Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 199/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
129/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.199/
Ședința publică din data de 2 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Constantinescu
JUDECĂTOR 2: Raluca Moroșanu
JUDECĂTOR 3: Stan Mustață
GREFIER: - -
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița împotriva deciziei penale nr.158/A/13.11.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul - parte civilă, personal, lipsă fiind celelalte părți, intimatul-inculpat fiind reprezentat de apărător din oficiu - avocat cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează, că din parte intimatului parte vătămată SC SRL S, a fost depusă prin serviciul registratură o cerere, în vederea judecării cauzei în lipsă, după care este identificat intimatul - parte civilă cu seria - 089 688 și CNP -.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Reprezentantul Ministerului Public arată că Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița critică hotărârile instanțelor de fond și de apel sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, respectiv aplicarea unei pedepse sub minimul special, în raport de modul în care au fost săvârșite infracțiunile. Acesta a pus în circulație un autovehicul neînmatriculat, a condus acel autovehicol fără a poseda permis de conducere și în mod inevitabil, a produc un accident care s-a soldat cu rănirea părții vătămate. Consideră că nu se impune reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante, întrucât atitudinea de recunoaștere a acestuia este firească în raport de materialul probator administrat în cauză.
Solicită admiterea recursului declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița, casarea ambelor hotărâri și rejudecând, să se înlăture aplicarea disp. art.74 al.1 lit. a și ale art.76 Cod Penal, aplicându-i inculpatului pedepse egale cu minimul special prev. pentru infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată și condamnarea sa și să se dispună suspendarea condiționată a pedepsei rezultante.
Apărătorul din oficiu al intimatului-inculpat, pune concluzii de respingere a recursului declarat, în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.P.P. și menținerea deciziei atacate, având în vedere că este vorba despre fapte săvârșite din culpă, astfel că inculpatul trebuie să beneficieze de circumstanțele atenuante, respectiv lipsa antecedentelor penale precum și atitudinea acestuia sinceră și cooperantă.
Intimatul parte vătămată civilă, personal arată că nu are nimic de declarat, menținându-și declarațiile date anterior.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.737 din 21.09.2009, Judecătoria Slobozia în baza art. 85 alin 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 74 alin 1 lit. a, c si art. 76 alin 1 lit. d Cod Penal, a condamnat inculpatul la o pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat.
În baza art. 85 alin 2 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 74 alin 1 lit. a, c si art. 76 alin 1 lit. d Cod penal, a condamnat inculpatul la o pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice cu număr fals de înmatriculare.
În baza art. 86 alin 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 74 alin 1 lit. a, c si art. 76 alin 1 lit. d Cod penal, a condamnat inculpatul la o pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere.
În baza art. 184 alin 1 si 3 Cod penal cu aplicarea art. 74 alin 1 lit. a, c și art. 76 alin 1 lit. d si cu referire la art. 63 alin 3 teza II Cod Penal, condamnat inculpatul la pedeapsa amenzii în cuantum de 300 lei pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. d cu referire la art. 34 lit. Cod penal, a contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare la care s-a adăugat în tot pedeapsa amenzii în cuantum de 300 lei.
În baza art. 81-82 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
A făcut în cauză, aplicarea dispozițiilor art. 359 Cod procedură penală atrăgând atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are drept consecință, revocarea suspendării.
În temeiul dispozițiilor art. 71 alin 1 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin 1 lit. a teza II, lit. b, lit. c Cod penal, dreptul de a fi ales in autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, dreptul de conduce un autovehicul pe perioada executării pedepsei principale.
În temeiul dispozițiilor art. 71 alin 5 Cod penal, executarea pedepsei accesorii se suspendă pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
In baza art. 14 Cod proc. penala rap. la art. 346 cod proc. penală cu referire la art. 998 - 999 Cod civil, a obligat inculpatul către partea civila la plata sumei de 2500 Euro echivalent in lei la momentul plații, reprezentând contravaloarea prejudiciului material suferit si la plata sumei de 2000 lei, cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 15 Cod procedura penala a luat act ca nu s-au constituit parti civile, părțile vătămate și SC SRL S prin administrator.
