Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 230/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 230/ DOSAR NR-
Ședința publică din 8 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Alexandru Șerban judecător
- C - - judecător
- - judecător
- grefier
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul împotriva deciziei penale nr. 249/A din data de 17 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care;
Dezbaterile în fond, în cauza penală de față, au avut loc în ședința publică din 3 aprilie 2009 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi și care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 8 aprilie 2009.
CURTEA
Constată că prin sentința penală nr. 1208/17.09.2008 a Judecătoriei Brașov în baza art.86 alin.1 din OUG 195/2002 inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană ce nu deține permis auto.
În temeiul art. 71 alin.1 Cod penal pe durata executării pedepsei principale, inculpatului i s-au interzis, în cadrul pedepsei accesorii, drepturile de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că la data de 17.06.2007 în municipiul, jud.B, lucrătorii de poliție au întocmit un proces verbal de constatare a faptului că s-a încercat oprirea regulamentară a inculpatului în timp ce rula pe drum public cu mașina, dar nu s-a reușit decât după ce el a mai parcurs 200; inculpatul a fost apoi oprit regulamentar, a negat că a condus, indicându-l pe " al lui " ca șofer; inculpatul a mai afirmat despre acesta se îndepărtase de la mașină.
Martori asistenți au fost și; cele reținute rezultă din procesul verbal depus la fila 5 dup.
Ulterior, inculpatul a recunoscut prin declarațiile succesive furnizate că el a condus autoturismul pentru că a fost nevoit să își ducă fiul de 2 ani la spital și alt șofer nu era de găsit.
Prin adresa 66403/05.07.2007 emisă de Instituția Prefectului B, se învederează faptul că inculpatul nu deține permis auto (fila 9 dup).
În fața instanței de fond inculpatul a precizat că poliția l-a oprit dar, pentru că l-a văzut cu copilul bolnav, i-a dat drumul să plece către spital, unde a ajuns în cele din urmă.
Prin adresa nr. 1256/2008 unitatea spitalicească din a comunicat că nu a fost înregistrat la serviciul urgență în data de 17.06.2007 un pacient care să poarte numele fiului inculpatului, (fila 15 dosar). S-a depus copia certificatului de naștere pentru minor, astfel a rezultat filiația paternă afirmată.
La data de 18.06.2007 s-a eliberat o rețetă minorului care fusese diagnosticat la cabinetul medicului de familie cu bronșită virală, ceea ce rezultă din înscrisul depus în original la fila 16 dosar.
Instanța de fond a apreciat că starea de necesitate invocată în apărare nu poate fi primită; potrivit art.45 Cod penal, este in stare de necesitate acela care săvârșește fapta pentru a salva de la un pericol iminent si care nu putea fi înlăturat altfel, viata, integritatea corporala sau sănătatea sa, a altuia sau un bun important al sau ori al altuia sau un interes obștesc. Inculpatul nu a dovedit că l-a dus la spital pe fiul său cu mașina, nu s-a reținut prin procesul verbal de constatare sau prin depozițiile martorilor asistenți acest aspect. Pe de altă parte, dacă inculpatul ar fi probat că l-a transportat pe fiul său cu mașina la spital, acest fapt nu ar fi dus decât la concluzia că a pus în pericol chiar viața copilului, inculpatul nefiind examinat conform legii în vederea atestării aptitudinilor sale pentru șofat, prin eliberarea unui permis auto.
Împotriva hotărârii a declarat apel numai inculpatul.
Prin decizia penală nr. 249/A din 17.11.2008 a Tribunalului Brașova fost admis apelul declarat de inculpatul și în baza art. 81. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 3 ani, calculat potrivit art. 82. pen.
S-a atras atenția inculpatului asupra prev. art. 83. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În baza art. 71 alin. 5. pen. s-a suspendat pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii și executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului .
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.
Tribunalul a constatat că rima p. instanță a reținut corect starea de fapt și a făcut o analiză temeinică a probelor administrate în cauză, reținând vinovăția inculpatului sub forma intenției directe prev. de art. 19 pct 1 lit. a Cod penal.
