Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 221/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 221-
Ședința publică din 08 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
Președinte: dr.G --vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Diaconu G--
JUDECĂTOR 2: Teodora Gheorghe Sorescu
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
- procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal, declarat de petentul, domiciliat în Curtea de A,-, județul A, împotriva deciziei penale nr.240 din 20 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care, s-au luat în discuție actele și lucrările dosarului, precum și susținerile părților, așa cum au fost consemnate în încheierea din data de 1 aprilie 2007, care face parte integrantă din prezenta decizie, fiind amânată pronunțarea la data de azi, când în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului penal, deliberând constată:
Prin sentința penală nr. 271/10.10.2007 a Judecătoriei Curtea d Argeș, s-au hotărât următoarele:
A fost schimbată încadrarea juridică a faptelor, din infracțiunile prev. de art.78 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și respectiv art. 81 alin. 1 din OUG 195/2002, în infracțiunile prev. de art. 86 alin.1 din OUG 195/2002 republicată cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit. a Cod penal și respectiv art.89 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal.
În baza art. 86 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. a) Cod penal, inculpatul a fost condamnat la 1 an și 6 luni închisoare, iar în baza art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, același inculpat a fost condamnat la 2 ani închisoare.
Pedepsele au fost contopite, dispunându-se executarea pedepsei celei mai grele, de 2 ani închisoare.
În baza art. 83 alin. 1 Cod penal, s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 551/01.10.2004 a Judecătoriei Curtea d Argeș, inculpatul urmând să execute această pedeapsă în întregime, alături de pedeapsa rezultantă aplicată prin prezenta sentință, în cond. art. 57 și 71 rap. la art. 64 lit. a-c Cod penal.
S-a menținut soluția procurorului cu privire la infracțiunea prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal, împotriva căreia a formulat plângere partea vătămată și s-a respins acțiunea civilă formulată de acesta.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
La pronunțarea acestei hotărâri, prima instanța a avut în vedere, în esență, că prin ordonanța procurorului din data de 13 octombrie 2005 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi administrative de 1000 lei învinuitului pentru faptele prev. de art. 78 alin. 1 din OUG 195/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și de art. 81 alin. 1 din OUG 195/2002, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, pe motiv că sunt aplicabile prevederile art. 10 lit. b/1 od procedură penală.
Deși soluția procurorului a fost menținută de primul-procuror prin rezoluția nr. 61/II/2/29 martie 2006, Judecătoria Curtea de Aa admis plângerea formulată de persoana vătămată împotriva soluției procurorului prin încheierea de ședință din data de 1 iunie 2006 desființat ordonanța nr. 857/P/2005 și a reținut cauza spre judecare cu privire la infracțiunile prevăzute de art. 78 alin. 1 din OUG195/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 od penal și art. 81 alin. 1 din OUG195/2002, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
S-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului pentru aceste fapte.
După administrarea probatoriului, judecătorul fondului a stabilit că inculpatul a condus pe drumurile publice, la data de 19 iunie și, respectiv, 10 septembrie, autovehicule fără a poseda permis de conducere, iar în ziua de 19 iunie 2005, în timp ce se afla la volanul autoturismului său, a produs un accident de circulație soldat cu avarierea autoturismului părții civile și a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție.
Apărarea inculpatului, de nerecunoaștere a faptelor anterior descrise, a fost înlăturată ca nesinceră, întrucât s-a constatat că ea nu este susținută prin dovezi.
În continuare, s-a subliniat că faptele săvârșite, ce au caracter continuat, starea de recidivă postcondamnatorie în care se află cel în cauză, atitudinea nesinceră a acestuia, exclud posibilitatea aplicării prevederilor art. 18/1 din Codul penal, așa încât a fost pronunțată condamnarea.
La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 din același cod, cum și dispozițiile art. 52.
A fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare, la care a fost anterior condamnat inculpatul și s-a dispus ca executarea pedepsei rezultante să se facă în condițiile art. 57 din Codul penal.
S-a apreciat că, față de cele dispuse prin încheierea din data de 1 iunie 2006, prin care plângerea împotriva ordonanței a fost admisă, se impune menținerea soluției procurorului în ceea ce privește infracțiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod penal.