In temeiul art. 11 pct. 2 lit. b rap la art. 10 lit. f cod proc. penala dispus încetarea procesul penal în ceea ce privește pe partea vătămată ca urmare a lipsei plângerii prealabile.
În baza art. 191 alin 1 rap. la rap. 192 alin 2 Cod procedură penală a obligat pe inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei reprezentând onorariu avocat avansat din fondurile Ministerului Justiției si Libertăților.
S-a reținut în sarcina inculpatului că în luna noiembrie 2007, a cumpărat un autoturism marca BMW 320 cu nr. de înmatriculare EU - 143 - BE.
În data de 1.03.2008, acesta a condus autoturismul pe str. - - din mun. Ajuns în intersecția cu strada - - -, acesta nu a respectat semnificația indicatorului STOP, a pătruns în intersecție fără a se asigura, intrând în coliziune cu autoturismul marca VW Golf cu nr. de înmatriculare IL -O3-, condus de numitul - care circula regulamentar pe drumul cu sens unic.
În urma impactului, autoturismul marca VW Golf a fost proiectat în alte doua autoturisme, cu nr. de înmatriculare IL - 03- aparținând numitului și -, aparținând societății SC SRL.
La rândul sau, autoturismul condus de inculpat a lovit un alt autoturism marca 1310 cu nr. de înmatriculare Il-10- proprietatea numitului parcat de str. - -.
Din impact a rezultat vătămarea corporală a numitului care a necesitat un număr de 21-22 zile de îngrijiri medicale ca urmare a leziunilor suferite - disjuncție acromio claviculara dreapta.
În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 85 alin 1 din OUG 195/2002, republicată, privind conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, instanța nu a primit susținerea inculpatului, aceea de a nu cunoaște că autoturismul nu îndeplinea condițiile legale pentru a circula pe drumurile publice.
Atât în declarația inculpatului, data în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, acesta a arătat că mașina i-a fost vândută de un cunoscut, ori fără putință de tăgadă, acesta avea o procură data de așa - zisul proprietar la mașinii în nume personal.
În aceste condiții, obligativitatea inculpatului era de a solicita organelor abilitate, și nu în ultimul rând, a poseda acte de proveniență a mașinii, precum și acte din care să rezulte că aceasta se afla înscrisă in circulație în țara de unde provenea.
Din adresa nr. /CC/- din 16.03.2008 emisa de Direcția Poliției de Frontieră O (fila 12) ca urmare a cercetărilor efectuate cu concursul autorităților austriece, numărul de înmatriculare al autoturismului condus de inculpat figura furat din data de 18.09.2007, si era atribuit unui autoturism marca VW, radiat din circulație la data de 5.10.2007.
Autoturismul BMW 320 condus de inculpat nefiind înmatriculat.
Astfel, instanța a apreciat ca inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 85 alin 1 din OUG 195/2002, republicat, privind conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, fapt pentru care a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsa de 6 luni închisoare, cu aplicarea circumstanțelor atenuante ale inculpatului prevăzute de art. 74 alin 1 lit. a, c si art. 76 alin 1 lit. d cod penal.
În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 85 alin 2 din OUG 195/2002, republicată, constând în punerea în circulație a unui autovehicul având numere de înmatriculare false, instanța a avut în vedere raționamentul anterior arătat, inculpatul având obligația legală înainte de a pune in circulație autovehiculul sa efectueze în 30 de zile demersurile legale prevăzute de legea română.
Astfel, instanța a apreciat că inculpatul se face vinovat si de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 85 alin 2 din OUG 195/2002, republicata si a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsa de 6 luni închisoare cu aplicarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin 1 lit. a, c si art. 76 alin 1 lit. d pen.
În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 86 alin 1 din OUG 195/2002, republicată, privind conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, instanța a avut în vedere faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii.
