Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 239/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 239/R/2008
Ședința publică din 24 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Groza Gheorghe G - președintele instanței
JUDECĂTOR 2: Soane Laura
JUDECĂTOR 3: Pătrăuș Mihaela
Procuror: - -
Grefier:
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra recursului penal declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 259/A din 6 decembrie 2007 Tribunalului Satu -
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, învederându-se instanței că dezbaterea recursului a avut loc în data de 17 aprilie 2008, când părțile prezente au pus concluzii pe fondul cauzei, consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre. În vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 24 aprilie 2008.
CURTEA DE APPEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.248/01.10.2007 pronunțată de Judecătoria Carei în dosar nr-, în baza art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicat, a fost condamnat inculpatul, cu datele personale din dispozitiv, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80g/l alcool pur în sânge, la 1 an și 6 luni închisoare; în baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei cu termen de încercare de 3 ani și 6 luni prev.de art.82 Cod penal și s-a atras atenția inculpatului conform art.359 Cod de procedură penală.
În baza art.191 alin.1, art.189 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului 300 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în data de 6.08.2006, în jurul orelor 4,13 inculpatul a fost depistat în trafic conducând autoturismul marca BMV cu nr. de înmatriculare - pe strada - cel M din, sub influența băuturilor alcoolice, și fiind testat cu aparatul etilotest acesta a indicat 0,60 mg/l, alcool pur în aerul expirat.
În urma recoltării probelor biologice analizele au evidențiat că inculpatul a avut o alcoolemie de 1,25 gr/l alcool pur în sânge la prima probă și 1,20 gr/ la a doua probă.
Inculpatul a recunoscut că a consumat trei sticle de bere de 0,33 ml. iar martorii audiați în cauză au confirmat acest consum în jurul orei 2 la un bar din orașul. Martorul a arătat că a fost împreună cu inculpatul de la ora 22,30 până când acesta a fost depistat de către organele de poliție.
Expertiza medico legală având ca și obiectiv calculul retroactiv al alcoolemiei a infirmat declarația inculpatului arătând că declarația consumului de băuturi alcoolice a inculpatului nu justifica valorile alcoolemiilor stabilite la analiză și sunt consecința unui consum de băuturi alcoolice mai M iar acest consum declarat nu poate fi luat în considerare la calcularea alcoolemiei retroactive. De asemenea s-a arătat că ținând cont atât de faza toxicocinetică cât și de intervalul de timp existent între evenimentul rutier și prima recoltare, calculul retroactiv efectuat exclusiv pe baza valorilor alcoolemiilor stabilite la analiză a indicat pentru ora evenimentului rutier o alcoolemie mai M de 0,80 gr%o cu o valoare teoretică apropiată de 1,33 gr/%o.
În consecință instanța de fond a apreciat că inculpatul nu a declarat întreaga cantitate de alcool pe care a consumat-o, astfel că a apreciat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în rechizitoriu, și ținând cont la individualizarea pedepsei de dispozițiile art.72 Cod penal, precum și de persoana inculpatului, în baza textelor de lege amintite l-a condamnat conform dispozitivului sentinței atacate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul legal apelantul inculpat, criticând-o ca netemeinică, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii penale atacate ca fiind nelegală și netemeinică, iar în rejudecare să pronunțe o nouă hotărâre prin care să dispună achitarea sa în baza art.10 lit.d Cod procedură penală.
În subsidiar, inculpatul apelant a solicitat instanței să dispună achitarea sa în baza art.10 lit.b ind.1 Cod de procedură penală și să-i fie aplicată o sancțiune cu caracter administrativ.
În motivarea apelului s-a arătat că sentința apelată s-a dat cu încălcarea art.63 alin.2 și art.66 Cod de procedură penală, întrucât a avut în vedere exclusiv valorile alcoolemiei stabilite prin analiza SML S M, ignorând complet celelalte probe administrate în cauză, îndeosebi declarațiile martorilor și din care rezultă un consum mai mic de alcool al inculpatului.
Apelantul inculpat a mai arătat că în faza de urmărire penală, nu a fost asistat de apărător, motiv pentru care a renunțat la administrarea unor probe importante în apărarea sa.
Pe baza acestor argumente, apelantul inculpat a apreciat că în cauză există serioase îndoieli cu privire la vinovăția sa și dorește să i se aplice principiul in dubio pro reo.
Inculpatul apelant a mai arătat de asemenea și faptul că, raportat la infracțiunea în concret săvârșită, pedeapsa aplicată este prea aspră, fiind total disproporționată atât față de faptă și împrejurările de săvârșire a acesteia cât și față de persoana inculpatului.
