Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 282/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 282
Ședința publică de la 12 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 2: Maria Cenușă
JUDECĂTOR 3: Daniela Dumitrescu
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
La ordine fiind pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 219/A din data de 20 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire a prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare cât și cu privire la faptul că dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 05 mai 2009, în ședință publică, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru azi când,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 672 din 30.04.2008, Judecătoria Vaslui a condamnat pe inculpatul, fiul lui și -, născut la data de 25.10.1952 în V, domiciliat în municipiul V, strada -, bloc 436, scara D, apartament 14 și cu reședința în municipiul V, strada -, bloc 224, scara B, etaj 1, apartament 5, județul V, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:
- în baza art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 (Legea nr.49/2006), cu aplicarea art. 74 lit. c Cod penal, în condițiile art. 76 lit. d Cod penal, la o pedeapsă de 4 (patru) luni închisoare;
- în baza art. 86 alin. 2 din OUG nr.195/2002 republicată, cu aplicarea art. 74 lit. c Cod penal, în condițiile art. 76 lit. e teza I Cod penal la o pedeapsă de 3 (trei) luni închisoare.
În baza art. 33 lit. b, art. 34 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele stabilite și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) luni închisoare.
În baza art. 83 Cod penal s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 5 (cinci) luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2619/12.11.2004 a Judecătoriei Vaslui, definitivă la data de 01.09.2005, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 79 alin. 4 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 74 lit. a și c Cod penal și art. 76 lit. d Cod penal, pedeapsă care a fost cumulată cu pedeapsa rezultantă aplicată prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute în final o pedeapsă de 9 (nouă) luni închisoare.
Pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II, lit. b Cod penal.
În baza art. 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 120 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1707/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vasluis -a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 (Legea nr. 49/2006).
În actul de sesizare al instanței s-a arătat că la data de 06.05.2007, în jurul orei 10.05, inculpatul a condus prin municipiul V autoturismul marca cu nr. de înmatriculare VS.01. având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
S-a arătat că săvârșirea faptei a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracțiunii, buletinul de examinare clinică, proces-verbal de recoltare a probelor de sânge, bon alcooltest, declarații martori, declarații învinuit, proces verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.
La termenul din data de 06.03.2008, la solicitarea reprezentantului Ministerului Public, instanța a dispus extinderea procesului penal și cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 și a judecat cauza și cu privire la această infracțiune.
Pe parcursul cercetării judecătorești, a fost audiat inculpatul (fila 51), martorul din lucrări - și au fost administrate celelalte probe propuse de inculpat în apărare, fiind depuse acte și audiați martorii (fila 61) și -.
A fost atașat dosarul nr. 3012/2004 al Judecătoriei Vaslui.
La solicitarea instanței, s-au înaintat relații de către IPJ V - Serviciul Poliției Rutiere prin adresa nr. 65.874 din 17.12.2007.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Inculpatul locuiește în municipiul V și este posesor al permisului de conducere categoria B, seria - eliberat de IPJ V la data de 10.05.2000.
La data de 26.02.2004, inculpatul a fost implicat într-un accident de circulație, a fost testat cu aparatul alcooltest, rezultatul fiind de 0,88mg/l alcool pur în aerul expirat, dar a refuzat să însoțească organele de poliție la Spitalul Județean V în vederea recoltării de probe biologice, astfel încât i-a fost reținut permisul de conducere, eliberându-i-se dovadă înlocuitoare fără drept de a conduce autovehicule.
Ulterior, inculpatul a fost trimis în judecată pentru această faptă și, prin sentința penală nr. 2619/12.11.2004 pronunțată de Judecătoria Vaslui în dosarul nr. 3012/2004, a fost condamnat la o pedeapsă de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 79 alin. 4 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal și art. 76 lit. d Cod penal, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiționat în baza art. 81 Cod penal.
Sentința penală nr. 2619/12.11.2004 a Judecătoriei Vasluia rămas definitivă la data de 01.09.2005, prin respingerea recursului inculpatului, dar permisul de conducere al inculpatului nu a fost anulat conform art. 97 și art. 114 din OUG nr. 195/2002 deoarece, așa cum rezultă din adresa nr. 65874 din 17.12.2007 a IPJ V - Serviciul Poliției Rutiere, "nu s-a intrat în posesia hotărârii judecătorești rămasă definitivă și irevocabilă".
