Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 277/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALA NR. 277
Ședința publică de la 15 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Tatiana Juverdeanu
Judecător I - -
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal, avand ca obiect "furt calificat (art.209 Cod penal)", formulat deinculpatul, fiul lui si, nascut la 17.06.1955 - aflat in stare de libertate, impotriva deciziei penale nr.350/A din data de 13.12.2007, pronuntata de tribunalul Vaslui, in dosarul penal nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta inculpatul recurent asistat de av. care substituie pe av. din Baroul d e Avocati
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, in sensul ca doamna av. a depus la dosar, prin Serviciul de registratura, o cerere, motivată, prin care solicita scutirea de plata amenzii aplicate la termenul de judecata din data de 03.04.2008, in cuantum de 1000 lei, pentru lipsa nejustificata la acel termen, cerere care se afla atasata la dosarul cauzei.
-. depune in instanta motivele de recurs, o copie imputernicire avocatiala a domnului av. si o copie act de infiintare a cabinetului individual de avocat, in sustinerea cererii de scutire de plata a amenzii, care se ataseaza la dosarul cauzei.
Instanta apreciaza justificata cererea formulata de aparator, pentru lipsa la termenul din 03.04.2008, prin inscrisurile depuse si va dispune exonerarea de plata amenzii in suma de 1000 lei.
Instanta constata ca inculpatul a fost achitat una dintre fapte.
Interpelat fiind de catre instanta, daca doreste sa faca declaratii in prezenta cale de atac a recursului, fata de cele relatate anterior, inculpatul recurent sustine ca se aude ca s-a gasit persoana care a furat si este de accord sa dea declaratie.
Verificand datele de stare civila, care corespund datelor inscrise la dosarul cauzei, instanta procedeaza la luarea unei declaratii scrise inculpatului recurent, cele declarate fiind consemnate in procesul verbal care, dupa semnarea de catre inculpat, grefierul de sedinta si presedintele completului de judecata, se ataseaza la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in sustierea recursului formulat de inculpatul.
-. avand cuvantul pentru inculpatul recurent, sustine ca recursul declarat de inculpat vizeaza decizia penala nr.350 din data de 13 decembrie 2007 Tribunalului Vaslui, iar motivele se circumscriu art.385 ind.9 pct.17, 18 Cod procedura penala si instanta trebuie sa le ia in considerare din oficiu, in baza art.385 ind.10 alin.2 ind.1 Cod procedura penala motivat de faptul ca influenteaza hotararea in defavoarea inculpatului.
Prin decizia pronuntata de Tribunal, s-a mentinut situatia de fapt retinuta de instanta de fond, fapt ce a dus la condamnarea inculpatului recurent pentru infractiunea de furt calificat savarsita in data de 8 aprilie 2006 in dauna partilor vatamate, respectiv la pedeapsa principala de 3 ani si 2 luni pentru art.208 al.1, art.209 alin.1 lit.g, i Cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal si retinerea dispozitiilor art.37 lit.a, b Cod penal.
Totodata, instanta de apel a mentinut dispozitiile instantei de fond cu privire la pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevazute de art.64 lit.a, b, c Cod penal.
Cu privire la pedeapsa principala, hotararea este nelegala si netemeinica, raportat la depozitia martorului, propus spre audiere de inculpat, martor ce si-a recunoscut fapta, a precizat ce bunuri a sustras si de la ce parti vatamate si a aratat ca ulterior sustragerii bunurilor le-a aruncat in curtea lui, ce locuieste in acelasi imobil cu fratele său,.
Eventualele inadvertente survenite in declaratia martorului se datoreaza scurgerii unui interval de timp considerabil de la data savarsirii faptei si audierea sa, fapt ce a dus la omisiunea unor detalii. Raportat la pozitia acestui martor, considera ca instanta de judecata trebuie sa dispuna achitarea inculpatului recurent in baza art.11, 2, lit.a raportat la art.10 lit.c Cod procedura penala.
