapsă de 906 zile neexecutat, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.71 alin.2 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea integrală a pedepsei aplicate.
În baza art.150 alin.1 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art.88 Cod penal s-a computat din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului durata reținerii și arestului preventiv de la data de 24.05.2009 ora 16.45 la zi.
În baza art.191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În datele de 06.05.2008, 13.05.2008, 10.06.2008, 20.06.2008, 26.06.2008, 27.06.2008, 03.07.2008, 17.07.2008, 01.08.2008, 26.08.2008, 19.10.2008, 27.10.2008, 03.11.2008, 05.11.2008, 06.11.2008, 07.11.2008, 08.11.2008, 20.11.2008, 27.11.2008, 08.01.2009, 05.02.2009, 26.03.2009, 02.04.2009, 05.04.2009, 15.04.2009, 26.04.2009, 01.05.2009, 19.05.2009, 24.05.2009, inculpatul, a condus pe drumurile publice, respectiv în Municipiul B, mai multe autoturisme fără a poseda permis de conducere.
Așadar din verificările efectuate de lucrătorii din poliția rutieră prin intermediul mijloacelor tehnice din dotare, dar și de organele de cercetare penală s-a stabilit că inculpatul nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie.
Având în vedere cele reținute în sarcina inculpatului, instanța a constatat că faptele anterior descrise există, au fost săvârșite cu vinovăție de către acesta, fapte care prezintă pericol social concret pentru ordinea publică prin frecvența și constanța comiterii acestora.
În drept, fapta inculpatului de a conduce pe drumurile publice, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 06.05.2008 -24.05.2009 mai multe autoturisme fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere fără permis a unui autoturism pe drumurile publice în formă continuată (ca unitate legală de infracțiuni) și în stare de recidivă postcondamantorie prevăzută de art.86 alin. 1 din OUG nr.195/2002 rep. cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit. a) Cod penal.
Instanța a reținut la încadrarea juridică a faptei recidiva postcondamnatorie, întrucât așa cum rezultă din fișa de cazier a inculpatului, acesta a fost condamnat prin sentința penală nr.602/2006 a Judecătoriei Sectorului 2 B, definitivă prin neapelare în urma unei contopiri la o pedeapsă rezultantă de 9 ani și 6 luni închisoare, inculpatul fiind încarcerat la 04.11.1998 și eliberat la 05.09.2007 urmare a sentinței penale nr.2074 din 31.08.2007 a Judecătoriei Pitești, rămânând cu un rest rămas neexecutat de 906 zile.
Prin urmare, instanța a respins cererea de schimbare a încadrării juridice ridicată din oficiu de instanță din infracțiunea prevăzută de art.86 alin.1 din OUG 195/2002 rep. cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit. a) Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.86 alin.1 din OUG 195/2002 rep. cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit. a) și b Cod penal, întrucât din analiza fișei de cazier a inculpatului nu rezultă că acesta a executat integral sau considerată integral executată o pedeapsă mai mare de 6 luni închisoare.
S-a considerat că vinovăția inculpatului sub forma intenției nu compară dubiu, aceasta fiind dovedită cu întregul evantai al probelor administrate în cauză, inclusiv cu mărturisirea inculpatului, instanța înlăturând pe această cale apărarea inculpatului cum că a săvârșit infracțiunea pentru deplasarea tatălui său la tratament.
Instanța de fond a apreciat că nu poate reține o asemenea susținere ce a fost făcutăpro causa, întrucât tratamentul ce se pretinde că i-a fost dat tatălui său nu putea fi administrat numai la miezul nopții (sau după acesta) când a avut loc ponderea actelor materiale săvârșite.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a ținut seama de criteriile generale prevăzută de art.52 Cod penal și art.72 Cod penal, respectiv de dispozițiile principiilor generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator din legea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, dar și de persoana inculpatului.
Astfel, instanța a reținut că, inculpatul prin activitățile sale de a conduce de 29 de ori autoturismele pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, a adus atingere siguranței circulației rutiere, săvârșind o faptă cu un pericol social concret ridicat, dând dovadă de constanță și perseverență infracțională.
În raport de aceste criterii, dar și de antecedentele penale ale inculpatului, instanța i-a aplicat acestuia o pedeapsă orientată spre maximul prevăzut de lege dozată la 3 ani și 6 luni închisoare singura în măsură să conducă la reeducarea inculpatului și la atingerea scopului preventiv, educativ și sancționator prevăzut de legiuitor.
În baza art.61 Cod penal a revocat beneficiul liberării condiționate din pedeapsa de 9 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.602/2006 a Judecătoriei Sectorului 2 B, definitivă prin neapelare cu privire la restul de pedeapsă de 906 zile rămas neexecutat din această pedeapsă și a contopit acest rest cu pedeapsa nou aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa finală de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.71 alin.2 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea integrală a pedepsei aplicată.
În baza art.350 alin.1 Cod procedură penală a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art.88 Cod penal a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului durata reținerii și a arestului preventiv de la 24.05.2009 la zi.
