Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 278/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.278
Ședința publică de la 15 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Tatiana Juverdeanu
Judecător I - -
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal, avand ca obiect "infractiuni privind circulatia pe drumurile publice (OUG 195/2002)", formulat deinculpatul -, fiul lui si -, nascut la 22.06.1975, domiciliat in I,-,.616,.B,.3,.13, jud. I, impotriva deciziei penale nr.590 din data de 19.12.2007, pronuntata de Tribunalul I, in dosarul penal nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta av.ales care raspunde pentru inculpatul recurent - lipsa la acest termen și av. care reprezinta pe partea civila intimata lipsa la acest termen, lipsa fiind si reprezentantii partilor civile intimate Spitalul Clinic de Urgenta Sf. Treime I si Spitalul Clinic de Recuperare
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care;
-. depune in instanta, pentru inculpatul recurent, o caracterizare emisa pentru fiica inculpatului si o copie contract individual de munca eliberat de SC. Consult SRL. I privind salariatul, care, dupa verificarea si semnarea de catre presedintele completului de judecata, se ataseaza la dosarul cauzei.
Dupa verificarea actelor si lucrarilor dosarului si nemaifiind cereri de formulat, instanta constata cauza in stare de judecata, acorda cuvantul in sustinerea recursului formulat de inculpatul.
-. avand cuvantul pentru inculpatul recurent, precizeaza ca sustine aceleasi concluzii invocate si in nota de concluzii scrise depuse la Judecatoria I precum si motivele de apel depuse la Tribunalul
Apreciaza ca sanctiunea aplicata inculpatului recurent si modalitatea de executarea a acestei pedepse nu se impune a fi luata fata de inculpat.
Este foarte adevarat ca se face vinovat de savarsirea celor doua infractiuni, dar pedeapsa aplicata, pentru infractiunea savarsita, este mare.
Considera ca, modalitatea de executare a acestei pedepse aplicate inculpatului ar fi fost cu totul alta daca se făcea o redozare in apel. Apreciaza ca, in acest moment, s-ar impune redozarea pedepsei.
Avand in vedere si celelalte circumstante atenuante, solicita admiterea recursului si a se aplica o sanctiune care sa fie suspendata conditionat.
-. avand cuvantul pentru partea civila intimata G, considera ca recursul formulat de inculpat este total nefondat, fapta, asa cum a fost ea comisa, este de o gravitate neindoielnica, se refera atat la consecintele sale cat si la modalitatea concreta de comitere a acesteia, astfel incat, nu degeaba, instanta de fond cat si cea de apel au apreciat sanctiunea aplicata inculpatului si au pronuntat o pedeapsa pe care inculpatul să o execute in regim de detentie.
A se observa că partea vatamata a depus si un certificat la instanta de apel, are o infirmitate permanenta, este in scaun cu rotile, nu va mai putea niciodata sa munceasca. Atitudinea inculpatului a lasat foarte mult de dorit, atat din faza de urmarire penala, a instantei de fond cat si de apel, nu s-a dus nici măcar să-l intrebe de sanatate, nu s-a dus sa-i achite măcar o parte din cheltuielile pe care intimatul le-a facut, a avut o atitudine sfidatoare, sustinand ca nu s-ar fi aflat in stare de ebrietate.
In ceea ce priveste savarsirea faptei, a se observa ca inculpatul s-a suit in stare de ebrietate la volan, cei care erau in masina i-au semnalat acestuia acest fapt, i-au atras atentia ca este in stare de ebrietate și, mai mult decat atat, s-a oprit sa-si cumpere de la un chioșc ceva, a consumat băuturi alcoolice, si-a continuat drumul, desi persoanele din masina, inclusiv partea vatamata i-au solicitat sa nu mai conduca in stare de ebrietate, iar consecintele se cunosc.
Prin urmare, crede ca acestui inculpat nu i se pot retine circumstanțe atenuante, in sensul dispozitiilor prevazute de codul penal, respectiv art.76 si nici a se aplica dispozitiile art.81 Cod penal.
In consecinta, solicita respingerea recursului si a se mentine decizia pronuntata de Tribunalul I ca fiind legala si temeinica.
Reprezentantul Ministerului Public avand cuvantul, sustine ca, situatia de fapt a fost expusa, inculpatul s-a urcat la volan in stare de ebrietate, in data de 25.10.2005, a accidentat grav victima, care a ramas cu o infirmitate permanenta.