Întrucât partea civilă nu a produs dovezi în susținerea cererii de obligare a inculpatului la plata de despăgubiri, acțiunea civilă promovată de aceasta a fost respinsă.
Prin decizia penală nr. 240 din 20 decembrie 2007, Tribunalul Argeșa admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea de A și de inculpatul împotriva sentinței penale a Judecătoriei Curtea d Argeș, a desființat în întregime sentința, iar pe fond, a respins plângerea ca nefondată și a menținut ordonanța atacată.
A fost obligat intimatul - petent la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În considerentele acestei decizii, instanța de apel a menționat că încheierea prin care a fost admisă plângerea formulată de petentul, desființată în parte rezoluția atacată și reținută cauza spre judecare pentru cele două infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice, cu menținerea dispoziției relative la infracțiunea de distrugere din culpă, este nelegală.
S-a apreciat că judecătoria nici nu putea să admită plângerea, atâta vreme cât prin ordonanță se dispusese cu privire la săvârșirea unor infracțiuni de pericol, întrucât astfel de cauze exclud calitatea de parte vătămată - persoană fizică.
În continuare, soluția de admitere a plângerii a fost analizată și sub aspectul temeiniciei.
S-a avut în vedere că, potrivit fișei de școlarizare pentru conducerea autovehiculelor nr. 86/20.06.2001, în perioada 20.06.2001 - 22.07.2001 inculpatul a efectuat 70 ore de pregătire, că are profesia de mecanizator, adică tehnician mecanic pentru mașinile agricole.
Toate aceste aspecte, împreună cu împrejurarea că au fost parcurse distanțe scurte, pe străzi puțin circulate, că accidentul de circulație a produs a avut urmări nesemnificative, cum și cu datele ce caracterizează persoana inculpatului (poziția sinceră în cursul procesului penal și comportarea bună în familie și societate) au condus tribunalul la concluzia că faptele deduse judecății nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, așa încât soluția dispusă prin ordonanța atacată este legală și temeinică.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs partea civilă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând casarea, iar pe fond - menținerea soluției de condamnare a inculpatului.
A susținut recurentul că decizia dată de instanța de apel se bazează pe o eroare gravă de fapt, fiind contrară legii și adevărului.
În drept, critica formulată de recurent se încadrează în dispozițiile art. 385/9 pct. 18 din Codul d e procedură penală.
Examinând hotărârile recurate prin prisma acesteia, cum și a cazurilor de casare care se iau în considerare întotdeauna din oficiu, curtea constată că recursul este fondat.
În speță, actul de sesizare a instanței îl constituie plângerea persoanei vătămate împotriva ordonanței procurorului.
Prin această ordonanță, cu nr. 857/P/2005 din data de 13.10.2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Curtea d e A, în temeiul art. 18/1 Cod penal a fost scos de sub urmărire penală învinuitul - pentru faptele prevăzute de art. 78 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 81 alin. 1 din același act normativ, în condițiile art. 33 lit. a) din Codul penal, pe motiv că acestea nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni și s-a dispus aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ învinuitului.
Ordonanța a fost confirmată de prim - procurorul parchetului, care prin rezoluția nr. 61/II/2/2006 a respins plângerea ca neîntemeiată, însă la data de 1.06.2006, prin încheiere de ședință, Judecătoria Curtea de Aa admis această plângere în baza dispozițiilor art. 278/1 Cod de procedură penală, hotărând desființarea ordonanței și reținerea cauzei spre rejudecare, pentru săvârșirea de către inculpat a infracțiunilor prevăzute de art. 78 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 81 alin. 1 din același act normativ, în condițiile art. 33 lit. a) din Codul penal.
A fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului pentru aceste fapte.
Totodată, s-a menținut rezoluția prim - procurorului cu privire la infracțiunea de distrugere din culpă, prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod penal ( 7 dosar nr. 750/2006 al Judecătoriei Curtea d Argeș ).
În continuare, instanța de fond a pronunțat sentința penală nr. 674/2006, hotărând condamnarea inculpatului pentru comiterea a două infracțiuni, și anume: cea prevăzută de art. 78 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. a) Cod penal și aceea prev. de art. 81 alin. 1 din același act normativ, cu aplic. art. 37 lit. a), ambele în condițiile art. 33 lit. a) din Codul penal.
