Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 289/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 289/ Dosar nr-
Ședința publică din 9 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: G - - JUDECĂTOR 1: Gheorghe Radu
- - - JUDECĂTOR 2: Simona Franguloiu
- - - JUDECĂTOR 3: Nicoleta Hădărean
- - - grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 103/A din 5 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul penal nr-.
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurentul inculpat Gosta lipsă, avocat ales - delegație fila 16 dosar.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul ales - avocat depune la dosarul cauzei copia unei dovezi emisă de Centrul Militar al județului C, din care rezultă că inculpatul este suferind de debilitate mintală și că la acea dată avea un alt nume respectiv cel de, inculpatul prin căsătorie luând numele soției.
Întrebat fiind de instanță, apărătorul ales menționează că nu se află în posesia originalului dovezii ci doar a acestei copii.
Întrebați fiind, reprezentantul parchetului și apărătorul ales al recurentului inculpat declară că nu au cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța în conformitate cu dispozițiile art. 38513Cod procedură penală acordă cuvântul asupra recursului declarat.
Avocat ales pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale nr. 103/A din 5 noiembrie 2007 pronunțate de Tribunalul Covasna, invocând motivul de casare prevăzut de art. 3859pct. 8 Cod procedură penală, respectiv că nu a fost efectuată expertiza psihiatrică a inculpatului în condițiile prevăzute de art. 117 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, în cauză existând un puternic dubiu cu privire la discernământul acestuia.
Solicită a se observa înscrisul de la fila 141 din dosarul de fond, din care rezultă că inculpatul a fost examinat de comisia de expertiză medico-legală psihiatrică și a fost programat pentru o examinare psihologică complementară, care nu s-a efectuat, acesta fiind un motiv de casare.
Pentru acest aspect, solicită admiterea recursului, casarea deciziei pronunțate și în principal trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării expertizei psihiatrice obligatorii.
În subsidiar, solicită admiterea recursului și reducerea pedepsei aplicate sub minimul prevăzut de lege având în vedere atitudinea sinceră a inculpatului, de faptul că are 4 copii în intreținere și este singurul întreținător al familiei.
solicitând admiterea recursului declarat de inculpat.
Reprezentantul parchetului având cuvântul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, starea de fapt fiind corect reținută și încadrarea juridică a faptelor s-a efectuat ținându-se seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal. Consideră că nu se impune casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât înscrisul depus de care s-a făcut vorbire a fost emis la vremea respectivă ca fiind inapt pentru serviciul militar.
Asupra recursului penal de față:
Prin decizia penală nr. 103/5 noiembrie 2007 Tribunalului Covasnaa fost respins apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 206/2007 a Judecătoriei Sf. G care a fost menținută.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că:
Prin sentința penală nr. 206 din 28 august 2007 Judecătoriei Sf. G, pronunțată în dosarul nr-, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1(un) an închisoare, pentru savârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana fără a poseda permis de conducere, prev. de art.86 al. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b penal.
În baza art. 87 al. 5 din OUG nr. 195/2002, cu aplic. art. 13.penal și art. 37 lit. b penal, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 1(un) an și 2(două) luni închisoare, pentru savârșirea infracțiunii de sustragere de la recoltarea de probe biologice in vederea stabilirii alcoolemiei.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an(un) an și 2(două) luni închisoare.
În baza art. 71.penal, inculpatului i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza II, b penal de la data rămânerii definitive a hotărârii și păna la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 191 al. 1. proc. penală, inculpatul a fost obligat să plătească statului 595 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu urma a fi avansată Baroului C din fondurile Ministerului Justiției, iar suma de 85 lei reprezenta costul expertizei medico-legale psihiatrice, avansată din fondurile Serviciului de contabilitate din cadrul Tribunalului Covasna.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Sf.G cu nr. 216/P/2006 din 18.09.2006, inregistrat pe rolul instanței de judecată la data de 21.09.2006 sub nr-, s-a dispus punerea in mișcare a actiunii penale si trimiterea in judecată, în stare de libertate, a inculpatului, pentru savârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără a avea permis de conducere și sustragere de la recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzute de art. 78 al. 1 din OUG nr. 195/2002 și art. 79 al. 4 din OUG nr. 195/2002, cu aplic. art. 33 lit. a penal și art. 37 lit. b penal, constând în aceea că, în data de 31.01.2006, inculpatul a condus autoturismul marca, cu nr. de înmatriculre -, pe străzile din mun. Sf. G, fără a poseda permis de conducere și dupa ce a fost oprit pentru control și testat cu aparatul, care a indicat o concentrație de 0,77 mg/l alcool pur in aerul expirat, a refuzat recoltarea de probe biologice in vederea stabilirii alcoolemiei.