Din declarațiile martorilor oculari, și ( 10-15 ) tribunalul a reținut că inculpatul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare - oprit de către organele de poliție la data de 17.06.2007 pe strada - din municipiul, jud. B și că l-au auzit pe inculpat spunând polițiștilor că nu va recunoaște că el a condus acest autovehicul, deși toți acești martori au arătat că l-au văzut pe inculpat coborând de la volanul mașinii.
Apărarea inculpatului în sensul că a trebuit să-l ducă la Spitalul din Mun. pe fiul său, deoarece avea temperatură și nu a găsit un șofer, nu fost dovedită în nici un fel, dimpotrivă, această apărarea este contrazisă de adresa nr. 1256/2008 unitatea spitalicească din, din care reiese că în data de 17.06.2007 nu a fost înregistrat la serviciul urgență un pacient care să poarte numele fiului inculpatului, (fila 15 dosar instanță de fond).
Faptul că la data de 18.06.2007 s-a eliberat o rețetă minorului, care fusese diagnosticat la cabinetul medicului de familie cu bronșită virală (fila 16 dosar instanță de fond) nu justifică apărarea inculpatului privind necesitatea conducerii cu o zi înainte a unui autovehicul fără a avea permis de conducere auto, respectiv în data de 17.06.2008; dacă inculpatul s-ar fi prezentat la spital cu minorul în data de 17.06.2008, atunci i s-ar fi eliberat o rețetă medicală de către serviciul urgență din cadrul Spitalului din Mun..
Față de starea de fapt reținută, tribunalul a constatat că încadrarea juridică dată faptei comisă de către inculpat este legală, instanța de fond efectuând o aplicare corespunzătoare a normelor în materie.
Fiind întrunite toate condițiile cerute de dispozițiile art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, în mod corect aceasta a dispus condamnarea inculpatului pentru fapta pentru care a fost trimis în judecată.
În cadrul operațiunii de individualizare judiciară a pedepsei ce urma a fi aplicată, instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cp și a stabilit pentru inculpat o pedeapsă corespunzătoare gradului de pericol social concret al infracțiunii și persoanei inculpatului.
Tribunalul a apreciat că în cauză nu se impune reținerea în favoarea inculpatului a vreuneia din circumstanțele atenuante facultative prev. de art. 74. pen. având în vedere modalitatea de săvârșire a faptei și atitudinea nesinceră a inculpatului.
Examinând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept potrivit art. 371 alin. 2.proc.pen. tribunalul a constatat însă că apelul formulat de către inculpat este fondat sub aspectul modalității de executare care a fost stabilită de către prima instanță, respectiv în regim de detenție, tribunalul apreciind că scopul pedepsei prev. de art. 52 Cp. poate fi atins și fără executarea efectivă a pedepsei aplicate inculpatului, având în vedere natura infracțiunii și faptul că în acel moment inculpatul urma cursurile unei școli auto, fiind aplicabile prev. art. 81.pen.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul .
Parchetul a criticat decizia tribunalului pentru netemeinicie, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 14 Cod procedură penală, arătând că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 81 alin. 1 lit. c Cod penal referitoare la aprecierea că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia. S-a mai arătat că inculpatul a fost trimis în judecată în stare de recidivă postexecutorie și s-a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 861Cod penal. Cu ocazia dezbaterilor, procurorul de ședință a solicitat casarea deciziei recurate și menținerea sentinței.
Recurentul-inculpat a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 14 Cod procedură penală, solicitând reducerea pedepsei aplicate, prin reținerea circumstanțelor atenuante, întrucât inculpatul a fost sincer, a recunoscut fapta, iar în perioada respectivă urma cursurile unei școli de șoferi. S-a mai arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal astfel că hotărârea instanței de apel în ceea ce privește suspendarea condiționată a executării pedepsei este legală și temeinică.
Recursul declarat de parchet este fondat, iar cel declarat de inculpat este nefondat.
În conformitate cu dispozițiile art. 3859alin. 1 pct. 14 Cod procedură penală, hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 Cod penal sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Se constată că instanța de fond și cea de apel au făcut o justă aplicare a criteriilor prevăzute de art. 72 od penal la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului.