Considera ca ar trebui admis acest recurs, daca se are in vedere interesul de care trebuie sa se dea dovada fata de partea vatamata, care s-a constituit parte civila.
A se observa, inculpatul a fost obligat să platească partii civile, cu titlu de despagubiri civile, suma de 100.000 lei RON cu titlu de daune morale, 24.000 lei RON cu titlu de daune materiale si suma de 600 lei RON lunar, cu titlu de prestatie periodica, incepand de la data comiterii faptei si pana la pensionare.
Daca inculpatul executa 2 ani si 3 luni, partea vatamata nu va avea cum sa primeasca aceste sume. Daca inculpatului i se aplica o sanctiune cu suspendarea executarii pedepsei, acesta lucreaza, poate sa-si achite aceasta obligatie fata de partea civila, altfel, aceasta parte vatamata, care are o infirmitate permanenta, nu poate sa-si asigure mijloacele de trai.
Numai sub acest aspect intelege sa puna concluzii de admitere a recursului inculpatului si a se dispune suspendarea executarii pedepsei.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberarii,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 909/27.03.2007 pronunțată de Judecătoria Iașis -au hotărât următoarele:
Condamnă pe inculpatul -, fiul lui și -, născut la data de 22.06.1975 în mun. necunoscut cu antecedente penale, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni concurente:
-"conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr/l alcool pur în sânge˝, prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 modificată, completată și republicată, prin Legea nr.49/2006, prin schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, conform dispozițiilor art. 334 din Codul d e procedură penală, din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 79 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, la pedeapsa de 2(doi) ani și 3(trei) luni închisoare;
-"vătămare corporală din culpă˝, prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. 2 și 4 din Codul penal, la pedeapsa de 1(un) an și 5(cinci) luni închisoare;
În baza dispozițiilor art. 33 lit. b) și art. 34 lit. a) din Codul penal, contopește pedepsele cu închisoarea aplicate inculpatului - prin prezenta sentință penală, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 2(doi) ani și 3(trei)luni închisoare.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 din Codul penal, aplică inculpatului - pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. "a-c" din Codul penal.
În baza dispozițiilor art. 14 și art. 346 din Codul d e procedură penală raportat la art. 998 din Codul civil, obligă pe inculpatul - să plătească părții civile, fiul lui și -, născut la data de 03.07.1978 în I, următoarele sume de bani, cu titlu de despăgubiri civile:
- suma de 100.000 lei (RON) cu titlu de daune morale;
- suma de 24.000 lei (RON) cu titlu de daune materiale;
- suma de 600 lei (RON) lunar, cu titlu de prestație periodică, începând de la data comiterii faptei, respectiv 20.10.2004, și până când partea civilă va împlini vârsta de pensionare.
În baza dispozițiilor art. 353 alin. 3 din Codul d e procedură penală, menține măsura sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile proprietatea inculpatului -, măsură instituită prin încheierea de ședință din data de 13.02.200.
În baza dispozițiilor art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată și completată prin nr.OUG 72/2006 obligă pe inculpatul - să plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgență ˝Sf. Treime˝ I, prin reprezentanții săi legali, suma de 757 lei (RON) cu titlu de despăgubiri civile și părții civile Spitalul Clinic de Recuperare I, prin reprezentanții săi legali, suma de 4411,69 lei (RON) cu titlu de despăgubiri civile.
În baza dispozițiilor art. 189 din Codul d e procedură penală, suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului, va fi achitată Baroului I din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând ca această sumă să fie inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de către stat (delegație nr. 7614 din 10.08.2006 emisă de Baroul Iași ).
În baza dispozițiilor art. 349 și art. 191 din Codul d e procedură penală,obligă inculpatul să plătească statului,cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către acesta, suma de 250 lei, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului."
