Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 321/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
193/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 321
Ședința publică din data de 3 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihai Oprescu
JUDECĂTOR 2: Viorel Adrian Podar
JUDECĂTOR 3: Antoaneta
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - este reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva Deciziei penale nr.717/A/10.12.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-inculpat, personal, asistat de apărător ales, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, intimatul-inculpat, personal, asistat de apărător ales, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, intimatul - parte civilă G, lipsă fiind intimații-părți civile, G și SPITALUL CLINIC DE URGENȚĂ B și intimatul-asigurător de răspundere civilă SC SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că recurentul-inculpat a depus la dosar un memoriu, prin care dezvoltat în scris motivele de recurs, după care:
Nemaifiind cereri prealabile, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat, având cuvântul, susține incidența în speță a cazurilor de casare prevăzute de art. 3859alin. 1 pct. 9 și 18 Cod procedură penală.
Critică decizia atacată ca nelegală și netemeinică susținând că hotărârea pronunțată de instanța de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină și este rezultatul unei grave erori determinată de o apreciere necorespunzătoare a probelor administrate.
Susține oral motivele de recurs, detaliate în scris în memoriul depus la dosar, filele 22-26, subliniază faptul că i-a fost încălcat dreptul la apărare al clientului său, întrucât i-a fost respinsă, de către instanța de fond, cererea de efectuare a unei noi expertize, în condiții de laborator, pentru a se elucida confuziile generate de concluziile din cele două rapoarte de expertiză, efectuate în cauză.
Referitor la punctul 9 al art. 3859Cod procedură penală solicită să se constate că hotărârea atacată nu este motivată în sensul că lipsesc considerentele în consecința cărora, instanța a reținut ca pertinente, concluziile expertului,fără a face referire la celelalte expertize efectuate în cauză.
Își încheie pledoaria solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate, iar pe fondul cauzei, să se pronunțe o hotărâre legală și temeinică de achitare a inculpatului recurent, în baza art. 11 pct. 2 lit. raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală.
Apărătorul intimatului - inculpat, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Intimatul - parte civilă G, având cuvântul, susține că inculpatul este vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere recursului ca nefondat și de menținere hotărârilor atacate ca fiind legale și temeinice. Nu este incident nici cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 9 Cod procedură penală, hotărârea atacată fiind corect și complet motivată, prima instanță corect reținând faptul că singura expertiză care a luat în calcul situația de fapt, așa cum rezultă aceasta din probele administrate, este cea efectuată de expertul.
Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 18 Cod procedură penală, solicită să se constate că susținerile nu sunt fondate, întrucât prima instanță corect reținut situația de fapt și vinovăția recurentului - inculpat, în urma analizei întregului material probator administrat în cauză atât în cursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești. Reiterează concluziile de respingere recursului ca nefondat și de menținere a hotărârilor atacate ca fiind legale și temeinice cu obligarea inculpatului recurent la plata cheltuielilor judiciare.
Recurentul - inculpat, în ultimul cuvânt, solicită admitea recursului așa cum a fost susținut de apărătorul ales, conform motivelor detaliate în memoriul scris depus la dosar și, pe cale de consecință să se dispună achitarea sa, întrucât nu este vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.278/30.05.2008 pronunțată de Judecătoria Buftea, în dosarul penal nr-, în baza art.334 Cod procedură penală,s-a schimbat încadrarea juridică dată prin rechizitoriu faptei săvârșite de inculpatul din infracțiunea prev. de art.78 al.2 din OUG nr.195/2002 în infracțiunea prev.de art.86 alin.2 din OUG nr. 195/2002 modificată.
S-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul de schimbare a încadrării juridice dată prin rechizitoriu faptelor săvârșite din infracțiunile de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 al.2,4 Cod penal și art.184 al.1,3 Cod penal, cu aplic, art.33 lit.a Cod penal, în infracțiunile de vătămare corporală din culpa prev. de art.184 al.1 Cod penal și art.184 al.2 Cod penal cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
În baza art.86 al.2 din OUG nr.195/2002 modificată cu aplic,art.74 al.1 lit.a, c Cod penal și art.76 al.1 lit.e Cod penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul în timp ce avea permisul reținut in vederea suspendării dreptului de a conduce autovehicule.
