Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 312/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 312
Ședința publică din data de 30 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 3: Elena Zăinescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul fiul lui G și, născut la 06 iunie 1986, domiciliat în, sat nr. 3, județul D împotriva deciziei penale nr. 25/03.03.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița prin care s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa împotriva sentinței penale nr. 116/08.05.2008 pronunțată de Judecătoria Pucioasa.
S-a desființat în parte sentința atacată în sensul reținerii la încadrarea juridică a faptei și a aplicării dispozițiilor art. 37 lit. a Cod penal, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Prin aceeași decizie a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva aceleași sentințe atacate.
Prin sentința penală nr. 116/08.05.2008 pronunțată de Judecătoria Pucioasa, în baza disp. art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 63 alin. 2 teza II Cod penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui G si, născut la 06.06.1986 in P, domiciliat in comuna, sat, județul D la 750 lei amendă penală.
În baza disp. art. 83 Cod penal s-a revocat suspendarea condiționata a executării pedepselor de 1 an respectiv 1 an si 6 luni închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 37/20.03.2007 respectiv sentința penală nr. 142/6.09.2007 pronunțate de Judecatoria Pucioasa.
Conform art. 34 lit. b Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an si 6 luni închisoare alături de pedeapsa amenzii aplicata în cauză. Cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza II si b Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat personal și asistat de avocat ales din Baroul Dâmbovița conform împuternicirii avocațiale nr. 32/30.04.2009.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că la dosar s-au depus motive de recurs formulate de recurentul inculpat.
Apărătorul ales al inculpatului și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul precizează că nu au cereri prealabile de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act de declarații, în sensul că nu sunt cereri de formulat nici excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat solicită conform disp. art. 38515pct. 1 lit. b rap. la art. 11 pct. 2 lit. b Cod proc. penală comb. cu art. 10 lit. d Cod proc. penală, admiterea recursului casarea hotărârilor pronunțate de instanța de apel și de fond și achitarea inculpatului întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.
Inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
Drumul public reprezintă orice cale terestră de acces destinată special circulației pietonale sau rutiere. Din adresa nr. 4015/05.09.2008 emisă de Primăria comunei la solicitarea instanței de apel rezultă că porțiunea pe care inculpatul a circulat cu autoturismul nu reprezintă drum public în sensul OUG nr. 195/2002. Inspectoratul de Poliție al județului Dar ăspuns solicitării instanței de apel dea comunica dacă drumul de căruță din satul este drum public, în sensul că acest drum nu reprezintă drum public conform art. 6 pct. 14 din OUG nr. 195/2002 republicată.
Din procesul verbal întocmit de lucrătorii Postului de Poliție al comunei la data de 03.01.2008 nu rezultă faptul că inculpatul ar fi condus pe drumul public, menționându-se doar că agenții de poliție s-au deplasat pe raza satului, nicidecum că inculpatul ar fi pătruns pe drumul public. S-a încercat să se dea credibilitate unui înscris întocmit defectuos.
Procesul verbal întocmit de agenții constatatori nu are valoare probatorie nereușind să individualizeze locul unde a fost surprins recurentul inculpat.
Setul de fotografii depuse la dosar în apel confirmă locația mașinii condusă de inculpat, anume pe calea de acces care nu reprezintă drum public. Acesta a condus aproximativ 1 km pe albia râului apoi pe o uliță ce ducea spre strada principală.
Martorul în declarația dată confirmă faptul că inculpatul se afla pe drumul de căruță - albia pârâului, inculpatul plecând de la locuința unde dusese mașina la reparat.
Recurentul inculpat a fost sincer în declarațiile date, arătând că are permisul de conducere suspendat, iar în cauză nu s-a produs nici un prejudiciu.
Se depune la dosar copie de pe sentința penală nr. 181/04.07.2008 pronunțată de Judecătoria Pucioasa, plan cadastru oraș P și adresa nr. 5403/24.03.2008 a Primăriei P, înscrisuri emise într-o speță similară.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și pe fond achitarea inculpatului întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că la data de 28.12.2007 inculpatul a fost surprins de organele de poliție conducând autoturismul 1300 în comuna, sat, având permisul suspendat.