La data de 06.05.2007, inculpatul a plecat împreună cu soția sa, martora, în localitatea, județul V, cu autoturismul marca 1310 având numărul de înmatriculare -, condus de soția inculpatului. Aici, în intervalul 11.30 - 15.30, conform propriilor declarații, inculpatul a consumat circa 1 litru de vin și 100 ml Ť. În jurul orei 16.00, cei doi au plecat spre municipiul V cu același autoturism, iar pe drum au fost sunați de mama inculpatului, care le-a cerut să vină la ea pentru aoa juta, astfel încât au hotărât să meargă la domiciliul acesteia.
În timp ce se deplasau pe strada - cel M din municipiul V, la intersecția acestei străzi cu strada - -, autoturismul condus de soția inculpatului s-a oprit, astfel încât inculpatul s-a urcat el la volan și l-a condus în continuare pe strada - -, apoi pe strada - -.
La intersecția acestei străzi cu strada - -, inculpatul nu a respectat semnificația indicatorului "Oprire", pătrunzând în intersecție și efectuând virajul la stânga fără a acorda prioritate autoturismului marca Daewoo, cu număr de înmatriculare - care circula pe direcția Nord -.
În consecință, la ora 16.05, autoturismul condus de inculpat a fost oprit pe strada - din municipiul V de către lucrătorii de poliție din cadrul IPJ V, inculpatul arătând că nu are nici un document asupra sa deoarece i-au dispărut în urmă cu 4-5 zile.
După ce a fost stabilită identitatea inculpatului, deoarece emana halenă alcoolică, acesta a fost testat cu aparatul alcooltest la ora 16.11, în prezența martorului asistent -, rezultatul fiind de 0,52 mg/l alcool pur în aerul expirat.
În consecință, inculpatul a fost condus la Spitalul Județean de Urgență V unde, în prezența aceluiași martor asistent, i s-au recoltat două probe de sânge.
Din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 616-617 din 08.05.2007 rezultă că, la ora 16.35, alcoolemia inculpatului era de 1,40 %o iar la ora 17.35 inculpatul avea o alcoolemie de 1,30 %
Situația de fapt reținută a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracțiunii, declarații inculpat, declarații martori -, și -, bon alcooltest, buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr. 616-617 din 08.05.2007, proces-verbal de recoltare a probelor de sânge.
Inculpatul, fiind interogat în cursul cercetării judecătorești, a recunoscut săvârșirea faptei, susținând însă că este incidentă o cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei - cazul fortuit, el fiind nevoit să conducă autoturismul deoarece acesta s-a oprit în intersecție, soția sa a intrat în și nu l-a mai putut conduce, iar el trebuia să ajungă acasă la mama sa care era bolnavă.
Susținerile sale în acest sens nu au fost reținute însă, față de următoarele considerente.
Astfel, potrivit art. 47 Cod penal, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, al cărei rezultat este consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută. Împrejurarea pe care o invocă însă inculpatul - oprirea autoturismului într-o intersecție aglomerată - nu reprezintă însă o împrejurare străină de voința și conștiința acestuia, care să fi determinat producerea rezultatului periculos, ci doar o circumstanță care l-a determinat pe acesta să comită fapta, de care instanța poate ține seama la stabilirea și individualizarea sancțiunii aplicabile. Astfel, inculpatul nu a fost în imposibilitatea de a prevedea intervenția acestei împrejurări, iar rezultatul - crearea unei stări de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice - s-a produs nu datorită intervenției acestei împrejurări, ci faptei inculpatului.
În privința infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, inculpatul a arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni deoarece, după rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 2619/12.11.2004 a Judecătoriei Vaslui, permisul de conducere trebuia anulat, iar măsura comunicată inculpatului; faptul că organele abilitate nu au făcut acest lucru nu înseamnă că, în perioada respectivă, dreptul de conducere al inculpatului era suspendat deoarece cele două sancțiuni - anularea și suspendarea - nu se suprapun, iar după rămânerea definitivă a unei sentințe penale de condamnare sancțiunea prevăzută de lege este anularea permisului de conducere.
Nici aceste susțineri nu au putut fi reținute, în condițiile care, conform art. 97 alin. 3 din OUG nr. 195/2002 republicată, perioada în care titularul permisului de conducere nu are dreptul de a conduce un autovehicul sau tramvai se consideră suspendare, conform dispozițiilor art. 96 alin. 2 lit. b; legiuitorul a înțeles așadar să prevadă un caz de suspendare legală a dreptului de a conduce autovehicule sau tramvaie, care este incident în cauză, în condițiile în care inculpatului i-a fost reținut permisul la data de 26.02.2004, eliberându-i-se dovadă înlocuitoare fără drept de a conduce autovehicule.