In ceea ce privește infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 184 alin 1 si 3 cod penal, in dauna părții civile, instanța a avut în vedere următoarele aspecte:
Instanța a reținut din declarațiile martorilor și (filele 52-53,65-66), martori participanți la incident, și care au relatat că inculpatul fără să se asigure intrat in intersecție, ceea ce a făcut ca autoturismul condus de partea civila sa nu poată fi oprit, ducând la coliziunea dintre cele doua autoturisme și apoi la avarierea altor două autoturisme parcate pe, iar autoturismul condus de inculpat împins într-un al treilea autoturism.
Data fiind impactul produs, a fost rănit conducătorul autoturismului VW, in persoana numitului -, ce a necesitat un număr de 21-22 zile de îngrijiri medicale, așa cum rezultă din 117/4.03.2008 emis de SML S cu diagnosticul: articulație umăr drept, acromio - claviculara dreapta (fila 13).
In ceea ce privește latura civila a cauzei, instanța în temeiul art. 14 cod proc. penala cu aplicarea art. 346 cod procedură penală si cu referire la art. 998 - 999 civ, instanța a obligat inculpatul la plata către partea civila - a sumei de 2500 euro, echivalent în lei reprezentând despăgubiri materiale și a sumei de 2000 lei reprezentând daune morale.
La stabilirea despăgubirilor materiale, instanța a avut în vedere faptul ca, la dosar nu au fost făcute dovezi suficiente din care sa rezulte imposibilitatea reparării autoturismului de către un service autorizat, apreciind ca din valoarea de achiziționare, a fost scăzut prețul de vânzare, rezultând o medie avantajoasa, neputând fi acordat mai mult decât este în realitate.
In ceea ce privește acordarea despăgubirilor morale, instanța a avut in vedere suferința fizica si psihica pe care partea vătămată a trăit-o in momentul impactului, precum si impactul emoțional pe care urmările faptei îl puteau avea asupra viitorului si cariere profesionale a acestuia. La acordarea sumei de 2000 lei, cu titlu de daune morale, instanța a apreciat ca aceasta suma rezonabila, neputând acorda, daune care sa reprezinte o discrepanta certa intre fapta si urmările produse.
În ceea ce privește partea vătămată, instanța a apreciat că in cauza se impune încetarea procesului penal in temeiul art. 11 pct.2 lit. b rap. la art. 10 lit. f cod proc. penală, ca urmare a lipsei plângerii prealabile.
In ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, având în vedere întregul material probator administrat in cauza, instanța a apreciat că, in acest caz, scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executare, motiv pentru care a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art. 81-82.pen.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Slobozia și parte civilă.
Primul a criticat sentința pentru netemeinicie întrucât pedeapsa aplicată inculpatului de doar 6 luni închisoare la care s-a adăugat în tot amenda penală în cuantum de 300 lei suspendată condiționat pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, nu este just individualizată, nefiind adaptată gradului de pericol social al faptelor și periculozității inculpatului, nu au fost motivate circumstanțele atenuante și modalitatea de executare a pedepsei acordate.
Sunt dezvoltate pe larg aceste motive de apel.
Partea civilă a exercitat calea de atac pe latura civilă a cauzei, motivat de faptul că instanța de fond i-a acordat doar suma de 2.500 euro echivalent în lei la data plății daune materiale, deși a depus la dosar dovada că în urma incidentului prejudiciul său material a fost în sumă de 3.700 euro, întrucât a fost nevoit să vândă mașina marca VW-Golf cu suma de 800 euro, deși în momentul achiziționării acestuia a dat suma de 4.500 euro.
Prin decizia penală nr. 158/13.11.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Penală au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slobozia și apelantul parte civilă, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, Tribunalul examinând sentința atacată, actele și lucrările dosarului, a constatat următoarele:
La termenul din 13.11.2009 tribunalul a pus în vedere inculpatului prezent dispozițiile art.70 Cod procedură penală, având în vedere că CEDO a pronunțat mai multe hotărâri prin care a făcut aplicarea acestui principiu al dreptului acuzatului de a nu se autoincrimina, garanția unui proces echitabil - Cauza Allan versus Regatul Unit, Cauza Sundeval versus Suedia.
