Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 328/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - nr.OUG 195/2002 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 328
Ședința publică de la 02 Aprilie 2009
PREȘEDINTE: Mihai Marin JUDECĂTOR 2: Robert Emanoil Condurat
- - - - JUDECĂTOR 3: Mirela
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 42 de la 18 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul cu nr- și a sentinței penale nr. 854 din 13.10.2008 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul - inculpat, asistat de avocat ales.
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei și întrucât nu se formulează noi cereri, iar reprezentantul Parchetului nu are obiecțiuni, în temeiul dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală, se acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul - inculpat, solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și, în principal, achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, întrucât inculpatul nu a săvârșit infracțiunea, neexistând date că a refuzat proba biologică, fiind chemat mai târziu la sediul Poliției, iar în subsidiar, redozarea pedepsei.
Reprezentantul Parchetului pune concluzii de respingere a recursului, ca fiind nefondat, în dosar existând procesul-verbal întocmit în prezența martorilor, din care rezultă că a refuzat recoltarea probelor biologice.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, declară că își însușește concluziile apărătorului său.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
În aplicarea dispozițiilor art. 38514Cod procedură penală, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 854 din 13.10.2008 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr-, în baza art. 87 alin. 5 din OUG195/2002 cu aplic. art. 37 lit. b Cod Penal, art. 74 lit. c și 76 lit. d Cod Penal, a fost condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la data de 23.09.1972 în S, domiciliat în comuna Schitu, sat, jud O - CNP-- - la pedeapsa de 1 an închisoare, în regim de detenție, conform art. 57.
Cod PenalÎn baza art. 71 alin 2.p, i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin 1 lit. a teza a II-a si lit. b Cod Penal, cu referire la art. 8 CEDO și cauza Sabou și împotriva României, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 191 al.1 C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei, din care 200 lei onorariu avocat oficiu, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în fapt că, în dimineața de 30.03.2008, orele 07,30, inculpatul - după ce anterior consumase băuturi alcoolice - condus autoturismul cu nr. Vl-06- pe DJ 653 pe raza comunei Schitu, sat, nu a acordat prioritate de trecere autoturismului -, condus regulamentar de numitul, fapt pentru care, încercând să intre pe podul locuinței sale, a acroșat acest din urmă autoturism.
Întrucât inculpatul consumase băuturi alcoolice, nu a putut să se înțeleagă cu inculpatul, care a refuzat să meargă la postul de poliție, situație în care martorul a anunțat organul de poliție, iar la postul de poliție unde s-a prezentat și inculpatul, acesta din urmă, la solicitarea organelor de poliție, a refuzat să fie testat cu fiola alcooltest și să meargă la o unitate spitalicească în vederea recoltării probelor biologice de sânge, pentru stabilirea alcoolemiei, motivând că a consumat o bere după evenimentul rutier.
În drept, s-a apreciat de către instanța de fond că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 al. 5 din OUG 195/2002, infracțiune săvârșită cu intenție directă și pentru care s-a dispus condamnarea acestuia, având în vedere dispozițiilor art. 345 alin. 2
C.P.P.La stabilirea acestei situații de fapt precum și a vinovăției inculpatului, instanța de fond a avut în vedere, parțial, declarațiile inculpatului pe parcursul procesului penal, declarațiile martorilor audiați, procesul-verbal de constatare infracțiunii.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, instanța de fond a ținut seama de dispozițiile articolului 52 și articolului 72 din Codul penal, de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele de pedeapsa fixate în legea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de împrejurările concrete in care a fost săvârșita fapta, precum si de circumstanțele personale ale inculpatului.
Instanța de fond a reținut ca scopul preventiv-educativ si sancționator al pedepsei și al legii penale poate fi atins în cauză prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, ținându-se cont de împrejurările în care a fost comisă fapta, pedeapsa fiind coborâtă sub limita minimă prevăzută de lege, în condițiile în care s-a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art.7 4 lit. c Cod Penal, constând în atitudinea inculpatului după săvârșirea infracțiunii, care s-a prezentat în mod constant în fața organelor judiciare, iar cu ocazia ultimului cuvânt a avut o atitudine sinceră, recunoscând fapta comisă.
