Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 234/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr. 234
Ședința publică de la 23 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Juverdeanu
JUDECĂTOR 2: Iulia Elena Ciobanu I - -
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier: -
Ministerul Publica fost reprezentat prin procuror
La ordine fiind pronunțarea recursului penal " OUG nr.195/2002 " promovat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui împotriva deciziei penale nr. 16/A din 23.o1.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr-.
La apelul nominal, lipsă părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 17 aprilie 2oo8, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când,din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 774 din 05.11.2007 a Judecătoriei Bârlad s-a hotărât achitarea inculpatului cu privire la săvârșirea in fracțiunii prevăzută de art. 87 alin. 5 din OUG195/2002 pe temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. "a" și art. 10 lit. "d" Cod procedură penală, reținându-se următoarea situație de fapt:
În dimineata zilei de 20.06.2007, în jurul orei 4,15, inculpatul plecat de la numita, din sat, comuna, la domiciliul căreia rămăsese peste noapte, s- urcat la volanul autoturismului său, cu numărul de înmatriculare -, și plecat, conducand autoturismul pe DJ 242, când la un moment fost oprit de organele de poliție pentru control.
Conducătorul auto fost întrebat dacă consumat alcool, după care fost invitat la postul de poliție în vederea testării sale.
Inculpatul fost de acord, însotit pe polițist și cei doi martori: și, care se aflau împreună cu polițistul, la sediul postului de poliție din comuna.
Aici polițistul i- oferit inculpatului fiolă și solicitat acestuia să sufle în ea, lucru pe care inculpatul l- făcut, și după ce suflat în fiola restituit fiola polițistului.
Rezultatul testării inculpatului cu fiola de către organul de poliție lipsește, el nefiind consemnat în nici un document de către polițist și nici nu fost conservată și depusă la dosar fiola respectivă.
De altfel, nici unul dintre cei doi martori: și, care au fost prezenți în momentul testării cu fiola inculpatului, nu au putut să indice instanței care fost rezultatul testării respective, nici din constatări personale și nici din eventualele concluzii ale polițistului.
Ulterior, polițistul solicitat conducătorului auto - inculpatul merge la spital în vederea recoltării de probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
Conducătorul auto nu refuzat însoți pe polițist la spital în vederea recoltării de probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, ci doar i- condiționat efectuarea acestei operațiuni de prezentarea prealabilă, de către polițist, unui act/înscris din care să rezulte că el (inculpatul) are alcoolemie în aerul expirat peste limita legală de 0,40 gr. %.
În acel moment polițistul i- spus că nu poate să- prezinte un astfel de înscris/act, motiv pentru care l- condus pe inculpat la locul unde lăsase mașina, restituindu- actele.
Ulterior, în jurul orelor 07.00, inculpatul revenit la postul de poliție, spunând că dorește să meargă la spital, polițistul spunându- că nu mai poate fi recoltată proba în acele condiții.
Situația de fapt prezentată mai sus a fost reținută de instanța de fond, așa cum ea rezultă din procesul-verbal de depistare, declarațiile martorilor coroborate cu declarațiile inculpatului.
Potrivit art. 87 alin. 5 din OUG195/2002 - Refuzul, împotrivirea ori sustragerea conducătorului unui autovehicul sau al unui tramvai ori a instructorului auto, aflat în procesul de instruire, sau a examinatorului autorității competente, aflat în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței de produse sau substanțe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora, se pedepsește cu închisoare.
Potrivit art. 88 alin. 3 din OUG195/2002 - Stabilirea prezenței alcoolului în aerul expirat sau testarea preliminară a prezenței în organism a substanțelor ori produselor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora se face de către poliția rutieră, cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate.
Potrivit art. 88 alin. 4 din OUG195/2002 - Stabilirea concentrației de alcool în aerul expirat se face de către poliția rutieră, cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.
Potrivit art. 88 alin. 5 din OUG195/2002 - Persoana care conduce un autovehicul sau tramvai, testată de polițistul rutier cu un mijloc tehnic certificat și depistată ca având o concentrație de până la 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, poate solicita acestuia să i se recolteze probe biologice de către unitățile sau instituțiile medicale prevăzute la alin. (1), în vederea stabilirii îmbibației de alcool în sânge.
