Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 311/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 311
Ședința publică din data de 30 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 3: Elena Zăinescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău împotriva deciziei penale nr. 7din 15.01.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, privind pe intimatul inculpat, fiul lui și, născut la data de 28.10.1987, domiciliat în B,-, județul B prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pogoanele împotriva sentinței penale nr. 102 din 15.09.2008 pronunțată de Judecătoria Pogoanele.
Prin sentința penală nr. 102/15.09.2008 pronunțată de Judecătoria Pogoaneleî n baza art. 334 din Codul penal a fost schimbată încadrarea juridică dată prin actul de sesizare faptei inculpatului din art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a), g), i) din Codul penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) din Codul penal în art. 264 din Codul penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) din Codul penal și în temeiul disp.art. 11 pct. 2 litera b) din Codul d e procedură penală raportat la art. 10 alin. 1 litera1) din același cod și art. 264 alin. 3 din Codul penal a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului, nascut la data de 28.10.1978 in municipiul B, fiul lui si, cetatean R, studii 8 clase, zidar necalificat, necasatorit, 1 copil minor in intretinere, recidivist, CNP -, domiciliat in municipiul B,-, judetul B, pentru savârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului prevăzută de art. 264 din Codul penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) din Codul penal, întrucât există o cauza de nepedepsire prevăzută de lege.
S-a luat act că partea vatamata B nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 348 din Codul d e procedura penala s-a dispus restituirea către partea vatămată Bac antității de 805 kg porumb cu privire la care s-a incheiat procesul -verbal de predare - primire din 12.11.2007.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit intimatul inculpat reprezentat de apărătorul desemnat din oficiu din Baroul Prahova, conform delegației nr. 964/30.03.2009 și intimata parte civilă SC SRL
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul desemnat din oficiu având cuvântul pentru intimatul inculpat nu are cereri prealabile și solicită să se constate cauza în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că nu are cereri de formulat și solicită să se constate cauza în stare de judecată.
Curtea luând act de susținerile apărătorului desemnat din oficiu și reprezentantului Ministerului Public, în sensul că nu sunt cereri de formulat, nici excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău vizează greșita schimbare a încadrării juridice a faptei de către instanța de fond din art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a), g), i), cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal în art. 264 din Codul penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal și încetarea procesului penal față de inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului.
În susținere, se arată că în cauză nu s-a făcut o analiză completă a probatoriului administrat, din care rezultă că inculpatul este cel care a condus autoturismul cu care s-a transportat porumbul sustras iar prezența autovehiculului la locul comiterii faptei reiese din declarația martorului.
Între inculpații, și a existat o înțelegere prealabilă, instanța de fond i-a condamnat pe cei doi la pedepse de câte 2 ani închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor iar față de inculpatul s-a dispus încetarea procesului penal.
Lucrătorii de poliție, sesizați fiind de paznicul societății-martorul, au oprit autovehiculul condus de inculpatul, acesta făcând declarații confuze cu privire la proveniența porumbului aflat în mașină.
Precizează că în cazul în care instanța va reține în sarcina inculpatului infracțiunea de favorizare a infractorului, urmează a se constata că greșit s-au aplicat dispozițiile art. 264 alin. 3 Cod penal " favorizarea săvârșită de un soț sau o rudă apropiată nu se pedepsește" întrucât inculpatul este rudă numai cu unul dintre inculpați.
Astfel, se solicită înlăturarea dispoziției de nepedepsire prev. de art. 264 alin. 3 Cod penal privind cauza de nepedepsire, susținându-se că acestea sunt aplicabile numai în cazul în care favorizatorul este rudă cu toți autorii infracțiunii nu numai cu unul dintre aceștia. Se invocă în acest sens Decizia nr. 1922/1992 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală.
Pentru motivele arătate mai sus, se solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate de instanța de apel și de fond, schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului în art. 26 Cod penal rap. la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a,g,i, cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal și condamnarea acestuia.
Apărătorul desemnat din oficiu având cuvântul pentru intimatul inculpat solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, menținerea deciziei pronunțată de Tribunalul Buzău și a sentinței pronunțată de Judecătoria Pogoanele.
Precizează că inculpatul nu se face vinovat de comiterea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de furt calificat, motivat de faptul că înțelegerea privind transportul porumbului furat a intervenit după comiterea infracțiunii de furt calificat de către ceilalți doi inculpați.
