Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 18/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 18
Ședința publică de la 20 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dumitrescu Daniela
JUDECĂTOR 2: Scripcariu Gabriela
JUDECĂTOR 3: Susanu Claudia
GREFIER -- -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
La ordine judecarea recursului penal având ca obiect OUG195/2002 declarat de părțile vătămate și, în nume propriu și ca reprezentanți legali ai minorilor și, împotriva deciziei penale nr. 300 din data de 24 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 13.03.2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 20.03.2008, când:
CURTEA DE APEL:
Deliberând asupra recursurilor penale de față:
Prin sentința penală nr. 20/15.01.2007 a Judecătoriei Bîrlad în baza art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit. d Cod procedură penală a fost achitat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporala din culpă prevăzută de art.184 alin.1, 3 Cod penal împotriva fiecăreia din părțile vătămate si, reprezentați prin tatăl lor si pentru art.180 alin.2 Cod penal împotriva părții vătămate.
În baza art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit. a Cod procedură penala a achitat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana care are o îmbibație alcoolica de peste 0,8 gr./ alcool pur in sângele expirat prevăzută de art.79 alin.1 din OUG nr. 195/2002.
S-au respins cererile de constituire parte civila formulate de părțile vătămate: Spitalul de Adulți Bîrlad, reprezentant legal al minorilor, SC Asigurări SA Tîrgoviste, cu sediul in str. -. -, - 7-8, parter, județul Dîmbovița, citat in cauza fiind asigurătorul SC SA
Au fost obligate părțile vătămate, prin reprezentantul legal sa plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 11 aprilie 2004, numitul conducea autoturismul marca Peugeot 206, cu număr de înmatriculare - pe direcția T-Bîrlad.
În timp ce circula, pe DE 581, în dreptul locuinței familiei, numitul a observat autoturismul marca "Lada", cu numărul de înmatriculare -, care se îndrepta spre carosabil.
Acest autoturism era împins de inculpatul, ajutat de numiții - si, întrucât nu pornea, fiind parcat anterior in fata locuinței inculpatului si perpendicular de DE 581.
Autoturismul nu a pătruns pe carosabil, aspect confirmat de martorii, -, audiați in timpul urmăririi penale si in instanța.
În prezenta cauza s-au efectuat doua rapoarte de expertiza criminalistica si in cel efectuat la Institutul Național de Expertize Criminalistice s-a ajuns la concluzia ca producerea rutier putea fi prevenita de către persoanele care au pus in mișcare autoturismul "Lada", daca s-ar fi comportat astfel incit sa nu constituie un pericol sau obstacol pentru circulația rutiera cu mențiunea ca numitul se deplasa cu o viteza de 107 km/, peste limita legala prevăzuta de lege.
În conținutul raportului de expertiza s-a menționat ca după declanșarea procesului de derapare conducătorul autoturismului Peugeot, deci numitul ar fi putut interveni pentru evitarea accidentului daca s-ar fi deplasat cu cel mult 80 km./, dar fiind segment european se putea circula cu maxim 100 km./ si acesta a circulat peste aceasta viteza cu 109 km./ si deci accidentul nu putea fi evitat.
Față de cele reținute, instanța a apreciat că, concluziile raportului de expertiza nu pot fi privite decât in contextul împrejurărilor in care s-a produs accidentul, in sensul ca cele doua autoturisme nu au intrat in coliziune, ca autoturismul inculpatului nu a intrat pe carosabil, ca numitul circula cu viteza superioara si inculpatul nu a creat o stare de pericol pentru conducătorul autoturismului Peugeot cu atât mai mult un obstacol.
Pe de altă parte, inculpatul nu a încălcat nicio norma legala privind circulația pe drumurile publice, a efectuat o simpla manevra de care numitul s-a speriat si având o viteza peste limita legala nu a putut sa redreseze autoturismul.
Pentru aceste considerente, instanța a apreciat ca in cauza nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunilor de vătămare corporala din culpa prevăzute de art.184 alin.1, 3 Cod penal întrucât lipsește latura obiectiva a infracțiunilor, respectiv o acțiune pe care legea o interzice, încâlcindu-se o norma prohibitiva, or in cazul de fata inculpatul nu a încălcat nici o norma prohibitivă, cel care a încălcat-o fiind numitul care circula cu o viteza peste limita legala, s-a speriat si nu a putut redresa autoturismul.