Potrivit art. 88 alin. 6 din OUG195/2002 - Persoana care conduce un autovehicul sau tramvai, testată cu un mijloc tehnic certificat ca având o concentrație de peste 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, este obligată să se supună recoltării probelor biologice sau testării cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.
Prima instanță a reținut așadar din dispozițiile art. 88 alin. 3-6 din OUG195/2002, republicată, că polițistul, în ceea ce privește testarea alcoolului la un conducător auto, are următoarele posibilități legale:
- Stabilirea prezenței alcoolului în aerul expirat - care se poate realiza cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate.
In acest scop organul de poliție poate folosi deci fiolă, aceasta putând doar stabili dacă conducătorul auto consumat sau nu băuturi alcoolice, fără putea stabili care este concentrația de alcool.
- Stabilirea concentrației de alcool în aerul expirat - care se poate realiza cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat si verificat metrologic.
In vederea stabilirii concentrației de alcool în aerul expirat, organele de poliție sunt dotate cu aparate alcooltest, care îndeplinesc cerința legală de fi omologate și verificate metrologic.
Aceste aparate, pot determina și indica care este valoarea concentrației de alcool în aerul expirat.
Fiolele nu reprezintă un mijloc tehnic care să poată determina și indica care este valoarea concentrației de alcool în aerul expirat.
- Stabilirea îmbibației de alcool în sânge - care se realizează prin recoltarea probe biologice de către unitățile sau instituțiile medicale specializate.
În vederea stabilirii îmbibației de alcool în sânge, conducătorul auto este condus de polițist la instituția medicală, unde recoltarea probei se face de personalul medical.
Dintre cele 3 situații puse de legiuitor la dispoziția organelor de poliție, doar pentru 2 dintre acestea legiuitorul incriminat ca infracțiune și sancționat un eventual refuz din partea conducătorului auto, respectiv:
- refuzul recoltării probelor biologice
- refuzul testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei.
În prezenta cauză, polițistul prin folosirea fiolei urmărit doar stabili eventuală prezență alcoolului în aerul expirat de inculpatul, și în nici un caz nu se putea avea în vedere stabilirea unei concentrații alcolului în aerul expirat, pentru simplul motiv, că fiola, din punct de vedere tehnic, nu este un mijloc care să poată permite determinarea metrologică a acestui indicator - concentrația de alcool.
Dacă în ceea ce privește obligația unui conducător auto de se supune testării în vederea stabilirii concentrației de alcool în aerul expirat legiuitorul, ( prin modalitatea de reglementare legală cuprinsă în dispozițiile art. 87-88 din OUG 195/2002) instituit regula generală obligativității supunerii la astfel de testare, la simpla solicitare organelor de poliție rutieră, în ceea ce privește stabilirea îmbibației de alcool în sânge, in cuprinsul art. 88 alin. 5, 6 din OUG 195/2002, legiuitorul simțit nevoia de reglementa expres și distinct, și diferit aceasta, astfel:
- stabilirea îmbibației de alcool în sânge este un drept al conducătorului auto - când fiind testat de polițistul rutier cu un mijloc tehnic certificat, fost depistat ca având o concentrație de până la 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat.
- stabilirea îmbibației de alcool în sânge este obligație conducătorului auto - când fiind testat cu un mijloc tehnic certificat, fost depistat ca având o concentrație de peste 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Din interpretarea dispozițiilor art. 87-88 din OUG195/2002, republicată, instanța apreciază că rezultă următoarele:
- dispozițiile art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002 sunt intr- interdependență cu dispozițiile art. 88 alin. 5, 6 din OUG 195/2002, în sensul că nu se poate reține existența, din partea conducătorului auto, a unui refuz la recoltarea de probe biologice, atât timp cât nu s- născut față de acesta obligația legală de se supune acestei recoltări de probe biologice, și cât timp aceasta rămas în faza premergătoare unui simplu drept (recunoscut de lege, și la dispoziția conducătorului auto, în uza sau nu de el ).
- coroborarea și interdependența dispozițiilor art. 87 si 88 din OUG 195/2002, este dată, pe lângă aspectele de conținut arătate mai sus, și de modul în care legiuitorul înțeles le înscrie în cuprinsul actului normativ - succesiv, și ambele în același capitol (Cap. 6 - Infracțiuni și pedepse), deși în cuprinsul art. 88 nu este incriminată nici infracțiune, și nu este prevăzută nici sancțiune.