Această suspendare, în cazul de față, ar fi trebuit să dureze până la data la care, prin dispoziția șefului inspectoratului județean de poliție, în baza hotărârii definitive de condamnare, s-ar fi dispus anularea permisului de conducere, și nu până la rămânerea definitivă a respectivei hotărâri. Nu se poate susține așadar că cele două sancțiuni s-ar suprapune, ele având temeiuri diferite și durate diferite, suspendarea încetându-și efectele doar în momentul în care intervine cealaltă sancțiune, respectiv anularea permisului de conducere.
Faptele comise de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 (Legea nr. 49/2006) și art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002.
Săvârșirea fiecărei fapte și vinovăția inculpatului fiind dovedite, instanța l-a condamnat pe acesta la câte o pedeapsă cu închisoarea, în limitele prevăzute de textul incriminator.
La individualizarea judiciară a fiecărei pedepse, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, și anume: dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările în care aceasta a fost comisă - datorită faptului că autoturismul s-a oprit în intersecție, distanța parcursă, valoarea alcoolemiei, urmările produse - perturbarea circulației în intersecție, persoana inculpatului, în vârstă de 52 ani, cu studii superioare, inspector în cadrul Inspectoratului de Concurență V, care a recunoscut și regretat fapta comisă, dar care are antecedente penale, fiind condamnat la pedeapsa închisorii tot pentru comiterea unor infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice.
De asemenea, s-a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c Cod penal: atitudinea inculpatului după săvârșirea infracțiunilor, rezultând din prezentarea în fața organelor de urmărire penală și a instanței și comportarea sinceră în cursul procesului.
Pe cale de consecință, s-a coborât sub minimul special prevăzut de norma incriminatoare pedepsele stabilite, în limitele permise de art. 76 lit. d și respectiv art. 76 lit. e teza I Cod penal.
Fiind incidente dispozițiile art. 33 lit. b, pedepsele stabilite s-au contopit, conform art. 34 lit. b Cod penal, în pedeapsa cea mai grea, de 4 luni închisoare, aplicată inculpatului.
Faptele pentru care inculpatul a fost judecat în prezenta cauză fiind comise în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 2619/2004 a Judecătoriei Vaslui instanța, în baza art. 83 Cod penal, a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 5 (cinci) luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2619/12.11.2004 a Judecătoriei Vaslui, definitivă la data de 01.09.2005, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 79 alin. 4 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 74 lit. a și c Cod penal și art. 76 lit. d Cod penal, pedeapsă pe care a cumulat-o cu pedeapsa rezultantă aplicată prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute în final o pedeapsă de 9 (nouă) luni închisoare.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate, nu s-a putut dispune suspendarea condiționată a executării acesteia întrucât, pe de o parte, dispozițiile art. 83 Cod penal prevăd că, în cazul în care cel condamnat săvârșește în cursul termenului de încercare o nouă infracțiune, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei. Sintagma folosită de legiuitor - executarea în întregime a pedepsei - înlătură posibilitatea aplicării dispozițiilor privind suspendarea condiționată a executării, fie pentru pedeapsa aplicată anterior, fie pentru pedeapsa rezultantă stabilită. Pe de altă parte, caracterul unitar al pedepsei impune ca aceasta să fie executată într-o modalitate unitară. Nu s-a dispus executarea efectivă a unei părți și suspendarea condiționată cu privire la cealaltă. Ca efect al revocării suspendării condiționate nu s-a aplicat decât cumulul aritmetic al pedepsei anterioare cu cea aplicată pentru infracțiunea săvârșită anterior, iar ca regim de executare, nu poate fi decât unul singur, acela al executării efective.
În consecință, pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II, lit. b Cod penal.
În baza art. 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 120 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, pentru următoarele motive:
1. - sentința este lovită de nulitate, întrucât instanța de fond nu a fost legal sesizată, lipsind verificarea legalității și temeinicie rechizitoriului potrivit dispozițiilor art. 264 al.3 pr.pen. cu referire la dec. în interesul legii nr.9/2008 a, ceea ce trebuie să conducă la restituirea cauzei la procuror.
2. - în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 86 al.2 din OUG nr.195/2002 întrucât la data săvârșirii faptei permisul de conducere al inculpatului nu fusese anulat. În acest sens, inculpatul susține că anularea permisului pentru condamnarea anterioară nu operează de drept ci este o măsură tehnico-administrativă și de aceea în lipsa acestei măsuri se impune achitarea inculpatului întrucât fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 86 al. 2 din OUG nr.195/2002.
3. - este incidentă o cauză care înlătură caracterul penal al faptelor, respectiv cazul fortuit, deoarece autoturismul s-a oprit în intersecție, soția inculpatului nu l-a mai putut conduce iar el trebuia să ajungă la mama sa, care era bolnavă.