Din declarația dată de inculpat rezultă că acesta a condus autoturismul pe un drum de țară pătrunzând 100 de metri pe drumul public. În apel acesta a retractat declarația dată inițial, declarând că nu a condus pe drumul public. Declarațiile date sunt contradictorii.
Adresa emisă de IPJ D nu a făcut decât să răspundă la aceea ce instanța de apel a solicitat, anume dacă drumul de căruță din satul este drum public, nefăcându-se referire la segmentul de drum public pe care a condus inculpatul.
Concluzii de respingere a recursului ca nefondat, cu menținerea hotărârii pronunțată de instanța de apel ca fiind legală și temeinică.
Avocat având cuvântul în replică precizează că drumul pe care a circulat inculpatul este un drum de căruță dinspre albia râului, loc unde a fost oprit de organele de poliție.
Recurentul inculpat a declarat inițial că a condus 100 metri pe drumul public deoarece așa i s-a cerut și pentru că nu a făcut diferența între noțiunea de drum public și cea de drum de țară. Să se aibă în vedere de instanță disp. art. 63 alin. 2 Cod proc. penală conform căruia probele nu au o valoare mai dinainte stabilită.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt arată că a circulat cu mașina pe albia râului, deoarece avea permisul suspendat. Declarația dată inițial i-a fost dictată de organele de poliție, el necunoscând faptul că acea porțiune de 100 metri constituie drum public.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 116 din 08 mai 2008, Judecătoria Pucioasaa condamnat pe inculpatul fiul lui G și, născut la 06 iunie 1986, domiciliat în, sat nr. 3, județul D la pedeapsa de 750 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 63 alin. 2 teza II Cod penal
În baza disp. art. 83 Cod penal s-a revocat suspendarea condiționata a executării pedepselor de 1 an și respectiv 1 an și 6 luni închisoare aplicate inculpatului prin sentințele penale nr. 37/20.03.2007 și nr. 142/6.09.2007 pronunțate de Judecatoria Pucioasa, care au fost contopite, conform art. 34 lit. b Cod penal, urmând ca pedeapsa cea mai grea, de 1 an si 6 luni închisoare să se execute alături de pedeapsa amenzii aplicata în cauză, făcându-se aplicarea art. 71, 64 lit. a teza II si b Cod penal.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut pe baza probatoriilor administrate, respectiv procesul verbal de constatare, declarațiile martorului, adresa nr. -/16.01.2008 a IPJ D - Serviciul Poliție Rutieră și declarația inculpatului, că la data de 28 decembrie 2007, acesta a condus pe drumurile publice de pe raza comunei, autoturismul marca 1300 cu număr de înmatriculare -, având dreptul de conducere suspendat, fapta ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002.
La individualizarea pedepsei prima instanță a apreciat, în raport de atitudinea sinceră a inculpatului, că scopul pedepsei se poate realiza prin aplicarea unei sancțiuni cu amenda într-un cuantum corespunzător.
Totodată, ținând seama că inculpatul a comis infracțiunea dedusă judecății în termenul de încercare stabilit prin hotărârile de condamnare nr.37/2007 și nr.142/2007 ale aceleași instanțe, după revocarea suspendării condiționate a executării pedepselor și contopirea acestora, a dispus ca pedeapsa cea mai grea să fie executată alături de pedeapsa stabilită în cauză.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa și inculpatul.
Parchetul a susținut nelegalitatea hotărârii, în sensul că pedeapsa aplicată este prea blândă în raport de persoana inculpatului, care a mai fost condamnat, solicitând aplicarea unei pedepse cu închisoare și executare în detenție iar inculpatul a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că a fost condamnat pe nedrept, deoarece nu a condus autoturismul pe un drum public ci, pe albia râului și că în procesul verbal încheiat lucrătorii de poliție nu au indicat elementele esențiale pentru definirea infracțiunii, respectiv stradă, număr, denumire și categoria drumului pe care s-a aflat, solicitând achitarea sa.