- polițistul nu poate solicita conducătorului auto (in mod legal, sub imperiul imperativității normei legale de impunere măsurii, și sancționare neexecutării) se supune unei recoltări de probe biologice decât dacă sunt îndeplinite anumite condiții prealabile:
1. Conducătorul auto fost supus, în condițiile legii, în prealabil, testării în vederea stabilirii concentrației de alcool în aerul expirat.
2. Testarea stabilit o concentrație de peste 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Ori in prezenta cauză, se poate observa ca polițistul nu supus/solicitat conducătorului efectuarea unei testări în vederea stabilirii concentrației de alcool în aerul expirat, și pe cale de consecință nici nu s- stabilit că acesta ar fi avut concentrație de peste 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Ba mai mult decât atât, polițistul nici nu consemnat care fost rezultatul testării cu fiola, astfel încât nici nu se poate reține, la inculpat, simpla prezență alcoolului în aerul expirat.
Față de situația de fapt reținută de către instanța de fond, față de textele de lege arătate și motivele prezentate, instanța, apreciază că, atât timp cât nu poate fi opusă inculpatului obligația de se supune recoltării de probe biologice (în condițiile art. 88 alin. 6 din OUG 195/2002 ), nu se poate reține în sarcina acestuia săvârșirea infracțiunii de refuz de recoltare de probe biologice prevăzută de art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002, (pentru că în caz contrar ne-am afla in situația "surprinzătoare" în care să sancționăm pe conducătorul auto pentru neexercitarea unui drept), și apreciind că refuzul inculpatului nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002, in temeiul art. 11 pct. 2 lit. "a" si art. 10, lit. "d" Cod procedură penală, judecătoria l-a achitat pe inculpat
In temeiul art. 192 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămânând in sarcina statului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă judecătoria Bârlad criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală întrucât motivarea instanței de judecată cuprinde de fapt o copiere a art. 88 din OUG195/2002 republicată, care se referă la procedura de recoltare a probelor biologice.
Astfel se reține că stabilirea concentrației de alcool în aerul expirat se poate realiza cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.
În continuarea motivării se reține de către instanță în mod greșit că organele de poliție sunt dotate cu aparate alcooltest care îndeplinesc cerința legală de a fi omologate și verificate metrologic.
Parchetul susține că această motivare a instanței de fond este o invenție la prevederile legale - legea nu prevede ca alte mijloace tehnice să îndeplinească cerința de a fi omologate, ci de a fi certificate.
Se mai arată de către apelant că din adresa depusă la motivarea apelului, rezultă că poliția rutieră nu este dotată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, ci doar cu mijloace tehnice certificate, din care fac parte două categorii: aparate alcooltest și fiolele alcooltest.
S-a apreciat de către Parchet că în mod greșit se reține că fiola nu este mijloc tehnic care să poată determina și indica prezența alcoolemiei în sânge. Se precizează că în mod evident, prin folosirea fiolei nu se poate stabili concentrația de alcool în sânge, dar tocmai din acest motiv s-a incriminat infracțiunea de refuz sau sustragere de la recoltarea de probe biologice aceasta fiind sigură, deocamdată, probă științifică ce poate stabili cât alcool are în sânge un șofer și în funcție de aceste analize se stabilește dacă s-a comis sau nu infracțiunea de conducere în stare de ebrietate a unui autovehicul.
Nici aparatul alcooltest nu este mijloc cert de stabilire a alcoolemiei - pentru că așa cum s-a arătat mai sus, acestea nu sunt verificate metrologic și nici omologate.
În motivele de apel ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, se arată că instanța de fond a mai motivat următoarele: - stabilirea îmbibației de alcool este un drept al conducătorului auto - când fiind testat tehnic fost depistat ca având o concentrație de până la 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat și este o obligație când are peste 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Se apreciază că din cele mai sus s-a tras concluzia că polițistul nu poate solicita conducătorului auto să se supună recoltării de probe biologice decât dacă sunt întrunite două condiții: Conducătorul auto a fost testat în condițiile legii în vederea stabilirii concentrației de alcool în aerul expirat, iar testarea a stabilit o concentrație de peste 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat. Acestea sunt o adăugare la conținutul infracțiunii de refuz de recoltare de probe biologice, din următoarele motive: potrivit art. 87 alin. 5 din OUG195/2002 "refuzul de a se supune recoltării de probe biologice" constituie infracțiune, textul neimpunând condiții din cele reținute de instanța de fond.