S-a făcut aplic.art.71, art.64 lit.a teza a II a, lit.b Cod penal.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 2 luni, stabilit conform dispozițiilor art.82 Cod penal.
Potrivit art.71 al.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
în baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, privind cauzele de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.184 alin. 2, 4 Cp cu aplic. art. 74 al. 1 lit.a Cod penal și art. 7 6 al.1 lit.e Cod penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
S-a făcut aplicarea art.71, 64 lit.a teza a II a și lit.b Cod penal.
În baza art.184 alin.1, 3 Cod penal, cu aplic. art. 74 al.1 lit.a Cod penal și art.76 al.1 lit.e Cod penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
S-a făcut aplica. art.71, 641it.a teza a II a și lit.b Cod penal.
În baza art.33 lit.b și art.34 lit.b Cod penal, s-au contopit cele 2 pedepse stabilite prin prezenta și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 4 luni închisoare.
S-a făcut aplica. art.71, 64.lit.a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 2 luni, stabilit conform dispozițiilor art.82 Cod penal.
Potrivit art.71al.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, privind cauzele de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgenta B cu sediul în B, nr.8, sector 1.
în baza art.14 rap. la art. 346 al.1 Cod procedură penală și art.313 al.1 din Legea nr.95/2006 a fost obligat inculpatul și pe asigurătorul SC SA Societate de asigurare - Reasigurare ( cu sediul in B,-,.1, sector 1) în baza contractului de asigurare și a art.49, 50,55 din Legea nr.136/1995 modificată, în limita plafonului maxim prevăzut pentru anul 2005, la plata sumei de 89.485,3282 RON ( 894.853.282 ROL) și dobânda legală aferentă debitului principal în cuantum 89.485,3282 RON calculată de la data de 30.05.2008 și până la data plații efective, reprezentând daune materiale către partea civila Spitalul Clinic de Urgență
S-a admis în parte acțiunile civile formulate de părțile civile, G și
Potrivit art.14 Cod procedură penală, rap. la art. 346 al. 1 Cod procedură penală și coroborat cu art.998, 999 Cod civil, a fost obligat inculpatul și pe asigurătorul SC SA Societate de Asigurare - Reasigurare în baza contractului de asigurare și a artA9, 50,55 din Legea nr. 136/1995 modificată, în limita plafonului maxim prevăzut pentru anul 2005, la plata următoarelor sume:
- suma de 6.000 RON ( 60.000.000 ROL) daune materiale și 7.500 EURO în echivalent lei la cursul BNR la data plății reprezentând daune morale către partea civilă;
- suma de 26.066,95 RON ( 260.669.500 ROL) daune materiale și 1.500 RON (15.000.000 ROL) reprezentând daune morale către partea civilă G;
- suma de 15.574,71 RON (155.747.100 ROL) daune materiale către partea civilă În baza art. 191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 RON și pe inculpatul la plata sumei de 400 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Conform art. 193 al.2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 RON reprezentând cheltuieli judiciare către partea civila - inculpat ( onorariu avocat conform chitanței nr. 7/22.12.2007).
Potrivit art. 193 al.6 Cod procedură penală, s-a respins ca neîntemeiată cererea inculpatului cu privire la cheltuielile judiciare. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 10.02.2005, în jurul orei 1740,inculpatul conducea autoturismul marca Solenza cu nr.B-35-HW pe str. - - din orașul Otopeni, dinspre Șoseaua de centură către str.23 August.
In fața sa, pe același sens de mers se deplasa cu autoturismul marca 1310 cu nr.B-04- inculpatul - parte vătămată.
