Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 222/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 222-
Ședința publică din 08 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
Președinte: dr.G --vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Diaconu G--
JUDECĂTOR 2: Teodora Gheorghe Sorescu
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
- procuror
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul penal declarat de inculpatul, domiciliat în Pitești, b- -, - scara A,. 45, județul A, împotriva deciziei penale nr.17 din 24 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care, s-au luat în discuție actele și lucrările dosarului,precum și susținerile părților așa cum au fost consemnate în încheierea din 1 aprilie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, fiind amânată pronunțarea la data de azi, când în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Din actele dosarului reține că, prin sentința penală nr. 49 din 02.04.2007, pronunțată de Judecătoria Topoloveni, în dosarul nr-, n baza art. 215 alin.4 Cod proc. pen. cu aplic. disp.art.37 lit.a) Cod penal a fost condamnat inculpatul, la 3 ani închisoare.
În temeiul disp.art. 86/ 4 alin.1 Cod penal rap. la art. 83 alin.1 Cod penal a fost revocată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2464/27.10.2000 de Judecătoria Pitești și dispunându-se executarea în întregime a acestei pedepse alăturat de cea nou aplicată inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, în cond. art. 57 Cod penal.
În temeiul art.71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit.a)-b) Cod penal pe durata executării pedepsei.
Conform art.14 Cod proc. pen. și art. 346 Cod proc. pen.coroborat cu art. 998-999 Cod civil, a fost obligat inculpatul să plătească părții civile SC SRL suma de 22507,90 lei despăgubiri.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 06.10.2005 inculpatul a emis fila CEC seria - 300 cu nr. - pentru suma de 26.932,05 lei și a înmânat-o drept formă de plată reprezentanților SC "" SRL, cunoscând cu certitudine că nu deținea disponibilul necesar în cont și determinând astfel producerea unui prejudiciu.
S-a apreciat că fapta săvârșită de inculpat constituie infracțiunea de înșelăciune prev. de art.215 alin.4 text legal în baza căruia s-a dispus condamnarea.
La stabilirea și individualizarea pedepsei au fost avute în vedere dispozițiile art.72 în raport de care s-a apreciat că scopul preventiv și educativ al pedepsei, poate fi realizat prin condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii cu executare în condiții de penitenciar conform art. 57 și 71
S-a mai reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunea în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit."a" proc.pen. în raport de pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2464/27.10.2000 pronunțată de Judecătoria Pitești, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere.
Ca urmare, în baza art. 864a fost revocată suspendarea sub supraveghere pentru această pedeapsă și executarea ei alăturat de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, tot în condițiile art. 57 și 71
Cu privire la latura civilă a cauzei, în baza art.14 și 346 proc.pen. rap. la art. 998 civ. inculpatul a fost obligat să plătească părții civile suma de 22.507,90 lei despăgubiri civile reprezentând partea de prejudiciu care nu a fost acoperită.
Împotriva acestei sentințe inculpatul a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
- În cauză se impune achitarea inculpatului deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin.4.
În acest sens se arată că inculpatul nu a emis fila CEC decât
ca o garanție și nu ca mijloc de plată cunoscând că nu are disponibil în cont.
- În mod greșit s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere pentru pedeapsa de 3 ani închisoare deoarece aceasta a fost aplicată pentru o faptă concurentă cu cea pentru care a fost aplicată pedeapsa de 5 ani închisoare prin sentința penală nr.46/1999 a Judecătoriei Teleorman, pedeapsă ce a fost executată.
Ca urmare, nu se impunea reținerea dispozițiilor art.37 lit."a" ci a dispozițiilor art. 37 lit."b" cu consecința de a fi înlăturată revocarea suspendării sub supraveghere pentru pedeapsa de 3 ani închisoare.
rin decizia penală nr.17 din 24 ianuarie 2008, Tribunalul Argeș a admis apelul inculpatului, a desființat în parte sentința, înlăturând aplicarea disp.art. 86/4 al.1 rap.la art. 83 al.1 Cod penal.
In baza art. 86/5 Cod penal rap.la art. 85 Cod penal a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.2464/27.10.2000 a Judecătoriei Pitești, definitivă prin decizia penală nr.746/04.12.2001 a Tribunalului Argeș.
In baza art. 33 lit.a, art. 34 lit.b Cod penal, a contopit pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 46/1999 a Tribunalului Teleorman, definitivă prin decizia penală nr. 208/2000 a Curții Supreme de Justiție cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2464/2000 a Judecătoriei Pitești, definitivă prin decizia penală nr. 746/2001 a Tribunalului Argeș și a dispus executarea pedepsei celei mai grele de 5 ani închisoare.
A înlăturat disp.art. 37 lit.a Cod penal și a făcut aplicarea art. 37 lit.b Cod penal în raport cu infracțiunea dedusă judecății, urmând ca apelantul-inculpat să execute pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta sentință apelată.
A menținut în rest dispozițiile sentinței.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că n cauză a fost pusă în discuție și schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 215 alin.4 în infracțiunea prev. de art. 84 alin.1 pct.2 din Legea nr. 59/1934.