4. - acțiunea inculpatului se înscrie în prevederile art. 45 al. 2 pen. (starea de necesitate), deoarece inculpatul a mutat mașina din intersecție pentru a evita producerea iminentă a unui accident ce ar fi pus în pericol viața, integritatea corporală a sa, a soției, și a celorlalți participanți la trafic și ar fi condus la avarierea unor autoturisme.
5. - în subsidiar s-a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 18 ind.1 pen. față de circumstanțele în care inculpatul a condus autoturismul, reflectate de declarațiile martorilor și, scopul urmărit (deplasarea mașinii din intersecție, unde bloca circulația și încurca ceilalți participanți la trafic și conducerea ei doar pe o distanță de 100-200 ), precum și persoana și conduita acestuia (comportament sincer, profil social și profesional corespunzător, situația familială deosebită).
6. - inculpatul a mai solicitat aplicarea dispozițiilor art. 81 pen privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.
7. - în ultimul rând, hotărârea a fost criticată pentru că nu s-a pus în discuția părților aplicabilitatea art. 83. pen. deoarece orice măsură sau dispoziție a instanței trebuie în prealabil adusă în discuție.
Examinând actele și lucrările dosarului atât prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu, potrivit art.371 al.2 pr.pen. Tribunalul a constatat că apelul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În mod corect și în deplină concordanță cu materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor deduse judecății.
Inculpatul a recunoscut în mod constant săvârșirea faptelor,în materialitatea lor, de la primele cercetări și până la dezbaterea prezentului apel iar declarațiile sale se coroborează cu cele ale martorilor, precum și cu probele științifice și cu înscrisuri administrate, cu unele precizări privind latura subiectivă pentru infracțiunea prev. de art. 86 din OUG nr.195/2002 și posibila incidență a unor cauze care înlătură caracterul penal al faptelor.
Instanța de fond a realizat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpatului - în cadrul criteriilor generale prevăzute de art. 52,72 pen. - cu luarea în considerare a împrejurărilor comiterii faptelor, și a elementelor ce caracterizează persoana inculpatului Inculpatul a mai suferit o condamnare, pentru o infracțiune la regimul circulației pe drumurile publice.
Perseverența infracțională manifestată de inculpatul apelant evidențiază un grad de pericol social care a fost corect evaluat de instanța de fond în procesul complex al individualizării pedepselor.
1. Sentința nu este lovită de nulitate, așa cum s-a susținut prin primul motiv de recurs. Chiar dacă nu există mențiunea expresă a verificării legalității și temeiniciei rechizitoriului de către primul procuror al Parchetului care a sesizat instanța, tribunalul a apreciat că în apel nu se poate dispune restituirea cauzei pentru acest motiv.
În primul rând, Decizia în interesul legii nr.9/18.02.2008 (Of. nr. 831/10.XII.2008) stabilește că lipsa mențiunii privind verificarea rechizitoriului de către primul procuror atrage neregularitatea actului de sesizare în condițiile art. 300 al.2 pr.pen. în sensul că ea poate fi înlăturată, după caz, fie de îndată, fie prin acordarea unui termen.
Pentru a se proceda astfel este necesar ca această neregularitate să fi fost invocată la prima înfățișare. În cauză, se constată că la primul termen de judecată, respectiv la 29 noiembrie 2007 (26 dos. fond) cu procedura completă și apărare asigurată pentru inculpat, nu s-a pus în discuție acest aspect.
La al doilea termen, din 17 ianuarie 2008 s-a discutat despre citirea actului de sesizare al instanței și practic s-ar considera că dacă instanța sau inculpatul aveau excepții de ridicat sau cereri de formulat în legătură cu actul de sesizare, acela a fost termenul la care trebuiau puse în discuție dar nici instanța din oficiu și nici inculpatul nu au pus în discuție vreo problemă legată de regularitatea actului de sesizare.
În aceste condiții, Tribunalul a apreciat că nu se poate dispune în apel restituirea cauzei la Parchet, cu atât mai mult cu cât decizia în interesul legii invocată nu menționează și posibilitatea restituirii cauzei ci doar acordarea unui termen pentru înlăturarea neregularității.
Mai mult, la dezbaterea apelului, reprezentatul Parchetului a fost chiar procurorul care îndeplinea funcția de Prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui la data sesizării instanței de fond cu prezenta cauză și acesta a confirmat în fața Tribunalului faptul că a verificat legalitatea și temeinicia rechizitoriului în cauză.