Inculpatul s-a angajat în depășirea autovehiculului condus de inculpatul - parte vătămată, în condițiile în care din sensul opus de mers se apropia autoturismul marca Toyota cu nr. B-63MAX condus de partea vătămată G. Când autoturismul marca Toyota se apropia din sensul opus de mers, în timpul efectuării manevrei de depășire, inculpatul a frânat și a virat brusc dreapta pentru a reveni pe sensul său de mers și a acroșat cu colțul dreapta față a mașinii pe care o conducea aripa stânga spate și flapsul stânga spate a autoturismului condus de inculpatul-parte vătămată.
Ca urmare a acestui prim impact, autoturismul condus de inculpatul-parte vătămată s-a răsucit către stânga, a intrat pe sensul opus de mers și a lovit cu partea stânga față autoturismul marca Toyota condus de parte vătămată G în zona dreapta față. Partea vătămată G circula regulamentar pe sensul opus de deplasare a autoturismelor 1310 condus de inculpatul - parte vătămată și Solenza condus de inculpatul.
La momentul producerii accidentului vizibilitatea era bună, carosabilul era uscat, iar zona unde s-a produs accidentul este în, fiind prevăzut un indicator "Limitare de viteză 40 k,n/ cu care se deplasau cele trei autoturisme nu a putut fi stabilită cu precizie în urma celor două expertize efectuate în cauză.
La data de 09.02.2005 permisul de conducere al inculpatului-parte vătămată a fost reținut in vederea suspendării dreptului de a conduce autovehicule.
În urma accidentului produs inculpatul - parte vătămată a suferit leziuni traumatice ce s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri și planuri dure cât și prin mecanismul de hiperextensie a coloanei vertebrale cervicale pentru a căror îngrijire au fost necesare 70 de zile de îngrijiri medicale. Totodată, leziunile traumatice i-au pus în pericol viata.
În același timp, partea vătămată Gap rezentat în urma accidentului leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri/planuri dure și au necesitat pentru vindecare circa 15 zile de îngrijire medicală. Totodată, leziunile traumatice nu au pus în pericol viața.
Această situație de fapt a fost reținută de instanță, conform art.63 alin.2 Cod procedură penală, pe baza coroborării tuturor probelor administrate în cauză.
Astfel, în declarațiile date în cursul urmăririi penale și judecății partea vătămată Gap recizat că la data de 10.02.2005, în jurul orei 1740, se deplasa cu autoturismul marca Toyota cu nr.B-63- pe str.- - din Otopeni. Totodată, partea vătămată a menționat că a observat că din sensul opus venea un autoturism Break, iar în depășirea acestuia era un autoturism Solenza care, în momentul în care s-a apropiat,a frânat și a virat brusc dreapta,lovind aripa stânga spate a autoturismului Break cu partea dreapta față.
Partea vătămată a mai arătat că în urma acestui incident autoturismul Break s-a răsucit către stânga, pătrunzând pe sensul său de mers, ocazie cu care, nemaiputând evita impactul, l-a lovit cu partea laterală dreapta față. In același timp, în declarația data în cursul judecății partea vătămata a menționat că este singur că autoturismul 1310 nu a făcut nicio manevra prin care să intre în Solenza.
Totodată, inculpatul - parte vătămată a precizat în declarațiile date în cursul urmăririi penale și judecății că la data de 10.02.2005, în timp ce se deplasa cu autoturismul 1310 cu nr.B-04- pe str. - - din localitatea Otopeni, a simțit la un moment dat o lovitura în partea laterală stânga spate, fără a observa ce mașină l-a acroșat.
Inculpatul-parte vătămată a mai menționat că a fost imediat răsucit către partea pe contrasens, intrând în coliziune cu un autoturism ce circula din sensul opus. Totodată, acesta a mai precizat ca nu a tras de volan stânga când autoturismul Solenza a intrat în depășire și că la data de 9.02.2005 i-a fost reținut permisul de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce autovehicule.