Tribunalul Dâmbovița, prin decizia nr. 25 din 03 martie 2009, admis apelul parchetului, a desființat sentința în parte și a reținut prevederile art.37 lit. a Cod penal la încadrarea juridică a faptei - art.86 alin.2 din nr.OUG195/2002, cu motivarea că inculpatul a săvârșit infracțiunea dedusă judecății în termenul de încercare stabilit de hotărârile de condamnare anterioare, menținând restul dispozițiilor sentinței atacate.
Prin aceeași decizie, apelul inculpatului a fost respins ca nefondat, reținându-se că vinovăția inculpatului a fost dovedită cu probatoriile administrate în cauză iar revenirea acestuia și a martorului la declarațiile anterioare, respectiv că autoturismul se afla la cca 5 metri de drumul asfaltat, nu constituie dovezi pertinente pentru exonerarea de răspundere penală, câtă vreme aceste declarații sunt contradictorii și nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
Nemulțumit de hotărârile pronunțate, inculpatul a declarat recurs, în termen legal, reiterând critica din apel, în sensul că nu este vinovat de fapta reținută în sarcina sa, deoarece nu a condus autoturismul pe un drum public ci, pe albia râului - drum de căruță, care nu intră în categoria drumului public definit de art. 6 pct. 14 din OUG nr. 195/2002 republicată, cum rezultă din adresa Inspectoratului de Poliție al județului
Recurentul a mai susținut că procesul verbal de constatare al faptei întocmit de lucrătorii de poliție nu este o dovadă a comiterii infracțiunii, deoarece nu cuprinde elementele esențiale referitoare la stradă, număr și categoria drumului unde a fost oprit, martorul confirmă că autoturismul nu se afla pe drumul asfaltat iar setul de fotografii depuse la instanța de apel dovedesc că mașina se afla pe drumul de căruță.
Se solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și pe fond achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. d Cod proc. penală, întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.
Recursul este nefondat.
Din examinarea probatoriilor, respectiv procesul verbal de constatare a faptei, procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, declarațiile inculpatului, ale martorilor, și, adresa nr.- din 16 septembrie 2008 D-Serviciul Poliția Rutieră, înscrisurile depuse la instanța de apel, Curtea constată că instanțele de fond și apel au făcut o justă evaluare și interpretare a întregului material probator administrat în cauză, din care rezultă, în mod cert, că la data de 28 decembrie 2007, în jurul orelor 16,00, inculpatul a condus autoturismul 1300 în matriculat sub nr.-, pe raza comunei, satul, având suspendat dreptul de a conduce (permisul de conducere).
Atât în cursul urmăririi penale cât și la instanța de fond, recurentul în declarațiile de la filele 9-10 și fila 8 fond a recunoscut săvârșirea infracțiunii, precizând "am condus autoturismul aproximativ un km pe albia pârâului, iar când am intrat în satul am condus aproximativ 100 pe drumul public, fiind oprit de organele de polițierecunosc și regret fapta".
Și în prezența apărătorului ales, la prezentarea materialului de urmărire penală, inculpatul a adoptat aceeași poziție de recunoaștere a faptei, precizând că nu are alte probe de solicitat, deoarece declarațiile date corespund adevărului.
La instanța de apel, inculpatul a revenit asupra declarațiilor anterioare, susținând că a fost surprins de lucrătorii de poliție în punctul "Pe teren" iar primele case se aflau la o distanță de circa 300-400m (fila 38 dosar apel).
În vederea clarificării situației de fapt, prima instanță de control judiciar a procedat la reaudierea martorului și totodată s-a luat declarație și lucrătorilor de poliție și (filele 47-48), ultimii arătând în mod clar că inculpatul a fost surprins circulând pe drumul public și locul unde a fost oprit se afla la circa 50 de Căminul Cultural, vis-a-vis de gospodăria martorului.
Martorul a revenit asupra declarațiilor date, menționând că autoturismul inculpatului se afla cu fața către drumul asfaltat, la o distanță de 5 de acesta, în timp ce inculpatul a susținut în declarația dată în apel că la momentul la care a fost oprit autoturismul se afla pe un drum de căruță și că primele case se aflau la o distanță de circa 300-400 de drumul public.