Se arată că în situația contrară ar rămâne neaplicabilă această prevedere, deoarece organele de poliție nu sunt dotate cu mijloace tehnice certificate: aparatul alcooltest și fiola alcooltest.
Infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. 5 din OUG195/2002 este una de pericol și nu este condiționată recoltarea probelor biologice de o testare prealabilă cu aparatul etilotest.
Astfel, art. 38 din OUG195/2002 republicată prevede că "conducătorii vehiculelor sunt obligați să se supună testării aerului expirat (care include și folosirea fiolei și /sau recoltării probelor biologice".
De asemenea, din definiția infracțiunii prevăzută de art. 87 rezultă că conducătorii auto au obligația de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat. Deci, cu alte cuvinte, organul de poliție poate solicita conducătorului auto în diverse situații bine justificate (de ex.: este în stare de ebrietate vizibilă, mimează faptul că suflă în aparate tehnice certificate sau suflă insuficient, în mod intenționat, etc.) să meargă la recoltare de probe, iar refuzul constituie infracțiune.
Se arată că din analiza probelor existente la dosar rezultă că numitul se afla sub influența băuturilor alcoolice (fapt recunoscut de acesta și confirmat de martori).
Din examinarea procesului - verbal aflat la dosar rezultă că a fost de acord să meargă la spital, dar a solicitat din partea polițistului"un înscris"- deși legea prevede că polițistul este obligat să-l conducă la probe.
De asemenea, susnumitul a fost testat cu o fiolă - despre care a arătat că nu este probă, toate aceste activități ale învinuitului fiind de fapt, o modalitate de a refuza recoltarea de probe biologice.
Concluzionând asupra celor de mai sus, rezultă următoarele:
- s-a dovedit că inculpatul se afla în stare de ebrietate și deci conducerea la recoltarea de probe biologice era justificată;
- s-a folosit de către polițist un mijloc de testare a aerului expirat;
- s-a refuzat recoltarea de probe de către numitul.
Tribunalul Vaslui, prin decizia penală nr. 16 din 23.01.2008, a respins, ca nefondat, apelul formulat de parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad.
A reținut tribunalul că în mod just și în deplin consens cu materialul probator administrat în cauză instanța de fond a apreciat că nu se poate reține în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 87 alin. 5 din OUG195/2002 câtă vreme faptei pentru care a fost cercetat inculpatul îi lipsește un element esențial și anume vinovăția.
Într-adevăr în dimineața zilei de 20 iunie 2007 în jurul orelor 04,15 care conducea autoturismul cu număr de înmatriculare - pe DJ 242 a fost oprit de lucrătorii de poliție și invitat în incinta postului în vederea testării sale cu fiola alcooltest. În incinta postului conducătorul auto a declarat că este de acord să fie testat cu acea fiolă despre care a comentat însă că nu constituie probă cu care să se demonstreze dacă a consumat sau nu băuturi alcoolice.
În aceste împrejurări, lucrătorul de poliție i-a cerut conducătorului auto să meargă la spital pentru a i se recolta probe biologice iar acesta a declarat că este de acord dar solicită să i se dea "un înscris".
Cele reținute mai sus sunt consemnate ca atare în procesul verbal numit de depistare încheiat de organele de poliție în acea dimineață și cu toate că se pretinde că inculpatul ar fi fost supus probei cu fiola alcooscop,despre existența acestei fiole nu se face vorbire în nici un act al dosarului.
Chiar inculpatul recunoaște în declarația sa că a fost testat cu fiola alcoolscop care nu și- schimbat culoarea.
De asemeni este de observat că în procesul de depistare se consemnează că inculpatul nu a refuzat să se deplaseze la spital pentru a i se recolta probe biologice, pretinzând doar a i se elibera un înscris pe care în mod cert intenționa să-l folosească ulterior pentru a-l trage la răspundere pe polițistul care l-a oprit din drum nejustificat.
Prin urmare, din întreg dosarul nu există nici o dovadă din care să rezulte că inculpatul a fost sau nu testat în vreun fel pentru a se stabili cel puțin ca un început de probă că ar fi consumat băuturi alcoolice, neexistând nici refuzul acestuia de a se supune recoltării de probe biologice, singura lui solicitare fiind aceea de a i se elibera un înscris din care să rezulte că i s-a solicitat deplasarea la Spitalul Municipal Bârlad în vederea recoltării de probe, cerere cu care polițistul nu a fost de acord.