În declarațiile date în cursul urmăririi penale și judecății martorul Bap recizat că a ajuns la locul accidentului după producerea acestuia. Totodată, martorul a arătat că la spital, inculpatul i-a spus că a încercat să depășească și văzând că nu are timp a frânat și a încercat să intre în partea dreapta și s-a acroșat cu autoturismul 1310.
Din raportul de expertiză medico-legala nr.A1/J/580/2005 rezultă că inculpatul - parte vătămată a suferit leziuni traumatice ce s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri și planuri dure cât și prin mecanismul de hiperextensie a coloanei vertebrale cervicale pentru a căror îngrijire au fost necesare 70 de zile de îngrijiri medicale. Totodată, leziunile traumatice i-au pus în pericol viața. In același timp, din raportul de expertiză medico-legală nr.A /J/221/2005 rezultă că partea vătămată Gap rezentat în urma accidentului leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri/planuri dure și au necesitat pentru vindecare circa 15 zile de îngrijire medicală.
Totodată, leziunile traumatice nu au pus în pericol viața. Din adresa nr.62783/23.03.2005 emisă de Direcția Regim Permise Conducere și înmatriculări Vehicule a rezultat că la data de 9.02.2005 permisul de conducere al inculpatului-parte vătămată a fost reținut în vederea suspendării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 90 de zile.
Potrivit procesului verbal încheiat cu ocazia constatării accidentului și a planșelor fotografice rezultă avariile fiecărui autovehicul. Astfel, autoturismul Solenza prezenta următoarele avarii: aripa dreapta față, semnalizator dreapta fața spart, față zgâriată în partea dreaptă. Autoturismul 1310 prezenta următoarele avarii: față, aripa dreapta față+stânga, faruri + semnalizator stânga+dreapta față, mască față, bară față, sistem direcție față dreapta, plafon îndoit, parbriz, bord distrus, portieră stânga față+geam, stâlp dreapta față, aripă dreapta spate, stâlp dreapta spate, geam lateral spate, stop dreapta spate, haion+lunetă sparte, aripa stânga spate, flaps stânga spate.
Din concluziile cuprinse expertiza tehnică efectuată de expert și suplimentul la această expertiză a rezultat că starea de pericol a fost generată în momentul în care auto turismul condus de inculpatul a pătruns în depășirea autoturismului condus de inculpatul - parte vătămată în condițiile în care din sens opus se apropia autoturismul condus de partea vătămată G. Totodată, expertul a concluzionat că între primul și al doilea impact există o legătură ele cauzalitate, iar impactul între autoturismul condus de inculpatul și cel condus de, prin forța și punctul de aplicare (zona stânga spate), putea determina un cuplu roti tor în sensul invers acelor de ceasornic.
Totodată, expertul a mai reținut că inculpatul a avut posibilitatea de prevenire a accidentului cla~ă înainte de a efectua depășirea se asigura că poate efectua această manevra fără a pune în pericol sau stânjeni circulația din sens (fost art.150 pct.a din nr.195/2002, in prezent art.118 lit.a din nr.195/2002). Referitor la inculpatul-parte vătămată expertul a concluzionat că acesta nu putea evita accidentul.
În declarațiile date în faza de urmărire penală și judecății (92-94, 102-104 dup, 95 dosar fond) inculpatul a precizat că la data de 10.02.2005, in jurul orei 17,30, în timp ce se deplasa pe str.- - din localitatea Otopeni cu autoturismul marca Solenza cu nr. B-35-, s-a angajat in depășirea autoturismului 1310 după ce în prealabil s-a asigurat. Totodată, inculpatul a precizat că șoferul autoturismului 1310 a mărit viteza, a efectuat manevre stânga - dreapta, a virat stânga, i-a tăiat calea și a avut loc o coliziune minoră între colțul stânga față a mașinii sale și aripa stânga spate a autoturismului 1310. Inculpatul a mai menționat că ulterior 1310 a frânat și a virat stânga, intrând în coliziune frontală cu autoturismul Toyota.