Împotriva acestei a declarat apel inculpatul, solicitând micșorarea pedepsei.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a reținut următoarele:
Este adevărat că inculpatul este recidivist și că a săvârșit fapta în mod continuat, dând dovadă de perseverență infracțională.
Totuși, instanța de fond nu a ținut seama de atitudinea sinceră, de recunoaștere și regret a faptei, atitudine avută atât la urmărirea penală, cât și la cercetarea judecătorească.
De asemenea, instanța de fond nu a ținut seama de împrejurările săvârșirii faptei.
Astfel, inculpatul a săvârșit fapta pentru a-și transporta la spital părinții bătrâni și bolnavi, suferinzi de diverse afecțiuni grave.
Susținerile constante ale inculpatului sunt confirmate de martorul, de martorul Toabă, precum și de înscrisurile medicale depuse la dosarul de urmărire penală.
Desigur că această împrejurare nu înlătură caracterul penal al faptei, dar arată un grad de pericol social concret mai redus, de care instanța de fond trebuia să țină seama.
În aceste condiții, Tribunalul a apreciat că aplicarea unei pedepse de 3 ani și 6 luni închisoare (în condițiile în care infracțiunea este una de pericol, în condițiile în care limitele de pedeapsă sunt de la 1 la 5 ani, în condițiile recunoașterii faptei și în condițiile săvârșirii ei pentru a-și ajuta părinții bolnavi) este mult prea severă (sunt instanțe care aplică aceste pedepse pentru infracțiuni de rezultat, cum ar fi furt calificat sau chiar tâlhărie).
Tribunalul a considerat că o pedeapsă de 2 ani închisoare are în vedere atât stările de agravare a răspunderii penale (recidiva și forma continuată) dar și împrejurările favorabile inculpatului (recunoașterea faptei și pericolul social concret mai redus, reliefat de împrejurările săvârșirii faptei).
Așa fiind, Tribunalul a admis apelul inculpatului, a desființat în parte sentința penală apelată și la condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare (pentru infr. prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 rep. cu aplic. art.41 alin.2 și 37 lit. a) Cod penal).
În baza art.61 Cod penal a revocat liberarea condiționata și a contopit restul neexecutat de 906 zile inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 906 zile închisoare.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale.
A fost menținută starea de arest a inculpatului și a dedus prevenția de la 24.05.2009 la zi.
În baza art.192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului.
Se arată în motivele de recurs susținute de reprezentantul Ministerului Public în fața Curții că pericolul social concret al faptei, dar și persoana inculpatului nu justifică reducerea pedepsei aplicate inculpatului de către instanța de fond și se solicită casarea deciziei recurate și menținerea sentinței penale pronunțate în cauză.
În acest sens, Parchetul susține că în seama inculpatului s-a reținut că acesta a condus fără permis un autoturism în perioada 6.05.2008 - 24.05.2009 de 29 ori, iar inculpatul nu a avut vreo ocupație utilă, petrecându-și cea mai mare parte a timpului în penitenciar în vederea executării multiplelor pedepse privative de libertate la care a fost condamnat.
Se subliniază de către Parchet că instanța de fond în mod corect a reținut ca fiind "pro causa" apărarea construită de inculpat în sensul că deplasarea la spital, în data la care s-a săvârșit infracțiunea a fost determinată de necesitatea transportării tatălui său grav bolnav, atâta vreme cât se pretinde că tratamentul ce urma a fi administrat nu putea fi efectuat decât la miezul nopții, ori după aceasta, în condițiile în care ponderea actelor materiale săvârșite a fost de ordinul a 29 ori.
De asemenea, s-a mai solicitat Curții a avea în vedere starea de recidivă postcondamnatorie, alături de multiplele condamnări suferite în antecedență, precum și perseverența infracțională a inculpatului în a comite fapte de același gen prin care a adus o reală atingere siguranței circulației rutiere.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate și susținute, prin raportare la art.385 pct.14 Cod procedură penală, dar și la art.72 Cod penal, Curtea consideră fondat recursul promovat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București în virtutea argumentelor ce vor fi înfățișate.
Prin pronunțarea deciziei penale nr.569 A din 23.10.2009, Tribunalul București - Secția a I-a Penală a procedat la o greșită reindividualizare a pedepsei aplicate inculpatului în raport cu prevederile art.72 Cod penal, făcând astfel incident cazul de casare reglementat în art.3859pct.14 din Codul d e procedură penală.
În mod corect, prima instanță de judecată a constatat că prin activitățile sale de a conduce de 29 ori autoturismul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, inculpatul a vătămat grav relațiile sociale constituite în jurul valorii sociale vizând securitatea, siguranța, circulația rutieră, săvârșind astfel o faptă caracterizată de un pericol social concret ridicat și evidențiind perseverență infracțională.
Pedeapsa aplicată de prima instanță, prin cuantum și modalitate de executare, era de natură și în măsură să contribuie la realizarea scopului pedepsei și la reinserția socială a inculpatului, iar individualizarea judiciară a pedepsei se raportase, în mod just, la criteriile art.72 Cod penal.
