Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 31/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
SECTIA PENALA
PREȘEDINTE: Juverdeanu Tatiana
JUDECĂTOR 2: Anton Dan
JUDECĂTOR 3: Scriminți Elena
GREFIER: - --
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Sedinta publica din data de 24.01.2008
DECIZIA PENALA NR. 31
La ordine fiind pronuntarea asupra recursului penal, avand ca obiect "OUG 195/2002", promovat de catre inculpatul impotriva deciziei penale nr. 479 din data de 18.10.2007, pronuntata de Tribunalul I, in dosarul nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, lipsesc partile.
Procedura este legal indeplinita.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc in sedinta publica din data de 17.01.2008, sustinerile partilor fiind consemnate in incheierea de sedinta din acea zi, ce face parte integranta din prezenta decizie, cand, din lipsa de timp pentru deliberari, instanta a amanat pronuntarea pentru azi, 24.01.2008.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 190/19 iunie 2007 a Judecătoriei Răducăneni, în baza art. 334 Cod procedură penală s-a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 79 alin. 4 din G nr. 195/2002 în aceeași infracțiune prevăzută de art. 87 alin. 3 din OUG nr. 195/2002, republicată.
Inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. 5 din nr.OUG 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 13 Cod penal, cu reținerea art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal, raportat la art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a - c Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 4 luni stabilit conform art. 82 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 01.07.2006, inculpatul, conducător auto angajat la, a efectuat o cursă cu autobuzul marca ISUZU cu număr de înmatriculare B-39- pe ruta I - C, com., jud. La încheierea cursei inculpatul a consumat, împreună cu martora, la un bar din loc. C, bere și, iar apoi s-a urcat la volanul autobuzului și s-a deplasat la un alt magazin pentru a-și cumpăra țigări. Și la acest magazin inculpatul și martora au consumat băuturi alcoolice, respectiv bere și, după care, inculpatul a condus autobuzul pe drumul comunal 55 până la locuința martorului -, unde martora a coborât din autobuz. La locuința martorului - inculpatul a băut bere, iar apoi s-a urcat la volanul autobuzului și a condus pe drumul comunal 55 până în dreptul locuinței numitei, unde, fiind curbă, a pierdut controlul autocarului care s-a răsturnat în șanțul lateral al drumului comunal, în apropierea unui pod. După aproximativ 30 de minute la locul accidentului au sosit lucrătorii de poliție care, constatând că inculpatul prezenta halenă alcoolică, l-au invitat să-i însoțească la o unitate medicală pentru a-i fi recoltate probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Inculpatul a refuzat, dar la insistențele martorului -, a urcat în autoturismul lucrătorilor de poliție care s-a îndreptat spre unitatea medicală. După parcurgerea unei distanțe scurte, de câțiva metri, inculpatul a invocat faptul că trebuie să i-a banii rămași în autobuz și i-a convins pe lucrătorii de poliție să se întoarcă la locul accidentului. După ce a coborât din autoturismul poliției, inculpatul a urcat în autobuz, a blocat ușile prin interior și a refuzat să coboare și să însoțească organele de poliție la unitatea medicală pentru recoltarea de probe de sânge, rămânând în autocar până a doua zi dimineață când autobuzul a fost ridicat din șanț.
Situația de fapt a fost reținută de instanță prin coroborarea materialului probatoriu administrat în cauză, respectiv a declarațiilor date în cursul urmăririi penale de către martorii - (filele 9-10) și (filele 7-8), declarații care se coroborează cu mențiunile procesului-verbal încheiat la data de 01.07.2006 (fila 5). De asemenea, constatând că se coroborează cu faptele și împrejurările rezultate din ansamblul probelor enunțate mai sus, instanța a reținut și declarațiile date de inculpat în cursul urmăririi penale (filele 5, 14-15), declarații prin care inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și care au servit la aflarea adevărului, potrivit art. 69 Cod procedură penală.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, în termen legal, și a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală. Inculpatul susține că instanța a apreciat în mod greșit probatoriul testimonial administrat pe parcursul cercetării judecătorești care confirmă împrejurarea că inculpatul a comis fapta aflându-se în stare de necesitate. A refuzat să însoțească lucrătorii de poliție la unitatea spitalicească pentru recoltarea probelor biologice întrucât devenise iminent pericolul ca autocarul să se răstoarne peste gardul unei gospodării și să producă o pagubă importantă.
Pe de altă parte, susținerea că fapta sa în contextul împrejurărilor reale reținute nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni prin atingerea minimă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală.
În subsidiar, solicită reducerea pedepsei față de circumstanțele personale relevante și de conduita sa procesuală.
Prin decizia penală nr. 479 din 18 octombrie 2007, a Tribunalului Iașia fost respins, ca nefondat, apelul inculpatului și a fost menținută sentința penală atacată.
