Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 280/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.280/
Ședința publică de la 14 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 2: Maria Uzună
JUDECĂTOR 3: Viorica Lungu
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de:
-PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA;
- inculpatul - domiciliat în comuna, județul C;
împotriva deciziei penale nr.103 din data de 20 februarie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.41/P din data de 20 mai 2008, pronunțată de Judecătoria Hârșova în dosarul penal nr.122/2008, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de OUG nr.195/2002.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurentul inculpat și intimat, care a lipsit, avocat din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale nr.2141/2009, emisă de Baroul Constanța.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Având cuvântul, reprezentantul Parchetului arată că recursul vizează motivul de recurs prevăzut de art.3859pct.14 Cod procedură penală, referitor la greșita individualizare a pedepsei. Susține că cele două instanțe nu au avut în vedere criteriile prevăzute de art.72 Cod penal. Inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală, din fișa de cazier existentă la dosar rezultă că acesta a suferit anterior condamnări la pedepse cu închisoarea pentru săvârșirea unor infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului. Deși inculpatul a beneficiat de clemența legii penale, nu a înțeles să-și adapteze comportamentul la normele de conviețuire socială sfidând valorile sociale ocrotite de legiuitor și chiar având o poziție procesuală nesinceră, încercând să atenueze gradul de vinovăție în comiterea faptei în sensul că a condus autoturismul fără a poseda permis de conducere pe o distanță scurtă.
În concluzie, solicită în temeiul dispozițiilor art.38515pct.2 lit."d" Cod procedură penală, admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și pe fond, să se dispună aplicarea unei pedepse conform criteriilor prevăzute de art.72 Cod penal.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat și intimat solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA, ca nefondat și să se aibă în vedere circumstanțele reale ale faptei, distanța scurtă parcursă de inculpat, pericolul concret redus al acesteia și circumstanțele personale ale acestuia respectiv, a recunoscut și regretat fapta. Cu privire la starea de recidivă postexecutorie arată că mai erau doar trei luni până la împlinirea termenului de reabilitare.
În principal, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și pe fond achitarea inculpatului, iar în subsidiar solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și pe fond înlăturarea pedepsei accesorii prevăzută de art.64 lit."c" Cod penal.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpatul față de motivele de recurs formulate de Parchet, de asemenea față de gradul de pericol social ridicat al faptei apreciază că nu se impune achitarea inculpatului.
- CURTEA -
Cu privire la recursurile penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.41/P din data de 20 mai 2008 Judecătoriei Hârșovas -a dispus:
Prin sentința penală nr.41/P/20.05.2008 a Judecătoriei Hârșovas -a dispus:
- în baza art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată, cu aplicarea art.37 lit.b) Cod penal coroborat cu art.74 alin.(1) lit.c) Cod penal în referire la art.76 lit.d) Cod penal, condamnarea inculpatului:
- fiul lui și, născut la data de 23 mai 1971 în localitatea B, județul T, domiciliat în localitatea, județul T, cu antecedente penale, studii 10 clase, mecanic, necăsătorit, stagiul militar satisfăcut --, seria nr.-, la pedeapsa de 30 de zile închisoare;
- în baza dispozițiilor art.71 din Codul penal, interzicerea inculpatului a exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 alin.(1) lit.a) - c) Cod penal;
- în baza dispozițiilor art.191 Cod procedură penală, obligarea inculpatului să plătească suma de 140 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
- avansarea sumei de 100 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu - avocat în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. 27925/25.03.2008, din fondurile Ministerului Justiției către
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.530/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului, domiciliat în comuna, județul T pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu poseda permis de conducere, prevăzută de art.86 alin.(1) din OUG nr.195/2002 completată și modificată, cu aplicarea art.37 lit.(b) Cod penal.
Prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 6.07.2007, lucrătorii de poliție din cadrul Postului de Poliție au oprit pentru control autoturismul cu nr. -, care se deplasa pe DJ 225, pe raza satului, județul
S-a constatat ca vehiculul era condus de inculpatul care, în prezența martorului, a declarat că nu are asupra sa documentele de identitate și nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
Conform adresei nr. 35510 din 22.08.2007 emisă de Inspectoratul de Poliție al județului T - Serviciul Poliției Rutiere, inculpatul nu poseda permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule.
Conform declarației acestuia, dată în faza de urmărire penală și menținută în fața instanței de judecată, inculpatul a plecat de la domiciliul său din, județul T, la volanul autoturismului proprietate personală, pentru a duce la Siriu o cunoștință; atât la dus, cât și la întoarcere a circulat pe drum de pământ, fiind însă nevoit să circule pe DJ 225, pe o distanță scurtă, întrucât nu avea o altă variantă de deplasare.