Solicită să se rețină în favoarea inculpatului încadrarea juridică privind săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului dată faptei de către Judecătoria Pogoanele, întrucât este aplicabilă cauza de nepedepsire prev. de art. 264 alin. 3 Cod penal.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.102 din 15 septembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Pogoanele, în temeiul disp. art.334 cod proc. penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei inculpatului prin actul de acuzare din art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a),g), i) cod penal cu aplic. art.37 lit.a) cod penal în art.264 cod penal, cu aplic. art.37 lit.a) cod penal și în baza disp. art.11 pct.2 lit.b) rap. la art.10 alin.1 lit.1) cod proc. penală și art.264 alin.3 cod penal a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului, întrucât există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege.
Prin aceeași hotărâre, în temeiul disp. art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a,g,i cod penal, cu aplic. art.74 alin.2 și art.76 cod penal au fost condamnați inculpații și la pedeapse de câte 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în condițiile prev. de art.861cod penal, stabilindu-se ca pe durata termenului de încercare, inculpații să respecte măsurile de supraveghere stipulate în art.863din codul penal.
În soluționarea laturii civile, s-a luat act că partea vătămată SRL B nu s-a constituit parte civilă iar conform art.348 cod proc. penală s-a dispus restituirea către această parte vătămată a cantității de 805 kg porumb, conform procesului verbal din 12 noiembrie 2007.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut pe baza probelor administrate în cauză, următoarele:
În noaptea de 4 noiembrie 2007, inculpații și au sustras cantitatea de 805 kg porumb boabe dintr-un șopron aflat la punctul de lucru din comuna, județul B, aparținând SRL
Cei doi inculpați au încărcat porumbul în 21 de saci, pe care i-au cărat, pe rând, până la gardul din plăci de beton amplasat între terenul deținut de SRL și cel aflat în proprietatea numitului. Aici au trecut sacii peste gard, pe terenul învecinat și peste gardul din plăci de beton ce mărginește punctul de lucru al părții vătămate iar apoi i-au transportat la un drum apropiat, DJ 203. La ultimul transport de la șopron, cei doi inculpați au fost depistați de martorul, în ce acesta efectua serviciul de pază la punctul de lucru din comuna al SRL.
Martorul i-a zărit pe cei doi inculpați ducând câte un sac îndreptându-se spre gardul proprietății numitului. A strigat la ei să se oprească, i-a urmărit, fără a se apropia însă, cât să-i identifice. Cei doi inculpați au fugit și au sărit gardul, care avea înălțimea de cel puțin 1,30. Martorul a intrat în șopron și și-a dat seama că s-au sustras cereale, constatând că s-a format o groapă în grămada de porumb. Martorul a dat telefon unei cunoștințe, G, pe care l-a rugat să anunțe poliția, după care el a rămas în curtea SRL în apropierea gardului.
După aproximativ o oră pe DJ 203, în sensul de mers spre satul, a trecut prin dreptul punctului de lucru aparținând societății autoutilitara cu nr.de înmatriculare -, condusă de inculpatul.
Acesta a oprit mașina aproape de drum, pe un tren cultivat cu lucernă, aproape de locul pe unde săriseră gardul cei doi inculpați. de aproximativ 10 minute inculpații au încărcat sacii cu porumb în mașină, după care au plecat spre satul, de unde s-au întors după câteva minute, trecând pe DJ 203, prin dreptul martorului.
Acesta a văzut că mașina avea culoarea albă și a încercat să vadă numărul de înmatriculare, însă nu a reușit. După circa 10 minute de la întoarcerea mașinii, la locul unde se afla martorul a ajuns o mașină condusă de un agent de poliție, ca urmare a sesizării telefonice făcută de Martorul a spus polițistului că mașina trecuse de puțin pe DJ 203 în sensul de mers spre comuna Smeeni și cei doi au plecat în urmărirea autoutilitarei, pe care au ajuns-o din urmă și au oprit-o la intrarea în satul. În autoutilitară se aflau cei trei inculpați, mașina fiind condusă de inculpatul și în partea din spate avea numărul de înmatriculare - scris pe un carton, în mașină fiind găsiți 21 saci cu porumb și 8 saci cu.
După examinarea tuturor declarațiilor date de inculpații, și, a declarațiilor martorului și raportul de constatare tehnico-științifică care a concluzionat că urmele de pneuri de la locul faptei datorate imprimării fragmentare a desenelor anvelopelor prezintă elemente generale de asemănare privind forma și modelul celor ale autoutilitarei cu nr. de înmatriculare -, prima instanță a concluzionat că inculpații și se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a,g,i cod penal, întrucât au fost descoperiți având în autoutilitara condusă de cantitatea de 805 kg porumb, cu privire la care nu au putut justifica proveniența, dovedindu-se că aceasta a fost sustrasă de la punctul de lucru din satul al SRL B, la data de 4 noiembrie 2007.