Pentru a pronunța decizia, tribunalul a reținut:
Prima instanță, a reținut în mod corect situația de fapt și a administrat toate probele testimoniale și cu înscrisuri necesare soluționării cauzei, probe ce au confirmat, fără echivoc, existența faptei de refuz de recoltare a probelor biologice atât sub aspectul laturii obiective cât și cu privire la vinovăția făptuitorului.
Din analiza depozițiilor martorilor, și coroborate cu declarațiile inculpatului formulate în ambele faze ale procesului penal rezultă, cu certitudine, împrejurarea că inculpatul a condus autovehiculul în stare de ebrietate, a pierdut controlul acestuia și l-a răsturnat într-un șanț. La solicitarea lucrătorilor de poliție care au sesizat că inculpatul emana halenă alcoolică, de a-i însoți pentru recoltarea probelor biologice, inculpatul a refuzat invocând iminența pericolului ca autobuzul să se răstoarne peste un gard și să producă pagube materiale importante.
Față de mijloacele de probă administrate în ambele faze ale procesului penal, Tribunalul apreciază că în cauză nu se poate reține existența stării de necesitate care să conducă la înlăturarea caracterului penal al faptei comise de inculpat, nefiind întrunite condițiile cerute de lege atât cu privire la existența pericolului cât și a actului de salvare.
Pentru a reține că inculpatul a comis fapta fără vinovăție sub aspect volitiv deoarece voința sa nu s-a putut exprima și dirija în mod liber din cauza constrângerii (morale) exercitate de pericolul corect pentru valorile menționate de acesta este necesar ca pericolul grav să se producă accidental, ca un eveniment întâmplător și nu ca urmare a unei activități deliberate a inculpatului. Ori, împrejurarea că inculpatul a condus un autovehicul în stare de ebrietate, recunoscută de acesta, pe care ulterior l-a avariat ca urmare a pierderii controlului volanului, deci a unei activități vădit ilicite și ulterior a refuzat să însoțească lucrătorii de poliție pentru recoltare de probe biologice sub pretextul iminent răsturnării a vehiculului nu conduce la concluzia comiterii faptei în stare de necesitate, existând posibilitatea și altor mijloace licite de asigurare a vehiculului.
De altfel, din declarațiile martorilor rezultă împrejurarea că autobuzul era stabilizat la momentul sosirii echipajului de poliție, inculpatul fiind de acord să urce în mașina acestora și după parcurgerea unei distanțe de câteva sute de metri să solicite revenirea la locul accidentului sub un alt pretext, acela al recuperării banilor obținuți din vânzarea de bilete.
După derularea acestor evenimente, inculpatul s-a încuiat în autovehicul și a refuzat să mai coboare pentru a se deplasa la unitatea medicală în vederea recoltării probelor biologice, întreaga sa conduită fiind manifestată în mod evident în scopul sustragerii de la recoltarea de probe și, nicidecum, a înlăturării stării de pericol.
În raport de condițiile concrete în care se reține comiterea faptei, Tribunalul apreciază că în contextul dat existau în mod obiectiv și alte posibilități legale de evitare a producerii pagubei pe care inculpatul le putea prevedea, neputând invoca alterarea voinței sale ca urmare a constrângerii exercitate de pericolul ce urma să se realizeze.
În considerarea acelorași circumstanțe reale și a conduitei manifestate de inculpat, Tribunalul apreciază că fapta comisă prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, neputându-se reține lipsa sa vădită de importanță și o atingere minimă adusă valorilor sociale care vizează siguranța circulației pe drumurile publice și comportamentul participanților la trafic, cu atât mai mult al unui conducător auto profesionist.
Cu privire la critica formulată de inculpat privind modul de apreciere a probelor de către prima instanță, Tribunalul constată că nu există nici un impediment legal ca instanța de judecată să rețină, motivat, dintre succesiunea declarațiilor contradictorii acele declarații ca fiind expresia adevărului pe cele care sunt confirmate de alte fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză.
Ori, depozițiile martorilor și formulate pe parcursul cercetării judecătorești nu pot fi reținute ca reflectând adevărul, acestea fiind în totală contradicție atât cu susținerile inculpatului cât și cu celelalte elemente de probă, fiind în mod evident modificate cu scopul de a- exonera pe inculpat de răspunderea penală.
Neexistând o ordine de preferință între declarațiile date de martori în mod succesiv, instanța de fond a apreciat în mod absolut justificat ca fiind corespunzătoare adevărului acele susțineri formulate pe parcursul urmăririi penale care se coroborează cu înscrisurile existente la dosar și cu recunoașterile inculpatului.
Trecând la individualizarea pedepsei, instanța de fond a aplicat inculpatului o sancțiune penală bine dozată, adoptată atât gradului de pericol social concret al faptei cât și circumstanțelor personale ale făptuitorului și de natură a contribui la reeducarea sa.