La data de 20.10.2004, în jurul orei 16,00, martorul, proprietarul autoturismului cu nr. de înmatriculare -, întrucât nu poseda permis de conducere, i-a solicitat inculpatului - să conducă autovehiculul în cauză din municipiul I până în satul, comuna, județul Martorul s-a așezat pe locul din dreapta, bancheta din spate fiind ocupată de martorul și de partea civilă. Ajunși în comuna, inculpatul - i-a cerut martorului să meargă în comuna pentru a-și vizita niște rude. Martorul a fost de acord, cu condiția de a alimenta cu benzină autoturismul la cea mai apropiată benzinărie care se afla în comuna. Înainte de a se îndrepta spre comuna, inculpatul a oprit autoturismul în fața barului "", spunându-le celorlalți ocupanți ai mașinii că intră în bar pentru a bea un suc. Cu toate acestea el a consumat bere și votcă, în condițiile în care în jurul orelor 12,30 mai consumase cantitatea de l de vin. După ce a revenit la mașină, inculpatul a pornit spre comuna, conducând autoturismul cu o viteză de aproximativ 120- 130 km/, situație în care atât martorii, cât și partea civilă i-au solicitat inculpatului să reducă viteza. Într-o curbă din dreptul fermei "Pajiște"- comuna, dată fiind viteza foarte mare, inculpatul - a pierdut controlul volanului și drept urmare, autoturismul a părăsit suprafața carosabilului, acroșând un indicator "Drum în construcție" și în final răsturnându-se. În urma accidentului, martorii și au suferit leziuni minore, mai grav răniți fiind partea civilă și inculpatul. Partea civilă se afla în stare de inconștiență și a fost scoasă din autoturismul avariat de către cei doi martori, aceasta fiind transportată de urgență la Spitalul Clinic " Treime" unde i s-au acordat primele îngrijiri. Ulterior s-a stabilit că partea civilă a suferit vătămări corporale care necesitau pentru vindecare 120-150 zile de îngrijiri medicale, aceasta fiind internată în mai multe rânduri la Spitalul Clinic de Recuperare
În ceea ce îl privește pe inculpatul -, imediat după accident, acestuia i s-au recoltat probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, rezultând că la ora 19,02, acesta avea o îmbibație alcoolică în sânge de 2,35, iar la ora 20,02 - 2,15. Întrucât a contestat aceste rezultate, susținând că nu mâncase nimic în ziua respectivă și că nu consumase o cantitate mare de alcool, în cauză s-a efectuat o expertiză de calcul retroactiv, care a statuat că gradul de intoxicație etilică la data respectivă, în condițiile declarate de inculpat, era mai mare chiar decât cel obținut în ziua accidentului.
În drept, asupra cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei inculpatului formulată de reprezentantul Ministerului Public, prima instanță a apreciat că această cerere este întemeiată și că, față de modificarea nr.OUG 195/2002 prin Legea nr. 46/2006, care a conferit o nouă numerotare articolelor din acest act normativ, se impune schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de "conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge", prevăzută inițial de art. 79 alin. 1 OUG195/2002, în art. 87 alin. 1 din nr.OUG 195/2002.
Apreciind asupra conținutului constitutiv al acestei fapte deduse judecății, s-a constatat existența infracțiunii, fapta inculpatului - care, în ziua de 20.10.2004, a condus pe drumul național DN 24 un autovehicul, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Elementul material al laturii obiective a acestei infracțiuni a fost realizat prin acțiunea inculpatului - care a condus autovehiculul marca, cu nr. de înmatriculare - pe drumul național DN 24C, după ce în prealabil consumase băuturi alcoolice care au determinat o intoxicație etilică peste limita legală. Urmarea imediată a constat în periclitarea valorilor sociale care privesc circulația pe drumurile publice, legătura de cauzalitate rezultând din materialitatea faptei sale.
Având în vedere că inculpatul, care și anterior momentului de a urca la volan consumase anumite băuturi alcoolice, s-a oprit pe drum pentru a mai consuma alte asemenea băuturi, s-a constatat că vinovăția sa în comiterea acestei fapte este intenția directă, inculpatul având reprezentarea faptei sale și anume, aceea de a conduce în această stare pe drumurile publice.