Totodată, prima instanță a mai reținut că inculpatul, atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății a recunoscut săvârțirea faptelor reținute în sarcina sa, motivând refuzul recoltării probelor biologice prin faptul că nu suportă să-i fie recoltat sânge, leșinând de fiecare dată și arătând că organele de poliție i-au explicat că refuzul recoltării de probe biologice constituie infracțiune.
De asemenea, instanța de fond a audiat martorii, și G și a dispus efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice privind pe inculpat.
Din probele dosarului prima instanță a reținut în fapt că, în seara zilei de 31.01.2006, împreuna cu martorii și, inculpatul s-a deplasat la un bar din mun. Sf. G, cu autoturismul cu nr. de înmatriculare -, condus de martorul, unde inculpatul a consumat băuturi alcoolice, respectiv 3-4 beri, potrivit declarației sale.
În jurul orelor 23,30, inculpatul și martorii au părăsit localul, inculpatul urcând la volanul autoturismului menționat, deși nu poseda permis de conducere și consumase băuturi alcoolice, iar martorul ocupând locul din dreapta față.
La volanul autoturismului, inculpatul a parcurs o distanța de aproximativ 50 metri, când a oprit în spatele unui alt autovehicul, cu intenția de a-l depăși, moment în care a fost verificat de organele de poliție, inculpatul recunoscând că nu posedă permis de conducere și întrucât emana miros de băuturi alcoolice, a fost testat cu aparatul, rezultatul fiind de 0,77 mg/l alcool pur in aerul expirat, motiv pentru care a fost condus la Spitalul Județean Sf. G, pentru recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Deși inculpatului i s-a adus la cunoștință faptul că refuzul recoltarii de probe biologice in vederea stabilirii alcoolemiei constituie infracțiune, acesta a refuzat categoric recoltarea probelor biologice, având o atitudine foarte agresivă.
De asemenea, prima instanță a reținut că, în declarațiile date in cursul urmaririi penale, inculpatul a invederat faptul că, după ce a părăsit localul din mun. Sf. G, unde consumase bauturi alcoolice împreună cu martorii și, a refuzat să-l lase pe martorul sa conducă autoturismul, urcând la volan și conducând pe o distanța de apoximativ 50 de metri, precizând totodată faptul că, în ceea ce privește recoltarea probelor de sange, ar avea alergie la ac și la spirtul medicinal, iar în fața instanței de judecata a declarat ca la întoarcere, după ieșirea din bar, autoturismul a fost inițial condus de același martor, însă la un moment dat, pe fondul unei defecțiuni și incercând să vadă dacă mașina funcționa, a urcat la volan, conducând pe o distanța scurtă, până în momentul opririi sale de către organele de poliție, menționând aceleași aspecte în ceea ce privește recoltarea probelor biologice.
Din declarațiile martorilor și instanța de fond a reținut că inculpatului i s-a adus la cunoștință faptul că refuzul recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei constituie infracțiune, însă acesta a refuzat categoric recoltarea.
Deoarece inculpatul a afirmat faptul că are probleme de ordin psihic, văzând și actele medicale aflate la dosar, prima instanță a incuviințat proba cu expertiza medico-legală psihiatrice, pentru a se stabili dacă inculpatul are discernamântul faptelor sale.
Prin raportului de expertiza medico-legală psihiatrică efectuată în cauză, s-a stabilit, în mod cert, faptul că inculpatul nu prezintă afecțiuni neuro-psihice care să-i afecteze discernamântul.
Văzând că de la data săvârșirii faptelor au intervenit modificări al textului legal care incriminează faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, în ședința publică din data de 27.08.2007, prima instanță, după ce a pus în discuția părților, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunile prev. de art. 78 al. 1 și art. 79 al. 4 din OUG nr. 195/2002, ambele cu aplicarea art. 37 lit. b penal și art. 33 lit. a penal, în infracțiunile prev. de art. 86 al. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b penal și art. 87 al. 5 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b penal și art. 13. penal, cu aplicarea art. 33 lit. a penal.