În considerarea acestor circumstanțe atenuante, pedeapsa cu închisoarea a fost orientată sub minimul special prevăzut de lege, ceea ce face ca redozarea pedepsei aplicate să nu se mai impună la acest moment.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului inculpatul solicită achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. e Cod procedură penală și în subsidiar solicită reducerea pedepsei aplicate.
În recurs reprezentantul parchetului a susținut necesitatea achitării inculpatului întrucât organul competent să constate săvârșirea unei infracțiuni rutiere este doar poliția rutieră. Or în speță, agentul șef de post a încheiat procesul-verbal de constatare și l-a invitat pe inculpat să i se recolteze probe biologice în condițiile reținute.
Recursul este nefondat.
Instanța de fond a administrat toate probele necesare aflării adevărului, care au fost complet și just apreciate, iar faptele și împrejurările reținute corespund probelor și reprezintă adevărul.
Niciuna dintre situațiile de fapt petrecute și dovedite în cauză nu se încadrează în niciuna dintre cauzele care înlătură caracterul penal al faptei.
Inculpatul susținut că a refuzat să însoțească lucrătorii de poliție la spital pentru recoltarea probelor biologice în condițiile în care devenise iminent pericolul ca autocarul să se răstoarne peste gardul unei gospodării.
Inculpatul nu se afla în stare de necesitate întrucât nu a existat nici un pericol iminent real, pentru modul cum a condus autocarul acesta s-a răsturnat în șanț, iar acțiunea ulterioară a inculpatului, care s-a întors, s-a blocat în autobuzul respectiv și a stat blocat până a doua zi dimineață, nu a fost prin sine însăși de natură a înlătura pericolul invocat și nu a contribuit la realizarea acestui scop, având doar valența refuzului de a se prezenta la spital pentru recoltarea probelor biologice.
Pedeapsa aplicată inculpatului este în limite legale, este justă în acord cu gradul de pericol social al infracțiunii comise, modalității de săvârșire, rezultat produs și persoana inculpatului, fiind de natură să asigure prevenția generală și specială.
În ce privește competența organelor de poliție de a constata infracțiuni la regimul de circulație rutieră se reține că potrivit art. 2 din nr.OUG 195/2002, îndrumarea, supravegherea și controlul respectiv normelor de circulație pe drumurile publice se fac de către poliția rutieră din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, care are obligația să ia măsurile legale în cazul în care constată încălcări ale acestora.
Inculpatul este trimis în judecată și condamnat pentru infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. 5 din nr.OUG 185/2002 republicată, conform căruia constituie infracțiune refuzul, împotrivirea ori sustragerea conducătorului unui autovehicul ---- de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei.
În speță, organul constatator al infracțiunii pentru care a încheiat procesul - verbal (fila 5 dosar urmărire) este agentul șef de poliție din cadrul poliției rurale.
Prin adresa nr. - din 21 ianuarie 2008 în termenul de pronunțare Inspectoratul de Poliție al Judecătoriei Iașia comunicat instanței că în conformitate cu prevederile art. 38 alin. 1 lit. n din dispoziția R nr. 200/ 3 aprilie 2006, polițiștii de la birourile și posturile de poliție comunale "acordă sprijin structurilor poliției rutiere pentru controlul circulației rutiere pe drumurile naționale și europene și execută independent asemenea activități, conform graficului întocmit în acest sens" iar polițiștii, agentul șef și agentul care au întocmit procesul verbal de constatare aveau atribuțiuni de constatare contravențiilor și infracțiunilor la regimul circulației pe drumurile publice. Dincolo de regulamente și acte interne ale poliției, Legea nr. 364/2004, care reglementează organizarea și funcționarea poliției judiciare statuează că poliția judiciară este constituită din ofițeri și agenți de poliție specializați în efectuarea activităților de constatarea infracțiunilor, de strângere a datelor și în vederea începerii urmăririi penale și de cercetare penală, având atribuții în sensul enunțat, or agentul șef și agentul de poliție, care au constatat accidentul și l-au invitat pe inculpat să meargă la recoltare de probe biologice, au atribuții de poliție judiciară. Susținerea privind necompetența organului de poliție se vădește a nu fi fondată.
Pentru toate considerentele expuse, conform art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge, ca nefondat, recursul de față și va menține decizia penală atacată, ca fiind legală și temeinică.
Văzând și dispozițiile art. 192 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 479 din 18.10.2007, a Tribunalului Iași, decizie pe care o menține.
Obligă inculpatul recurent să plătească statului 140 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariul de avocat oficiu, care va fi avansat din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.01.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
03.03.2008
Tribunalul Iași
Jud.
jud.
Președinte:Juverdeanu TatianaJudecători:Juverdeanu Tatiana, Anton Dan, Scriminți Elena