Sesizarea instanței a fost realizată la data de 25 septembrie 2007 iar decizia în interesul legii menționată, pronunțată la 18 februarie 2008, a fost dată tocmai pentru că exista practică neunitară în această materie, fiind instanțe la care se considera că semnarea adresei de înaintare a dosarului de către Primul procuror echivala cu verificarea legalității și temeiniciei rechizitoriului.
2. În cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 86 al. 2 din OUG nr.195/2002, apelantul a reiterat în al doilea motiv de nelegalitate apărarea făcută la fond în legătură cu această infracțiune.
Instanța de fond a analizat în mod detaliat dispozițiile legale aplicabile în materia suspendării și anulării dreptului de a conduce autovehicule și a reținut în mod corect că inculpatului i se eliberase la fapta anterioară, din 2004, o dovadă înlocuitoare a permisului fără drept de a conduce, moment din care sunt incidente dispozițiile art. 97 al.3, 96 al.2 din OUG nr.195/2002 în sensul că inculpatul avea suspendat dreptul de a conduce autovehicule, suspendare care ar fi trebuit să opereze până la anularea permisului.
3. Inculpatul a invocat și la fond cazul fortuit, ca o cauză care înlătură caracterul penal al faptei iar instanța de fond a apreciat și motivat în mod judicios că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a se reține incidența în cauză a art. 47.pen.
Astfel rezultatul socialmente periculos, constând în crearea unei stări de pericol pentru siguranța circulației, nu s-a produs din cauză că s-a oprit în intersecție autoturismul condus de inculpat ci pentru că aceasta a condus fără a avea acest drept și având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita minimă prevăzută de lege.
4. Nu există nici premisele pentru a se putea reține existența unei stări de necesitate deoarece oprirea unui autoturism într-o intersecție nu este de natură să reprezinte un pericol iminent și care nu putea fi înlăturat altfel, pentru viața, integritatea corporală sau sănătatea inculpatului, a altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes obștesc.
Este posibil, ca în practică să existe asemenea situații, în funcție de trafic, de locul unde se poate opri un autovehicul, de încărcătura acestuia, care să poată reprezenta un pericol iminent pentru cei din jur însă în cauza de față nu s-a conturat existența unor asemenea împrejurări speciale.
Mai mult, tribunalul a apreciat că inculpatul nu a săvârșit faptele în stare de necesitate (art.45 al.2 pen.)și pentru faptul că ar fi trebuit să realizeze consecințele potențial periculoase ale conducerii autoturismului în condițiile în care a consumat alcool, în cantități care au determinat o alcoolemie mult peste limita legală (1,40 respectiv 1,30 ).
5. Nu pot fi aplicate în cauză dispozițiile art. 18 indice 1. penal deoarece inculpatul, chiar dacă are un profil socio-profesional corespunzător, studii superioare și conduită corectă în societate, a dat dovadă de perseverență infracțională în condițiile în care avea o condamnare anterioară pentru infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice și a săvârșit în continuare, în termenul de încercare, fapte de aceeași natură.
Toate elementele favorabile care circumstanțiază fapta și caracterizează persoana inculpatului, au fost avute în vedere de instanța de fond la individualizarea pedepselor, care sunt foarte blânde, coborâte mult sub minimul special prevăzut de normale incriminatoare.
6. Față de existența unei condamnări anterioare, pentru care este imperativă aplicarea art. 83. penal, nu se poate dispune suspendarea condiționată a pedepsei.
Prin sentința penală nr.2619/2004 a Judecătoriei Vaslui (rămasă definitivă la 1.09.2005), inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 5 luni închisoare iar faptele deduse judecății în prezenta cauză au fost comise în termenul de încercare de 2 ani și 5 luni stabilit prin hotărârea anterioară de condamnare.
Prin urmare, este imperativă aplicarea art. 83. pen. pentru pedeapsa anterioară, care devine astfel executabilă în regim de detenție ca efect al revocării suspendării condiționate. Pentru pedeapsa rezultantă stabilită prin cumul între pedeapsa anterioară și cea aplicată în prezenta cauză nu se poate dispune suspendarea condiționată a executării, pentru că s-ar lipsi de eficiență dispozițiile art. 83. pen. Pe de altă parte, dacă s-ar dispune suspendarea doar pentru pedepsele aplicate pentru faptele deduse judecății s-ar ajunge la situația, de asemenea inadmisibilă, în care o pedeapsă ar avea două modalități diferite de executare (detenție pentru pedeapsa de 5 luni anterioară și suspendare condiționată pentru pedeapsa de 4 luni aplicată în cauză ).
7. Nici ultima critică adusă hotărârii apelate nu este fondată.
Aplicarea dispozițiilor art. 83.pen. este imperativă, ea intervine ope legis în cazul condamnării pentru a faptă comisă în termenul de încercare stabilit printr-o hotărâre anterioară de condamnare cu suspendarea executării condiționat sau sub supraveghere.
