Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 19/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr. 19o
Ședința publică de la 08 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciobanu Iulia Elena I -
JUDECĂTOR 2: Chirilă Chirvasă Mihaela
Judecător: - -
Grefier: -
Ministerul Publica fost reprezentat prin procuror
La ordine fiind soluționarea recursului penal " furt calificat " promovat de partea vătămată Gh.- domiciliat în comuna, sat, județul I împotriva deciziei penale nr.514 din o7.11.2oo7 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-.
Conform art.297 Cod procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților, constatându-se că se prezintă inculpații intimați, asistați de avocat și partea vătămată recurentă Gh. asistat de avocat.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care, avocat,depune la dosar, motivele de recurs, împuternicirea avocațială și chitanța nr.14 din o1.o4.2oo8, iar avocat depune la dosar împuternicirea avocațială, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Nemaifiind de formulat cereri, Curtea acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat, pentru partea vătămată recurentă Gh. având cuvântul, critică cele două soluții pronunțate în cauză sub aspectul laturii civile.
Solicită instanței a dispune obligarea celor doi inculpați la plata sumei de 15 milioane lei, sumă pretinsă și dovedită de către partea vătămată în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății. furată de către cei doi inculpați era singurul mijloc de existență pentru familia sa.
Cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru cei doi inculpați recurenți și, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca fiind nefundat și a se menține decizia recurată ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depusă la dosarul cauzei.
Solicită a se observa din probatoriul administrat în cauză nesinceritatea părții vătămate și reaua - credință. Dacă partea vătămată nu i-ar fi înșelat pe cei doi inculpați nu s-ar fi ajuns în fața instanței. Acea cabalină a fost luată de către inculpați cu scopul de a-l determina pe vătămat să respecte înțelegerea avută, uitând că de fapt el datora bani inculpaților pentru neexecutarea lucrărilor pentru care primise banii în avans. La fila 26 din dosarul instanței de fond se află declarația părții vătămate care precizează că valoarea cabalinei este de 5 milioane lei și aceiași valoare este indicată și în declarațiile ulterioare. Suma pretinsă în acest moment de către partea vătămată nu este susținută și dovedită cu nici o probă.
Reiterează cererea de respingere a recursului.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, susține că cele două instanțe au soluționat corect latura civilă a cauzei, motiv pentru care pune concluzii de respingere a recursului ca fiind nefundat și a se menține decizia recurată ca fiind legală și temeinică.
Inculpații intimații și având pe rând ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului ales.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 118 din 17 ianuarie 2007, Judecătoria Iașia dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. b ind. 1 Cod procedură penală coroborat cu art. 18 ind. 1 Cod penal achită inculpatul, fiul lui și, născut la 10.10.1944 în comuna,jud. I,CNP -, domiciliat în sat, comuna, jud. I pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin 1 raportat la art.209 alin 1 lit. a și e Cod penal și inculpatul, fiul lui și, născut la 23.03.1974 în I,CNP -, domiciliat în sat, comuna, jud. I pentru săvârșirea infracțiunea de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin.1 Cod penal raportat la art. 209 alin. 1 lit. a și e Cod penal cu aplic. art.37 lit. b Cod penal.
În baza art. 18 ind.1 alin 3 Cod penal raportat la art.91 alin 1 lit. b Cod penal, s-a aplicat inculpaților și sancțiunea mustrării cu avertisment.
În baza art. 14 Cod procedură penală și 346 Cod procedură penală și art. 998 cod civil a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată, domiciliat în sat, comuna, jud. I și obligați în solidar inculpații și să-i plătească suma de 500 RON reprezentând contravaloarea cabalinei luate de către aceștia. Au fost respinse celelalte pretenții formulate de partea vătămată.
În baza art. 192 alin 1 pct.1 lit. d Cod procedură penală au fost obligați inculpații să plătească fiecare câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru hotărî astfel prima instanță reținut următoarele:
În primăvara anului 2005 inculpatul l-a angajat pe numitul să-i efectueze mai multe lucrări la un imobil pentru suma de 21.500.000 ROL.