Cu privire la incadrarea juridica mentinuta de instanta de apel, considera ca in mod nelegal s-au retinut cumulativ dispozitiile art.37 lit.a, b Cod penal. Raportat la restul de 386 zile neexecutate din pedeapsa de 3 ani si 2 luni aplicata prin sentinta penala nr.916/2003 a Judecatoriei Barlad sunt incidente dispozitiile art.37 lit.a Cod penal, presupusele fapte fiind savarsite in stare de recidiva postcondamnatorie.
In ceea ce priveste pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului prevazut de art.64 lit.c Cod penal, in lumina dispozitiilor tratatelor la care Romania este parte, a deciziilor CEDO, nu se justifica interzicerea acestui drept, deoarece recurentul nu s-a folosit de vreo functie sau profesie.
Solicita admiterea recursului asa cum a fost acesta formulat si motivat.
Reprezentantul Ministerului Public avand cuvantul, sustine ca recursul inculpatului este admisibil doar pentru doua motive și anume ca, in mod gresit s-a aplicat pedeapsa accesorie prev. de art.64 lit.c Cod penal, ca in mod gresit i s-au retinut si dispozitiile art.37 lit.b Cod penal, iar in ceea ce priveste cele doua infractiuni pe care inculpatul le-a savarsit in perioada martie-aprilie 2004 - apreciaza ca sunt probe din care rezulta ca el este autorul infractiunii.
Instantele de judecata au dat dovada de rol activ, si se refera in principal la instanta de apel - tribunalul Vaslui, atunci cand a considerat si a ajuns la concluzia ca furtul savarsit in dauna lui nu a fost comis de catre inculpat si ca oferirea unui cadou de catre acesta, a unui de, pentru ca acesta a fost obiectul infractiunii de furt, nu exclude prezumtia de nevinovatie.
Pentru aceste considerente, solicita instantei a casa in parte hotararile instantei de fond si de apel si a se admite in parte recursul inculpatului in sensul concluziilor care le-a pus.
Avand ultimul cuvant, inculpatul recurent sustine ca vrea sa-si angajeze aparator.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberarii,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.366 din 15.05.2007, Judecătoria Bîrlad a dispus următoarele:
Prin sentința penală nr. 366 din 15 mai 2007 Judecătoria Bârlad, în temeiul art.11 pct.2 lit. a si art.10, lit. Cod procedură penală, a achitat pe inculpatul, cu privire la săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g, Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a, b Cod penal, împotriva părții vătămate și condamnat pe inculpatul, la pedeapsa de:
- 3 ani si 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g, i Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 37 lit. a, b Cod penal.
În temeiul art.61 alin.1 Cod penal, s-a revocat liberarea condiționată a restului de pedeapsa de 386 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani si 2 luni închisoare aplicată prin P nr. 916/2003 Judecătoriei Bârlad și a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat cu pedeapsa aplicată, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani si 2 luni închisoare.
În temeiul art.71 alin. 2 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a - c Cod penal pe durata executării pedepsei.
Ia act că părțile vătămate si nu s-au constituit părți civile împotriva inculpatului.
Au fost respinse pretențiile civile formulate de partea vătămată.
În temeiul art.191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească 400 lei cheltuieli judiciare către stat, iar suma de 100 lei onorar asistență juridică din oficiu acordată inculpatului în cursul judecății va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
În perioada 12.03.-08.04.2006, atât pe timp de zi cât și pe timp de noapte, în baza aceleiași rezoluții infracționale, prin escaladare si efracție, inculpatul a sustras bunuri din locuința părților vătămate, și din satul, comuna, județul
În seara de 12.03.2006 prin jurul orelor 22,30, persoană rămasă neidentificată a escaladat gardul locuinței părții vătămate și dintr-o magazie a sustras un de Ť. din inox, cu o capacitate de 100 litri cu și țeavă.