Trebuie observat că susținerile inculpatului potrivit cărora inculpatul parte vătămată a mărit viteza de deplasare și a efectuat manevre stânga-dreapta când încerca să-I depășească nu sunt confirmate de partea vătămată G. Acesta, fiind întrebat de instanță a precizat că este singur că autoturismul 1310 nu a făcut nicio manevră prin care să intre în Solenza. Totodată, martorul Bad eclarat în cursul urmăririi penale faptul că la spital inculpatul i-a spus că a încercat să depășească și văzând că nu are timp a frânat și a încercat să intre în partea dreapta și s-a acroșat cu autoturismul 1310. Pentru aceste motive instanța a înlătura aceste susțineri ale inculpatului.
În același timp,observând avariile celor două autoturisme datorate primului impact, astfel cum au fost consemnate in procesul verbal de constatare a accidentului și planșele fotografice, instanța consideră, la fel ca expertul, că prin forța și punctul de aplicare (zona stânga spate), primul impact putea determina răsucirea către stânga a autoturismului condus de inculpatul-parte vătămata.
Instanța a înlăturat concluziile din raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul și răspunsul la obiecțiunile formulate precum și punctul de vedere la raportul întocmit de expertul formulat de expertul recomandat de inculpatul, potrivit cărora starea de pericol a fost creată de inculpatul care a schimbat direcția de mers, bracând roțile către stânga cu pătrundere pe sensul opus și că primul impact nu ar fi putut provoca deplasarea autoturismului Break către sensul opus. Aceste susțineri nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Cum a fost precizat mai sus, susținerile inculpatului potrivit cărora inculpatul ar fi schimbat direcția de mers nu sunt confirmate de nici un alt mijloc de probă. In același timp, avariile datorate primului impact nu sunt minore, iar având în vedere faptul ca ambele autoturisme erau în deplasare, locul unde s-a produs impactul, forța acestuia, putea determina rotirea autoturismului 1310 către stânga pe sensul opus de mers.
Ca atare, instanța a reținut că întreaga culpă în producerea accidentului revine inculpatului care s-a angajat în depășirea autoturismului 1310 în condițiile în care din sensul opus de mers venea un alt autoturism, neasigurându-se că poate depăși fără a pune în pericol sau a stânjeni circulația din sens opus și neasigurându-se că poate efectua manevra de reintrare pe de circulație inițială în condiții de siguranță pentru vehiculul pe care încerca să-I depășească și pentru ceilalți participanți la trafic (art.118 lit.a, d din HG nr.85/2003 pentru aprobarea nr.195/2002 modificat).
În ceea ce privește încadrarea juridică, instanța a pus în discuție la ultimul termen de judecată cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul din infracțiunile de vătămare corporală din culpă prev. de art.l84 a1.2,4 Cod penal și art.184 al. 1,3 Cod penal, cu aplic. art.33 lit.a Cod penal, în infracțiunile de vătămare corporală din culpă prev. de art.l84 1 Cod penal și art.184 al.2 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit.a Cod penal și s-a schimbat încadrarea juridică a faptei comise de inculpatul din infracțiunea prev. de art.78 al.2 din OUG nr.l95/2002 în infracțiunea prev. de art.86 al.2 din OUG nr.195/2002 modificată.
Referitor la cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul instanța a respins-o ca neîntemeiată. Astfel, art.184 al.3 și 4 Cod penal, prevăd un alt tratament juridic dacă vătămarea corporală din culpă este comisă ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale sau măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii, ori pentru îndeplinirea unei anumite activități.
Trebuie observat că persoana care conduce un autoturism pe drumurile publice îndeplinește o activitate, iar această activitate este reglementată de dispoziții legale pe care inculpatul nu le-a respectat.
Împotriva acestei hotărâri,a formulat apel inculpatul-parte vătămată și inculpatul.