Prima instanță a făcut o analiză justă și completă a probelor administrate cu ocazia urmăririi penale și a cercetării judecătorești, fiecare în parte și toate în ansamblul lor, stabilind în mod corect situația de fapt, în latura penală a cauzei, vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptelor.
Din coroborarea probelor administrate a rezultat că în noiembrie 2007 inculpatul a cumpărat un autoturism marca BMW 320 cu nr. de înmatriculare EU-143-BE, iar în data de 01.03.2008 inculpatul a condus acest autovehicul pe strada - - din municipiul S și ajuns în intersecția cu strada - - inculpatul nu a respectat semnificația indicatorului STOP pătrunzând în intersecție fără a se asigura și impactându-se astfel cu autoturismul marca VW- Golf înmatriculat sub nr. -, care circula pe drumul cu sens unic, regulamentar, fiind condus de partea civilă.
Autoturismul VW Golf a fost proiectat peste alte două autovehicule ce se aflau staționate pe partea a căii de rulare.
Din impact a rezultat și vătămarea corporală a lui care a necesitat 21-22 zile îngrijiri medicale pentru vindecare - disjuncție acromio claviculară umăr drept.
În fața primei instanțe partea civilă a solicitat suma de 3.700 euro daune materiale și 800 euro daune morale, arătând că a avut suferințe fizice în urma accidentului, iar pe de altă parte a fost nevoit să-și vândă autoturismul marca VW Golf cu suma de 800 euro, deși în momentul achiziționării acestuia a plătit suma de 4.500 euro.
Prima instanță a obligat inculpatul către partea civilă la plata sumei de 2.500 euro (echivalent în lei la data plății) /val. prejudiciu material suferit pentru mașina avariată.
În legătură cu despăgubirile materiale acordate pentru mașina părții civile, raportat exclusiv la infracțiunea de vătămare corporală din culpă pentru care inculpatul a fost condamnat, tribunalul a reținut următoarele:
Fiind vorba despre o infracțiune cu efecte complexe (vătămare corporală din culpă săvârșită cu ocazia circulației pe drumurile publice) instanța este investită să judece acțiunea civilă alăturată cele penale pentru constituirea persoanei vătămate ca parte civilă, atât cu privire la pretențiile formulate în legătură cu vătămările corporale suferite, cât și cu privire la pretențiile referitoare la bunurile deteriorate ca urmare a aceleiași fapte.
Soluția este în concordanță și cu reglementările art.6 paragraf 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit cărora orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil și într-un termen rezonabil, de către o instanță care să hotărască nu numai cu privire la temeinicia acuzației penale, cât și asupra încălcării drepturilor și obligațiilor cu caracter civil.
Analizând actele dosarului, tribunalul a reținut că partea civilă a depus un contract din care rezultă că a cumpărat mașina implicată în accident în noiembrie 2007 cu suma de 4.500 euro și un alt contract ce atestă că a vândut mașina, ulterior accidentului, cu suma de 800 euro (în cele două contracte corespunzând celelalte elemente de identificare ale mașinii - serie motor, cilindre).
Partea civilă nu produce însă probe conform art.1169 cod civil (înscrisuri, martori) în sensul că mașina a avut nevoie de reparații, în ce au constat acestea sau în ce ar fi constat reparațiile, nu depune un deviz estimativ în acest sens sau înscrisuri din care să rezulte că ar fi dus mașina într-un service pentru a obține relații în sensul celor arătate.
Faptul că a vândut mașina cu 800 euro nu-l îndreptățește să ceară diferența de 3.700 euro până la 4.500 euro, neaducând dovezi în acest sens și determinând astfel speculații de genul: probabil mașina, chiar și neavariată, tot 800 euro ar fi valorat sau, partea civilă a avut alte rațiuni pentru care a vândut mașina pentru doar suma de 800 euro.
