Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 37/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr.608/2/2010
194/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
ÎNCHEIEREA NR.37
Ședința publică din data de 02 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihai Oprescu
JUDECĂTOR 2: Viorel Adrian Podar
JUDECĂTOR 3: Antoaneta
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - este reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva Încheierii din data de 09.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest și asistat juridic de apărător din oficiu, în baza delegației nr.-/26.01.2010 (fila 8 dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul-inculpat, întrebat fiind de președintele completului de judecată, arată că este de acord să fie asistat juridic de apărătorul din oficiu.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, Curtea acordă cuvântul în dezbatere asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului - inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și respingerea propunerii de prelungire a duratei arestării preventive, întrucât nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, iar lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și nu împiedică buna desfășurare a urmăririi penale, acesta neavând antecedente penale.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat deoarece prelungirea măsurii arestării preventive nu se dispune numai pentru apariția unor noi temeiuri de la momentul luării măsurii arestării preventive și până la momentul când se soluționează din nou prelungirea măsurii arestării preventive, ci și în situația în care temeiurile inițiale avute în vedere de către judecător la momentul luării măsurii arestării preventive se mențin în continuare. Pe de altă parte, solicită a se avea în vedere că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din forma continuată a infracțiunii și din împrejurarea că nu a avut un loc de muncă, acesta înțelegând să săvârșească infracțiuni pentru obținerea celor necesare traiului în loc să își caute o ocupație legală. De asemenea, se impune prelungirea măsurii arestării preventive și pentru buna desfășurare a urmăririi penale.
Recurentul-inculpat, personal, în ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate, învederând că are un copil minor.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu de la 09.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-, a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT și, în temeiul art.155 Cod procedură penală, s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de 30 zile, de la 14.01.2010 până la 12.02.2010, inclusiv.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut - în esență - că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Astfel, s-a arătat că în cauză există indicii temeinice din care rezultă presupunerea că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, fiind îndeplinite condițiile prev.de art.143 Cod procedură penală.
De asemenea,Tribunalul a reținut că sunt îndeplinite cumulativ și cerințele prev.de art.148 lit.f Cod procedură penală, pericolul concret pentru ordinea publică rezultând din pericolul social deosebit al faptei imputate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul,criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei admiteri a propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de Ministerul Public.
S-a arătat,în esență, în motivarea orală a recursului, că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpată, în sensul că nu există date certe din care să rezulte că acesta ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică dacă ar fi pus în libertate, neexistând temerea că se va sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu - potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală - sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.37 lit.a Cod penal și art.4 alin.1 și 2 din Legea 143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, reținându-se în fapt că, în cursul lunii iunie 2009 inculpatul a vândut colaboratorului sub supravegherea investigatorului,în trei rânduri,singur,la datele de 19.06.2009 și 24.p6.2009,sau împreună cu numita"" a cărei identitate nu a fost stabilită până în prezent la data de 16.06.2009,cantitatea totală de o,58 grame heroină,pentru suma totală de 300 lei.
Potrivit art.155 alin.1 Cod procedură penală, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Analizând materialul probator administrat în cauză până la acest moment procesual, Curtea constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Astfel,în cauză există suficiente indicii temeinice care justifică presupunerea întemeiată că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, fiind astfel îndeplinite cerințele prev.de art.148 rap.la art.143 Cod procedură penală.
Totodată, Curtea constată că sunt îndeplinite și cerințele prev.de art.148 lit.f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpata este cercetată fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând date certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea faptei, precum și la datele ce caracterizează persoana inculpatului.
În consecință,constatând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă și impun în continuare privarea acestuia de libertate, Curtea constată că în mod întemeiat instanța de fond a admis propunerea de prelungire formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, menținerea inculpatului în stare de arest preventiv fiind motivată și de necesitatea finalizării actelor de urmărire penală, astfel cum acestea sunt menționate în referatul Parchetului.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat și, având în vedere că aceasta se află în culpă procesuală, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință dată în Camera de Consiliu de la 09.01.2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală,în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat,din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 02.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./
Dact.IE.24.02.2010
Ex.2
- -.
Președinte:Mihai OprescuJudecători:Mihai Oprescu, Viorel Adrian Podar, Antoaneta