Cu privire la rezultatul accidentului și anume, vătămarea părții civile, fapta inculpatului - care, prin nerespectarea regulilor de circulație pe drumurile publice care interzic conducerea unui autovehicul după consumarea de băuturi alcoolice, a comis un accident în urma căruia partea civilă a suferit o vătămare corporală care a necesitat la o primă constatare medico-legală un număr de peste 60 de zile de îngrijiri medicale pentru ca ulterior să se constate că infirmitatea părții civile va fi permanentă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "vătămare corporală din culpă", prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. 2 și 4 din Codul penal.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al acestei infracțiuni constă în vătămarea părții civile ca urmare a acțiunii inculpatului de a conduce în mod defectuos autoturismul respectiv. Urmarea imediată a constat în cauzarea unor leziuni părții civile, leziuni care inițial au determinat un diagnostic provizoriu și anume, o infirmitate temporară, vindecabilă în 120-150 zile de îngrijiri medicale, urmarea fiind în acest context cea prevăzută la alin. 2 teza I al art. 184 Cod penal care trimiteau la dispozițiile art. 182 alin. 1 Cod penal - "o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile". Întrucât în raportul de constatare medico-legală nr. 225/OF/2005 s-a prevăzut că "o apreciere definitivă a leziunilor infirmizante și sau invalidante va putea fi făcută la expirarea acestui interval" ( 1 an), prin expertiza medico-legală dispusă în cursul cercetării judecătorești s-a stabilit că infirmitatea părții civile este permanentă, urmarea infracțiunii în acest caz încadrându-se în teza a II-a a alin. 2 al art. 184 Cod penal care face trimitere la dispozițiile art. 182 alin. 2 Cod penal - "o infirmitate permanentă fizică". Față de aceste aspecte, încadrarea juridică a faptei nu comportă modificări, urmarea produsă urmând însă a fi avută în vedere la individualizarea pedepsei. În ceea ce privește legătura de cauzalitate, instanța constată pe baza întregului probatoriu administrat în cauză, în special actele medicale care atestă starea de sănătate a părții civile, că este pe deplin stabilită.
Sub aspectul laturii civile, având în vedere că inculpatul, deși a prevăzut rezultatul faptei sale - producerea unui eventual accident cu victime - nu l-a acceptat, socotind fără temei că el nu se va produce, instanța constată că forma de vinovăție cu care a fost comisă infracțiunea este culpa cu prevedere, în sensul art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. a) Cod penal.
În cauză, cu privire la producerea accidentului din vina inculpatului care a avut ca urmare vătămarea corporală din culpă a părții civile, nu se poate reține incidența cazului fortuit în sensul art. 47 Cod penal deoarece nu sunt întrunite condițiile de existență ale acestei cauze care înlătură caracterul penal al faptei. Astfel, cazul fortuit desemnează acea situație, împrejurare în care acțiunea unei persoane a produs un rezultat pe care acea persoană nu l-a conceput și nici urmărit și care se datorează unei energii a cărei intervenție nu a putut fi prevăzută. Or existența acestei cauze străine nu rezultă din probatoriul administrat în cauză. Din declarațiile celor doi martori audiați în ambele faze procesuale, respectiv numiții și rezultă că inculpatul, cu ocazia conducerii autoturismului nu a făcut niciodată vorbire de existența vreunor defecțiuni ale acestuia. Mai mult, chiar și în ipoteza existenței unor asemenea defecțiuni, nu se poate reține nici eroarea de fapt a inculpatului, întrucât, dată fiind starea sa de ebrietate, eroarea ar fi fost însuși rezultatul culpei sale, în sensul art. 51 alin. 3 Cod penal.
Acțiunea inculpatului, care prin nerespectarea regulilor de circulație pe drumurile publice, a produs vătămarea din culpă a unei persoane ca urmare a producerii accidentului rutier, datorită împrejurărilor în care a avut loc și urmărilor pe care le-a produs, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de "conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80g/l alcool pur în sânge", prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 și "vătămare corporală din culpă", prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. 2,4 Cod penal. În aceste condiții s-a reținut săvârșirea celor două infracțiuni în concurs ideal eterogen, prevăzut de art. 33 lit. b).
Pentru infracțiunile comise, prima instanță a constatat că vinovăția inculpatului - a fost pe deplin dovedită, acesta urmând a fi pedepsit.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de dispozițiile art. 52 și 72 din Cod penal. Conform art. 72 Cod penal "La stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală."
Astfel, prima instanță a reținut că din fișa de cazier judiciar a inculpatului - rezultă că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale (fila 46 din dosarul de urmărire penală). În ceea ce privește atitudinea lui în cursul procesului penal s-a reținut că inculpatul a avut o poziție de recunoaștere și de regretare a faptei, însă are în vedere și faptul că a contestat în mod neîntemeiat valoarea alcoolemiei stabilite inițial, urmărind cu rea-credință stabilirea altei situații de fapt. În ceea ce privește gradul de pericol social al faptei comise, instanța de fond reținut că urmarea produsă este foarte gravă și anume, cauzarea unei infirmități permanente a părții civile. socială a inculpatului reiese în mod indubitabil și din faptul că acesta, deși cunoștea că în prealabil mai consumase băuturi alcoolice, a continuat această activitate și în condițiile în care știa că urmează să conducă un autovehicul.