Tribunalul București, în urma admiterii apelului declarat de inculpat, a procedat la desființarea în parte a sentinței prin care se aplicase o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare - revocându-se, prin aceeași sentință, beneficierea liberării condiționate privind restul de pedeapsă de 906 zile rămas neexecutat dintr-o pedeapsă de 9 ani și 6 luni închisoare aplicată în baza sentinței penale 602/2006 a Judecătoriei Sectorului 2 B și în urma reindividualizării judiciare a pedepsei, a apreciat ca fiind corespunzătoare îndeplinirii scopului preventiv, educativ și sancționator - pedeapsa de 2 ani închisoare, urmând ca după aplicarea art.61 Cod penal,inculpatul să execute pedeapsa de 906 zile închisoare.
Instanța de apel a considerat, în mod eronat că prima instanță nu a ținut seama de împrejurările săvârșirii faptei,în speță, de aspectul că inculpatul a săvârșit fapta pentru a-și transporta la spital părinții bătrâni și bolnavi, suferinzi de diverse afecțiuni grave, iar într-o atare împrejurare, deși nu e înlăturat caracterul penal al faptei, gradul de pericol social concret mai redus ar trebui să se reflecte în pedeapsa aplicată acestuia.
Concluzia la care a ajuns instanța de apel în activitatea de individualizare judiciară a pedepsei nu corespunde exigențelor art.72 Cod penal și nici nu ține seama de circumstanțele reale ale cauzei și, mai ales, de elementele ce circumstanțiază persoana inculpatului.
Curtea constată că decizia instanței de apel este afectată de erori de fapt și de drept, pedeapsa aplicată în apel nesatisfăcând exigențele art.72 Codul penal, atât cele cu privire la împrejurările în care fapta a fost comisă, cât și cele referitoare la persoana inculpatului.
Instanța de apel era obligată să analizeze gradul de pericol social concret al faptei, periculozitatea infractorului, împrejurările concrete în care s-a comis infracțiunea și în urma unei asemenea evaluări să constate că prima instanță adoptase în mod adecvat pedeapsa cu respectarea criteriilor de individualizare, prin pedeapsa stabilită - de 3 ani și 6 luni închisoare asigurându-se posibilitatea efectivă a restabilirii ordinii încălcate, precum și realizarea constrângerii și reinserția inculpatului.
În contextul unei activități infracționale ce denotă și evidențiază perseverența infracțională în comiterea unor acțiuni ilicite de același gen, a unei multitudini de acte materiale în condițiile unei rezoluțiuni infracționale unice și a unei apărări ce nu a fost fundamentată pe probele cauzei, Curtea apreciază că prin coborârea pedepsei aplicate de prima instanță, de la 3 ani și 6 luni la 2 ani închisoare, pentru fapta prevăzută și pedepsită de art.86 alin.1din nr.OUG195/2002, republicată în formă continuată, instanța de apel a pronunțat o pedeapsă prea blândă, contravenind scopului pedepsei prevăzut de art.52 Codul penal, înlăturându-se, astfel menirea pedepsei în a fi o concretă măsură de constrângere și un mijloc de educare a inculpatului, de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Acestea sunt considerentele ce au determinat în viziunea Curții, concluzia că în cauză se impune admiterea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București în temeiul art.38515pct.2 lit. a) Cod procedură penală.
În consecință se va casa în parte decizia penală a instanței de apel și se va menține sentința penală nr.416/25.08.2009 a Judecătoriei sectorului 3
Se vor menține dispozițiile din decizia apelată privind menținerea stării de arest preventiv a apelantului inculpat, precum și cele vizând deducerea reținerii și arestării preventive.
Sub incidența art.38517alin.4 Cod procedură penală raportat la art.383 alin.2 Cod procedură penală se va deduce reținerea și arestarea preventivă începând cu data de 24.05.200, la zi.
În conformitate cu dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală se va dispune cu privire la cheltuielile judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.385/15, punctul 2, litera a, Cod procedură penală, admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva Deciziei penale nr.569/A/23.2009 a Tribunalului București - Secția a l-a penală, din Dosarul nr-.
Casează, în parte, decizia penală și menține Sentința penală nr.416/25.VIII.2009 a Judecătoriei Sectorului III, B, din Dosarul nr-.
Menține dispozițiile din decizia penală privind menținerea stării de arest preventiv a apelantului-inculpat, precum și cu privire la deducerea reținerii și arestării preventive.
În temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, obligă pe apelantul-inculpat la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare în apel, din care suma de 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
În temeiul art.385/17, alin.4, Cod procedură penală, raportat la art.383, alin.2, Cod procedură penală, deduce reținerea și arestarea preventivă începând cu data de 24.2009 la zi.
În temeiul art.192, alin.3, Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului, iar suma de 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi suportată din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18.XII.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. M /21.12.2009
Dact./ 30.12.2009
Ex.2
Red. / Tribunalul București - Secția I Penală
Red. / Judecătoria Sector 3 B
Președinte:Daniela PaniogluJudecători:Daniela Panioglu, Ioana Alina Ilie, Magdalena