În aceste condiții, nu se impune punerea în discuție a posibilității de aplicare a acestui text, deoarece revocarea nu este o facultate a instanței. Inculpatul nu își poate formula apărări care să determine instanța să procedeze altfel în cazul condamnării pentru faptele deduse judecății, fiind previzibilă incidența art.83C.pen. în ipoteza condamnării.
Pentru aceste motive, în baza art. 379 pct.2 lit. b pr.pen. a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul.
În termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedură penală hotărârile au fost recurate de inculpatul, fiind criticate pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivându-și recursul, inculpatul a susținut, ca de altfel și în apel, că instanța de fond nu a fost legal sesizată în sensul că rechizitoriul întocmit și prin care s-a dispus trimiterea sa în judecată nu a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de către primul - procuror.
Verificarea legalității și temeiniciei rechizitoriului reprezintă o condiție obligatorie și prealabilă pentru sesizarea instanței de fond, iar încălcarea acestei obligații atrage nulitatea absolută a actului de sesizare.
S-a mai susținut că prima instanță era obligată să verifice din oficiu, la prima înfățișare regularitatea actului de sesizare și din acest motiv nu are nici o importanță faptul că nu s-a invocat neregularitatea rechizitoriului la primul termen de judecată, de către inculpat.
Al doilea motiv de recurs invocat este cel vizând lipsa unui elemente constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 2 din nr.OUG 195/2002, respectiv pentru infracțiunea de conduce pe drumurile publice un autovehicul de către o persoană căreia permisul de conducere i-a fost retras ori anulat sau căreia exercitarea dreptului de conducere i-a fost suspendată.
Apărătorul ales al inculpatului a mai susținut că suspendarea dreptului de a conduce autovehicule și anularea permisului de conducere auto sunt sancțiuni diferite, nu pot coexista și nici nu se suprapun întrucât au o natură juridică diferită.
Suspendarea dreptului de a conduce autoturismul își produce efectele până la finalizarea procesului penal iar anularea permisului de conducere reprezintă o măsură administrativă și este dispusă de șeful poliției rutiere.
Cum în prezenta cauză, fapta s-a consumat după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, dar înainte ca permisul de conducere al inculpatului să fie anulat, s-a solicitat achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Inculpatul a mai arătat că în cauză este incidentă o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv cazul fortuit, în sensul că autoturismul era condus de soția sa și întrucât s-a oprit într- intersecție, aceasta a intrat în iar el a fost nevoit să o înlocuiască la volan și să conducă spre locuința mamei sale, care era bolnavă și îi ceruse ajutorul.
4. A mai invocat inculpatul și starea de necesitate în care s-a aflat, prevăzută de art. 45 alin. 2 Cod penal, în sensul că a fost nevoit să urce la volan și să mute autoturismul din mijlocul intersecției pentru a evita producerea iminentă a unui accident ce ar fi pus în pericol viața lui, a soției și a celorlalți participanți la trafic.
În subsidiar, inculpatul a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 18 ind. 1 Cod penal avându-se în vedere circumstanțele concrete în care a comis fapta, urmările produse, distanța mică pe care a parcurs-o, poziția procesuală corectă, faptul că este căsătorit, are 2 copii majori aflați în continuarea studiilor și starea precară a sănătății.
Apărătorul ales a mai cerut a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, apreciind că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 81 alin. 1 și 2 Cod penal.
S-a mai precizat că instanțele au omis a pune în discuția părților revocarea suspendării pedepsei anterioare ce i-a fost aplicată inculpatului și astfel i- fost încălcat dreptul la apărare.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate constată că hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice.
Așa cumrezultădin amplul material probator administrat în cursul urmăririi penale și reconfirmat în faza cercetării judecătorești, în ziua de 6 mai 2007, în jurul orelor 16,05, inculpatul a fost depistat în timp ce conducea autoturismul proprietate personală marca, cu numărul de înmatriculare VS-O1-, având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,40 gr. %0 la orele 16,35 și de 1,30 gr. %0 la orele 17,35.
Inculpatul a condus acest autoturism de la intersecția străzilor - cel M cu strada - - și apoi pe strada - -, strada - - și strada - din La intersecția străzilor - - cu - -, inculpatul nu a respectat semnificația indicatorului "Oprire" pătrunzând în intersecție și efectuând viraj stânga, fără a acorda prioritate autoturismului marca Daewoo cu numărul de circulație VS - 03- care circula din direcția Nord -.