Pentru același considerent, s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal împotriva părții vătămate, infracțiune conexa cu cele prevăzute de art.184 alin 1, 3 Cod penal.
În ce privește săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoana care are o îmbibație alcoolica de peste o,8 gr./ alcool pur în sânge în aerul expirat prevăzută de art.79 alin.1 din OUG 195/2002 s-a dispus de asemenea achitarea inculpatului, in baza art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit. a Cod procedură penală deoarece nu s-a dovedit ca inculpatul se afla la volanul autoturismului.
Ca o consecința a achitării inculpatului, pentru lipsa laturii obiective a infracțiunilor prevăzute de art.184 alin.1, 3, 180 alin.2 Cod penal, inexistenta infracțiunii prevăzută de art.79 alin.1 din OUG 195/2002, instanța de fond a respins cererea de constituire parte civila formulate de părțile vătămate, reprezentant legal al minorilor, SC Asigurări SA Tirgoviste.
În baza art.191 Cod procedură penală, a fost obligată partea vătămata, reprezentant legal al minorilor sa plătească statului cheltuielile judiciare avansate în prezenta cauza.
În termenul prevăzut de art.363 Cod procedură penală au declarat apel părțile vătămate și în nume propriu și ca reprezentanți legali ai minorilor și. Au susținut părțile vătămate apelante că hotărârea este netemeinică și nelegală întrucât situația de fapt reținută de instanță nu este cea reală, aceea care rezultă din probele administrate în cauză din expertizele tehnică-auto și criminalistică, efectuate în cauză, din declarațiile părților vătămate precum și din declarația martorului dată în prima fază a cercetărilor. Din aceste probe ar rezulta că inculpatul a pătruns cu autoturismul său pe partea carosabilă pe sensul de mers al autoturismului părții vătămate.
În mod superficial instanța a înlăturat probele care duceau la vinovăția inculpatului și care au înlăturat prezumția de nevinovăție a acestuia. În acest context soluția de achitare a inculpatului este nelegală. Ca urmare a soluției de achitare în mod ilegal a fost respinsă acțiunea civilă a părților vătămate.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.371 alin.2 Cod procedură penală, tribunalul a constatat că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Situația de fapt reținută de instanță corespunde probelor din dosar care au fost corect apreciate. În mod just instanța a reținut că, autoturismul care era împins de inculpatul ajutat de martorii și nu a pătruns pe carosabil și nu a constituit un obstacol pentru autoturismul condus de partea vătămată. Partea vătămată conducea autoturismul cu o viteză peste limita legală, a apreciat în mod greșit prezența autoturismului inculpatului pe carosabil, s-a speriat și a efectuat o manevră bruscă, cauză din care autoturismul nu a mai putut fi redresat producându-se astfel accidentul în urma căruia părțile vătămate au suferit leziuni.
De asemenea, în mod corect instanța 1-a achitat pe inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art.79 alin.1 din OUG 195/2002, reținând că, inculpatul nu a condus efectiv autoturismul pe drumurile publice nefiind astfel realizate elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
Ca o consecință a achitării inculpatului pentru lipsa laturii obiective a infracțiunilor prevăzute de art.184 alin.1, 3 și 180 alin.2 Cod penal, instanța în mod just a respins cererea de constituire ca părți civile formulată de părțile civile apelante.
În baza art.379 pct.1 lit. b Cod procedură penală apelurile părților vătămate au fost respinse ca nefondate.
Conform art.192 alin.2 Cod procedură penală părțile vătămate apelante au fost obligate la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel.
În termenul legal prevăzut de art.3853alin.1 Cod procedură penală hotărârile au fost recurate de părțile vătămate și în nume propriu și ca reprezentanți legali ai minorilor - și -.
Prin recursurile declarate, părțile vătămate au invocat faptul că instanța de apel nu și-a motivat pe deplin hotărârea pronunțată și că soluția de achitare a inculpatului este consecința unei greșite interpretări a probelor administrate prin ignorarea aspectelor evidente relevate de probele administrate în cauză ce dovedesc fără dubiu vinovăția inculpatului în săvârșirea faptelor de vătămare corporală din culpă și lovire prevăzute de art.184 alin.1 și 3 Cod penal și art.180 alin.2 Cod penal.