La stabilirea pedepsei pentru fapta comisă de inculpat s-a ținut seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă prevăzute de textul legal incriminator, de gradul concret de pericol social al faptei săvârșite, precum și de circumstanțele personale ale inculpatului.
Se remarcă de asemenea faptul că în speță pedeapsa aplicată pentru infracțiunea comisă de inculpat este egală cu minimul special prevăzut de art.86 alin.1 din OUG nr. 195/2002.
Nu se impune în niciun caz redozarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii cuantumului ei. Aplicarea unei pedepse mai mici nu ar fi de natură a asigura realizarea scopului preventiv al pedepsei prevăzut de art. 52 Cod penal și nici a funcțiilor educativă și sancționatorie ale acesteia.
Reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului nu se justifică.
Astfel, nu se poate reține circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal. Inculpatul este recidivist și nu există în cauze elemente care să dovedească, ignorând chiar starea de recidivă menționată, faptul că inculpatul ar fi avut în rest o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunii.
Art. 74 alin. 1 lit. b Cod penal nu are aplicare în speță, dată fiind natura infracțiunii deduse judecății.
Nici dispozițiile art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal nu sunt incidente în cauză. Inculpatul nu s-au prezentat de bună voie în fața autorităților imediat după săvârșirea faptei, ci a fost depistat în trafic de organele de poliție; de asemenea, declarațiile inculpatului au fost numai parțial sincere.
În cauză s-a făcut însă o greșită aplicare a dispozițiilor din Codul penal privitoare la individualizarea pedepsei sub aspectul modalității de individualizare judiciară a executării pedepsei
Mai exact, instanța de fond a omis - probabil din eroare - să rețină la încadrarea juridică a faptei starea de recidivă mare postexecutorie prevăzută de art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal (a se vedea cazierul inculpatului - 16 dosar de urmărire penală), deși aceasta era menționată în rechizitoriu.
În mod inexplicabil, Tribunalul Brașova apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 81 Cod penal și a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Curtea constată că în cauză nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 81 alin. 1 lit. b Cod penal, inculpatul fiind condamnat anterior la o pedeapsă de 5 ani închisoare prin sentința penală nr. 130/13.05.2002 a Judecătoriei Brașov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 201/2002 a Curții de APEL BRAȘOV, condamnare ce constituie primul termen al stării de recidivă mare postexecutorie prevăzută de art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal.
În aceste condiții nu se poate pronunța în mod legal suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an aplicată inculpatului, apelul acestuia fiind așadar în mod greșit admis de către tribunal.
Cum parchetul, de asemenea inexplicabil, nu a declarat apel împotriva sentinței, nu s-ar putea îndrepta în această fază și eroarea primei instanțe privind omisiunea reținerii stării de recidivă, deoarece s-ar încălca dispozițiile art. 3858Cod procedură penală coroborat cu art. 372 Cod procedură penală referitoare la neagravarea situației în propria cale de atac.
Având în vedere toate aceste considerente, curtea, în baza art. 38515pct. 2 lit. a Cod procedură penală, va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva deciziei penale nr. 249/A din 17.11.2008 a Tribunalului Brașov pe care o va casa și va menține sentința penală nr. 1208/17.09.2008 a Judecătoriei Brașov.
În baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva aceleiași decizii.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurentul-inculpat va fi obligat să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu (conform art. 6 din Protocolul nr. -/2008), se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, împotriva deciziei penale nr. 249/A din 17.11.2008 a Tribunalului Brașov pe care o casează și menține sentința penală nr. 1208/17.09.2008 a Judecătoriei Brașov.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva aceleiași decizii.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe recurentul-inculpat să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu (conform art. 6 din Protocolul nr. -/2008), se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
În baza art. l92 alin. 3 Cod procedură penală celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 8.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 2: Alina Constanța Mandu
C
Grefier,
Red. 21.04.2009
Dact. 23.04.2009
Jud apel,
Jud fond
Președinte:Alexandru ȘerbanJudecători:Alexandru Șerban, Alina Constanța Mandu, Alexandru