Fiind oprit de organele de poliție, inculpatul a declarat că nu are nici un document asupra sa, întrucât i-au dispărut în urmă cu 4 -5 zile.
Nu a precizat că permisul de conducere i-a fost suspendat ca urmare a săvârșirii unei alte infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice în anul 2004, când a fost condamnat la o pedeapsă de 5 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării.
De asemenea, inculpatul, cu acel prilej, nu declarat că soția sa ar fi condus o porțiune de drum și i s-a oprit autoturismul într-o intersecție iar el a continuat deplasarea pentru a nu încurca circulația. Nici starea gravă de sănătate mamei inculpatului nu a fost invocată în cursul urmăririi penale.
În această fază procesuală, inculpatul a declarat că a fost în comuna, județul V, împreună cu soția, că între orele 11,30 - 15,30 a consumat 1 litru de vin și 100 ml. Ť. și că la orele 16 a plecat spre
Motivele de recurs invocate de inculpat sunt nefondate.
Actul de sesizare a Judecătoriei Vaslui nu este lovit de nulitate absolută. La primul termen de judecată din 29 noiembrie 2007 Judecătoria Vasluia verificat regularitatea actului de sesizare, constatând că este legal investită. Nici reprezentantul parchetului și nici apărătorul inculpatului nu au invocat neregularitatea actului de sesizare, conform art. 300 alin. 1 Cod procedură penală.
Al doilea termen de judecată a fost la data de 17 ianuarie 2008, când instanța a dat citire actului de sesizare și nici cu acel prilej nu au fost invocate excepții de apărare sau de acuzare.
Cum decizia în interesul Legii nr. 9/18.02.2008 a nu era încă pronunțată la data investirii Judecătoriei Vaslui cu rechizitoriul privind pe inculpatul, Curtea constată că investirea acestei instanțe a avut loc în mod legal, iar în cauză nu operează sancțiunii nulității absolute. Această decizie a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 15.09.2008. Chiar dacă Decizia în Interesul Legii ar fi fost pronunțată și publicată, în cauză tot nu opera nulitatea absolută. a statuat că, potrivit dispozițiilor art. 264 alin. 3 Cod procedură penală, rechizitoriul trebuie să conțină mențiunea: "verificat sub aspectul legalității și temeiniciei". Lipsa acestei mențiuni atrage neregularitatea actului de sesizare, în condițiile art. 300 alin. 2 Cod procedură penală, iar aceasta poate fi înlăturată, după caz, fie de îndată, fie prin acordarea unui termen în acest scop.
actului de sesizare nu poate fi confundată cu nulitatea acestuia, cele două sancțiuni procedurale au reglementări diferite precum și efecte diferite.
De asemenea, în prezenta cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 2 din OU. nr. 195/2002.
obiectivă a acestei infracțiuni presupune modalități alternative de realizare, respectiv: conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia permisul de conducere auto i-a fost retras ori anulat sau căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendat.
La data de 26.02.2004, când inculpatul a fost implicat într-un accident rutier, a fost testat cu aparatul alcooltest, rezultatul fiind de 0,88 mg./ alcool pur în aerul expirat și a refuzat deplasarea la spital în vederea recoltării probelor biologice. Cu acel prilej permisul de conducere auto i-a fost reținut de organele de poliție rutieră, eliberându-i-se o dovadă înlocuitoare, fără drept de a conduce autovehicule.
Pentru faptul că s-a sustras de la recoltarea probelor biologice a fost condamnat prin sentința penală nr. 2619/12.11. 2004 a Judecătoriei Vaslui la o pedeapsă de 5 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării. Sentința aceasta a rămas definitivă la data de 1 septembrie 2005 prin respingerea recursului promovat de inculpat.
Potrivit art. 97 și 114 din OUG195/2002, permisul de conducere al inculpatului trebuia anulat la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
Chiar dacă Serviciul Poliției Rutiere a V nu a anulat permisul inculpatului, sub pretextul că nu s-a primit hotărârea definitivă de condamnare, această împrejurare nu-i conferea inculpatului dreptul de a conduce un autoturism pe drumurile publice, cât timp el nu mai poseda permisul de conducere auto, valabil. Că inculpatul cunoștea această împrejurare rezultă chiar din atitudinea pe care a avut-o atunci când a fost oprit de echipajul poliției rutiere și când a declarat că actele i-au dispărut din mașină în urmă cu 4 - 5 zile.
Mai mult, inculpatul susținuse un examen pentru obținerea permisului auto, cunoștea legislația rutieră, inclusiv sancțiunile ce se aplică, în ce împrejurări anume și faptele care constituie infracțiuni. Inculpatul are studii superioare, fiind absolvent al Facultății de Științe Economice.