În raport de aceste motive, recurenții au solicitat casarea hotărârilor recurate, condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunilor reclamate și obligarea lui la plata daunelor materiale și morale pretinse.
Curtea, verificând hotărârile recurate și actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate ce vor fi analizate prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art.3859pct.9 și 18 Cod procedură penală, constată următoarele:
Fiind investită cu soluționarea cauzei, prima instanță a administrat toate probele necesare aflării adevărului cu privire la fapte și împrejurările cauzei, reținând o situație de fapt în concordanță cu probele administrate la urmărirea penală și la cercetarea judecătorească.
În mod judicios și temeinic motivat, instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe și a procedat la propriul examen al probelor, stabilind la rândul ei lipsa laturii obiective a infracțiunilor de vătămare corporală din culpă și lovire reclamate de părțile vătămate.
În cauză, instanțele au examinat efectiv problemele esențiale supuse aprecierii lor de către părți, îndeplinindu-și obligația de motivare a hotărârilor pronunțate, motivare ce corespunde atât cerințelor dispozițiilor art.356 Cod procedură penală, oferind elementele necesare pentru exercitarea controlului judecătoresc, cât și garanțiilor impuse de art.6 paragraful 1 din Convenția europeană a drepturilor omului privind dreptul la un proces echitabil.
Prin urmare, critica formulată de recurenți sub acest aspect este nefondată.
În procesul de evaluare a materialului probator, instanțele au examinat toate probele cu respectarea principiului stipulat de dispozițiile art.63 Cod procedură penală; atât instanța de fond, cât și cea de apel au indicat probele ce au servit ca temei al soluției de achitare pronunțate și au verificat probatoriul administrat prin prisma apărărilor formulate de părți.
Pe baza analizei probelor administrate în faza urmăririi penale, dar și a celor administrate în mod nemijlocit, în cursul cercetării judecătorești, instanțele, în raport de dinamica producerii accidentului, de concluziile expertizelor criminalistice existente la dosar, de depozițiile martorilor audiați în cauză, precum și de declarațiile date de părțile vătămate și de inculpat, au apreciat că nu s-a probat existența laturii obiective a infracțiunilor reclamate, neputându-se reține încălcarea de către inculpat a dispozițiilor legale ce reglementează circulația pe drumurile publice.
Soluția de achitare dispusă de prima instanță și menținută de instanța de apel este corectă.
Din procesul-verbal de cercetare la fața locului reiese că pe porțiunea de intrare în curtea imobilului inculpatului nu au fost identificate urme de rulare ale autoturismului "Lada" aparținând inculpatului și, de asemenea, nici pe partea carosabilă din dreptul acestei intrări nu au fost găsite urme de frânare sau rulare care să conducă la concluzia că acest autoturism ar fi pătruns pe carosabil.
În raportul de expertiză criminalistică întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice I se menționează că inculpatul și celelalte două persoane care au pus în mișcare autoturismul "Lada" puteau preveni comiterea accidentului dacă s-ar fi comportat astfel încât să nu constituie un pericol sau obstacol pentru circulația rutieră.
C de-al doilea raport de expertiză efectuat de Institutul Național de Expertize Criminalistice B reține faptul că în condițiile în care între cele două autovehicule nu a existat contact, iar, autoturismul "Lada" a fost deplasat din poziția ocupată în momentul producerii accidentului, nu se poate stabili cu certitudine care dintre cele două variante ale situației de fapt prezentate de părți corespund realității.
Pe baza susținerilor făcute de persoanele audiate în cauză, expertul de la. B conchide că autoturismul "Lada" a pătruns premergător producerii accidentului pe sensul de circulație al părții vătămate, fără a se putea stabili cât, și a putut declanșa o stare de pericol pentru conducătorul autoturismului "Peugeot".