A mai reținut instanța de fond că infracțiunea în prezenta cauză s- săvârșit de inculpat în stare de recidivă postexecutorie art. 37 lit. b Cod Penal, în raport de condamnarea de 3 ani și 3 luni închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 286/16.02.1999 a Judecătoriei Slatina, definitivă prin decizia penală nr. 1895/26.10.1999 a Curții de APEL CRAIOVA, pedeapsă ce a executat-o în perioada 18.12.1999- 17.03.2002.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța de fond a reținut că scopul preventiv și educativ al pedepsei și al legii penale poate fi atins numai prin privarea de libertate a inculpatului, care a dat dovadă de perseverență infracțională, în condițiile în care a mai fost condamnat anterior pentru săvârșirea de infracțiuni, iar pedepsele anterioare nu au fost de natură să creeze inculpatului altă percepție față de valorile sociale ocrotite de legea penală.
În baza art. 71 alin. 2.Cod Penal au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a si b cu Cod Penal referire la art. 8 CEDO, cauza Sabou si împotriva României și cauza Hirst contra Marii Britanii, pe perioada executării pedepsei.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel inculpatul, fără a depune motive scrise de apel, iar oral, apărătorul desemnat din oficiu al acestuia, a criticat sentința pentru netemeinicie, considerând pedeapsa aplicată de instanța de fond este prea aspră în raport de urmarea produsă și valorile apărate de lege, solicitând reducerea acesteia și aplicarea dispozițiilor art. 81 - 83 Cod penal privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Prin decizia penală nr. 42 de la 18 februarie 2009 pronunțată în dosarul cu nr-, Tribunalul Olt - Secția Penală a dispus espingerea, ca fiind nefondat, a apelului declarat de apelantul inculpatul, obligându-l pe acesta din urmă la 250 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 200 lei onorariu avocat oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de prim control judiciar a constatat că situația de fapt reținută de prima instanță, rezultând din analiza actelor și lucrărilor dosarului, ca urmare a interpretării unui probatoriu concludent, a fost confirmată prin procesul-verbal de constatare a infracțiunii, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor, actele privitoare la avarierea autoturismului - aparținând numitului.
În raport de situația de fapt reținută, s-a stabilit încadrarea juridică a activității infracționale a inculpatului, acesta săvârșind infracțiunea de refuz recoltare probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemie, faptă prevăzută de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 37 lit. b cod penal.
Astfel, din declarațiile martorilor și -, a rezultat că inculpatul a refuzat în mod categoric să-i fie recoltate probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, după ce, în dimineața zilei de 30.03.2008, încercând să intre cu autoturismul pe podul locuinței sale, nu s-a asigurat și a lovit autoturismul condus de numitul.
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, motivând că a consumat o bere după producerea accidentului și până la prezentarea sa la postul de poliție, lucrătorii de poliție nesolicitându-i acestuia să sufle în fiolă și să se deplaseze la spital pentru recoltarea de probe biologice de sânge.
Această apărare a inculpatului a fost însă infirmată de martorul, care a declarat că l-a văzut pe inculpat că nu poate să stea în picioare și că emana miros de alcool, nu putea vorbi coerent și a intrat în curte, refuzând să meargă la poliție. Aceiași susținere se regăsește și în declarația martorului - - care a fost pasager în autoturismul OT.01. avariat de inculpat - conform căreia, inculpatul nu putea să vorbească, emana miros de alcool și a refuzat să meargă la poliție, iar la Poliția Schitu, a refuzat să fie testat cu fiola și să fie condus la spital în vederea stabilirii alcoolemiei.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a apreciat că sunt întrunite condițiile răspunderii penale și a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii.
In ceea ce privește individualizarea pedepsei de 1 an închisoare, instanța de apel a constatat că prima instanță a ținut seama de dispozițiile părții generale a codului penal, referitoare la regimul sancționator, respectiv pedeapsa și scopul acesteia (art. 72 și 52 ), dar și de limitele de pedeapsă fixate în OUG nr. 195/2002 cu modificările ulterioare pentru infracțiunea de refuz de recoltare probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei prev. de art. 87 alin. 5, de gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, de modul în care s-a comis aceasta și urmările produse, dar și de unele elemente ce-l particularizează pe inculpat - persoană cunoscută cu antecedente penale și cu o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal.
