Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 224/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 224
Ședința publică de la 02 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky
GREFIER:
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.340 din 17.12.2008 a Tribunalului Arad pronunțată în dosar nr- din 02.07.2008.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul în stare de arest, asistat de avocat ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată depuse la dosar, prin registratură, motivele de recurs de către inculpat, prin avocat ales, și văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul ales al inculpatului, solicită admiterea recursului așa cum a fost el formulat în scris, achitarea acestuia, în baza art.10 lit.a C.P.P. pentru infracțiunea prev.de art.86 alin.2 din OUG. 195/2002, deoarece fapta nu există și achitarea inculpatului în baza art.10 lit.b C.P.P. pentru infracțiunea prev.de art.87 alin.5 din OUG.195/2002, deoarece fapta nu este prevăzută de legea penală. Susține că, inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, nu a condus acel autoturism și nici nu există probe clare în acest sens. De asemenea, nici din declarațiile martorilor audiați în cauză, nu rezultă cu certitudine că el ar fi condus autoturismul, astfel că, în prezenta cauza există un dubiu, dubiu care întotdeauna profită inculpatului, sens în care se impune achitarea inculpatului.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, hotărârea recurată fiind temeinică și legală, faptele au fost corect stabilite și reținute.
Inculpatul, având cuvântul, solicită admiterea recursului și arată că, nu se face vinovat de infracțiunile reținute în sarcina sa.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 63 din 11 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul nr-, în baza art. 86 al.2 din OUG 195/2002 a fost condamnat inculpatul, la: 1 an închisoare pentru conducerea unui autovehicul pe drum public cu permisul de conducere suspendat.
În baza art. 87 al.5 din OUG 195/2002, a fost condamnat același inculpat la: 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei.
În baza art.33, 34 lit. b cod penal au fost contopite pedepsele de mai sus și aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
I s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a, b cod penal mai puțin dreptul de a alege, conform art. 71 cod penal.
În baza art. 191 al. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească 280 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a dispus virarea din fondurile Ministerului Justiției în contul BAJ I pentru apărătorul din oficiu avocat a sumei de 100 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În data de 07-10-2007, în jurul orelor 00,20 inculpatul fost surprins de organele de politie în timp ce conducea microbuzul marca Volkswagen, cu număr de înmatriculare B-19790, pe DJ 792, în localitatea, în dreptul fostului. Cu ocazia controlului s-a constatat că în autoturism se afla inculpatul, care îi avea ca si pasageri pe martorul și femeie care nu a fost identificată. S-a reținut totodată că, inculpatul nu a putut prezenta permisul de conducere întrucât la acea dată, permisul de conducere era reținut în vederea suspendării, și nu prezentat nici actele personale și nici actele ale autovehiculului; potrivit declarației date la urmărirea penală, inculpatul a recunoscut că a consumat 2 sticle de bere într-un local situat în incinta pieței din localitatea. Organele de poliție au solicitat inculpatului să se supună testării cu aparatul alcooltest, solicitare care a fost refuzata de inculpat. De asemenea, a fost solicitat sa se prezinte la Spitalul Orasenesc I, în vederea recoltării probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei, probă pe care inculpatul refuzat-o, dar conform constatărilor organelor de politie, inculpatul era "vizibil sub influența băuturilor alcoolice".
Inculpatul, audiat fiind atât în faza de urmărire penală cât și în fața primei instanțe, nu a recunoscut săvârșirea faptelor precizând că nu el a fost cel care a condus autovehicul, ci martorul; totodată inculpatul a arătat că, autoturismul era defect, și anume ușa din stânga față nu se deschidea, iar inculpatul și martorul au fost nevoiți sa coboare din autoturism pe ușa din dreapta față.
Apărarea inculpatului, că nu a condus el autovehiculul nu corespunde realității, întrucât așa cum a declarat martorul - pasager in autoturismul condus de inculpat, autoturismul a fost condus de inculpat și acesta a refuzat, atât să sufle în fiola alcooltest, cât și să se prezinte pentru a i se recolta probe de sânge.