Pe aceste considerente, s-a dispus condamnarea inculpatului - la pedeapsa de 2 (doi) ani și 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge", prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 și la pedeapsa de 1 (un) an și 5(luni) închisoare pentru infracțiunea de "vătămare corporală din culpă", prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. 2, 4 Cod penal.
Având în vedere că cele două infracțiuni sunt concurente în sensul art. 33 lit. b) Cod penal, s-a dispus aplicarea dispozițiilor art. 34 lit. a) Cod penal și contopirea pedepselor cu închisoarea astfel dispuse, în pedeapsa cea mai grea de 2(doi) ani și 3(trei) luni închisoare.
Întrucât potrivit dispozițiilor art. 71 alin. 2 Cod penal, o condamnare la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a),b),c) Cod penal, s-a dispus aplicarea și a acestor dispoziții legale. În acest sens, având în vedere standardele Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la aplicarea pedepselor accesorii, instanța apreciază că această ingerință în drepturile inculpatului prevăzute de art. 64 lit. a)-c) Cod penal este justificată de un scop legitim, proporțională cu acest scop și necesară într-o societate democratică. Astfel, s-a apreciat că față de natura și gravitatea infracțiunilor comise, inculpatul nu mai prezintă probitatea morală pentru exercitarea acestor drepturi.
În ceea ce privește modalitatea de executarea a acestei pedepse rezultante, s-a apreciat că, deși pedepsele componente au fost orientate spre minimul special, îndeplinirea scopurilor prevăzute la art. 52 Cod penal nu poate avea loc decât în condițiile unei executări efective în regim de detenție. În acest sens, prima instanță a avut în vedere urmare produsă, conduita inculpatului, care a consumat în mai multe rânduri, pe perioadă scurtă de timp, băuturi alcoolice, prezentând la momentul comiterii faptei un nivel ridicat al alcoolemiei, ceea ce denotă un grad sporit de pericol pentru ordinea publică, precum și atitudinea inculpatului față de valorile sociale lezate.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, s-a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu sumele de 24.000 lei (RON) cu titlu de daune materiale și 100.000 lei (RON) daune morale și a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 600 lei RON lunar, cu titlu de prestație periodică, începând de la data comiterii faptei, respectiv 20.10.2004 și până când partea civilă va împlini vârsta de pensionare.
Întrucât inculpatul - a achiesat integral la aceste pretenții, instanța, în virtutea principiului disponibilității care guvernează acțiunea civilă, chiar și în situația în care ea este alăturată celei penale, urmează să admită acțiunea civilă și să dispună obligarea inculpatului la plata către partea civilă a acestor sume, fără a mai analiza probatoriul administrat pe latură civilă.
În baza art. 353 Cod procedură penală, instanța a dispus menținerea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului.
Așa cum prevede nr.OUG 72/2006, calitatea de parte civilă în procesul penal cu privire la asemenea fapte, o au unitățile spitalicești unde victimele au primit îngrijiri medicale. În cauza de față, prin adresele nr. 682/26.01.2005, nr. 885/07.02.2005 și nr. 11383/14.11.2006, Spitalele Clinice de Urgență " Treime" I și de Recuperare I s-au constituit părți civile în procesul penal cu sumele de 757 lei RON, respectiv 4411,69 lei RON. În baza actelor depuse la dosarul cauzei, instanța de fond a constatat ca dovedite pretențiile acestor două părți civile și a dispus admiterea acțiunii civile, conform dispozițiilor art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată și completată prin OUG nr.72/2006 și obligarea inculpatului la plata acestor sume.
Referitor la cheltuielile judiciare efectuate în cauză, s-a reținut că partea civilă nu a solicitat și achitarea acestora, motiv pentru care instanța a avut în vedere doar cheltuielile judiciare avansate de stat. În consecință, în baza art. 189 Cod procedură penală, suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului va fi avansată Baroului I din fondurile speciale ale Ministerului Justiției. În baza art. 349 și art. 191 Cod procedură penală, instanța va dispune obligarea inculpatului la plata către stat a sumei de 250 lei, din care suma de 100 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.