Organele judiciare au reținut săvârșirea faptei în sarcina inculpatului, motivat de faptul că acesta, ulterior, s-ar fi întâlnit, în 9 mai din Bârlad, cu martorul și l-ar fi întrebat dacă nu ar dori să cumpere un de Ť. din inox.
De reținut este faptul că în legătură cu această presupusă faptă în sarcina inculpatului, organele judiciare nu au administrat nici altă probă, prin nici un alt mijloc procedural și și-au susținut acuzația doar pe presupusă legătură între dispariția cazanului de Ť. de la vătămatul și oferta inculpatului făcută lui, în condițiile în care această discuție nu fost însoțită și de "prezentare" bunului, pentru putea stabili vreun element de identificare în susținerea faptului că bunul oferit spre vânzare de inculpat ar fi cel sustras de la vătămatul.
Partea vătămată s- constituit parte civilă cu suma de 5.000 lei contravaloarea cazanului din inox.
În ziua de 08.04.2006, prin jurul orelor 13,00, inculpatul a escaladat gardul locuinței părții vătămate, a forțat unul din geamurile casei și din interior a sustras următoarele bunuri: trei perechi pantofi bărbătești, nouă cămăși bărbătești, zece prosoape flaușate și o găleată din tablă cu 100 ouă, după care părăsit locuința vătămatului în aceeași modalitate, fiind observat de martorii și .
Partea vătămată nu s- constituit parte civilă în cauză, împotriva inculpatului.
În aceeași zi de 08.04.2006, în jurul orei 22,00, a pătruns în curtea locuinței părții vătămate prin escaladarea gardului, a forțat ușa de acces de la locuință, a intrat într-o cameră și dintr-o ladă a sustras trei cuverturi, o carpetă de perete multicoloră cu un pe mijloc, un covor din fibră sintetică, două fețe de masă, o găleată din tablă cu oase de porc prăjite, o găleată de cu carne de porc, o găleată de cu untură și jumări, 20 litri vin, pe care ulterior le- transportat la domiciliul său.
Ulterior, dat numitului G găleata cu untura sustrasă, iar acesta, după ce consumat untura, distrus găleata și aruncat- într- râpă din apropiere, fiind ulterior predată organelor de poliție.
La locuința lui, organele judiciare au efectuat percheziție domiciliară, ocazie cu care s- găsit cuvertură aparținând vătămatului.
De asemenea, numita, restituit organelor judiciare, în cursul cercetărilor pereche de pantofi, ce aparținuseră vătămatului, și care i-au fost dați de către inculpat.
Bunurile recuperate au fost restituite părții vătămate, aceasta neconstituindu-se parte civilă.
Situațiile de fapt prezentate mai sus au fost reținute de instanță, așa cum ele rezultă din declarațiile părților vătămate, proces-verbal de percheziție domiciliară, proces verbal de cercetare la fața locului, de confruntare, planșele foto, declarațiile martorilor coroborate cu declarațiile inculpatului.
Potrivit art. 208 alin. 1 Cod penal constituie infracțiunea de furt luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, cu scopul de a și-l însuși pe nedrept.
Potrivit art.41 alin.2 Cod penal - infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar in realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.
Instanța a schimbat încadrarea juridică a faptelor inculpatului, dintr-o singură infracțiune de furt calificat prevăzută de art.208 al.1 raportat la art.209 alin 1 lit. g și i Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 si art.37 lit. a, b Cod penal, în două infracțiuni: una de furt calificat prevăzută de art.208 al.1 raportat la art.209 alin.1 lit. g și i Cod penal cu aplicarea art.37 lit. a, b Cod penal pentru fapta din 12.03.2006 și una de furt calificat în formă continuată, prevăzută de art.208 al.1 raportat la art.209 alin.1 lit. g și i Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 si art.37 lit. a, b Cod penal, pentru faptele din data de 08.04.2006.