Față de contradicțiile existente între cele două declarații și având în vedere că probele administrate în cursul procesului penal nu au o valoare doveditoare prestabilită în raport de faza în care au fost administrate, în mod justificat instanța de apel a înlăturat declarația martorului dată în apel, constatând că aceasta nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză și cu declarația de recunoaștere a inculpatului, care în mod constant a arătat că a circulat pe drumul public aproximativ 100 m (filele 9 și 10 ).
Susținerea recurentului că procesul verbal de constatare încheiat de lucrătorii de poliție la data de 28 decembrie 2007 nu poate constitui o probă doveditoare în săvârșirea faptei pe motiv că nu au menționat strada, numărul și categoria drumului pe care a circulat autoturismul oprit pentru control este lipsită de temei, deoarece din conținutul acestuia rezultă că s-au respectat dispozițiile art.91 cod proc. penală, menționându-se că autoturismul condus de inculpat a fost oprit în satul, deci pe un drum public și nu pe drumul de căruță.
În ceea ce privește fotografiile depuse la instanța de apel (fila 30), Curtea constată că acestea au fost efectuate de inculpat, însă nu la momentul constatării infracțiunii de către organele de poliție pentru a putea constitui o probă a susținerilor sale, iar lucrătorii de poliție au relatat că drumul fotografiat nu reprezintă locul unde inculpatul a fost oprit pentru verificarea documentelor, susținere care nu a fost combătută de acesta cu nici o altă probă.
Cum din întregul material probator administrat în cauză rezultă că inculpatul a fost surprins în timp ce rula cu autoturismul pe drumul asfaltat din satul, așa cum și inculpatul a recunoscut că a circulat circa 100, adresa Inspectoratului de Poliție al Județului D (fila 54 dosar apel), prin care se precizează că drumul de căruță nu este un drum public, nu poate conduce la exonerarea de răspundere penală a inculpatului, întrucât segmentul de drum pe care a circulat intră în categoria drumului public conform art.6 pct.14 din nr.OUG195/2002 republicată.
Așadar, Curtea constată că vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii supusă judecății a fost dovedită cu certitudine, iar apărarea sa că a fost în eroare când a declarat la urmărirea penală și în fața instanței de fond că a circulat pe drum public deși nu intrase pe drumul asfaltat a fost corect înlăturată, fiind inacceptabil ca u șofer profesionist cum este inculpatul să confunde drumul de căruță cu un drum public.
La individualizarea pedepsei, Curtea constată că s-au respectat criteriile prev. de art.72 și art.52 cod penal și în raport de gradul de pericol social al faptei, de limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator și de conduita inculpatului care în primă fază a procesului penal a recunoscut fapta, pedeapsa aplicată - amendă penală - este legală, întrucât legiuitorul a prevăzut pentru această infracțiune pedepse alternative ( închisoare sau amendă).
Faptul că inculpatul execută pe lângă această pedeapsă și pedepsele revocate este consecința faptului că în termenul de încercare a comis cu intenție o altă faptă penală și potrivit art.83 cod penal pedepsele cu suspendare revocate se execută alături de pedeapsa aplicată în cauză, în regim privativ de libertate.
Concluzionând, Curtea constată că hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice și pe cale de consecință, nefiind incident cazul de casare prev. de art.3859pct.18 cod proc. penală, recursul inculpatului este nefondat și va fi respins, ca atare, în temeiul art.38515pct.1 lit.b cod proc. penală, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui G și, născut la 6 iunie 1986, domiciliat în, sat, nr. 3, județul D, împotriva deciziei penale nr.25/3.03.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și a sentinței penale nr.116/08.05.2008 pronunțată de Judecătoria Pucioasa.
Obligă recurentul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 aprilie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red. ZE/Tehnored. +
2 ex./11 mai 2009
Dosar apel nr- Trib.
Judec. apel Gheorghe D./
Dosar fond nr- Judec.
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu, Ioana Nonea, Elena Zăinescu