În ceea ce privește infracțiunea de furt calificat reținută în actul de acuzare în sarcina inculpatului, prima instanță a apreciat, față de declarațiile coinculpaților și conform cărora aceștia au fost tot timpul împreună în noaptea sustragerii și că a fost singurul care a condus autoutilitara în noaptea de 4 noiembrie 2007, că în cauză nu se poate reține cu certitudine că toți cei trei inculpați sunt coautori la săvârșirea furtului, cu atât mai mult cu cât agentul de pază a observat ieșind din șopronul în care se aflau cerealele numai două persoane, respectiv inculpații și.
Drept urmare, s-a apreciat că în sarcina acestui inculpat nu poate fi reținută infracțiunea prev. de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a,g,i cod penal și nici complicitate la săvârșirea acestei infracțiuni, neexistând probe că înainte sau în timpul săvârșirii furtului a existat o înțelegere cu cei doi autori pentru transportul bunurilor sustrase.
Ca atare, s-a concluzionat că fapta comisă de inculpatul, care doar a transportat bunurile sustrase după comiterea infracțiunii de către ceilalți doi inculpați întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de favorizare a infractorului prev. de art.264 alin.1 cod penal, motiv pentru care, în temeiul disp. art.334 cod proc. penală, a schimbat încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu în această din urmă infracțiune.
De asemenea, la încadrarea juridică a infracțiunii prev. de art.264 cod penal, prima instanță a reținut starea de recidivă postcondamnatorie prev. de art.37 alin.1 lit.a cod penal, atrasă de pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.2711/15.12.2005 a Judecătoriei Buzău, definitivă prin neapelare, a cărei executare a fost suspendată condiționat, întrucât fapta dedusă judecății a fost comisă la 4.11.2007, deci înăuntrul termenului de încercare de 3 ani, prev. de art.82 cod penal.
Având însă în vedere că inculpatul este fratele inculpatului iar prin fapta sa, acesta i-a favorizat pe ambii inculpați, în raport de art.264 alin.3 cod penal, potrivit cu care favorizarea săvârșită de soț sau de o rudă apropiată nu se pedepsește, prima instanță a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului, reținând incidența disp. art.10 alin.1 lit.1cod proc. penală comb. cu art.264 alin.3 cod penal.
Împotriva sentinței a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Pogoanele, criticând hotărârea pronunțată de nelegalitate și netemeinicie, susținând, în principal, că între cei trei inculpați a existat o înțelegere prealabilă înainte și în timpul săvârșirii infracțiunii și prin urmare în mod greșit s-a apreciat că inculpatul nu este complice la săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În subsidiar, sentința a fost criticată susținându-se că în mod greșit s-a reținut cauza de nepedepsire prev. de art.264 alin.3 cod penal, întrucât textul incriminator conduce la încetarea procesului penal numai în situația în care inculpatul în cauză favorizează pe soțul său ori o rudă apropiată, nu și alte persoane care nu sunt rudă dar care participă la comiterea acelei infracțiuni.
. argumentele instanței de fond, Tribunalul Buzău, prin decizia penală nr.7 din 15 ianuarie 2009 respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pogoanele.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs în termen Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, care a criticat soluțiile pronunțate de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului conform art.38510alin.1 și 2 cod proc. penală, s-a susținut că în mod greșit instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei inculpatului prin actul de sesizare din art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a,g,i cod penal, cu aplic, art.37 alin.1 lit.a cod penal în art.264 cod penal, cu aplic. art.37 alin.1 lit.a cod penal, fără o analiză completă a probatoriului administrat, atât în faza de urmărire penală dar și în faza judecății, care cuprinde împrejurări indirecte, conexe, dar având legătură evidentă cu cele în care s-a comis concret actul de sustragere.