Inculpatula criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând punctual:
- că actul de sesizare este nul, având în vedere că urmărirea penală a fost supravegheată de un procuror, iar prezentarea materialului de urmărire penală și rechizitoriul au fost efectuate de alt procuror, fără a se face mențiune cu privire la motivul acestei schimbări. Tot astfel, s-a mai arătat că procurorul de caz dispusese începerea urmăririi penale față de inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.184 alin.1,3 Cod penal,pentru accidentarea părții vătămate G și restituirea dosarului la Poliție. In aceste condiții, în mod nelegal în referatul de terminare a urmăririi penale din data de 25.07.2007 se propune neînceperea urmăririi penale împotriva acestui inculpat.
În continuare, procurorul care a întocmit rechizitoriul încălcând dispozițiile art.262 pct.2 lit.c Cod procedură penală, nu menționează în cuprinsul acestui act ce măsuri a dispus în legătură cu această infracțiune, inculpatul fiind trimis în judecată numai pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.78 alin.2 din OUG nr.195/2002.
Ca atare, actul de sesizare este nul și cauza trebuie restituită la Parchet în vederea refacerii sale și legala sesizare a instanței.
- că se impunea admiterea cererii sale privind schimbarea încadrării juridice a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată din art.184 alin.2,4 Cod penal și art.184 alin.1,3 Cod penal în art.184 alin.1 Cod penal și art.184 alin.2 Cod penal. Aceasta întrucât cel care a încălcat regulile de circulație nu a fost el, ci inculpatul.
- că se impunea achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală rap. la art.10 lit.c Cod procedură penală.
Astfel, în condițiile în care i-a fost respinsă proba solicitată în apel (cu motivarea arătată în încheierea de ședință de la data de 29.10.2008), se înlătură practic concluziile primului raport de expertiză.
Se solicită a se avea în vedere concluziile raportului de expertiză tehnică din data de 25.09.2006 și să se dispună achitarea inculpatului, cum s-a arătat mai sus. Pe cale de consecință, se solicită exonerarea sa de plata despăgubiri lor civile.
Inculpatul parte civilăa criticat hotărârea primei instanțe în principal în ceea ce privește latura civilă,sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate arătând că nu s-a ținut cont de faptul că s-a aflat 45 de zile în comă profundă, urmând apoi 2 luni și J de spitalizare și încă o lună de tratament ambulatoriu.
Pe latură penală, s-a solicitat Tribunalului să constate incidența dispozițiilor art.18/1 Cod penal, având în vedere că săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu permisul suspendat se datorează unei erori de calcul a părții,prezentând așadar un pericol social minor.
Prin decizia penală nr.717/A/10.12.2008 Tribunalul București - Secția I-a Penală a respins ca nefondate apelurile declarate și a obligat pe apelanți la câte 50 lei fiecare,cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel,instanța a constatat că prima instanță a reținut corect situația inculpatului în urma analizei coroborate a întregului material probator administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești. Într-adevăr, din declarațiile părții vătămate G,susținute de declarațiile inculpatului parte vătămată, reiese fără echivoc faptul că dinamica producerii accidentului este cea expusă de instanța de fond. În acest sens, relevanță prezintă și declarațiile martorului B, care a transportat partea vătămată G la spital, unde a venit ulterior și inculpatul, acesta din urmă relatându-i martorului că accidentul s-a produs întrucât a încercat să depășească autoturismul condus de inculpatul parte vătămată și văzând că nu are timp suficient, a frânat, încercând să reintre în partea dreaptă, moment în care s-a acroșat cu autoturismul 1310.
Inculpatul a negat această situație de fapt, încercând să transfere vinovăția spre inculpatul parte vătămată, susținând că, de fapt, acesta a avut o conduită imprevizibilă, mărind viteza, efectuând manevre stânga dreapta, virând stânga și tăindu-i calea. Susținerile inculpatului sunt însă infirmate de restul materialului probator, astfel că în mod corect au fost înlăturate de prima instanță. De altfel, fiind întrebată în mod expres cu privire la conduita conducătorului autoturismului 1310 (inculpatul parte vătămată ) anterior accidentului, partea vătămată Gas ubliniat că, în mod sigur, acesta nu a făcut nicio manevră prin care să intre în autoturismul Solenza (condus de inculpatul ).