Mai mult, atât in timpul urmăririi penale și martorul a declarat ca autovehiculul a fost condus de inculpat fila 19 dosar, și că inculpatul a refuzat sa sufle în fiola sau sa i se recolteze probe de sânge, dar cu ocazia audierii acestuia la instanță fila 57, acesta a revenit parțial asupra acestor declarații, recunoscând că le-a semnat, motivând însă că nu au fost scrise de el, pentru ca nu avea ochelarii de vedere și că acceptat să fie scrise de lucrătorul de poliție în fața căruia a fost ascultat, dar că acestea nu i-au fost citite, iar aceasta revenire apare ca fiind întrucât deși este vorba despre doua declarații filele 18-19 dosar UP, ele în principal au aceleași susțineri în sensul că inculpatul a condus autovehiculul și s-a sustras de la probe.
La individualizarea pedepsei pe care prima instanța a aplicat- inculpatului pentru infracțiunile săvârșite a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 cod penal respectiv prevederile generale ale codului penal, limitele legale de pedeapsă pentru infracțiunile săvârșite, pericolul social concret al infracțiunilor comise și persoana inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, a declarat apel inculpatul, arătând prin motivele depuse în scris și susținute oral de apărătorul ales, că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, întrucât acesta nu a recunoscut că ar fi condus autoturismul; cu privire la infracțiunea de sustragere de la recoltarea probelor biologice, de asemenea inculpatul nu se face vinovat deoarece nu el a condus autoturismul, astfel că nu putea fi obligat să sufle în fiolă.
Prin decizia penală nr.340 din 17.12.2008 a Tribunalului Arad pronunțată în dosar nr- din 02.07.2008, a fost espins apelul declarat de inculpatul (născut la 12.10.1975) împotriva sentinței penale nr. 63 din 11 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul nr-.
A fost obligat apelantul la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această decizie penală, tribunalul, verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, ținând seama și de dispozițiile art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, a constatat că apelul promovat în cauză este nefondat, întrucât instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică de condamnare a inculpatului apelant la pedeapsa închisorii.
Astfel, tribunalul a apreciat că în mod corect prima instanță a analizat și interpretat probațiunea administrată în cauză și reținut în esență stare de fapt corespunzătoare adevărului, susținută de probatoriul cauzei, atât cel desfășurat în fața instanței, respectiv: declarația inculpatului, declarațiile martorilor și cât și cel administrat în faza de urmărire penală respectiv: declarația inculpatului, declarațiile martorilor, și, proces-verbal de constare a infracțiunilor flagrante, adresa A - serviciul poliției rutiere.
Este de menționat că inculpatul, în mod constant, nu a recunoscut faptul conducerii vehiculului, dar această apărare nu putut fi apreciată de instanța de apel drept credibilă, având în vedere ansamblul probațiunii cauzei; în schimb, inculpatul a recunoscut faptul refuzului recoltării probelor de sânge.
Astfel, martorul a susținut cu consecvență, atât prin declarația dată în faza de urmărire penală (fila 20), cât și prin cea dată în fața instanței (fila 101), că inculpatul este persoana care a condus vehiculul înainte de a fi opriți de poliție; același martor a arătat că nu-și mai amintește dacă numitul era sau nu în mașină, dar în privința șoferului acesteia l-a indicat fără dubii pe inculpat.
În sensul că inculpatul a condus vehiculul, a declarat în faza de urmărire penală (fila 18) și martorul (paznic de noapte), însă, acest martor a revenit în mod nejustificat, susținând în fața instanței (fila 57), că nu mai știe exact cine a condus vehiculul, dar că împreună cu inculpatul mai erau două persoane și o femeie, care "probabil a venit din curte de la "; instanța de apel a apreciat că astfel se explică faptul că la fața locului, după oprirea vehiculului, s-a aflat la un moment dat și o femeie, însă aceasta nu înseamnă că femeia s-ar fi aflat în vehicul, astfel după cum, în mod inexplicabil, inculpatul a încercat să susțină în fața instanței de apel (indicând-o pe ), în condițiile în care în faza de urmărire penală sau în fața primei instanțe nu a menționat existența vreunei femei în mașină; prin urmare, instanța de apel a constatat că nicio femeie nu s-a aflat în vehiculul condus de inculpat, acesta fiind motivul principal pentru care a încuviințat și cererea apărării de a renunța la audierea martorei, ca nemaifiind utilă soluționării cauzei.