Reținând faptul că în data de 12.03.2006, din locuința numitului fost sustras un de Ť. din inox, dar că din probatoriul administrat nu reiese faptul că inculpatul ar fi fost cel care, printr-o acțiune a sa, sustras acel bun, apreciind că nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție de care se bucura inculpatul, instanța, în temeiul art.11 pct.2 lit. a și art.10, lit. Cod procedură penală, a achitat pe inculpatul, cu privire la săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.208 al.1 raportat la art.209 alin.1 lit. g și i Cod penal cu aplicarea art.37 lit. a, b Cod penal împotriva părții vătămate .
Constatând că fapta ce ar fi creat prejudiciul nu poate fi reținută în sarcina inculpatului, nefiind astfel îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998-999 Cod civil, instanța a respins pretențiile civile formulate de.
Față de situațiile de fapt reținute mai sus, în data de 08.04.2006, instanța a apreciat că a fost dovedită săvârșirea de către inculpat, cu vinovăție, a infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g, i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 37 lit. a, b Cod penal, acesta a fost trimis în judecată, așa cum fost încadrată juridic de către instanță și a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea, la individualizare instanța a avut în vedere: gradul de pericol social al faptelor săvârșite, starea de recidivă a inculpatului, persoana și conduita făptuitorului.
Potrivit art.61 alin.1 Cod penal - dacă cel liberat condiționat a comis o noua infracțiune, în intervalul de timp de la liberare și până la împlinirea duratei pedepsei, instanța, ținând seama de gravitatea acesteia, poate dispune fie menținerea liberării condiționate, fie revocarea, urmând ca în caz de revocare, pedeapsa stabilită pentru noua infracțiune și restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară să fie contopite, putându-se aplica un spor până la 5 ani.
Prin sentința penală 916/2003 a Judecătoriei Bârlad, inculpatul a fost condamnat la 3 ani și 2 luni închisoare fiind liberat condiționat la 27.09.2005 cu un rest de 386 zile închisoare.
Constatând că inculpatul a comis o nouă infracțiune, in intervalul de timp de la liberare și până la împlinirea duratei pedepsei, instanța, ținând seama de gravitatea infracțiunii nou săvârșite, a dispus revocarea liberării condiționate și a contopit pedeapsa stabilită pentru noua infracțiune cu restul de 386 zile închisoare ce a mai rămas de executat din pedeapsa 3 ani si 2 luni, în pedeapsa cea mai grea.
În baza art.71 alin. 2 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 Cod penal pe durata executării pedepsei.
Constatând că prejudiciul cauzat părților vătămate, a fost recuperat prin restituire, instanța a luat act că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile.
În temeiul art.191 Cod procedura penala, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în prezenta cauză, iar contravaloarea asistenței juridice din oficiu va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apeluri inculpatul și Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Inculpatul susține că nu este vinovat de comiterea faptelor ce i-au fost reținute în sarcină, acestea fiind săvârșite de o altă persoană. De asemenea, hotărârea primei instanțe este lovită de nulitate absolută, întrucât pronunțarea nu s-a făcut în ședință publică.
În apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad se arată că, în mod greșit judecătoria a schimbat încadrarea juridică dintr-o infracțiune de furt calificat în formă continuată în două infracțiuni de furt calificat, din care una în formă continuată și a dispus achitarea inculpatului pentru furtul comis în dauna părții vătămate. Se apreciază că acest act de sustragere este dovedit prin depoziția martorului, căruia inculpatul i-a oferit spre vânzare cazanul de Ť. de la.
În motivarea scrisă a apelului parchetului au mai fost arătate alte două motive de nelegalitate și netemeinicie a hotărârii apelate, dar cu prilejul dezbaterii apelului acestea nu au mai fost susținute de procurorul de ședință, așa încât analizarea acestora apare ca inoportună.
