Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 322/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR. 7814/303/2008
367/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.322
Ședința publică din data de 03 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihai Oprescu
JUDECĂTOR 2: Viorel Adrian Podar
JUDECĂTOR 3: Antoaneta
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva Deciziei penale nr.77/A/30.01.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit recurentul-inculpat, reprezentat de apărător din oficiu, cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că recurentul-inculpat a depus la dosar, prin Registratură, motivele de recurs, după care:
Nemaifiind cereri prealabile, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat, având cuvântul, solicită, temeiul art.3859alin.1, pct.10 și 18.C.P.P. admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice, în sensul achitării inculpatului în temeiul art.10 lit.a rap. la art.11 pct.2 lit.a)
C.P.P.Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținere a hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, existând probe din care reiese că inculpatul a săvârșit fapta de conducere a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică pese limita legală, în acest sens fiind: procesul - verbal de depistare, buletin de analiză toxicologică - alcoolemie, expertiză medico-legală, declarațiile date de inculpat în cursul urmăririi penale, precum și declarațiile martorului asistent.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr.783/4.12.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B, în baza art.87 al. 1 din nr.OUG195/2002 republicată, cu aplicarea la art.74 lit.a Cod penal și art.76 lit.d Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a (teza a II a) și b Cod penal.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 2 ani și 6 luni, ce reprezintă termen de încercare stabilit potrivit art.82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, efectuându-se în acest sens comunicare scrisă către inculpat.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.
În baza art. 191 al.1 Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul la 800 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut în fapt următoarea situație:
La data de 23.12.2006, inculpatul a condus pe str. -, autoturismul " " cu număr de înmatriculare B-13-, având în sânge o alcoolemie peste limita legală.
A fost testat cu aparatul etilotest, care a indicat o valoare de 1,02 mg/ alcool pur în aerul expirat, ulterior fiind condus la, unde i-au fost recoltate două probe de sânge, stabilindu-se că la ora 00:05 inculpatul avea o alcoolemie de 1,90 gr. %0, iar la ora 01:05 o alcoolemie de 1, 75 gr. %0.
Pentru stabilirea concentrației de alcool în sânge la ora evenimentului rutier, respectiv ora 23,20, s-a efectuat calculul retroactiv al alcoolemiei, stabilindu-se că inculpatul putea avea o alcoolemie teoretică de cea. 2,00 gr. %0.
Constatarea infracțiunii s-a făcut în prezența martorului asistent, iar inculpatul a avut o atitudine oscilantă, inițial a recunoscut săvârșirea faptei, pentru ca ulterior să nege săvârșirea acesteia, precizând că nu a pornit motorul autoturismului și nu se afla în mișcare la momentul depistării.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost dovedită pe baza următoarelor mijloace de probă: proces verbal de depistare, buletin de analiză toxicologică alcoolemie, expertiză medico-legală, declarațiile inculpatului, declarațiile martorului.
Instanța de fond a înlăturat apărarea inculpatului în sensul că fapta pentru care a fost trimis in judecată nu există, deoarece, în realitate, nu a condus pe drumurile publice autoturismul personal, având în sânge o alcoolemie peste limita legala, ci a fost surprins de către organele de poliție în timp ce își căuta telefonul mobil în autoturism, care era parcat în apropierea restaurantului în care consumase băuturi alcoolice, tocmai pentru a suna un prieten care urma să vină să-l transporte cu mașina la domiciliu, apreciind că, această susținere este nesinceră, fiind făcută cu scopul evident de a evita tragerea sa la răspundere penală. De altfel, această apărare a inculpatului este contrazisă de întreg probatoriul administrat în cauză, respectiv de mențiunile cuprinse în procesul verbal de depistare, care se coroborează pe deplin cu declarațiile date de inculpat in faza de urmărire penală, imediat după săvârșirea faptei, precum și cu concluziile raportului de expertiză medico-legală referitoare la alcoolemia inculpatului la momentul depistării sale în trafic.
Instanța a dat eficientă acestor declarații ale inculpatului, apreciind că acestea reflectă adevărul, față de momentul la care au fost date, în raport de săvârșirea faptei, și nu declarațiilor date în faza de urmărire penală (după momentul la care inculpatul și-a angajat avocat) și în cea a cercetării judecătorești, făcute cu scopul evident de a evita tragerea sa la răspundere penală.