Cât privește expertizele tehnice auto efectuate în cauză,Tribunalul a constatat că unele contradicții existente între acestea se datorează faptului că au plecat de la premise diferite, astfel că în mod firesc au ajuns la concluzii diferite. Singura expertiză care ia în calcul situația de fapt așa cum rezultă aceasta din probele dosarului este cea efectuată de expertul, cum corect a reținut și prima instanță. Cât privește expertiza efectuată de, aceasta stabilește o culpă concurentă a inculpaților și întrucât reține în dinamica accidentului faptul că, ulterior primului impact, inculpatul a schimbat direcția de mers către stânga, producându-se astfel cel de-al doilea impact. Este însă de remarcat faptul că această dinamică a accidentului nu este susținută de probele administrate (astfel cum au fost mai sus analizate), prima instanță motivând, de altfel, pe larg, de ce a înlăturat această expertiză.
Ca atare, criticile apelantului inculpat, care a solicitat exonerarea sa de răspunderea penală, sunt neîntemeiate. Pe cale de consecință, sunt neîntemeiate și solicitările sale de exonerare de răspundere civilă.
Referitor la încadrarea juridică dată faptelor de prima instanță, Tribunalul a constatat că aceasta este corectă, în acord cu situația de fapta reținută. Astfel, câtă vreme săvârșirea celor două infracțiuni de vătămare din culpă de către inculpatul s-a datorat nerespectării dispozițiilor legale sau măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru îndeplinirea unei anumite activități (în speță, art.118 lit.a, d din HG nr.85/2003 pentru aprobarea OUG 195/2002), nu poate fi admisă cererea acestuia de schimbare a încadrării juridice în infracțiunile prev.de art.184 alin. 1 Cod penal și respectiv art.184 alin.2 Cod penal.
Pedepsele principale au fost judicios stabilite de prima instanță, atât ca și cuantum, cât și ca modalitate de executare, printr-o corectă raportare la dispozițiile art.72 Cod penal, dar și ale art.81, 82 Cod penal. Aceleași considerații sunt valabile și cu referire la pedepsele accesorii stabilite în sarcina inculpatului.
Tribunalul a constatat că nici criticile de nelegalitate aduse de inculpatul hotărârii atacate nu sunt pertinente. Astfel, împrejurarea că urmărirea penală a fost efectuată de un procuror, iar prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului au fost efectuate de alt procuror nu sunt, în nici un caz, de natură să atragă sancțiunea nulității absolute, așa cum s-a susținut, câtă vreme activitatea procurorilor nu se subordonează principiului continuității, ca în cazul judecătorilor (art.292 alin.2 Cod procedură penală). Pe de altă parte, inculpatul nici nu a susținut că aspectele relevate (respectiv preluarea cauzei de un alt procuror) i-au adus vreo vătămare, i-au afectat drepturile și interesele legitime în cadrul procesului penal.
S-a mai susținut de către apelantul inculpat că procurorul care a întocmit rechizitoriul, încălcând dispozițiile art.262 pct.2 lit.c Cod procedură penală, nu menționează în cuprinsul acestui act ce măsuri a dispus în legătură cu săvârșirea de către inculpatul a infracțiunii prev. de art.184 alin. 1,3 Cod penal (parte vătămată G ).
Tribunalul a constatat că într-adevăr, în dispozitivul rechizitoriului nu există o mențiune expresă în acest sens, însă aceasta ca urmare a unei omisiuni vădite,câtă vreme în expozitivul aceluiași act se arată clar "cu privire la săvârșirea infracțiunii prev. de art.184 alin.1,3 Cod penal de către numitul, se constată că fapta nu întrunește elementele constitutive ale acestei infracțiuni, sub aspectul laturii subiective, respectiva culpei în producerea accidentului."