Audiat de instanță, martorul a confirmat declarația inculpatului în sensul că drumul ce leagă localitățile și Siriu implică deplasarea, în mod obligatoriu, pe o distanță de aproximativ 200 de m, pe DJ 225.
Prima instanță a reținut situația de fapt din declarațiile inculpatului date în cursul urmăririi penale, declarațiile martorului, adresa nr.35510/22.08.2007 emisă de Inspectoratul de Poliție al județului T - Serviciul Poliției Rutiere din care rezultă că inculpatul nu poseda permis de conducere a autovehiculelor pe drumurile publice, declarațiile inculpatului din cursul cercetării judecătorești.
În drept, fapta inculpatului constând în aceea că la data de 6.07.2007 a condus pe DJ 225, pe o distanță de 200, autoturismul proprietate personală marca cu numărul de înmatriculare -, fără a avea permis de conducere, a fost apreciată de către prima instanță ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu poseda permis de conducere, prevăzută de art.86 alin.(1) din OUG nr. 195/2002, republicată.
Întrucât inculpatul a comis fapta după executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.242/20.10.1999 a Judecătoriei Babadag, însă înainte de împlinirea termenului de reabilitare, prima instanță a reținut că fapta a fost săvârșita de inculpat în stare de recidivă postexecutorie, astfel încât a aplicat prevederile art.37 lit.b) Cod penal.
La individualizarea pedepsei aplicate, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator pentru fapta săvârșită, gradul de pericol social concret al faptei relevat de modul de săvârșire al acesteia, circumstanțele personale ale inculpatului, reținând că acesta a avut o poziție procesuală sinceră, recunoscând săvârșirea faptei.
Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Hârșova, județul C împotriva hotărârii menționate a vizat greșita individualizare pedepsei aplicate inculpatului, în sensul că aceasta nu reflectă persistența infracțională a inculpatului și că, nemotivarea aplicării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a) -c) Cod penal încalcă prevederile deciziei nr.74 din data de 5.11.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recursul în interesul legii.
Prin decizia penală nr.103 din 20.02.2009 a Tribunalului Constanța în temeiul prevederilor art.379 pct.(2) lit.a) Cod procedură penală s-a admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Hârșova, s-a desființat în parte sentința penală nr.41/P din data de 20.05.2008 a Judecătoriei Hârșova și urmare rejudecării s-a majorat cuantumul pedepsei aplicate inculpatului de la 30 zile închisoare la 3 luni închisoare și a fost înlăturată dispoziția de aplicare a prevederilor art.64 lit.s) teza întâi Cod penal.
Celelalte dispoziții ale hotărârii apelate au fost menținute ca legale și temeinice, iar în temeiul art.189 Cod procedură penală s-a dispus plata onorariului pentru avocatul din oficiu, în sumă de 100 lei, din fondul Ministerului Justiției către Baroul Constanța, pentru avocat, iar în baza art.192 alin.(2) Cod procedură penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Instanța de apel a reținut următoarele:
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, atât prin prisma criticilor formulate precum si din oficiu, în conformitate cu art.371 alin.(2) Cod procedură penală, Tribunalul constată că prima instanță a efectuat cercetarea judecătorească în mod complet, a realizat o evaluare justă a întregului material probator administrat în cauză, reținând în mod corect situația de fapt, încadrarea juridică a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului precum și vinovăția acestuia,
În referire la operațiunea de individualizare a pedepsei, Tribunalul consideră criticile formulate în apelul procurorului ca fiind fondate, prima instanță, dând, într-adevăr dovadă de clemență excesivă, și, fără a evalua corespunzător periculozitatea concretă a faptei inculpatului precum și persoana acestuia, inculpatul nefiind la primul conflict cu legea penală, a coborât pedeapsa cu mult sub minimul special prevăzut de lege.
Deși conduita procesuală corectă a inculpatului a fost reținută în mod judicios de către prima instanță drept circumstanță atenuantă, cuantumul pedepsei închisorii aplicate - 30 zile, nu este suficient în vederea realizării scopului preventiv al acesteia, a constrângerii și reeducării inculpatului.
Astfel, Tribunalul va admite apelul declarat de către procuror, va desființa sentința atacată și, rejudecând, va majora pedeapsa aplicată inculpatului la 3 luni închisoare.
Modalitatea de executare a pedepsei nu necesită discuții, starea de recidivă a inculpatului impunând executarea pedepsei în condițiile art.57 Cod penal, regim de detenție.
Tribunalul constată însă că, odată cu pronunțarea hotărârii de condamnare, instanța de fond a aplicat pedeapsa accesorie, interzicând inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a), b), c) Cod penal.