S-a susținut că în raport de derularea evenimentelor din seara zilei de 3 noiembrie 2007 și pe parcursul nopții spre 4 noiembrie 2007, având în vedere declarațiile fie oscilante, fie total nesincere date de inculpați în instanță, atât cu privire la prezența lor în incinta SRL B cât și în autovehiculul condus de inculpatul în urmărirea căruia au plecat lucrătorii de poliție și au găsit porumbul sustras de la societatea mai sus amintită, instanța nu putea să excludă participarea inculpatului, cel puțin în calitate de complice, argumentat în susținerea existenței înțelegerii prealabile dintre cei trei inculpați faptul că s-au sustras 21 de saci de porumb, respectiv 805 kg, sustragere ce nu putea avea loc fără asigurarea, în prealabil, a unui mijloc de transport, că între momentul transportării sacilor de porumb în afara societății și cel al sosirii autovehiculului condus de inculpatul a trecut un scurt, prezența autovehiculului la locul și ora indicate în primul rând de paznicul societății, descoperirea bunurilor sustrase în autovehiculul condus de inculpat, acesta neputând prezenta apărări pertinente în legătură cu proveniența bunurilor, ca și faptul că actul sustragerii s-a realizat cu câteva ore înainte de deschiderea târgului de produse agricole din comuna Smeeni, inculpații urmărind plasarea rapidă a porumbului și astfel, ștergerea urmelor infracțiunii.
Concluzionează recurentul că argumentele expuse nu pot fi apreciate ca simple deducții, ci ele trebuie privite și primite ca împrejurări în legătură directă sau indirectă cu săvârșirea infracțiunii de furt pentru care instanța i-a condamnat pe inculpații și și care nu exclud participarea inculpatului, cel puțin în calitate de complice la conceperea și finalizarea actului sustragerii.
În subsidiar, recurentul a criticat soluția primei instanțe, susținând că chiar dacă instanța de fond a ajuns la concluzia că fapta comisă de inculpatul întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.264 cod penal, cu aplic. art.37 lit.a cod penal, în mod greșit a reținut cauza de nepedepsire prev. de art.264 alin.3 cod penal și prin urmare, în mod nelegal, s-a dispus încetarea procesului penal față de acest inculpat.
Se susține că atât instanța de fond cât și tribunalul au reținut că inculpatul nu a participat, în calitate de coautor ori complice la infracțiunea de furt ci doar că a ajutat pe fratele său și o altă persoană, care nu este rudă cu el, să transporte porumbul pe care cei doi inculpați îl sustrăseseră de la o societate din comuna, județul B, situație în care nu sunt incidente dispozițiile cuprinse în art.264 alin.3 cod penal, deoarece inculpatul, favorizatorul, nu era rudă decât cu unul dintre aceștia, iar nu cu toți autorii infracțiunii pe care i-a favorizat, așa cum s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia penală nr.1922, în revista "Dreptul" nr.5-6, 1993, p. 140.
Având în vedere motivele de recurs invocate de parchet, ce conduc la înrăutățirea situației inculpatului, instanța, luând în considerare disp.art.38514pct.11cod proc. penală, a dispus citarea acestuia, cu mențiunea prezenței obligatorii în instanță în vederea audierii, conform dovezii de îndeplinire a procedurii aflată la fila 16 dosar, acesta neprezentându-se personal, fiind reprezentat de apărător desemnat din oficiu față de incidența disp. art.171 alin.3 cod proc. penală.
Curtea, examinând hotărârea recurată, în raport de criticile invocate, circumscrise cazul de casare prev. de artr.3859pct.18 cod proc. penală, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, în limitele prev. de art.3859alin.2 și 3 cod proc. penală, constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin Rechizitoriul nr.909/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților, fiul lui și, născut la 28 octombrie 1978 în B, recidivist, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208- 209 alin.1 lit.a, g, i cod penal, cu aplic. art.37 lit.a cod penal, fiul lui și, născut la 1 martie 1987, fără antecedente penale și, fiul lui și, născut la 28 august 1987, fără antecedente penale, ambii pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208- 209 alin.1 lit.a, g, i cod penal.
S-a reținut în sarcina inculpaților că la data de 3 /4 noiembrie 2007, împreună, prin escaladarea gardului împrejmuitor, au sustras cantitatea de 805 kg porumb boabe din incinta SRL B, punct de lucru.
Evaluând probele și mijloacele de probă administrate în timpul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, respectiv sesizarea părții vătămate SRL B, procesul verbal de sesizare din 04 noiembrie 2007, procesul verbal de cercetare la fața locului, însoțit de planșele foto și schița locului faptei, planșe fotografice reprezentând pe inculpați și mijlocul auto folosit la sustragere, raportul de constatare tehnico-științifică nr.50833 din 10 decembrie 2007 întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul B, declarațiile martorului, coroborate cu recunoașterea parțială a inculpatului, ambele instanțe au reținut în mod corect și complet situația de fapt, din care rezultă că la data de 3 noiembrie 2007, inculpații și, au sustras cantitatea de 805 kg porumb din patrimoniul SRL B, punctul de lucru, însă, în ceea ce privește participația penală a inculpatului, în mod greșit au reținut vinovăția acestuia sub aspectul comiterii infracțiunii de favorizare a infractorului prev. de art.264 cod penal, contrar probelor administrate în cauză și la care s-a făcut referire anterior.