Susținerile procurorului din motivele de apel cum că s-a dovedit că inculpatul se afla în stare de ebrietate și deci conducerea la recoltarea de probe era justificată, nu are nici o acoperire din ansamblul probelor administrate în cauză după cum nu are nici o acoperire nici susținerea că s-a folosit de polițist un mijloc de testare a aerului expirat.
În termen legal, hotărârile astfel pronunțate au fost recurate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, fiind criticate pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei achitări a inculpatului.
criticile invocate în apel, recurentul precizează, în esență, că interpretarea greșită a materialului probator administrat atât la urmărirea penală cât și la cercetarea judecătorească a condus instanțele la pronunțarea unei soluții greșite. Astfel, din toate probele administrate în cauză, rezultă neechivoc împrejurarea că inculpatul a refuzat deplasarea la unitatea spitalicească în vederea recoltării probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei. Este fără relevanță pentru existența infracțiunii condiționarea inculpatului pentru efectuarea probelor de prezentarea unui înscris/dovadă care să ateste consumul de băuturi alcoolice.
Solicită, în consecință, admiterea recursului și condamnarea inculpatului pentru infracțiunea reținută în sarcina sa.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivului de recurs invocat, raportat la cazul de casare prevăzut de art. 385 ind. 9 pct. 18 Cod procedură penală, Curtea constată că este întemeiat recursul de față, pentru considerentele ce vor fi expuse.
Situația de fapt reținută de instanțe, constând în aceea că la data de 20.06.2007 în jurul orelor 4,00, inculpatul care conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare IȘ-02- a fost oprit de lucrătorii de Poliție solicitându-i-se, după refuzul inculpatului de a fi testat cu fiola alcooltest, să meargă la Spital în vederea recoltării de probe biologice, acesta refuzând.
Analizând conținutul intrinsec și extrinsec al infracțiunii deduse judecății în prezenta cauză, strict cu privire la norma penală incriminatoare - respectiv dispozițiile art. 87 alin. 5 din nr.OUG 195/2002 rep. fără referințe la texte adiacente din actul normativ, astfel cum au procedat instanțele inferioare și care nu au incidență în cauză, deosebite de argumentarea academică pe care a încercat-o instanța fondului, Curtea reține următoarele:
În cuprinsul textului de lege menționat, legiuitorul a incriminat fapta unui conducător de autovehicul de a se sustrage de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Deci, prin dispoziția menționată, se sancționeazăsimplul refuz al conducătorului autode a permite organului competent să-i stabilească existența alcoolului în sânge (alcoolemia) în timpul conducerii pe drumurile publice,indiferent de gradul îmbibației sale alcoolice infracțiunea subzistă chiar dacă ulterior organul de poliție, pe baza altor probe, ar constata că cel în cauză nu a consumat băuturi alcoolice.
Infracțiunea analizată presupune, ca osituație premisă,existența unei dispoziții date de organul competent, în temeiul legii, pentru efectuarea operației de recoltare a probelor biologice; astfel spus, organul competent trebuie să pună în vedere conducătorului autovehiculului să se prezinte la o unitate spitalicească în scopul sus-arătat.
În ce privește elementul material al infracțiunii, acesta constă într-o singură acțiune (comisiune) și anumeîn sustragerea de la recoltarea probelor biologiceîn vederea stabilirii alcoolemiei.
Este adevărat că textul nu explică în ce constă activitatea de sustragere de la recoltarea probelor biologice (și probabil de aici și dizertația instanței de fond),însă expresia folosită de legiuitor este suficient de semnificativă. Ea presupune o acțiune prin care făptuitorul zădărnicește, face imposibilă,prin orice mijloace, recoltarea probelor biologice, dispusă de organul de poliție în vederea stabilirii alcoolemiei.
Astfel, se admite că există elementul material al infracțiunii dacă persoana care conduce autovehiculul refuză să dea urmarea invitației organului de poliție de a se prezenta la unitatea medicală indicată, în vederea efectuării analizei de laborator și stabilirea gradului de îmbibație alcoolică în sânge.
Odată manifestat, refuzul de a se supune recoltării este suficient pentru consumarea infracțiunii,chiar dacă o împrejurare ulterioară ar face ca recoltarea probelor biologice să se poată efectua în timp util.