Un alt martor care a susținut acuzarea inculpatului, este numitul (fila 16 urmărire penală) - om de serviciu la firma la care era angajat inculpatul ca și șofer (!), martor care a afirmat că se putea observa că inculpatul era bătut și, la solicitarea polițiștilor, a refuzat să-i fie recoltate probe de sânge; martorul a mai arătat că nu a văzut momentul opririi vehiculului, dar: "acesta nu putea fi condus decât de către, pentru că la acea oră numai el putea să vină cu microbusul, iar de când am venit eu în firmă l-am mai văzut pe conducând microbusul firmei".
În concluzie, toate cele arătate anterior, au condus instanța de apel la concluzia clară a vinovăției inculpatului în săvârșirea faptelor penale pentru care a fost acuzat.
Reținând vinovăția inculpatului, Judecătoria Ineua procedat la o justă încadrare juridică a faptelor penale, acestea întrunind toate elementele constitutive ale infracțiunilor de: conducere a unui autovehicul cu permisul de conducere suspendat - prev. de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 și refuzul de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat în vederea stabilirii alcoolemiei - prev. de art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002.
Din fișa de cazier a acestuia (fila 31 urmărire penală), se poate constata că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, aflându-se chiar în situația prevăzută de art. 83 Cod penal, în sensul că s-ar fi impus revocarea suspendării condiționate a pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 312/ 25.10.2006 a Judecătoriei Ineu (dosar 1501/2006), întrucât prezentele fapte penale au fost comise pe durata termenului de încercare de 2 ani și 2 luni. Întrucât prima instanță nu a dispus revocarea suspendării condiționate, instanța de apel nu putut înrăutăți situația inculpatului în propria cale de atac.
Trebuie specificat că actualmente inculpatul se află în executarea altei pedepse pentru infracțiuni similare, fiind arestat din 10.06.2008.
Sub aspectul cuantumului pedepselor individuale aplicate, instanța de apel a apreciat că acestea sunt bine dozate, fiind adaptate gravității infracțiunilor comise, prima instanță ținând seama la stabilirea lor de dispozițiile art. 72 Cod penal, privitor la criteriile generale de individualizare a pedepselor și de dispozițiile art. 52 Cod penal, privitor la scopul pedepsei, acela de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni.
Față de cele expuse anterior, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală tribunalul a respins apelul inculpatului menținând hotărârea atacată.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Împotriva deciziei penale nr. 340 din17.12.2008 a Tribunalului Arad pronunțată în dosarul nr- din 02.07.2008 inculpatul recurent a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege.
În motivarea recursului inculpatul a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, fapt care rezultă din depozițiile martorilor audiați solicitând achitarea.
Din analiza deciziei recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate și analizate din oficiu, Curtea constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru considerentele ce urmează.
Prima instanță a făcut o corectă interpretare a probatoriului administrat în cauză și a reținut o stare de fapt corespunzătoare adevărului.
Vinovăția inculpatului a fost dovedită în cauză, neputând fi reținută apărarea inculpatului întemeiată pe depozițiile martorilor și,deoarece acestea sunt contradictorii,iar situația de fapt și vinovăția a fost analizată prin coroborarea tuturor probelor din dosar.
Având în vedere cele expuse în baza art. 38515alin.1, pct. 1 lit. pr. pen va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul recurent împotriva deciziei penale nr. 340 din17.12.2008 a Tribunalului Arad pronunțată în dosarul nr- din 02.07.2008
Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga pe inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei cheltuielile judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b p Cod Penal respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul recurent împotriva deciziei penale nr.340 din 17.12.2008 a Tribunalului Arad pronunțată în dosar nr- din 02.07.2008.
În baza art.192 alin.2 p Cod Penal obligă pe inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședință publică azi 02 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Codrina Iosana
- - G - - - -
GREFIER
RED:/09.03.09
Dact: 2 exempl/ 09 Martie 2009
Primă instanță: Judecătoria Ineu
Jud:
Apel: Tribunalul Arad
Jud:
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Gheorghe Bugarsky, Codrina Iosana