Prin decizia penală nr.350 din 13.12.2007, tribunalul Vasluia respins, ca nefondate apelurile formulate de inculpatul și de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bîrlad. A făcut aplicarea dispozițiilor art.192 alin.2 și alin.3 Cod procedură penală, privind cheltuielile judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că:
Din conținutul minutei existente la fila 126 din dosarul de fond - identic cu cel al dispozitivului hotărârii - rezultă că pronunțarea a avut loc în ședință publică, potrivit dispozițiilor art. 310 cod procedură penală.
Totodată, conform dispozițiilor art. 304 alin. 1 cod procedură penală "Desfășurarea ședinței de judecată se înregistrează cu mijloace tehnice-audio", legea neprevăzând o astfel de obligativitate și în ceea ce privește pronunțarea hotărârii.
Examinând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor ce vizează vinovăția inculpatului, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, tribunalul constată că, în mod corect și în deplină concordanță cu materialul probator administrat în cauză instanța de fond a reținut în sarcina inculpatului comiterea infracțiunii prevăzută de art. 208, 209 alin. 1 lit. g, i Cod penal cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. 2 Cod penal constând în aceea că, la data de 8 aprilie 2006, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a pătruns prin efracție și escaladare în locuințele părților vătămate și și a sustras diferite bunuri.
În acest sens sunt depozițiile martorilor oculari și, care l-au văzut pe inculpatul escaladând gardul părții vătămate și părăsind curtea acestuia, având asupra sa un sac și o găleată.
Aceste depoziții se coroborează cu cele ale martorilor G, C, C, cu datele consemnate în procesul verbal de percheziție și în procesele verbale de confruntare, cu consemnările existente în înscrisurile care se află la filele 37-41 din dosarul de urmărire penală precum și cu susținerile părților vătămate.
Pe tot parcursul procesului penal inculpatul a adoptat o conduită nesinceră.
În acest context, în cursul judecății în apel, a propus în apărarea sa proba cu martorul, care în depoziția dată în fața instanței de apel, a susținut în esență, că el este autorul actelor de sustragere comise în paguba părților vătămate și.
Interpelat în detaliu cu privire la modul de operare - modalitatea de pătrundere în curte și apoi în locuință, poziția încăperilor din care au fost sustrase bunuri - precum și cu privire la bunurile sustrase - descrierea acestora, locul din care au fost luate, starea obiectelor de îmbrăcăminte (împachetate sau nu) etc. - martorul a făcut afirmații în general vagi sau aflate în evidentă contradicție cu întreg materialul probator administrat în cauză.
Astfel de la partea vătămată susține că a sustras 6-7 cămăși bărbătești de pe un umeraș aflat în dulap. Din probatoriul administrat rezultă că toate cele 9 cămăși bărbătești sustrase de la această parte vătămată erau noi și împachetate, întrucât erau pregătite pentru înmormântare, împreună cu alte 10 prosoape ce au fost sustrase în aceeași împrejurare, dar cu privire la care martorul nu face nici o mențiune.
Martorul a mai susținut că bunurile sustrase de la le-a pus într-un sac - mai puțin găleata cu ouă - și a aruncat sacul în curtea lui, fratele inculpatului - cei doi locuind în același imobil din satul, comuna, județul V -, iar acest moment ar fi fost perceput de un consătean al său, cu care ar fi stat puțin de vorbă.
Audiat de instanța de apel martorul nu a confirmat aceste susțineri.
Cu privire la actul de sustragere comis în dauna părții vătămate, martorul a indicat doar o mică parte din bunurile sustrase în realitate și în general nu a putut face o descriere a acestora, iar când a făcut-o totuși, aceasta era incorectă și în contradicție cu probele existente la dosar.
Martorul a propus, în susținerea afirmațiilor sale, audierea lui, consătean al său, pe care l-ar fi solicitat, în ziua ce a urmat celei în care a sustras bunurile, să-l ajute să aducă "niște bagaje" de la locuința aceluiași - unde ascunsese, într-o magazie, după comiterea faptei - la locuința sa.