Reținând vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 86 al. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b penal și art. 87 al. 5 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b penal și art. 13. penal, în baza probelor administrate în cauză și a recunoașterii sale, prima instanță l-a condamnat pe acesta la pedepsele menționate, ținând seama atât de criteriile generale de individualizare a pedepselor, prev. de art. 72. penal, respectiv pericolul social concret al faptei, care rezultă din împrejurările și modalitățile de comitere a acestora, inculpatul refuzând in mod categoric recoltarea probelor biologice, cu toate că organele de poliție i-au adus la cunoștința faptul că aceasta constituie infracțiune, având și o atitudine agresivă și conducând autoturismul fără a poseda permis de conducere pe străzile din mun. Sf. G, în jurul orelor 23,30, pe o distanța scurtă, de aproximativ 50 de metri, în mașina cu acesta aflându-se alte trei persoane, cât și de persoana inculpatului, care a săvârșit faptele in stare de recidiva postexecutorie, fiind cercetat și în alte 8 dosare ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. G, potrivit actului de sesizare, însă a recunoscut comiterea faptelor, aplicând acestuia, în baza art. 33 lit. a și 34 al. 1 lit. b penal, pedeapsa cea mai grea de 1 an și 2 luni închisoare. dispunând executarea pedepsei în regim de detenție, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza II și b penal, potrivit art. 71. penal.
Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat apel inculpatul, motivat oral, solicitând reducerea pedepsei aplicate de prima instanță, pe care o consideră prea aspră.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivul de apel invocat în apelul declarat, în lumina actelor și lucrărilor din dosar, s-a constatat că apelul este neîntemeiat.
Astfel, cum rezultă din actele dosarului, prima instanță a stabilit corect starea de fapt, vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptelor și ținând seama, atât de criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72. penal, cât și de persoana inculpatului, care este recidivist postexecutoriu, în prezent fiind cercetat și pentru alte infracțiuni, din care rezultă perseverența acestuia în comiterea de fapte penale, în mod justificat i-a aplicat câte o pedeapsă la limita minimă, respectiv orientată spre limita minimă prevăzută de lege de 1 an închisoare și în baza art. 33 lit. a, 34 al. 1 lit. b penal a dispus să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 2 luni închisoare.
În consecință, s-a constatat că prima instanță în mod corect a apreciat atât gradul de pericol social al faptelor săvârșite de inculpat, cât și cuantumul și modalitatea de executare a pedepsei, motiv pentru care apărarea inculpatului a fost înlăturată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, care a solicitat, în principal, efectuarea unui raport de expertiză medico - legală în condițiile art. 117 alin. 1 și 2 Cod procedură penală având în vedere afecțiunile psihice de care acesta suferă și care sunt de natură a crea dubii cu privire la discernământul acestuia, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 8 Cod procedură penală. În acest sens, inculpatul a arătat că înscrisul de la fila 141 atestă că a fost examinat de comisia medico-legală psihiatrică și programat pentru o examinare psihologică complementară care nu s-a efectuat, ceea ce reprezintă motiv de casare, solicitând casarea cu trimitere spre rejudecare în vederea efectuării expertizei medico-legale psihiatrice obligatorii, iar în subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate, arătând că a avut o atitudine cooperantă are patru copii în întreținere și este singurul întreținător al familiei.
Verificând hotărârea atacată în raport cu motivele de recurs, potrivit art. 385/10 Cod procedură penală, se constată că acesta este nefondat.
Inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, respectiv de 0,77 mgr/l alcool pur în aerul expirat, a refuzat recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei și de asemenea pentru conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, la o pedeapsă rezultantă de 1 an și 2 luni închisoare.
Mai mult, urmare a consumului de alcool, acesta a fost condus la spital pentru recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, dar a refuzat recoltarea probelor, având în vedere că la testul cu aparatul etilotest s-a constatat o alcoolemie de 0,77 mg/l alcool pur în aerul expirat, ceea ce demonstrează pericolul social abstract al infracțiunii contra siguranței circulației pe drumurile publice, fără a fi de neglijat că nu poseda permis de conducere, iar la spital a avut o atitudine agresivă.
Inculpatul a arătat că a băut 3-4 beri împreună cu martorul și și a refuzat să-l lase pe martorul să conducă autoturismul, pentru ca ulterior, să rectifice această declarație, în sensul că martorul a condus și pe drum, datorită unei defecțiuni apărute a urcat la volan și a condus pe o distanță scurtă.