Întrucât partea vătămată primise doar o parte din preț, iar inculpatul a refuzat să-i achite în avans întreaga sumă stabilită, suspectând că nu-l va plăti la terminarea lucrărilor, a refuzat să mai vină la muncă.
Inculpatul, apreciind că i-a plătit o sumă mai mare decât costul real al manoperei efectuate de către până la acel moment, în dimineața zilei de 04.07.2005 s-a deplasat împreună cu fiul său, inculpatul la domiciliul părții vătămate pentru aod etermina pe aceasta să-i termine lucrarea sau să-i restituie diferența de bani.
Fiind refuzat și aflând că partea vătămată și-a cumpărat un cu o parte din banii primiți de la el, inculpatul s-a deplasat în jurul orelor 1300cu autoturismul pe imașul satului unde se afla la cabalina numitului.
L-a chemat, cu ajutorul telefonului mobil și pe inculpatul care a venit de acasă cu căruța.
La solicitarea tatălui său și în cunoștință de cauză, inculpatul a legat mânzul părții vătămate la căruță și l-a condus acasă, fiind urmat de către.
Ajungând acasă, inculpatul, cunoscut cu antecedente penale, a sunat de pe telefonul mobil al tatălui său la postul de poliție, sesizând lucrătorii de poliție despre fapta lor, pentru a nu fi ulterior cercetați pentru furt.
A doua zi, pe data de 05.07.2005,orele 0750inculpatul s-a prezentat la postul de poliție unde a dat o declarație în cuprinsul căreia a recunoscut săvârșirea faptei pe care și-a justificat-o prin încercarea de a recupera banii datorați de către partea vătămată.
După aproximativ 2 săptămâni, văzând că partea vătămată nu l-a contactat pentru a termina lucrarea sau pentru a restitui banii, inculpatul a vândut mânzul pentru suma de 3.000.000 ROL și a plătit martorul să-i termine lucrările.
Instanța a constatat că fapta celor doi inculpați de a lua mânzul din posesia părții vătămate, fără consimțământul acesteia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept, este prevăzută de legea penală prin art. 208 Cod penal ce încriminează furtul, iar vinovăția acestora nu este înlăturată de încercarea de a-l determina astfel pe să-și achite unele datorii.
Deși formal fapta inculpaților și îndeplinește toate trăsăturile pentru a fi caracterizată ca infracțiune, respectiv "furt calificat", instanța a apreciat că în, concret, aceasta este lipsită în mod vădit de importanță, prin pericolul social minim pe care-l prezintă.
La aprecierea gradului de pericol social al faptei celor doi inculpați, instanța a avut în vedere următoarele:
1) - potrivit declarației martorului contravaloarea lucrărilor efectuate de către partea vătămată la imobilul inculpaților, era de aproximativ 5-6 milioane lei, deși a recunoscut că a primit 15 milioane lei;
2) - încercarea inițială de a ajunge la un compromis cu partea vătămată în privința restituirii banilor sau finalizării lucrărilor;
3) - nivelul de educație al celor doi inculpați, care au considerat că sunt îndreptățiți să acționeze astfel (apreciere de aceeași natură fiind făcută și de către martorul ) și sunt absolviți de orice culpă dacă anunță ei primii poliția despre fapta lor;
4) - sinceritatea inculpaților, ce reiese din declarațiile martorilor audiați și desfășurătorul cu privire la apelurile efectuate la postul de poliție și referatul întocmit de grefierul de ședință și mențiunea cu privire la ziua și ora, respectiv 05.07. 2005 orele 0730-0805la care inculpatul s-a aflat la postul de poliție și a dat declarație;
5) - încercarea părții vătămate de a induce în eroare instanța cu privire la cabalina luată de cei doi inculpați (în plângerea sa inițială aceasta a precizat că era vorba despre un, pentru ca în fața instanței să declare că acesta era un care trăgea la căruță;
6) - faptul că mânzul fusese cumpărat de partea vătămată cu banii primiți de la inculpatul;
7) - păstrarea cabalinei timp de aproximativ 2 săptămâni la domiciliul inculpaților în vederea realizării unei înțelegeri cu partea vătămată;
8) - pasivitatea lucrătorilor de poliție care nu s-au deplasat la domiciliul inculpaților pentru a face constatările necesare și nici nu au luat măsurile obligatorii prevăzute de art. 96 Cod procedură penală și ulterior să sesizeze Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași pentru restituirea mânzului părții vătămate, conform art. 169 Cod procedură penală, deși cabalina a fost ținută de inculpați în curtea lor aproximativ 2 săptămâni în așteptarea unei înțelegeri cu partea vătămată.