Această sentință a fost desființată de Tribunalul Argeș, care prin decizia penală nr. 50/2007 a trimis cauza spre rejudecare, pe motiv că s-a procedat la schimbarea încadrării juridice date faptelor, fără a se pune în discuția părților o atare cerere.
Așadar, prin sentința penală nr. 271/10.10.2007 a Judecătoriei Curtea d Argeș, la care ne-am referit la începutul prezentei expuneri, a fost pronunțată din nou condamnarea, în cel de-al doilea ciclu procesual, după desființarea primei hotărâri și trimiterea cauzei cu trimitere spre rejudecare.
Contrar concluziei la care a ajuns instanța de apel, ce a desființat în totalitate această sentință, curtea apreciază că ea este, în ceea ce privește soluția de condamnare, legală și temeinică, urmând aom enține sub acest aspect, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Situația de fapt reținută de prima instanță și confirmată de tribunal, în decizia atacată cu recurs, constă în aceea că la data de 19.06.2005 inculpatul, fără a poseda permis de conducere, a condus autoturismul personal cu nr. de înmatriculare VL-01- pe drumurile publice, iar în timp ce se afla la volanul acestui autovehicul a intrat în coliziune cu autoturismul marca Mercedes Benz condus de partea civilă; după producerea accidentului de circulație, inculpatul a părăsit locul faptei, fără încuviințarea organelor de poliție.
Același inculpat, în ziua de 10.09.2005 i-a solicitat martorului să conducă autoutilitara marca Ford cu nr. de înmatriculare -, iar martorul a acceptat această propunere și a mers cu autovehiculul.
Constatând, însă, că prezenta defecțiuni tehnice, martorul a oprit autovehiculul la intersecția străzii cu strada - - din Curtea de A, refuzând să îl mai conducă.
În acest context, inculpatul s-a deplasat la volanul autoutilitarei, fiind surprins de agenții de poliție în timp ce o conducea pe drumurile publice, fără a poseda permis de conducere ( 10, 11 dosar parchet).
Deși a susținut că nu se face vinovat de comiterea vreuneia dintre cele două fapte, pretinzând că, în ce privește accidentul de circulație, nu a existat vreo implicare a sa, iar despre incidentul din data de 10.09.2005 - că ar fi pus în mișcare autovehiculul fără a-i porni motorul, probe concludente au demonstrat contrariul.
Astfel, prima faptă, comisă la 19.06.2005, este dovedită prin procesul - verbal întocmit în aceeași zi de polițiști, din care reiese că autoturismul proprietatea inculpatului prezenta urme de vopsea grena pe aripa din partea stânga față ( 5, 6 și 9, 10), chiar de culoarea autoturismului marca Mercedes Benz, proprietatea părții civile.
Fotografiile judiciare efectuate relevă fără putință de tăgadă urmele accidentului rutier în care cele două autovehicule au fost implicate.
În continuare, în ziua de 10 septembrie, inculpatul a fost văzut de polițist în timp ce conducea autoutilitara, iar după ce și-a dat seama că este observat a oprit imediat motorul și a părăsit autoturismul, tocmai pentru a-și construi o ulterior o apărare de genul celei prezentate.
Martorul, prezent cu ocazia cercetării de către polițist a autovehiculului, confirmă însă că motorul acestuia era fierbinte în momentul deschiderii capotei, astfel încât nu se putea atinge cu mâna ( 23, 24).
Se constată, din cele descrise anterior, perseverența inculpatului într-o atitudine vădit antisocială, mai ales că acesta a mai fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii, prin hotărâre judecătorească definitivă.
Este adevărat, prima condamnare a sa a fost pronunțată pentru comiterea unei infracțiuni de mărturie mincinoasă, constând în aceea că, la solicitarea părții civile (cu care inculpatul era pe atunci prieten), a declarat mincinos că ar fi văzut cum aceasta ar fi plătit o sumă de bani; declarația dată atunci de inculpat a avut drept efect pronunțarea unei soluții de achitare a părții civile pentru infracțiunea de abuz de încredere, de comiterea căreia fusese acuzată ( 24 - 26 dosar instanță).