Nici apelul declarat deinculpatul parte vătămatănu este întemeiat. Astfel, nu se poate reține incidența dispozițiilor art.18/1 Cod penal,cum a solicitat apelantul,căci prin conținutul ei concret, fapta inculpatului de a conduce autoturismul pe drumurile publice, în condițiile și circumstanțele date, nu este lipsită în mod vădit de importanță, iar atingerea adusă de aceasta valorilor sociale ocrotite de lege nu este minimă.
Pe de altă parte, Tribunalul a constatat că nu sunt justificate nici criticile formulate de apelant cu referire la latura civilă a cauzei, prima instanță soluționând judicios acțiunea civilă a acestuia, atât prin prisma probelor administrate de parte, cât și în lumina dispozițiilor legale în materie. Este drept că apelantul a suferit vătămări destul de grave ca urmare a accidentului,însă suma la care s-a oprit instanța de fond cu titlu se daune morale nu este nici ea una modică,fiind aptă să asigure o justă și echitabilă reparație a prejudiciului suferit de partea civilă.
Împotriva acestei decizii,inculpatul a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în sensul că hotărârea pronunțată de instanța de apel nu cuprinde,motivele pe care se sprijină și este rezultatul unei grave erori determinată de o apreciere necorespunzătoare a probelor administrate.
Astfel,inculpatului i-a fost încălcat dreptul la apărare întrucât i-a fost respinsă de către instanța de fond cererea de efectuare a unei noi expertize pentru a se elucida confuziile generate de concluziile din cele două rapoarte de expertiză.
Totodată,instanța nu a motivat pertinența expertizei.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate în raport de criticile aduse și în cadrul cazurilor de casare prev.de art.3859pct.9 și 18 Cod procedură penală,precum și conform art.3859alin.3 Cod procedură penală,Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Nu este incident cazul de casare prev.de art.3859pct.9 Cod procedură penală,deoarece expertiza reținută ca fiind concludentă cauzei este cea care a luat în calcul situația de fapt,așa cum rezultă aceasta din ansamblul probelor administrate.
Deosebit de aceasta,simpla împrejurare că instanța de apel nu a făcut referire detaliată și la celelalte expertize efectuate în cauză,nu echivalează cu nemotivarea în sensul cazului de casare invocat.
De altfel,în motivarea deciziei sale,Tribunalul motivează unele contradicții existente între diferitele expertize tehnice auto se datorează faptului că au pornit de la premise diferite,astfel că în mod firesc au ajuns la concluzii diferite și dă drept exemplu expertiza efectuată de.
Nu este incident nici cazul de casare invocat conform prevederilor art.3859pct.18 Cod procedură penală,deoarece situația de fapt constatată rezultă din coroborarea declarațiilor părții vătămate G cu cele ale inculpatului-parte vătămată,precum și cele date de martorul
Probele administrate sunt suficiente pentru stabilirea unei situații de fapt și de drept corespunzătoare,încuviințarea și administrarea probelor efectuându-se cu respectarea tuturor dispozițiilor legale aplicabile în materie.
Astfel,nu se poate reține,că prin respingerea cererii de a se efectua o nouă expertiză tehnică auto,inculpatului i s-ar fi încălcat dreptul la apărare,cu atât mai mult cu cât în cadrul urmăririi penale s-au efectuat două expertize auto,un supliment la prima expertiză,obiecțiuni la a doua expertiză și că au participat și experți parte la efectuarea acestor probe.
În raport de probele administrate,instanța a dat eficiență acelora care se coroborează cu altele și legal s-a considerat că acestea corespund adevărului.
Față de toate aceste considerente și,având în vedere că în cauză nu mai există și alte motive care să fie invocate din oficiu,Curtea,în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală,va respinge,ca nefondat recursul declarat în cauză.
Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge,ca nefondat,recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.717/A/10.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală,în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică,azi +3.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.AN
Dact.IE/2 ex./30.03.2009
1
Președinte:Mihai OprescuJudecători:Mihai Oprescu, Viorel Adrian Podar, Antoaneta