În consecință, instanța, în baza art. 11, pct.2, lit.b) Cod procedură penală, raportat la art. 10 lit.1Cod procedură penală, coroborat cu art. 181cod penal, a achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de "furt calificat" prev. și ped. de art. 208 alin.1, raportat la art. 209 alin.1 lit. a) și e) Cod penal și inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de "furt calificat" prev. și ped. de art. 208 alin.1 Cod penal, raportat la art. 209 alin.1, lit. a), e) Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b) Cod penal.
În baza art. 181alin.3 Cod penal, raportat la art. 91 alin.1 lit. b) Cod penal, a aplicat inculpaților și, sancțiunea "mustrării cu avertisment".
atras atenția inculpaților ca pe viitor să nu mai săvârșească astfel de fapte și să sesizeze instanțele judecătorești pentru rezolvarea litigiilor cu caracter civil în care sunt implicate și să nu-și mai facă singuri dreptate.
Cu privire la acțiunea civilă formulată de partea vătămată, instanța, constatând că, așa cum declară și aceasta în cursul urmăririi penale inculpații i-au luat un în valoare de 5 milioane lei și nu un care ar fi valorat 15 milioane lei, așa cum a precizat aceeași parte vătămată în fața instanței, a apreciat că aceasta este întemeiată în parte și, în baza art. 14 Cod procedură penală,art. 346 Cod procedură penală și art. 998 Cod civil, a admis, în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată și a obligat, în solidar inculpații și să-i plătească suma de 500 RON, reprezentând contravaloarea cabalinei luate de către aceștia.
Întrucât datorită vârstei sale, mânzul nu putea fi folosit la muncă, instanța a respins celelalte pretenții formulate de partea vătămată privind folosul nerealizat cu acesta.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel inculpații și, partea vătămată. și Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași.
Inculpații și au precizat că în teoria și practica judiciară fost statuată ideea că luarea unui bun mobil în scopul de determina anumită conduită a părții vătămate nu realizează latura subiectivă infracțiunii de furt, care presupune scopul însușirii pe nedrept. În cauză este cert că luat mânzul pentru a- determina pe să continue lucrările. Faptul că mult mai târziu, abia după două săptămâni de așteptare acesta vândut mânzul pentru a finaliza lucrările nu echivalează cu scopul avut în vedere inițial. De altfel și organele de poliție nu au luat măsurile ce se impuneau, probabil în ideea că părțile se vor înțelege.
Inculpatul este victimă deoarece fost înșelat de către. Este evidentă incorectitudinea părții vătămate. Inițial precizat că i- fost sustras un pentru ca apoi să declare că de fapt era un "bun de muncă".
nu făcut decât să execute ordinul tatălui său, iar când aflat despre proveniența mânzului a anunțat de îndată poliția locală.
Au solicitat admiterea apelului și respingerea apelului Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași.
Partea vătămată a apreciat hotărârea primei instanțe nelegală și netemeinică deoarece în mod greșit inculpații au fost achitați și i-au fost respinse pretențiile civile.
S-a solicitat admiterea apelului și obligarea inculpaților la plata sumei pretinse de către partea vătămată în faza de urmărire penală și în faza judecății, pretenții ce au fost dovedite prin probele administrate.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Iașia precizat că soluția instanței este netemeinică, întrucât pedeapsa aplicată nu este de natură să realizeze scopurile prev. de art. 52 Cod penal în special realizarea principiului prevenției generale și speciale.