Nici acest martor nu a confirmat aceste susțineri, ci a precizat că, în perioada februarie - mai 2006 fost plecat la muncă, în țară, neaflându-se la domiciliul său.
Tribunalul reține așadar că depoziția martorului este nesinceră și în evidentă contradicție cu materialul probator administrat în cauză, așa încât o va înlătura ca atare.
Cât privește soluția de schimbare a încadrării juridice și de achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g, i Cod penal în dauna părții vătămate, aceasta este legală și temeinică.
Potrivit dispozițiilor art. 66 alin. 1 Cod procedură penală "Învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția".
Contextul probator ce vizează actul de sustragere comis în dauna părții vătămate - și care se concretizează în faptul material al absenței cazanului de fabricat Ť. și în depoziția martorului, care a relatat că, la începutul lunii aprilie s-ar fi întâlnit cu inculpatul, iar acesta l-ar fi întrebat dacă nu vrea să cumpere un de fabricat Ť. - nu este de natură să înlăture prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul, așa cum corect a reținut prima instanță.
În termen legal, hotărârile astfel pronunțate au fost recurate de către inculpatul, fiind criticate pentru nelegalitate și netemeinicie, în principal, sub următoarele aspecte:
- greșita soluție de condamnare pentru fapta de furt în dauna părților vătămate și. Astfel, rezultă din depozițiile martorilor, care și-a însușit cele două fapte de furt - în sensul că el este autorul acestora, și că nu inculpatul este autorul acestor infracțiuni. Eventualele inadvertențe în declarațiile celor doi martori se justifică prin intervalul de timp scurs de la data săvârșirii faptei.
- greșita încadrare juridică a faptei, prin reținerea, în mod nelegal, cumulativ a dispozițiilor art.37 lit. "a" și "b" Cod penal. Astfel, raportat la sentința penală nr.916/2003 a Judecătoriei Bîrlad, în cauză sunt incidente dispozițiile art.37 lit. "a" Cod penal.
- nelegala aplicare, în raport și de jurisprudența CEDO, a pedepsei accesorii prevăzută de art.64 lit. "c" Cod procedură penală.
Solicită admiterea recursului pentru motivele formulate.
Examinând actele și lucrările dosarului în raport de motivele de recurs invocate și de dispozițiile legale menționate, respectiv dispozițiile art.385 ind.9 pct.17 și 18 Cod procedură penală, Curtea constată că este întemeiat recursul formulat, însă numai pentru ultimul motiv de recurs invocat.
Prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că instanțele au administrat, în mod legal, un amplu material probator, pe care l-au evaluat corespunzător și pe baza căruia au stabilit corect situația de fapt ce corespunde întocmai realității obiective de dovedit. Atât instanța de fond cât și instanța de apel au făcut o expunere detaliată a situației de fapt, precum și o analiză exhaustivă a tuturor mijloacelor de probă pe baza cărora au stabilit situația de fapt și vinovăția inculpatului-recurent.
Deși o serie a probelor prin care să se demonstreze concordanța acestora în sensul stabilirii vinovăției inculpatului este optimă pentru judecata în primă instanță și în apel, coordonată realizată, de altfel și în instanța de apel, prin reluarea probatoriului în virtutea caracterului devolutiv al judecății la această instanță, criticile formulate impun verificări și sub acest aspect.
Așa fiind, Curtea apreciază că ambele instanțe au dat eficiență dispozițiilor art.63 alin.2 Cod procedură penală, referitoare la aprecierea probelor, evaluându-le în mod unitar și evidențiind aspectele concordante ce susțin vinovăția inculpatului.
În acest sens, în deplin consens cu probele administrate în cauză, instanța de apel a apreciat depoziția martorului, pe care și-a întemeiat inculpatul recursul cu privire la nevinovăție, ca fiind neconcludentă în vederea stabilirii nevinovăției inculpatului.