În opinia Tribunalului, în ceea ce privește pedeapsa accesorie, hotărârea primei instanțe prezintă deficiențe atât sub aspectul legalității cât și al temeiniciei.
În primul rând, în mod nelegal prima instanță a aplicat prevederile art.71 Cod penal în lipsa oricărei motivări.
În al doilea rând, în mod netemeinic, a interzis inculpatului exercițiului dreptului prevăzut de art.64 alin.(1) lit.a) teza întâi Cod penal.
Deși art.71 Cod penal presupune interzicerea automată a drepturilor prevăzute de art.64 lit.a)- c) Cod penal, instanța constată că această prevedere legală contravine jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.
Aplicarea pedepselor accesorii trebuie realizată atât în baza articolelor 71 și 64 Cod penal, cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art.11 alin.(2) și art.20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/1994.
Astfel, raportat la cauzele Calmanovici României (hotărârea din 1 iulie 2008) și Hirst Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), instanța nu poate aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art.64 lit.a) teza I, ci va analiza în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.
În plus față de jurisprudența Curții în materie, trebuie să se aibă în vedere și decizia nr. LXXIV (74) din 5.11.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii promovat de procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că "dispozițiile art. 71 Cod penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art 64 lit.a) teza I - c) Cod penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art.71 alin.(3) Cod penal".
Astfel, natura faptei săvârșite determină Tribunalul a apreciat că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporțională și justificată.
În cadrul controlului asupra necesității interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.(1) lit.a) - c) Cod penal, apare însă evident că inculpatul este nedemn de a exercita anumite drepturi în raport de natura infracțiunii comise, fiind neîndoielnic că nu are valorile necesare pentru a reprezenta interesele generale ale cetățenilor în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Exercițiul unor asemenea prerogative presupune o moralitate nepătată, responsabilitatea față de propriile fapte și conformare la normele statului de drept, corelativ cu încrederea publicului în reprezentanții autorităților, caracteristici pe care inculpata nu le deține având în vedere infracțiunea comisă.
Având în vedere natura infracțiunii comise de către inculpat, Tribunalul apreciază necesară interzicerea inculpatului a exercițiului dreptului de conduce orice categorie de autovehicule.
În consecință, în temeiul art. 71 Cod penal și art.3 din Protocolul nr. 1 adițional CEDO, se impune interzicerea exercițiului de către inculpat a drepturilor prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a, lit.b), c) Cod penal cu titlu de pedeapsă accesorie.
Apreciind că și critica referitoare la menținerea dispoziției de aplicare a pedepsei accesorii este fondată, întrucât prima instanță a nesocotit prevederile deciziei în interesul legii nr.74/5.11.2007, Tribunalului Constanțaa admis apelul Parchetului.
Împotriva deciziei penale nr.103 din data de 20.02.2009 a Tribunalului Constanța și a sentinței penale nr.41/P din data de 20.05.2008 a Judecătoriei Hârșova au declarat recurs, în termen legal Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA și inculpatul.
Parchetul a criticat hotărârile menționate anterior referitor la greșita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului susținând, în esență, că față de statutul de recidivist al acestuia, de atitudinea nesinceră pe parcursul procesului penal și de împrejurarea că a beneficiat de clemența legii penale, însă a perseverat în comportamentul anti-social se impunea aplicarea unei pedepse mai aspre în privința cuantumului.
În concluzie, Parchetul a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârilor recurate și urmare rejudecării să se aplice inculpatului intimat, o pedeapsă în conformitate cu criteriile prevăzute de art.72 Cod penal.
Inculpatul recurent a criticat hotărârile recurate în legătură cu greșita condamnare a sa întrucât, în cauză, s-a dovedit împrejurarea că distanța pe care condus autoturismul pe DJ.225 (aproximativ 200m) este foarte mică, astfel că fapta este în mod vădit lipsită de pericolul social al unei infracțiuni.
Inculpatul recurent a mai criticat hotărârile de fond și apel și în legătură cu interzicerea dreptului prevăzut de art.64 lit.c) Cod penal, ca pedeapsă accesorie, motivat de împrejurarea că nu este șofer profesionist, iar în aceste condiții nu s-a folosit de această meserie la săvârșirea faptei așa cum prevede textul legal amintit.
În concluzie, inculpatul recurent a solicitat, în principal, admiterea recursului său, casarea în parte hotărârilor atacate și, urmare rejudecării, să se dispună achitarea sa pentru lipsă de pericol social al faptei.
În subsidiar, inculpatul recurent a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârilor atacate și urmare rejudecării să se înlăture pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului prevăzut de art.64 lit.c) Cod penal.