Sancțiunea suspendării dreptului de a conduce autovehicule și cea a anulării permisului de conducere au o natură juridică diferită, nu se suprapun, se dispun în fazele diferite ale procesului penal, așa cum a susținut și apărătorul ales al inculpatului, dar nici una din ele nu îi conferă inculpatului dreptul de a mai conduce un autovehicul, atât timp cât sancțiunea este în ființă.
Pe cale de consecință, solicitarea inculpatului de a se dispune achitarea sa pentru infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. 2 din OUG195/2002 este nejustificată.
Inculpatul a mai susținut că în cauză ar fi incident cazul fortuit ca și "cauză care înlătură caracterul penal al faptei, prev. de art. 47 Cod penal, în sensul că a fost nevoit să o înlocuiască pe soția sa la volanul autoturismului care s-a oprit în intersecție și încurca traficul.
Deși nedovedită această susținere, dacă ar fi fost reală îndreptățea pe inculpat doar să repornească autovehiculul și nu să-l conducă pe 5 străzi din municipiul V, la orele 16,05, când circulația este intensă, iar el știa că a consumat 1 litru de vin și 100 ml. Ť. (potrivit propriilor declarații) și avea în antecedente o condamnare pentru fapte similare.
Cu aceeași motivare Curtea respinge și cererea inculpatului de a se reține în favoarea sa împrejurarea că se afla în stare de necesitate, potrivit dispozițiilor art. 45 alin. 2 Cod penal.
Potrivit acestei dispoziții legale este în stare de necesitate acela care săvârșește fapta pentru a salva de la un pericol iminent, și care nu putea fi înlăturat altfel, viața, integritatea corporală sau sănătatea sa, altuia sau un bun important, or, în prezenta cauză nu sunt îndeplinite aceste condiții.
Nici solicitarea inculpatului de a i se aplica o sancțiune cu caracter administrativ, potrivit dispozițiilor art. 18 ind. 1 Cod penal, nu este justificată.
Inculpatul a condus autoturismul pe timp de zi, pe cinci străzi din municipiul V, în timp ce avea în sânge o îmbibație alcoolică de 1,40 gr. % iar permisul de conducere auto îi era reținut în vederea anulării, ca urmare a săvârșirii unei alte infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice. Că inculpatul prezintă pericol pentru circulație mai rezultă din împrejurarea că, la data săvârșirii faptei, inculpatul nu a respectat semnificația indicatorului "Oprire" și a pătruns în intersecția străzilor - - cu - -, a virat stânga, fără a acorda prioritate autoturismului Daewoo, care circula din direcția Nord -.
Față de dispozițiile imperative ale art. 83 alin. 1 Cod penal, care prevăd că dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune pentru care s-a pronunțată o condamnare definitivă, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune. Curtea constată că primele instanțe au procedat corect atunci când au dispus, în baza art. 83 Cod penal, revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 5 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2619/12.11.2004 a Judecătoriei Vaslui și cumularea acesteia cu pedeapsa rezultantă aplicată prin sentința penală recurată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa unică de 9 luni închisoare în regim de detenție.
Fiind vorba de o pedeapsă unică, instanța nu putea să dispună executarea ei în modalități diferite; cum pentru pedeapsa în privința căreia s-a revocat beneficiul suspendării condiționate singura modalitate de executare era cea în regim de detenție, această modalitate s-a aplicat în mod just pentru întreaga pedeapsă.
Revocarea beneficiului suspendării condiționate pentru săvârșirea de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare reprezintă o sancțiune pentru acei inculpați care nu respectă "obligațiile impuse de lege și operează "ope legis" iar instanța de judecată nu este obligată să pună în discuția părților această măsură întrucât nu reprezintă o schimbare de încadrare juridică, în sensul art. 334 Cod procedură penală și nici o excepție de procedură cu privire la care este necesar ca părțile să-și spună punctul de vedere.
Așa fiind, toate motivele de recurs invocate de inculpat atât în apel, cât și în recurs sunt neîntemeiate, iar recursul promovat apare ca nefondat, urmând a fi respins în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Hotărârile recurate au fost verificate din oficiu și prin prisma dispozițiilor art. 385 ind. 9 alin. 3 Cod procedură penală, constatându-se că nu sunt motive de casare.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 219/A/ din 20.11.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui, hotărâre pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - -
-
Red.
Tehnored.
02 ex.
24.05.2009
Tribunalul Vaslui
Jud.
Jud. -
Președinte:Otilia SusanuJudecători:Otilia Susanu, Maria Cenușă, Daniela Dumitrescu