În ceea ce privește latura subiectivă, infracțiunea de sustragere de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei se săvârșește cu vinovăție sub formaintenției,care poate fi directă sau indirectă.
Concluzionând, instanța reține că infracțiunea supusă analizei de față este o infracțiune de pericol, momentană, care se consumăîn chiar momentul exprimăriirefuzului conducătorului auto de a se supune recoltării probelor biologice în scopul menționat.
Pentru existența infracțiunii, legiuitorul nu condiționează prezentarea conducătorului auto la unitatea spitalicească în vederea recoltării probelor biologice, în urma invitației organului de poliție, de existența unor dovezi a faptului că acesta a consumat băuturi alcoolice. Organul de poliție nu are obligația de a prezenta conducătorului autodoveziîn sensul că acesta ar fi consumat băuturi alcoolice, scopul recoltării de probe biologice fiind tocmai stabilirea alcoolemiei. Mai mult, în cauză existau indicii și, ulterior dovezi (a se vederea declarațiile martorilor - 14 dosar, - 12, 13 dosar, - - 10, 11 dosar, inclusiv declarația inculpatului care recunoaște că atunci când a fost oprit în trafic de organul de poliție a confirmat faptul că consumase băuturi alcoolice), în sensul că inculpatul consumase băuturi alcoolice, motiv pentru care organul de poliție l-a invitat la spital pentru recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, inculpatul refuzând șicondiționândrecoltarea de prezentarea unui "înscris" care să ateste că a consumat băuturi alcoolice. Aceasta, după ce anterior invitației organului de poliție, inculpatul contestase eficiența probei cu fiola alcooltest.
În schimb, pentru ca o faptă să constituie infracțiune trebuie să prezinte, printre altele, pericol social, astfel cum este acesta definit în dispozițiile art. 18 Cod penal.
Gradul de pericol social al faptei derivă atât din conținutul său, din complexul elementelor sale și a tuturor trăsăturilor caracteristice, relevat de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de împrejurările în care a fost comisă fapta, de urmările produse sau de intensitatea stării de pericol create, cât și din aspecte și împrejurări extrinseci faptei și condițiilor ei de săvârșire.
Astfel, se va avea în vedere persoana și conduita inculpatului, necunoscut cu antecedente penale, care a recunoscut parțial fapta, împrejurarea că, ulterior refuzului exprimat s-a prezentat la sediul de poliție pentru deplasarea în vederea recoltării probelor biologice, este cunoscut în comunitate ca un bun cetățean.
Așa fiind, Curtea apreciază că raportat criteriilor analizate mai sus, fapta inculpatului,prin atingerea minimă adusă valorilor sociale apărate de lege, prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Astfel, fapta inculpatului urmează a fi sancționată, prin înlocuirea răspunderii penale, cu una din sancțiunile cu caracter administrativ prevăzută de art. 91 Cod penal.
Pentru considerentele expuse, Curtea urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. "d" Cod procedură penală,să admită recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva deciziei penale nr. 16 din 23.01.2008 a Tribunalului Vaslui și a sentinței penale nr. 774 din 05.11.2007 a Judecătoriei Bârlad,pe care le va casa în întregime.
În rejudecare, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 1 lit. "a" raportat la art. 10 lit. "1" Cod procedură penală și art. 18 ind. 1 Cod penal, va dispune achitarea inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 87 alin. 5 din nr.OUG 195/2002 rep.
În temeiul art. 91 alin. 1 lit. "c" Cod penal va aplica inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii într-un cuantum apreciat ca îndestulător.
Va dispune, în baza art. 191 și urm. Cod procedură penală, obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentului recurs rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui împotriva deciziei penale nr. 16 din 23 ianuarie 2008 Tribunalului Vaslui și a sentinței penale nr. 774 din 05.11.2007 a Judecătoriei Bârlad pe care le casează integral.
Rejudecând cauza:
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. "a" și art. 18 indice 1 Cod penal achită pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 66.02.1968, domiciliat în comuna, județul V, cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 87 alin. 5 din nr.OUG 195/2002.
În temeiul art. 91 alin. 1 lit. "c" Cod penal aplică inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 800 (opt sute lei RON).
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentului recurs, în cuantum de 80 lei rămân în sarcina statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 Aprilie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red. -
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:,
-
20.05.2008
2 ex.-
Președinte:Tatiana JuverdeanuJudecători:Tatiana Juverdeanu, Iulia Elena Ciobanu, Elena