Instanța de fond, reținând ca și circumstanță atenuantă atitudinea inculpatului după săvârșirea infracțiunii, constând în prezentarea în mod constant în fața organelor judiciare și având o atitudine pozitivă, a apreciat corect că se impune a se da eficiență dispozițiilor art. 76 lit. c și art. 76 lit. d, astfel încât, pedeapsa ce i-a fost aplicată inculpatului a fost coborâtă sub limita minimă a acesteia.
Având în vedere datele personale ale inculpatului, împrejurările reținute de instanța de fond ca și circumstanțe atenuante judiciare, precum și starea de recidivă care demonstrează perseverența infracțională a inculpatului, tribunalul a constatat că pedeapsa aplicată acestuia - de 1 an închisoare, cu executare în regim de detenție - este de natură să reflecte justa individualizare a acesteia, neimpunându-se reducerea pedepsei, așa cum s-a solicitat în motivele de apel și nici aplicarea suspendării condiționate a executării acesteia.
Nu s-au putut primi nici susținerile apelantului-inculpat, prin apărător, privind lipsa de pericol social al faptei comise și a urmărilor acesteia, în condițiile în care existența infracțiunii incriminată de dispozițiile art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 nu este condiționată a producerea vreunui rezultat prin natura sa, fiind o infracțiune de pericol a cărei urmare constă în starea de pericol adusă valorilor sociale ocrotite de norma penală - și anume desfășurarea fluentă și în siguranță a circulației pe drumurile publice, dar și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public.
Împotriva acestei decizii și sentinței penale nr. 854 din 13.10.2008 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr-, a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând incidența cazurilor de casare prevăzute de art. 3859pct. 18 și 14 Cod procedură penală.
Recursul este nefondat.
Analizând probatoriile administrate în cauză și hotărârile pronunțate, în raport de motivele de recurs invocate, Curtea reține că instanța de fond a încadrat corect fapta și a aplicat inculpatului o pedeapsă ce este în concordanță cu aceste probatorii și cu criteriile de individualizare avute în vedere.
Vinovăția inculpatului, sub forma intenției directe, este stabilită în mod indubitabil cu probatoriile administrate, care se coroborează în parte și cu declarațiile acestuia, date la urmărirea penală și în timpul cercetării judecătorești.
Nu poate fi reținut motivul de recurs invocat de inculpat - în sensul că nu a săvârșit această infracțiunea de refuz a testării cu fiola și, în același timp, de refuz a conducerii sale la spital în vederea recoltării probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei - având în vedere procesul verbal de constatare aflat la fila 6 în dosarul de urmărire penală, încheiat de organele de poliție în prezența a doi martori asistenți și a conducătorului autoturismului cu care a intrat în coliziune inculpatul, precum și declarațiile martorilor, - și -, prezenți la producerea evenimentului.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, Curtea reține că, în antecedent, inculpatul a suferit patru condamnări la pedeapsa închisorii, printre care și pentru infracțiuni la regimul circulației, fiind evidentă perseverența sa infracțională, precum și predilecția pentru săvârșirea acestui gen de infracțiuni, infracțiunea din speță fiind comisă în starea de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b Cod penal.
Pedeapsa aplicată, de 1 an închisoare, sub minimul special prevăzut de lege, cu reținerea incidenței dispozițiilor prevăzute de art. 74 lit. c Cod penal, în condițiile în care a săvârșit o infracțiune de pericol, producând un accident de circulație, respectă întru totul dispozițiile prevăzute de art. 72 și următoarele Cod penal, fiind chiar prea blândă și este în măsură să realizeze finalitatea dispozițiilor prevăzute de art. 52 Cod penal.
Față de aceste considerente, cum susținerile inculpatului - recurent nu dau conținut cazurilor de casare invocate, iar la examinarea din oficiu nu se constată altele dintre cele prevăzute de art. 3859Cod procedură penală, în temeiul dispozițiilor art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va fi respins recursul declarat,m iar în baza dispozițiilor art. 192 Cod procedură penală, va fi obligat recurentul la plata sumei de 20 lei, cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 42 de la 18 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul cu nr- și a sentinței penale nr. 854 din 13.10.2008 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 20 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - --- - - --
Grefier,
Red. jud.: -
Jud. apel:
Dact. 2 ex./ 07 Aprilie 2009
-02 aprilie 2009 -
- Emis extras penal;
- S, va urmări și încasa de la inculpatul suma de 879 lei, cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Mihai MarinJudecători:Mihai Marin, Robert Emanoil Condurat, Mirela