În hotărârea atacată prima instanță apreciat în mod greșit împrejurarea că fapta inculpaților nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Faptul că inculpatul încheiat anterior convenție cu partea vătămată nu este de natură a duce la concluzia că fapta este lipsită de pericolul social al unei infracțiuni. Inculpații aveau posibilitatea să acționeze potrivit dispozițiilor legii civile pentru recuperarea banilor sau finalizarea lucrărilor.
Instanța apreciat în mod greșit precizările părții vătămate referitoare la latura civilă în stabilirea gradului de pericol social al faptei comise de către inculpați întrucât susținerile părții vătămate cu privire la prejudiciul cauzat de inculpați prin săvârșirea infracțiunii nu au nici o relevanță în latura penală a cauzei ci doar în soluționarea laturii civile.
Inculpații au folosit obligația preexistentă părții vătămate ca un simplu pretext pentru a-și însuși pe nedrept calul aparținând părții vătămate întrucât luarea bunului avut un caracter definitiv având în vedere că inculpații au urmărit compensarea obligației preexistente părții vătămate.
Nu fost avută în vedere în soluționarea cauzei adresa nr. - din data de 15.10.2006 Postului de Poliție din care rezultă că inculpații nu au sesizat telefonic sau în scris organele de cercetare penală cu privire la faptul că au luat calul părții vătămate.
Faptul că organele de cercetare penală nu au făcut aplicarea art. 96 Cod procedură penală și nici nu au sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași pentru dispune în conformitate cu art. 196 Cod procedură penală restituirea lucrurilor nu face parte dintre criteriile prevăzute de lege în aprecierea gradului de pericol social al unei infracțiuni.
Nu s- avut în vedere nici faptul că săvârșit fapta în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b) Cod penal situație care demonstrează perseverența infracțională acestuia.
S-a apreciat că fapta inculpaților este de periculozitate socială sporită, iar sancțiunea aplicată - mustrare cu avertisment - duce la concluzia că s- minimalizat efectul pe care l- avut acțiunea inculpaților, faptul că s- adus atingere relațiilor sociale cu caracter patrimonial, împrejurare care creează convingerea că reeducarea inculpaților nu poate avea loc decât prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea și că soluția pronunțată de instanța de fond nu este rezultatul unei juste individualizări, urmare aplicării art. 52 și art. 72 Cod penal.
În consecință s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.
Verificând sentința apelată pe baza materialelor și lucrărilor din dosarul cauzei, motivelor de apel invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept în limitele și condițiile prev. de art. 371 Tribunalul a constatat că:
Prima instanță administrat în mod legal un probatoriu complet pe care l- evaluat corespunzător și pe baza căruia stabilit corect situația de fapt ce nu suportă critici. În considerentele sentinței penale apelate prima instanță făcut analiză detaliată tuturor mijloacelor de probă pe baza cărora stabilit situația de fapt și vinovăția inculpaților.
Soluția de achitare, pronunțată de prima instanță în baza art. 11 pct.2 lit. a) raportat la art. 10 lit.1) Cod procedură penală cu referire la art. 181Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de "furt calificat" prev. și ped. de disp. art. 208 alin. 1 - 209 alin.1 lit. Cod penal avut în vedere în principal nivelul de educație celor doi inculpați ce au considerat că sunt îndreptățiți să acționeze în acest fel. Atitudinea pasivă organelor de poliție și atitudinea părții vătămate, ce încercat să inducă în eroare instanța cu privire la cabalina luată de cei doi inculpați.
Corect s- reținut că inculpații se fac vinovați de săvârșirea faptei pentru care au fost trimiși în judecată. Pentru recuperarea prejudiciului aceștia trebuiau să uzeze de dispozițiile legii civile și nu să-și facă singuri dreptate.