Pe de altă parte, partea civilă nu a produs dovezi în sensul că pentru această mașină, dacă nu ar fi fost avariată în accident, și dacă ar fi dorit s-o vândă, ar fi luat pe ea 4.500 euro exact suma cu care a cumpărat-o în noiembrie 2007, nemailuând în considerare și aspectul că de la data cumpărării partea civilă a rulat această mașină ce avea probabil un anumit grad de uzură.
Ca și concluzie, tribunalul a apreciat că însăși suma acordată de prima instanță (cei 2.500 euro echivalent în lei) pentru mașina părții civile nu este justificată, însă, părții nu i se poate înrăutăți situația în propria cale de atac și, ca atare, apelul părții civile se privește ca nefondat.
Daunele morale acordate aceleiași părți civile au fost corect cuantificate de către instanța de fond.
Cât privește apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slobozia și el se privește ca nefondat.
În mod corect prima instanță a reținut circumstanțele atenuante pentru inculpat, având în vedere că acesta este infractor primar, a recunoscut și regretat faptele săvârșite, s-a prezentat în fața instanței de judecată, comportarea sa sinceră și deci conduita sa bună înainte de săvârșirea infracțiunii, perioada scursă de la data comiterii faptelor, nefiind indicii că inculpatul ar mai fi săvârșit alte fapte penale de atunci și până în prezent.
Pe de altă parte, tribunalul a avut în vedere și vârsta inculpatului, posibilitatea ca acesta să-și asigure traiul prin muncă cinstită, iar modalitatea executării pedepsei să nu conducă la înlăturarea sa din societate.
Pedepsele au fost just individualizate de către instanță ținând cont de limitele de pedeapsă (infracțiunea prev. de art. 184 alin.1 și 3 Cod penal având cele mai mici limite de pedeapsă fixate în partea specială spre deosebire de infracțiunile la OUG.195/2002), gradul de pericol social al faptelor săvârșite de persoana inculpatului și circumstanțele atenuante reținute în sarcina sa conform criteriilor de individualizare prevăzute în art.72 Cod penal raportat la disp. art.52 Cod penal (pedeapsa și scopul ei).
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița, pentru temeiul de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 14 Cod procedură penală și a solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate inculpatului, prin înlăturarea dispozițiilor art. 71 alin. 1 lit. a și art. 76 Cod penal, aplicarea unor pedepse egale cu minimul special prevăzut de lege pentru fiecare din infracțiunile reținute în sarcina acestuia, iar în final aplicarea dispozițiilor art. 81 - 82 Cod penal, pentru pedeapsa rezultantă.
În motivarea recursului, Parchetul arată că nu se impune aplicarea unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege, ținând seama că inculpatul a săvârșit trei infracțiuni de pericol, privind circulația autovehiculelor pe drumurile publice, împrejurări reale ce demonstrează periculozitatea acestui inculpat, prin atitudinea de sfidare a legilor circulației, care impun obligații clare și precise pentru participanții la traficul rutier.
Curtea examinează cauza pentru motivul de casare invocat de Parchet (art. 3859alin. 1 pct. 14 Cod procedură penală) și din oficiu, în limitele celorlalte motive de casare, potrivit art. 3859alin. 3 Cod procedură penală.
Recursul declarat de Parchet este fondat.
Curtea constată că instanțele de fond și apel au administrat toate probele necesare aflării adevărului, și au reținut în mod corect starea de fapt și vinovăția inculpatului.
Din probele și actele dosarului rezultă că, în luna noiembrie 2007 cumpărat un autoturism marca BMW 320, cu numărul de înmatriculare AU-143-BE. La data de 01.03.2008, inculpatul a condus acest autoturism pe str. - - din S și ajungând în intersecția cu str. - -, nu a respectat semnificația indicatorului STOP, a pătruns în intersecție fără a se asigura, intrând în coliziune cu autoturismul VW Golf, cu număr de înmatriculare -, condus de numitul, care circula regulamentar pe drumul cu sens unic. În urma impactului, autoturismul VW Golf a fost proiectat în alte două autoturisme parcate. La rândul său, autoturismul condus de inculpat a lovit un alt autoturism parcat regulamentar.