Astfel, rezultă fără putință de tăgadă, din coroborarea declarației martorului - agent de pază la SRL B, ce a descris întreaga activitate infracțională desfășurată de inculpații și, acesta fiind martor direct al acțiunii lor și persoana care i-a solicitat numitului G să sesizeze organele de poliție, că aceștia, împreună, pe de noapte și prin efracție, au pătruns în șopronul în care se aflau depozitate cereale, respectiv porumb, de unde au sustras o cantitate importantă, stabilită ulterior prin cântărire la 805 kg, pe care au încărcat-o în saci și au transportat-o, sac cu sac, la gardul din apropierea 203, unde a fost încărcată în autoutilitara condusă de inculpatul.
De asemenea, rezultă fără echivoc din declarația martorului și procesul verbal de cercetare a locului faptei dar și din urmele lăsate de autoutilitara condusă de recurent și cele de porumb, că în urma acțiunii de urmărire, efectuată de către organele de poliție, ce au fost însoțite de martorul-agent de pază, inculpatul a fost descoperit, împreună cu ceilalți, în ce conducea autoutilitara înmatriculată sub nr. -, în care se afla cantitatea de 805 kg. porumb, a cărei proveniență aceștia nu au putut să o justifice în mod credibil și care, corespundea din punct de vedere cantitativ cantității de cereale sustrase de la partea vătămată, inculpatul, recunoscând, după prezentarea dovezii științifice, că a fost prezent la locul și momentul comiterii faptei.
Caracterizarea făcută de instanțele anterioare activității desfășurată de inculpatul, ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de favorizare a infractorului prev. de art.264 alin.1 cod penal, cu motivarea că deposedarea părții vătămate s-a făcut de către ceilalți doi inculpați iar ajutorul dat în a transporta porumbul sustras fără o înțelegere prealabilă cu autorii, nu poate fi primită de instanța de recurs pentru următoarele considerentele:
În primul rând, așa cum a reținut și instanța de fond, pe parcursul întregului proces, inculpatul a contestat întreaga activitate infracțională reținută prin actul de acuzare, poziție adoptată, de altfel,și de către ceilalți inculpați și, deși a susținut că cerealele descoperite imediat după comiterea furtului îi aparțin, fiind achiziționate în ziua precedentă de la un târg din comuna, județul B, apărările acestuia au fost înlăturate ca nesincere, dovedindu-se prin declarațiile martorilor, și că susținerile inițiale făcute de primul martor nu corespund adevărului, acesta retractându-le, recunoscând că afirmațiile legate de proveniența licită a porumbului, au fost făcute la îndemnul inculpatului, având, evident, drept scop exonerarea de răspundere penală a acestuia din urmă.
Și în privința motivului pentru care inculpatul s-a aflat în noaptea de 3/4 noiembrie 2007 la locul comiterii sustragerii, acesta a făcut declarații ce nu condus la aflarea adevărului, acestea fiind, în mod corect, înlăturate de instanțe, având în vedere poziția oscilantă a acestuia, care inițial a susținut că intenționa să se deplaseze către municipiul P pentru a vinde ori schimba cerealele pe cartofi, iar apoi, că din cauza unei defecțiuni auto, s-a reorientat și a schimbat direcția de mers, deplasându-se către târgul din orașul P, apărările făcute, necoroborându-se cu restul materialului probator administrat în cauză. Este cert însă că autoutilitara condusă de inculpatul s-a aflat în imediata apropiere a locului unde s-a comis sustragerea, împrejurare observată de martorul ocular, ce se coroborează cu raportul de constatare tehnico-științifică din care rezultă că urmele de pneuri descoperite și ridicate de la fața locului prezintă elemente generale de asemănare (formă, model) cu urmele de pneu și pneurile model de comparație de la autoutilitara cu număr de înmatriculare -.
În ceea ce privește participația penală a inculpatului în calitate de coautor la infracțiunea de furt calificat, Curtea reține că deși instanțele anterioare au stabilit în mod just că în cauză nu sunt dovezi certe din care să rezulte înțelegerea anterioară a tuturor inculpaților în comiterea acțiunii de sustragere, în mod greșit au apreciat că fapta comisă nu întrunește elementele constitutive ale complicității la această faptă ci pe cele ale infracțiunii de favorizare a infractorului.