În același raport de expertiză se menționează că viteza inițială de deplasare a autoturismului condus de partea vătămată a fost de 107 km./, în condițiile în care pe sectorul de drum unde s-a produs accidentul rutier - drum european, în afara localității - viteza maximă legal admisă este de 100 km./, iar, evitarea accidentului se putea face numai dacă viteza inițială ar fi fost de cel mult 80 km./
Atât în faza urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, inculpatul a susținut în mod constant că autoturismul său nu a pătruns pe carosabil, susținerile sale fiind confirmate de martorii și - - persoane ce l-au ajutat pe inculpat să împingă autoturismul și care au relatat că autoturismul "Lada" nu a intrat pe partea carosabilă a drumului, pe de circulație pe care se deplasa autoturismul condus de partea vătămată.
Partea vătămată a prezentat o altă variantă a situației de fapt, declarând că autoturismul marca "Lada" a fost condus de inculpat, care l-a manevrat cu spatele până în zona axului drumului, intersectându-i astfel sensul de mers, situație în care a încercat să evite o coliziune iminentă dintre cele două autoturisme.
Soția și cei doi copii ai părții vătămate ce se aflau în autoturism confirmă prin declarațiile date împrejurările de fapt relevate de partea vătămată.
În faza urmăririi penale, în urma contrazicerilor constatate între declarațiile date de partea vătămată și martorii și - și partea vătămată și inculpat au fost efectuate confruntări între aceste persoane, fiecare menținându-și variantele prezentate cu ocazia audierilor.
În raport cu cele expuse mai sus, Curtea constată că materialul probator administrat în cauză nu furnizează date privind existența vreunei acțiuni de încălcare a normelor legale care reglementează circulația pe drumurile publice care să fi fost comisă de inculpatul.
În contextul în care susținerile constante ale inculpatului cu privire la modul de manevrare a autoturismului său ce a fost împins, fără a pătrunde pe carosabil sunt confirmate de depozițiile martorilor și - și de constatările făcute cu prilejul cercetării la fața locului când nu au fost identificate urme imprimate de roțile autoturismului inculpatului pe baza cărora să se ateste faptul că acesta ar fi pătruns pe carosabil, nu a existat o coliziune între cele două autoturisme, iar, concluziile rapoartelor de expertiză criminalistică cu privire la cauza producerii accidentului s-au bazat doar pe susținerile contradictorii ale părților, Curtea constată că dovezile administrate nu conduc la concluzia că inculpatul se face vinovat de producerea accidentului.
Autoturismul "Lada" a fost manevrat de inculpat împreună cu cele două persoane în afara părții carosabile a drumului, situație ce nu constituie o încălcare a normelor legale care reglementează circulația pe drumurile publice.
Potrivit acestor norme, conducătorii auto au, pe lângă îndatorirea de a se conforma restricțiilor de viteză și obligația, ca, în orice împrejurare, să rămână stăpâni pe mașina lor, așa încât să facă față cerințelor prudenței și să poată efectua oricând manevrele necesare.
Ori, în speță, faptul că partea vătămată s-a speriat de manevra efectuată de inculpat în afara carosabilului, a tras brusc de volan și nu a reușit să mai redreseze autoturismul, pierzând controlul și răsturnându-se nu duce la concluzia că inculpatul se face vinovat de producerea accidentului.
În raport cu cele menționate mai sus, Curtea constată că soluția de achitare a inculpatului și de respingere a pretențiilor civile formulate dispusă de prima instanță și menținută de instanța de apel este corectă, criticile formulate de recurenți în sensul comiterii unei erori grave de fapt conform art.3859pct.18 Cod procedură penală fiind nefondate.
În temeiul considerentelor expuse, urmează ca, în baza art.38515pct.1 lit. "b" Cod procedură penală, să fie respinse ca nefondate recursurile declarate de părțile vătămate și împotriva Deciziei penale nr.300 din 24.10.2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui, ce va fi menținută.
Potrivit art.192 alin.2 Cod procedură penală vor fi obligați recurenții la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de părțile vătămate și în nume propriu și ca reprezentanți legali ai minorilor - și - împotriva deciziei penale nr.300 din 24.10.2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr-, hotărâre pe care o menține.
Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 80 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:
- -
-
07.IV.2008.-
2 ex.-
Președinte:Dumitrescu DanielaJudecători:Dumitrescu Daniela, Scripcariu Gabriela, Susanu Claudia