De asemenea, este adevărat că poziția inculpatului în procesul penal având ca obiect infracțiunea de mărturie mincinoasă a fost una sinceră, de recunoaștere și de regret a faptei comise și că, de atunci, între partea civilă (ce a fost condamnată la 1 an închisoare pentru instigare la comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă) și inculpat relațiile au fost de dușmănie.
Această împrejurare nu este, însă, de natură a justifica perseverența inculpatului în conduita infracțională și nicidecum nu poate conduce la concluzia că faptele sale, săvârșite cu intenție și în stare de recidivă postcondamnatorie ar fi lipsite de pericolul social al unor infracțiuni.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât inculpatul, departe de a avea o atitudine de regret, în prezenta cauză a fost nesincer; deși fața instanței a recunoscut, în cele din urmă, doar prima faptă, el a continuat să o nege pe cea de-a doua ( 45).
Prin urmare, acest proces penal nu reprezintă, așa cum greșit susține apărarea, un mod de a se răzbuna al părții civile care a petrecut 1 an în penitenciar "din cauza inculpatului", ci dovedește că legea este aceeași pentru toți cetățenii, fără discriminare, iar cel care a nesocotit-o este dator a răspunde pentru faptele sale.
Inculpatul nu este, așa cum se încearcă a se sugera, o victimă a răzbunării unei persoane, ci un infractor care în mod deliberat a acceptat să declare în mod mincinos în fața unei instanțe judecătorești, pentru a influența în mod hotărâtor soarta unui proces penal, după care a ales ca, în cunoștință de cauză, să conducă în două rânduri autovehicule pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere și, deci, aptitudinile necesare, punând astfel în pericol viața participanților la traficul rutier.
Faptul că făcuse anterior ore de pregătire pentru obținerea permisului, dar totuși nu fusese admis la examen ar fi trebuit să-l determine să înțeleagă că nu este încă să circule pe drumurile publice, ceea ce nu s-a întâmplat.
Așa fiind, conchidem că se impunea a fi condamnat inculpatul pentru faptele săvârșite, iar pedepsele aplicate acestuia de către prima instanță răspund întocmai exigențelor art. 52 și 72 din Codul penal.
Referitor la calitatea părții civile de a formula plângere, pusă în discuție prin decizia tribunalului, considerăm că aceasta se circumscrie prevederilor art. 275 și următoarele din Codul d e procedură penală, potrivit cărora orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime.
Aceasta nu presupune că persoana căreia i-a fost produsă vătămarea trebuie să aibă și calitatea de parte vătămată, așa cum greșit s-a susținut, ci este suficient ca drepturile sale patrimoniale să fi avut de suferit, așa cum este cazul în speță.
Totodată, faptul că partea civilă nu a produs probe în dovedirea pretențiilor sale civile, sub aspectul cuantumului acestora, a avut ca efect respingerea acțiunii civile, cum judicios a procedat judecătorul fondului.
Dispoziția din sentință referitoare la menținerea soluției procurorului cu privire la infracțiunea prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal este, însă, nelegală, întrucât ceea ce se atacă potrivit art. 278/1 Cod de procedură penală este rezoluția de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror, iar nu rezoluția dată de prim - procurorul parchetului în temeiul art. 278 din cod, de respingere a plângerii.
Or, prin ordonanța cu nr. 857/P/2005 din data de 13.10.2005 s-a dispus numai cu privire la faptele prevăzute de nr.OUG 195/2002, aceasta fiind limita învestirii instanței.
Pentru cele ce preced, va fi admis recursul, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. a) Cod de procedură penală, va fi casată în totalitate decizia recurată și menținută în parte hotărârea primei instanței, în sensul celor anterior expuse.
Văzând și disp. art. 192 alin. 3 din Codul d e procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de partea civilă, domiciliată în Curtea de A,-, județul A, împotriva deciziei penale nr.240 din 20 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Casează în totalitate decizia și în parte sentința penală nr. 271 din 10 octombrie 2007, a Judecătoriei Curtea d Argeș, în sensul că înlătură din sentință dispoziția referitoare la soluția procurorului cu privire la infracțiunea prev. de art.217 Cod penal.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Dr.Gh.
Grefier,
Red.
Tehn.
4 ex.725.04.2008
Jud.fond:.
Jud.apel:
.
Președinte:Gheorghe DiaconuJudecători:Gheorghe Diaconu, Teodora Gheorghe Sorescu, Marius