În termenul prevăzut de art. 363 Cod procedură penală, hotărârea Judecătoriei Iași a fost apelată de către inculpatul -, care a criticat-o sub aspectul netemeiniciei laturii penale, invocând greșita individualizarea atât a cuantumului pedepsei aplicate cât și a modalității de executare. Astfel, având în vedere că a avut o atitudine constantă de recunoaștere a comiterii faptelor, că nu are antecedente penale are un copil minor în vârstă de 7 ani, și că dorește să facă tot posibilul să achite părții civile despăgubirile acordate de instanță, se impunea ca prima instanță să aplice pedepsele într-un cuantum redus, după care să dispună suspendarea condiționată a pedepsei rezultante aplicate.
Totodată, s-a invocat și faptul că prima instanță a reținut în mod greșit că a încercat să o inducă în eroare, prin solicitarea unui calcul retroactiv al alcoolemiei ce să aibă în vedere consumul de alcool.
Tribunalul Iași prin decizia penală nr. 590/19 decembrie 2007 respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul -, cât și cererea părții civile G privind plata cheltuielilor de judecată.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În pronunțarea acestei decizii tribunalul a reținut următoarele:
Astfel, în ceea ce privește situația de fapt reținută de prima instanță, și necontestată de către inculpatul apelant, tribunalul apreciază că s-a făcut o apreciere justă a materialului probator administrat în cauză, pe baza căruia s-a format convingerea existenței faptei prevăzute de legea penală, precum și a vinovăției acestuia, încadrând corect în dispozițiile legii infracțiunea săvârșită de acesta.
Potrivit art. 72 Cod penal, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea generală, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana făptuitorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Din formularea dată de textul de lege mai sus arătat acestor criterii, rezultă că ele sunt obligatorii și trebuie avute în vedere în totalitate de fiecare dată la stabilirea și aplicarea pedepsei.
Or, solicitarea inculpatului apelant de a se analiza cu preponderență doar datele ce caracterizează persoana acestuia, respectiv că a avut o poziție procesuală sinceră pe tot parcursul procesului penal și o atitudine corespunzătoare în societate și în familie, că are un copil minor în întreținere, că dorește să achite părții civile despăgubirile acordate de către prima instanță, precum și faptul că regretă faptele comise, ignorându-se celelalte criterii de stabilire în concret a gradului de pericol social, intră în contradicție cu dispozițiile legale mai sus menționate.
Drept urmare, în mod legal și temeinic, instanța de fond a constatat că faptele inculpatului de a conduce, în ziua de 20.10.2005, în jurul orei 18.00, pe drumul național DN 24C autoturismul cu nr. -, având în sânge o îmbibație alcoolică de 2,52,55 %o, și producerea cu acea ocazie a accidentării pasagerului, ce a suferit vătămări ce au constat, potrivit raportului de expertiză medico-legală cu nr. 29/OF din 08.02.2007, în "luxație T4-T5 coloană vertebrală cu paraplegie spastică, incontinență urinară, cu infecții urinare repetate", și care au condus la o infirmitate permanentă cu incapacitate totală (100%) și definitivă a capacității de muncă", prezintă un grad de pericol social ridicat, ținând seama de modul de săvârșire și împrejurările comiterii acestora și, în special, de urmarea importantă produsă, respectiv producerea părții vătămate a unei infirmități permanente, precum și de persoana inculpatului.
Este adevărat că inculpatul nu are antecedente penale, are o inserție socială corespunzătoare, este căsătorit și are un copil minor, dar în mod temeinic prima instanță a apreciat că acestea constituie circumstanțe personale, pe care, ulterior, le-a avut în vedere, coroborat și cu celelalte criterii de individualizare, prevăzute de art. 72 Cod penal, la aplicarea a câte unei pedepse dozate spre minimul special prevăzut de lege.
Critica apelantului că aceste circumstanțe ce caracterizează persoana sa trebuie să fie reținute ca circumstanțe atenuante judiciare este nefondată, având în vedere că raportat la împrejurările concrete al comiterii faptelor (inculpatul având o alcoolemie în sânge la limita comei alcoolice, a condus autoturismul pe un drum public național, la o oră în care traficul este intens, ignorând total atât faptul că în mașină se mai aflau și alți pasageri, cât și faptul că pune în pericol siguranța și a celorlalți participanți la trafic), ce denotă un grad de pericol social ridicat al acestora, nu se justifică reținerea în favoarea acestuia a vreunei circumstanțe atenuante judiciare.