Depoziția martorului menționat, deosebit de faptul că cuprinde inadvertențe majore cu privire la situația de fapt și care nu pot fi justificate de intervalul de timp scurs, astfel cum încearcă să acrediteze inculpatul în motivarea recursului formulat, ci doar prin prisma faptului că acest martor nu a participat la comiterea faptelor, este și foarte vagă cu privire la descrierea în ansamblu a faptelor, astfel cum s-au petrecut.
Reluând, vinovăția inculpatului se bazează pe un ansamblu de probe, constând în declarațiile martorilor audiați în cauză, inclusiv martori oculari care au perceput în mod direct activitatea infracțională desfășurată de inculpat, procese verbale de percheziție, procese verbale de confruntare etc. probatoriu care, așa cum am precizat, susține soluția instanțelor privind condamnarea inculpatului-recurent pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Nici critica privind greșita încadrare juridică a faptei, prin reținerea cumulativă a dispozițiilor art.37 lit. "a" și lit. "b" Cod penal, nu este întemeiată.
În primul rând, reținerea stării de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art.37 lit. "a" Cod penal nu anulează în mod automat starea de recidivă postexecutorie prevăzută de art.37 lit. "b" Cod penal care subzistă până la înlăturarea consecințelor condamnării ca efect al intervenirii reabilitării, astfel că cele două forme ale pluralității de infracțiuni nu se exclud una pe cealaltă.
În al doilea rând, urmare a practicii neunitare cu privire la acest aspect, a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. XVIII din 19.03.2007 în interesul legii (nemotivată și publicată pe site-ul ) că "în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni, de către o persoană condamnată definitiv la mai multe pedepse, dintre care unele au fost executate, iar pentru altele durata pedepsei nu s-a împlinit, trebuie să se rețină că acea infracțiune a fost săvârșită în condițiile stării de recidivă postcondamnatorie, cât și în cele ale stării de recidivă postexecutorie, ceea ce atrage aplicarea concomitentă a dispozițiilor art.37 lit. "a" și ale art.37 lit. "b" Cod penal".
Recursul inculpatului este, însă, întemeiat, pe motivul de nelegalitate vizând greșita interzicere în cadrul pedepsei accesorii a dreptului prevăzut de art.64 lit. "c" Cod penal, referitor la dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii.
Astfel cum prevede de altfel și textul menționat, dreptului prevăzut de art.64 lit. "c" Cod penal i se poate aduce restrângere, prin includerea în pedeapsa accesorie ce însoțește pedeapsa principală, doar în măsura în care inculpatul exercita sau îndeplinea în momentul săvârșirii infracțiunii o funcție sau activitate de care s-a folosit pentru comiterea acesteia. De altfel în acest sens este și jurisprudența CEDO, inclusiv în ceea ce privește România.
Așa fiind, Curtea urmează ca, în temeiul dispozițiilor art.385 ind.15 pct.2 lit. "d" Cod procedură penală, să admită recursul inculpatului sub acest aspect, sens în care va casa cele două hotărâri, în parte, în latura penală.
Reținând cauza și rejudecând-o, în limitele menționate, Curtea va înlătura mențiunea privind aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. "c" Cod penal.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor penale recurate.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.350/A/13 decembrie 2007 Tribunalului Vaslui și a sentinței penale nr.366/15 mai 2007 Judecătoriei Bîrlad, pe care le casează în parte în latura penală și rejudecând.
Înlătură pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. "c" Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Cheltuielile judiciare în sumă de 150 lei rămân în sarcina statului, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu către Baroul d e Avocați I va fi avansată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Iulia Elena Ciobanu
Grefier,
Red.
Tehnored.
tribunalul Vaslui:
- -
- -
04.VI.2008.-
2 ex.-
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Tatiana Juverdeanu, Iulia Elena Ciobanu