Examinând hotărârile recurate în lumina criticilor din recursurile Parchetului și inculpatului dar și din oficiu, în limitele prevăzute de art.3856Cod procedură penală, Curtea constată că sunt netemeinice și nelegale în privința aplicării pedepsei accesorii a interzicerii dreptului prevăzut de art.64 lit.c) Cod penal.
Probatoriul administrat în cauză, respectiv declarațiile inculpatului, coroborate cu declarațiile martorului și cu adresa nr.3550 din data de 22.08.2007 emisă de Inspectoratul de Poliție al Județului T - Serviciul poliției Rutiere face dovada vinovăției inculpatului care, la data de 6.07.2007, a condus pe DJ 225, aproximativ 200, autoturismul proprietate personală, fără a avea permis de conducere. Fapta inculpatului întrunește în drept elementele constitutive al infracțiunii prevăzută de art.86 alin.(1) din OUG nr.195/2002 republicată.
Infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este una de pericol, situație în care nu se poate susține cu temei, faptul că inculpatul nu a pus în primejdie circulația pe drumurile publice, în condițiile în care, potrivit declarației sale, dată în fața instanței de apel, s-a urcat la volanul autoturismului său pentru un test de conducere ce presupunea deplasarea către localitatea Siriu și înapoi. Distanța relativ mică pe care a condus autoturismul pe DJ 225 nu constituie decât o circumstanță reală de săvârșire a faptei care trebuie avută în vedere potrivit art.72 Cod penal, la individualizarea pedepsei.
Raportat la considerentele menționate Curtea constată că, în mod temeinic și legal s-a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.86 alin.(1) din OUG nr.195/2002 și pe cale de consecință critica privind lipsa de pericol social a faptei nu este întemeiată.
Raportat la modalitatea concretă de săvârșire a faptei, de circumstanța atenuantă reținută în favoarea inculpatului, de starea de recidivă a acestuia și de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea ce atrage răspunderea penală, Curtea constată că pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată inculpatului este corect individualizată, în consens cu toate criteriile prevăzute de art.72 Cod penal.
Pe cale de consecință, critica privind greșita individualizare a pedepsei în privința cuantumului este neîntemeiată.
Prin hotărârile recurate inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie constând în interzicerea dreptului prevăzut de art.64 lit.c) Cod penal, respectiv "de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii".
Instanța de apel a motivat aplicarea acestei interdicții pe natura infracțiunii comise și care impune ca inculpatul să nu poată conduce nicio categorie de autovehicule pe timpul executării pedepsei.
În condițiile în care la data săvârșirii infracțiunii inculpatul nu poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule este evident că la momentul respectiv el nu s-a folosit de profesia de șofer și nici nu a desfășurat o activitate specifică acestei profesii. În speță, inculpatul a vrut să-și testeze aptitudinile în conducerea unui autovehicul și nicidecum să desfășoare o activitate de șofer.
Pentru considerentele menționate, Curtea apreciază că, în speță, nu sunt întrunite cerințele art.64 lit.c) Cod penal și, drept urmare, în mod greșit instanțele de fond și apel au aplicat interdicția exercitării dreptului prevăzut de textul de lege precizat ca pedeapsă accesorie inculpatului.
Pe cale de consecință, Curtea va admite recursurile Parchetului și inculpatului, va casa în parte hotărârile de fond și apel și urmare rejudecării va înlătura aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului prevăzut de art.64 lit.c) Cod penal.
Cum celelalte critici s-au dovedit a fi neîntemeiate, iar în urma examinării din oficiu a hotărârilor recurate nu s-au identificat alte motive de reformare, restul dispozițiilor acestora vor fi menținute ca legale și temeinice în măsura în care nu contravin prezentei hotărâri.
Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu al inculpatului, în sumă de 200 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului C pentru avocat.
Urmare faptului că recursurile vor fi admise, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACEST MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.2 lit."d" Cod procedură penală;
Admite recursurile penale declarate de:
-PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA;
- inculpatul - domiciliat în comuna, județul C;
împotriva deciziei penale nr.103 din data de 20 februarie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.41/P din data de 20 mai 2008, pronunțată de Judecătoria Hârșova în dosarul penal nr.122/2008, casează hotărârile atacate și rejudecând dispune:
Înlătură aplicarea pedepsei accesorii prevăzută de art.64 lit."c" Cod penal.
Menține celelalte dispoziții care nu contravin prezentei.
Onorariu pentru avocat oficiu în cuantum de 200 lei se decontează din fondurile Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Jud. fond.:
Jud.apel:,
Red.dec.jud.: -/11.06.2009
Tehnored.gref./3 ex./12.06.2009
Președinte:Adriana IspasJudecători:Adriana Ispas, Maria Uzună, Viorica Lungu