În ceea ce privește recunoașterea faptelor, trebuie precizat faptul că în condițiile de comitere a acestora, inculpatul nu le putea nega, având în vedere că imediat organele de urmărire penală au intervenit și au făcut constatările specifice la locul accidentului, iar alcoolemia a fost stabilită în mod științific prin analiza chimică a probelor de sânge ( a se vedea raportul de expertiză medico-legală nr. 398/A din 05.10.2005.)
Mai mult, tribunalul constată că și atitudinea inculpatului după comiterea faptelor este una parțial corespunzătoare, având în vedere că nu și-a asumat în totalitate răspunderea pentru consecințele faptelor sale, încercând pe parcursul procesului penal să dovedească unele împrejurări nereale (accidentul s-ar fi produs ca urmare a unor defecțiuni tehnice ale autoturismului, alcoolemia stabilită prin buletinul de analiză toxicologică nu este cea reală, nu a avut la momentul comiterii faptelor discernământ, și nu în ultimul rând că atât proprietarul mașinii cât și pasagerii autoturismului au și ei o vină prin încredințarea autoturismului și, respectiv, că au acceptat să urce în autovehicul - a se vedea motivele de apel depuse în scris la dosar) ce ar fi fost de natură să-l exonereze sau să minimizeze răspunderea sa penală.
În consecință, tribunalul constată că au fost respectate cerințele legale arătate, că nu există temeiuri de reconsiderare a cuantumului pedepselor principale stabilite, precum și faptul că instanța de fond, cu ocazia individualizării judiciare, a păstrat, totodată, o proporție între gravitatea acțiunilor infracționale, consecințele importante ale acestora și durata în timp necesară procesului educațional de resocializare.
În ceea ce privește individualizarea modalității de executare a pedepsei rezultante aplicate de către prima instanță, tribunalul constată că, în mod temeinic, prima instanță a apreciat că scopul preventiv și educativ al pedepsei poate fi atins doar prin executarea efectivă a acesteia.
În termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedură penală, hotărârile pronunțate în cauză au fost recurate de inculpatul -, care a invocat dispozițiile art. 385 ind. 9 alin. 1 Cod procedură penală și a susținut că pedeapsa a fost greșit individualizată, modalitatea de executare se impune a fi schimbată prin aplicarea dispozițiilor art. 86 ind. 1 Cod penal.
Se arată că recurentul nu are antecedente penale, are o inserție socială corespunzătoare, este căsătorit și are un copil minor care are nevoie de contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere și educare, a avut o poziție procesuală sinceră, a recunoscut și regretat fata și dorește să achite părții civile despăgubirile acordate de instanță.
Examinând actele și lucrările dosarului raportat criticilor formulate cât și din oficiu, Curtea constată că recursule este neîntemeiat.
Împrejurările de context în care s-a săvârșit fapta și care denotă un grad sporit de pericol social și nu justifică reținerea în favoarea acestuia de circumstanțe atenuante judiciare.
Este lipsit de relevanță faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, întrucât s-a constatat o intervenție imediată a organelor de anchetă.
Nu este de ignorat nici faptul că inculpatul avea o alcoolemie foarte ridicată, a condus autoturismul pe drumurile publice la ore de trafic intens, având mai mulți pasageri iar părții vătămate Gis -au cauzat vătămări ce au condus la infirmitatea fizică permanentă cu incapacitate totală și definitivă a capacității de muncă.
Împrejurările invocate de inculpat au fost valorificate corespunzător în procesul individualizării judiciare a pedepsei aplicate, astfel că în cauză nu se impune reducerea pedepsei și nici schimbarea modalității de executare.
Față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală recursul declarat de inculpatul - se va respinge ca nefondat.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul formulat de inculpatul - împotriva deciziei penale nr. 590 din 19.12.2007 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă inculpatul-recurent să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 mai 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Iulia Elena Ciobanu
-
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
-
10.06.2008/2 ex.-
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Tatiana Juverdeanu, Iulia Elena Ciobanu