Rezultă astfel din probele la care s-a făcut referire anterior, că inculpatul a fost depistat la scurt după comiterea acțiunii de sustragere, având în autoutilitara pe care o conducea bunuri de natura celor aflate în patrimoniul societății păgubite și în privința cărora s-a făcut dovada dobândirii acestora în mod ilicit iar inculpatul se deplasa către un târg de desfacere a unor astfel de produse.
De asemenea, rezultă că între momentul transportării sacilor cu porumb în afara societății și cel al sosirii autovehiculului condus de inculpatul a trecut un interval de scurt, ceea ce dovedește înțelegerea acestuia cu autorii acțiunii de sustragere în scopul transportului bunurilor. Totodată, cantitatea importantă de porumb sustrasă, respectiv 805 kg, nu putea fi transportată decât prin asigurarea unui mijloc de transport auto, serviciu asigurat de recurentul inculpat, astfel că și din acest punct de vedere, activitatea inculpatului nu poate fi apreciată altfel decât complicitate la infracțiunea de furt calificat, fiind îndeplinite cerințele impuse de art.26 Cod penal..
Prin urmare, Curtea, constatând că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău este fondat, în baza disp. art.38515pct.2 lit.d cod proc. penală îl va admite, va casa în tot decizia și în parte sentința și în temeiul disp. art.334 cod proc. penală va schimba încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art. 264 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal în complicitate la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 26 Cod penal rap. la 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal și în temeiul acestui ultim text de lege va, în raport de gradul de pericol social ridicat al faptei, împrejurările săvârșirii infracțiunii, urmările produse și persoana inculpatului, recidivist, în condițiile prev. de art.37 alin.1 lit.a cod penal, stare atrasă de pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr.2711/12.05.2005 pronunțată de Judecătoria Buzău, definitivă prin neapelare, a cărei executare a fost suspendată condiționat conform disp. art.81 cod penal.
Deși prezenta faptă a fost săvârșită înăuntrul termenului de încercare de 3 ani stabilit prin hotărârea sus-menționată, în cauză nu sunt incidente disp. art.83 cod penal, având în vedere natura infracțiunii anterioare, respectiv abandon de familie prev. de art.305 alin.1 cod penal și disp. art.305 alin.5 cod penal.
Conform art. 71 Cod penal se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b din Codul penal, pe durata executării pedepsei principale, apreciind, în raport de natura infracțiunii reținută în sarcina inculpatului și cuantumul pedepsei, că nu se justifică și interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.1 teza I din codul penal.
Față de soluția pronunțată nu se mai impune examinarea celui de al doilea motiv de recurs invocat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău și neexistând alte critici ori nulități de ordine publică care să afecteze legalitatea sentinței pronunțate, vor fi menținute în rest dispozițiile acesteia.
În temeiul disp. art.192 alin.2 cod proc. penală, se va dispune obligarea intimatului inculpat la plata sumei de 450 lei cheltuieli judiciare către stat la toate instanțele, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu la instanța de recurs, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău privind pe inculpatul, fiul lui și, născut la 28 octombrie 1978, domiciliat în B,-, județul B, împotriva deciziei penale nr. 7/15 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău și sentinței penale nr. 102/15 septembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Pogoanele.
Casează în tot decizia penală nr. 7 din 15 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău și în parte, în latură penală, sentința penală nr. 102 din 15 septembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Pogoanele, județul
În temeiul disp. art. 334 Cod proc. penală schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art. 264 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal în complicitate la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 26 Cod penal rap. la 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal și în temeiul acestui ultim text de lege condamnă pe inculpatul născut la data de 28 octombrie 1978 în municipiul B, fiul lui și, cetățean român, studii 8 clase, zidar necalificat, necăsătorit, un copil minor în întreținere, recidivist, CNP -, domiciliat în municipiul B,-, județul B la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
Conform art. 71 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b din Codul penal, pe durata executării pedepsei principale.
Obligă intimatul inculpat la plata sumei de 450 lei cheltuieli judiciare către stat la toate instanțele, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu la instanța de recurs ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 aprilie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red. NI/Tehnored.
4 ex./11.05.2009
Dosar apel nr- Trib.
Judec. apel /
Dosar fond nr- Jud.
Judec. fond Putere
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu, Ioana Nonea, Elena Zăinescu