În raport de probele administrate această schimbare de încadrare juridică nu se impune în opinia tribunalului, deoarece în momentul în care s-a efectuat predarea primirea mărfii între reprezentanții părții vătămate și inculpat, acesta știa că societatea administrată de el nu avea disponibil în cont. Inducerea în eroare a părții vătămate s-a consumat în momentul în care inculpatul a tranzacționat cu reprezentanții părții vătămate și în momentul în care s-a procedat la remiterea mărfurilor în valoare de 26.932,05 lei,
reprezentanții părții vătămate neavând cunoștință că societatea administrată de inculpat nu are disponibil în cont.
Ca urmare, instanța de fond a reținut în mod corect că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin.4 și a dispus condamnarea inculpatului, făcând și o justă aplicare a dispozițiilor art. 72.
Apelul este însă fondat sub aspectul greșitei rețineri a dispozițiilor art.37 lit."a", inculpatul săvârșind infracțiunea dedusă judecății în stare de recidivă postexecutorie, conform art. 37 lit."b"
Astfel, din fișa de cazier judiciar a inculpatului, rezultă că pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2464/2000 a Judecătoriei Piteștia fost stabilită pentru o infracțiune concurentă cu cea pentru care a fost aplicată pedeapsa de 5 ani închisoare prin sentința penală nr. 46/1999 a Tribunalului Teleorman, pedeapsă cea fost executată.
Ca urmare, în baza art. 379 pct.2 lit."a" proc.pen. a fost admis apelul și desființată în parte sentința, în sensul că a fost înlăturată aplicarea disp.art. 864alin.1 rap.la art. 83 alin.1
Decizia a fost atacată cu recurs de către inculpat, care, prin apărătorul său a susținut achitarea în baza dispozițiilor art.11 pct.2 lit. rap.la art.10 lit.d Cod procedură penală, deoarece faptei îi lipsește unul din elementele constitutive, respectiv intenția.
În acest sens, inculpatul arată că nici în momentul tranzacției și nici în cel al predării primirii mărfii nu s-a produs inducerea în eroare a părții civile, care a cunoscut cu ocazia înmânării filei CEC situația financiară a societății.
Curtea apreciază nefondat recursul inculpatului.
Lipsa intenției de a comite fapta a constituit principala apărare atât în fața instanței de fond, cât și a celei de apel.
Aspectul în discuție este însă infirmat de probatoriul administrat în cauză.
Curtea reține în acest sens, din depoziția martorului ( 18 dos.), că la data emiterii filei CEC nu avea cunoștință despre lipsa disponibilului bănesc din contul inculpatului, aspect ce se coroborează cu precizările pe care le-a făcut chiar inculpatul în declarația dată în fața instanței de fond ( 15 " la data respectivă cunoșteam că nu am provizia necesară în cont").
În sensul dispozițiilor art.215 alin.4, Cod penal, constituie infracțiune emiterea unui CEC știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, fiind prin urmare suficient ca în momentul emiterii instrumentului de plată, emitentul să știe acest lucru și să nu-l facă cunoscut beneficiarului, lăsându-i impresia falsă că urmează să-și încaseze banii.
Acționând în modul arătat inculpatul a indus în eroare partea vătămată cu privire la posibilitățile sale de plată, cu atât mai mult cu cât lipsa disponibilului în contul bancar, a fost urmată la scurt timp de închiderea contului și nicidecum de o alimentare a lui pentru plata datoriilor pe care le contactase.
Din oficiu, curtea observă că nu se pune problema agravării situației inculpatului în propriul apel, așa cum a susținut reprezentantul parchetului, deoarece corect a procedat tribunalul contopind pedepsele de 3 ani și 5 ani închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr.2464/2000 de Judecătoria Pitești și respectiv nr.46/1999 de Tribunalul Teleorman, acestea fiind stabilite pentru infracțiuni concurente, cea mai mare fiind deja executată.
S-ar fi impus în acest caz ca instanța de apel să menționeze în dispozitivul deciziei aspectul că pedeapsa cea mai grea rezultată în urma contopirii, respectiv aceea de 5 ani, este deja executată, înlăturându-se astfel confuzia creată cu privire la executarea încă odată a acestei pedepse și implicit a agravării situației în propria cale de atac.
Aspectul în discuție însă, face obiectul unei contestații la executare vizând înțelesul, întinderea și aplicarea dispozitivului în temeiul art.461 pct.1 lit.c Cod procedură penală și nu poate fi remediat în recurs.
Având în vedere considerentele expuse, potrivit disp.art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, curtea va respinge recursul inculpatului și potrivit art.192 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare efectuate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 25.11.1953 în Pitești, jud. A, domiciliat în Pitești, str. -, -.A,.45, jud. A, CNP -, împotriva deciziei penale nr. 17 din 24 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Obligă pe recurent la 300 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei onorariul avocat oficiu, se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Gh.
Grefier,
Red.
Tehn.
2 ex.
Jud.fond:
16.04.2008.
Președinte:Gheorghe DiaconuJudecători:Gheorghe Diaconu, Teodora Gheorghe Sorescu, Marius