Însă având în vedere circumstanțele reale și personale, s- apreciat că în mod just că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Latura civilă fost de asemenea corect soluționată, valoarea mânzului sustras fiind de 500 RON, având în vedere și faptul că fost vândut pentru suma de 300 RON.
Hotărârea primei instanțe este netemeinică sub aspectul individualizării sancțiunii administrative aplicate inculpaților.
Având în vedere faptul că inculpații nu au insistat în acțiunea de anunța organele de poliție rezumându-se doar la un singur apel rămas fără rezultat, că ulterior au vândut mânzul și nu în ultimul rând de antecedentele penale ale inculpatului se impune aplicarea sancțiunii administrative a amenzii, prev. de art. 91 alin.1 lit. c Cod penal, cuantumul urmând fi dozat astfel încât să asigure reeducarea inculpaților.
Față de aceste aspecte în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași și partea vătămată., domiciliat în sat, comuna, județul împotriva sentinței penale nr. 118 din 17.01.2007 Judecătoriei Iași, care a fost desființată în parte în latură penală în sensul înlocuirii sancțiunilor cu caracter administrativ aplicate inculpaților și, din mustrare cu avertisment în amendă administrativă.
Rejudecând cauza în limitele menționate, în baza art. 181alin.3 Cod penal raportat la art. 91 alin.1 lit. Cod penal s-a aplicat inculpaților și sancțiunea administrativă amenzii în cuantum de câte 500 RON pentru fiecare.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de inculpații și în sat, comuna, județul I, împotriva sentinței penale nr. 118 din 17.01.2007 Judecătoriei Iași.
În termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedură penală hotărârile au fost recurate de partea vătămată - Gh., fiind criticate pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivându-și recursul, partea vătămată a susținut că acea cabalină pe care inculpații i-au sustras-o era singurul mijloc prin care familia sa își asigura existența
A solicitat reaprecierea materialului probator administrat, casarea hotărârilor pronunțate și majorarea cuantumului despăgubirilor civile la plata cărora au fost obligați inculpații de la 500 lei la 1.500 lei.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate constată că hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice.
În plângerea depusă la Postul de Poliție și în declarația dată organului de cercetare penală, partea vătămată precizat că inculpații i-au sustras un în valoare de 5.000.000 lei, adică 500 RON.
În declarația dată la Judecătoria Iași la termenul din 22 martie 2006, partea vătămată a indicat aceeași valoare a cabalinei, adică 500 RON.
Acesta a fost motivul pentru care prima instanță, soluționând latura civilă a cauzei, a obligat în solidar pe cei doi inculpați la plata sumei de 500 RON către partea civilă, cu titlu de despăgubiri civile.
Prin motivele de apel partea civilă și-a majorat cuantumul despăgubirilor civile susținând că în fapt i s-a sustras un, nu un, iar valoarea acestuia era de aproximativ 1.000 RON.
Tribunalul Iașia respins apelul părții vătămate, ca nefondat, motivând decizia pronunțată în mod temeinic.
Prin motivele de recurs, partea vătămată a susținut că valoarea calului sustras era de 1.500 RON, sens în care a solicitat a fi majorat cuantumul despăgubirilor civile.
Curtea constată că hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice, că în fapt părții vătămate i-a fost sustras un în valoare de 500 lei, așa cum a declarat chiar el la urmărirea penală și în fața primei instanțe.
Fiind verificată legalitatea și temeinica hotărârilor, urmează ca în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală să fie respins, ca nefondat, recursul promovat de partea vătămată Gh..
Hotărârile recurate au fost verificate din oficiu și prin prisma dispozițiilor art. 385 ind. 9 alin. 3 Cod procedură penală constatându-se că nu sunt motive de casare.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de partea vătămată Gh. împotriva deciziei penale nr. 514 din 07.11.2007 a Tribunalului Iași, hotărâre pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare, iar inculpatul - intimat suma de 300 lei cu același titlu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 8 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER
Red.
Tehnored.
02 ex.
05.05.2008
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Ciobanu Iulia ElenaJudecători:Ciobanu Iulia Elena, Chirilă Chirvasă Mihaela