Din impact a rezultat vătămarea corporală a numitului, care a necesitat 21-22 zile îngrijiri medicale.
Din verificări a rezultat că autoturismul condus de inculpatul nu este înmatriculat legal, avea un număr fals de înmatriculare, iar inculpatul nu posedă permis de conducere.
Inculpatul nu a contestat faptele reținute în sarcina sa.
Actele materiale săvârșite de inculpatul au fost judicios încadrare în infracțiunile de: conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat (art. 85 alin. 1 OUG 195/2002); conducerea unui autovehicul pe drumurile publice cu număr fals de înmatriculare (art. 85 alin. 2 OUG 195/2002); conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere (art. 86 alin. 1 OUG 195/2002); vătămare corporală din culpă (art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal). Pentru fiecare infracțiune, instanța a făcut aplicarea art. 74 alin. 1 lit.a și c și art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal.
Individualizarea pedepselor aplicate inculpatului pentru fiecare infracțiune, precum și a pedeapsei rezultante s-a făcut cu încălcarea criteriilor generale prev. de art. 72 Cod penal, în sensul că n-a fost evaluat judicios gradul de pericol social concret al celor trei fapte privind circulația rutieră, fapte care nesocotesc regulile de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice și prin care se creează stări de pericol cu rezultate ireversibile pentru viață și integritatea unor persoane nevinovate și lipsite de apărare. Aceste pedepse nu sunt proporționale cu pericolul social concret al infracțiunilor comise de inculpat. De asemenea nu a fost apreciată real împrejurarea că inculpatul a comis, nu una, cu trei infracțiuni la circulația rutieră, în acest mod triplând pericolul concret prin nesocotirea obligațiilor legale în această materie. Deci nu se justifică reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante.
De asemenea, aceste pedepse nu asigură reeducarea inculpatului, nici prevenția specială și nici prevenția generală.
În consecință aceste pedepse nu-și ating scopul legal, preventiv - educativ.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite recursul declarat de Parchet, va casa decizia și sentința penală, în parte și îi va aplica inculpatului câte o pedeapsă de 1 an închisoare pentru cele trei infracțiuni privind circulația rutieră și una de 3 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal.
În baza art. 33-34 Cod penal, inculpatul urmează să execute 1 an închisoare, cu aplicarea art. 81 - 82 Cod penal,
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod de procedură penală admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița, împotriva decizie penale nr. 158/A din 13 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr- și a sentinței penale 737/21 septembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Slobozia în același dosar.
Casează decizia penală și în parte sentința penală și în fond rejudecând:
În baza art. 85 alin. 1 din OUG 195/2002 condamnă pe inculpatul la o pedeapsă de 1 an închisoare.
În baza art. 85 alin. 2 din OUG 195/2002 condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare.
În baza art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare.
În baza art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a 34 lit. b Cod penal contopește pedepsele aplicate inculpatului, având de executat pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
În baza art. 81 Cod penal suspendă condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit conform art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod de procedură penală atrage atenția asupra dispozițiilor art. 83 cod penal privind revocarea suspendării.
Face aplic. art. 71 și 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. și litera c Cod penal și dispune în baza art. 71 alin. 5 Cod penal suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale, precum și dispozițiile deciziei penale în ceea ce privește respingerea apelului inculpatului și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În baza art. 192 alin. 3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu în recurs în cuantum de 200 lei va fi avansat din fondul Ministerului d e Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 02 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact. /12.03.2010
2 ex.
Red. - Tribunalul Ialomița - Secția Penală
Red. - Judecătoria Slobozia - Secția Penală
Președinte:Mariana ConstantinescuJudecători:Mariana Constantinescu, Raluca Moroșanu, Stan Mustață