Prin decizia penală nr. 259/A/2007, Tribunalul Satu Mare, în baza art.379 pct.2 lit.a Cod de procedură penală raportat la art.382 alin.2 Cod de procedură penală, a admis apelul formulat de apelantul-inculpat, fiul lui și născut la 02.02.1983 în loc. jud.S M, CNP--, domiciliat în loc. str.- nr.26, jud.S M, fără antecedente penale, împotriva sentinței penale nr.248/01.10.2007 pronunțată de Judecătoria Carei în dosar nr-, pe care a desființat-o și în rejudecarea cauzei:
A redozat pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală prev.de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată, reținând în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prev.de art.74 lit.a și c, art.76 lit.d Cod penal, în sensul reducerii cuantumului acesteia, de la 1 an și 6 luni închisoare la8 luni închisoare.
În baza art.81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate mai sus inculpatului, pe durata termenului de încercare de 2 ani și 8 luni, stabilit conform art.82 Cod penal
În baza art.359 Cod de procedură penală a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiționate.
A menținut în rest dispozițiile sentinței penale apelate.
În baza art.192 alin.3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Examinând sentința criticată prin prisma motivelor de apel și din oficiu, tribunalul a apreciat că apelul inculpatului apelant este întemeiat sub aspectul temeiniciei hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Astfel, ținând seama de împrejurarea că a intervenit reabilitarea de sub consecința condamnării penale anterioare, de vârsta inculpatului, atitudinea bună manifestată pe parcursul procesului penal, instanța a apreciat că în cauză se impune redozarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia de la 1 an și 6 luni închisoare la 8 luni închisoare.
Având în vedere că inculpatul nu posedă antecedente penale și ținând seama de conduita bună a acestuia ulterior săvârșirii infracțiunii, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare de 2 ani și 8 luni stabilit conform art. 82 Cod penal.
Instanța, în baza art. 359 Cod de procedură penală, a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Instanța, constatând neîntemeiate celelalte critici formulate de inculpat în privința hotărârii primei instanțe, a menținut în rest dispozițiile sentinței penale atacate.
Văzând și disp.art.192 alin.3 Cod procedură penală potrivit cărora cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei și hotărârii instanței de fond și, după rejudecarea cauzei de către instanța de recurs să se dispună, în principal, achitarea sa în temeiul prev art.11 pct. 2 lit. a rap la art.10 lit. d Cod procedură penală, iar în subsidiar, achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit. b/1 Cod procedură penală combinat cu art. 91 lit. c Cod penal.
Inculpatul relevă, prin motivele de recurs, că valoarea alcoolemiei calculată de SML S M nu corespunde realității faptice, expertul rezumându-se numai să constate neconcordanța dintre consumul de alcool și valorile rezultate din analize. În subsidiar, inculpatul, raportat la împrejurările comiterii infracțiunii și la persoana sa a apreciat că o sancțiune administrativă este suficientă pentru îndreptarea sa.
Verificând decizia recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art.385/6 alin.2 Cod procedură penală și art.385/14 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este temeinică și legală, iar recursul declarat de inculpatul este neîntemeiat, și în consecință, în baza dispozițiilor art. 385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală va fi respins ca atare.
Din actele și lucrările aflate la dosar rezultă că, în data de 6 august 20056 în jurul orelor 13, inculpatul a condus autoturismul proprietate personală, cu număr de înmatriculare -, pe str. - cel M din, județul S M și fiind oprit în trafic de către un echipaj de poliție, a fost testat cu aparatul alcooltest, rezultând că avea o îmbibație alcoolică de 0, 60 mg/L în aerul expirat ( 4; 22) iar apoi i s-au recoltat probe biologice, rezultând că la ora 5,50 avea o alcoolemie de 1,25 gr/%0, iar la ora 6,50 avea 1,20 gr.%o ( 20). În buletinul de examinare clinică ( 21) se inserează faptul că inculpatul avea în acel moment vorbirea clară și orientare în timp și spațiu corespunzătoare.
Starea de fapt și vinovăția inculpatului au fost corect reținute de către instanța de apel rezultând din ansamblul materialului probator administrat în cauză.
Inculpatul a avut o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal oferind organelor judiciare cu ocazia audierii sale diferite versiuni cu privire la modul de derulare a evenimentelor și la împrejurările la care a fost depistat în trafic ( a se vedea 23 și urm; 28-29; 21 dosar nr. 1645/2006 al Judecătoriei Beiuș ).