În legătură cu refuzul de recoltare a probelor biologice inculpatul a arătat că are alergie la ac și spirt, fără a justifica aceste afirmații cu vreun act medical, astfel că acestea nu au acoperire.
Cu privire la expertiza solicitată a fi efectuată în recurs, prin reținerea cauzei spre rejudecare, Curtea are a observa că Judecătoria Sf. a procedat la efectuarea unei expertize, care a stabilit că inculpatul nu prezintă semne sau simptome de boală psihică în evoluție și au fost avute în vedere și actele medicale depuse de acesta care atestă existența unor afecțiuni, respectiv debilitate mintală și pentru care a fost scutit de serviciul militar, astfel că nu se impune casarea cu reținere și efectuarea unei noi expertize.
De altfel, actul depus de inculpat în recurs și care atestă debilitatea mintală nu reprezintă o situație nouă, din adresa Ministerului Apărării Naționale, aflată la fila 36 dosar, se constată că acesta a fost diagnosticat cu intelect la limită potrivit vechiului barem medical și tulburări de comportament.
De altfel, în cursul urmăririi penale a fost efectuată o expertiză medico-legală psihiatrică, la data de 28.07.2006, cu internarea inculpatului în secția de psihologie infantilă a Spitalului Sf. G din data de 27.06.2006 la 06.07.2006, expertiza relevând un intelect normal, comportament asociat, teatral, personalitate primitivă, egocentrism și că nu prezintă afecțiuni psihice de natură a-i afecta discernământul, la efectuarea expertizei fiind avute în vedere și actele medicale care au determinat declararea sa ca inapt pentru efectuarea serviciului militar și comunicate de instituția de resort.
Cu toate acestea, în interesul aflării adevărului, prima instanță a administrat proba cu expertiza medico-legală psihiatrică, probă ce a fost dificil de administrat din culpa inculpatului care a fost programat pentru examinare în data de 03.05.2007 la care nu s-a prezentat, apoi pentru data de 04.05.2007 când lucrarea nu s-a efectuat pe motiv că inculpatul s-a prezentat în stare de ebrietate și a fost reprogramat pentru data de 07.05.2007, dată la care nu s-a prezentat la examinarea psihologică complementară în vederea efectuării raportului de expertiză, astfel că lucrarea s-a efectuat fără examinarea psihologică complementară.
Raportul de expertiză medico-legală a relevat că inculpatul nu prezintă afecțiuni neuro-psihice de natură a-i afecta discernământul faptelor comise.
Față de aceste împrejurări, în recurs, se constată că inculpatul își invocă propria culpă pentru efectuarea raportului fără examinarea psihologică complementară, deoarece fie nu s-a prezentat când a fost programat, fie s-a prezentat în stare de ebrietate, ceea ce demonstrează obișnuința acestuia de a consuma alcool, astfel că nu se impune casarea cu reținere și efectuarea unei noi expertize.
În ce privește reducerea pedepsei solicitată de inculpat, trebuie avut în vedere că antecedentele acestuia vizează comiterea de multiple infracțiuni, cea ce demonstrează perseverența infracțională a acestuia, faptele deduse judecății fiind săvârșite în stare de recidivă postexecutorie.
Împrejurarea că inculpatul a avut o atitudine sinceră, a fost avută în vedere și valorificată de instanță, prin aplicarea unor pedepse orientate spre limita minimului special prevăzut de lege, astfel că aceste pedepse sunt suficiente și de natură să conducă la reeducarea inculpatului și la realizarea scopului de prevenție generală pe care îl are sancțiunea penală și nu se impune reducerea acesteia.
Așa fiind, hotărârea atacată este în afara oricărei critici și pe cale de consecință, potrivit art. 385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge recursul declarat de inculpatul, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru aceste motive
În numele legii
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 103/5 noiembrie 2007 Tribunalului Covasna, pe care o menține.
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 aprilie 2008.
Președinte Judecător Judecător
G - - - - -
GREFIER
- -
Red.SF/21.04.2008
Tehnoredact.DS/22.04.2008/2 ex.
Jud.fond.
Jud.apel. /
Președinte:Gheorghe RaduJudecători:Gheorghe Radu, Simona Franguloiu, Nicoleta Hădărean