Este greu de crezut că inculpatul, organizatorul unei întâlniri cu colegii la restaurant, cu ocazia pensionarii sale, și-ar fi lăsat telefonul mobil în mașină (având în vedere că era posibil să fie sunat de persoanele ce urmau să participe la această întâlnire, sau să fie el nevoit să facă acest lucru, cu atât mai mult cu cât, așa cum susține, trebuia să sune un prieten care să vină să-l ia de la restaurant, la finalul petrecerii). Cu atât mai greu de crezut este faptul că, pe lângă telefonul mobil, inculpatul își mai lăsase în mașina și portofelul cu suma de bani necesară achitării contravalorii consumației și că acesta a fost motivul pentru care se afla la momentul depistării de către organele de politie în mașină, de a lua banii cu care trebuia să plătească la restaurant.
Cât privește declarația martorului, audiat la solicitarea inculpatului, instanța o apreciază ca fiind, de asemenea, nesinceră, astfel încât a înlăturat și această declarație. Este greu de crezut că martorul, care a fost nevoit să aștepte mai multe ore, eventual până la o ora târzie, să fie contactat de către inculpat pentru a merge să-l ia de la restaurant, nu a avut curiozitatea să-l sune pe acesta pentru a vedea ce s-a întâmplat, dacă mai așteaptă să fie apelat sau își poate petrece altfel seara, cu atât mai mult cu cât, după propria susținere, o data cu el, la restaurantul respectiv trebuia să meargă și soția sa pentru a conduce mașina inculpatului.
Mai mult, s-a reținut că, inculpatul nu a făcut nicio referire la existența acestui martor în faza de urmărire penală, invocând existența sa de abia în cursul cercetării judecătorești, ceea ce a determinat instanța de fond să pună la îndoială veridicitatea susținerilor inculpatului.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel inculpatul, fără a se prezenta pentru a invedera nemulțumirile ce l-au determinat să promoveze apel iar apărătorul din oficiu al inculpatului a criticat hotărârea sub aspectul nelegalei condamnări a acestuia, solicitând achitarea.
Prin decizia penală nr.77 din 30 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, a fost respins - ca nefondat - apelul declarat de inculpatul, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În motivarea acestei decizii, tribunalul a reținut că, din cuprinsul materialului probator administrat în cauză atât în cursul urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești rezultă existența faptei inculpatului constând în aceea că la data de 23.12.2006, inculpatul a condus pe drumurile publice autoturismul marca cu număr de înmatriculare B-13- după ce în prealabil a consumat băuturi alcoolice, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr/ alcool pur în sânge, respectiv 2,00 %0 conform calculului retroactiv al alcoolului. Existența faptei și vinovăția inculpatului la comiterea acesteia rezultă din cuprinsul procesului verbal de depistare, declarațiile martorului asistent, buletin de analiză toxicologică - alcoolemie, expertiză medico legală, declarațiile date de inculpat în cursul urmăririi penale la 23.12.2006.
A mai arătat Tribunalul că, la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prev.de art.72 Cod penal, persoana și conduita inculpatului anterior săvârșirii faptei fiind reținute și calificate de instanță drept circumstanțe atenuante cărora li s-a dat eficiență, conform disp.art.76 Cod penal.
Împotriva deciziei penale nr.77 A din 30 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală - în termen legal - a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate, sub aspectul greșitei sale condamnări.
Curtea, examinând cauza prin prisma criticilor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.3859alin.3 Cod procedură penală, constată că recursul nu este fondat, considerentele avute în vedere fiind următoarele:
Situația de fapt reținută este corespunzătoare actelor din dosar, fiind supus controlului de rutină din data de 23.12.2006 și testat cu aparatul, ulterior la calculul alcoolemiei, s-a constatat că acesta avea în sânge, la momentul depistării, o îmbibație alcoolică de 2,00 gr %0.
Încadrarea juridică a faptei este corespunzătoare situației de fapt reținută în cauză.
Probele administrate în cauză au condus la stabilirea, fără echivoc a vinovăției inculpatului.
Cât privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, se apreciază că aceasta s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art.72 Cod penal și art.52 Cod penal.
Așa fiind, în baza art.38515pct.1, lit.b din Cod procedură penală, Curtea urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de către inculpat.
Față de soluția ce urmează a se pronunța, Curtea va face aplicarea art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat împotriva deciziei penale nr.77 A din 30 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
Obligă pe recurent la 400 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei - onorariu avocat oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Dact./3.04.2009
Ex.2
Red.---II.
Red.-Jud.sect.6
Președinte:Mihai OprescuJudecători:Mihai Oprescu, Viorel Adrian Podar, Antoaneta