Din procesul verbal de constare ( 4), care se coroborează cu procesul verbal de recoltare a probelor biologice ( 20), buletinul de examinare clinică ( 21), buletinul de analiză toxicologică ( 23 ), cu declarațiile martorilor ( 13 ), - ( 14) și ( 22), rezultă că inculpatul, după ce a consumat băuturi alcoolice la barul " Stage" a urcat la volanul autoturismului aparținând fratelui său și a fost oprit în trafic, ocazie cu care în urma destării cu fiola alcooloscop s-a constatat că avea o alcoolemie de 0,60 mg/ declarațiile martorilor audiați în cauză se coroborează cu depozițiile inculpatului ( 5-9; 11; 25; 21; 17), care recunoaște că a consumat în jurul orelor 2,30-3 conținutul a 3 sticle de bere de 0,33 ml și apoi a fost depistat în trafic sub influența băuturilor alcoolice.
În cauză s-a efectuat de către Institutul de Medicină Legală C N un calcul retroactiv al alcoolemiei, experții inserând în concluziile raportului întocmit că, consumul de băuturi alcoolice declarat de inculpat nu justifică valorile alcoolemiilor stabilite la analiză, respectiv în mod cert consumul a fost mai M decât cel declarat. Procedându-se la calculul retroactiv al alcoolemiei, experții au apreciat că la ora evenimentului rutier, alcoolemia era mai M de 0,80 g%, respectiv o valoare teoretică apropiată de 1,33 g% ( 26-27).
Având în vedere întreg materialul probator administrat în cauză, instanța de control judiciar nu poate accepta susținerile inculpatului formulate în sensul de a se dispune achitarea sa în baza art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit. d Cod procedură penală.
Cererea subsidiară a inculpatului formulată în sensul de a se casa decizia recurată și a se dispune achitarea acestuia în temeiul dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit. b/1 Cod procedură penală și aplicarea unei sancțiuni administrative este neîntemeiată.
Art.18/1 alin.1 Cod penal are în vedere o faptă prevăzută de legea penală, care prin atingerea minimă adusă unor valori apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În alin.2 al aceluiași text se determină criteriile ce trebuie avute în vedere la stabilirea în concret a gradului de pericol social.
În același context al reglementărilor juridice ar fi de menționat și prevederile art.18 Cod penal, care referindu-se la pericolul social al faptei subliniază, printre condiții, și pe aceea că sancționarea potrivit legii penale să fie necesară.
Examenul complet al conținutului acestor dispoziții legale pune în evidență că factorul preponderent este cel ce ține de valorile sociale afectate și de amploarea concretă a acestor afectări, ținându-se seama și de celelalte criterii, inclusiv datele ce se referă la persoana și conduita făptuitorului.
În speță, dacă procedăm corect și exact la analiza elementelor ce definesc instituția reglementată de art.18/1 Cod penal, ajungem la concluzia justă, cum a ajuns și instanța de fond și apel, privind existența pericolului social care face necesară aplicarea represiunii penale.
Este demonstrat că inculpatul condus autoturismul prin orașul, fiind depistat de organele de poliție sub influența băuturilor alcoolice.
De asemenea, este dovedit cu fișa de cazier ( 17) că inculpatul a mai fost condamnat pentru același gen de infracțiuni la pedeapsă de 6 luni închisoare, în condițiile art.81 Cod penal, prin sentința penală nr.246/2003 a Judecătoriei Carei, pentru care a intervenit reabilitarea judecătorească. Condamnarea anterioară însă, denotă persistența inculpatului în arealul infracțional. Deși a beneficiat de clemența instanței, inculpatul a perseverat în săvârșirea infracțiunilor de acest gen, comițând infracțiunea din cauza dedusă judecății.
Pedeapsa aplicată inculpatului de către instanța de apel reflectă în mod obiectiv pericolul social concret al faptei și persoanei acestuia, instanța valorificând judicios prevederile art.72 Cod penal.
Pedeapsa de 8 luni închisoare, în condițiile art. 81 cod penal este necesară și suficientă pentru a-și atinge scopul prevăzut de art.52 Cod penal.
În temeiul dispozițiilor art.192 alin.1 Cod procedură penală inculpatul recurent va fi obligat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct.1 lit. "b" Cod de procedură penală.
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, împotriva deciziei penale nr. 259/A din 6 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ
Pronunțată în ședința publică azi, 24 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - -
Red. dec. / 24.04.2008
Jud. apel -
Judecător fond
Tehnored. în 2 ex./ 24.04.2008
Președinte:Groza GheorgheJudecători:Groza Gheorghe, Soane Laura, Pătrăuș Mihaela
