Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 338/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 338
Ședința publică de la 02 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cenușă
JUDECĂTOR 2: Daniela Dumitrescu
JUDECĂTOR 3: Otilia Susanu
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
La ordine fiind pronunțarea asupra recursului formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 21 din data de 16 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 19 mai 2009, în ședință public, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru 26 mai 2009 și pentru azi când,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr. 2778/17.09.2008 a Judecătoriei Iași pronunțată în dosarul cu nr- s-au dispus următoarele:
În temeiul dispozițiilor art. 87 aliniatul 5 din nr.OUG 195 /2002 privind circulația pe drumurile publice, modificată prin legea nr. 49/2006 și republicată cu aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. 1 lit. as și 76 litera Cod penal, a fost condamnat inculpatul -, fiul lui și, născut la data de 12.02.1983 în B, domiciliat în Municipiul V, str. - -, bloc 284,. A,. 2,. 8, județul V, -, cetățean român, cu studii superioare în curs, student la. Al. I, necăsătorit, nu are copii minori în întreținere, necunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa de 1(un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "refuz, împotrivire ori sustragere conducătorului unui autovehicul sau al unui tramvai de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, in vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezentei de produse sau substanțe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora" prev. și ped. de art. 87 aliniatul 5 din nr.OUG 195 /2002 privind circulația pe drumurile publice, modificată prin Legea nr. 49/2006 și republicată cu aplicarea art. 74 lit. a și 76 lit. Cod penal.
În temeiul dispozițiilor art. 81 aliniatul 1 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului - pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit conform art. 82 Cod penal.
I s-a interzis inculpatului - exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a - II- a, Cod penal, pe durata și în condițiile stabilite de art. 71 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei accesorii.
I s-au pus în vedere inculpatului - prevederile art. 83 Cod penal referitoare la consecințele săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În baza dispozițiilor art. 189 Cod procedură penală s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul Iași, a sumei de 100 lei cu titlu de onorariu al apărătorului din oficiu.
În baza art. 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul - să plătească statului suma de 400 de lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de acesta.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Iași a reținut următoarele:
"Prin rechizitoriul emis la data de 19.11.2007 în dosarul penal nr. 628/P/2007, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iașia dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecata în stare de libertate a inculpatului - pentru săvârșirea infracțiunii sustragere de la recoltarea probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei prev. și ped de art. art. 87 aliniatul 5 din nr.OUG 195 /2002 privind circulația pe drumurile publice, modificată prin legea nr. 49/2006 din nr.OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
În motivarea actului de sesizare s-a reținut în fapt că la data de 15.07.2007 la ora 9.00, în timp ce se afla la volanul autoturismului marca Citroen cu nr. de înmatriculare -, inculpatul - a provocat un accident rutier soldat cu pagube materiale, condiții în care s-a sustras de la recoltarea probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei.
La termenul de judecată din data de 13.02.2008 a fost audiat inculpatul -, care a adoptat o poziție procesuală nuanțată de recunoaștere parțială și regret a comiterii faptei reținute în sarcina sa prin actul de sesizare.
Inculpatul -, în exercitarea dreptului la apărare a solicitat instanței de fond, încuviințarea administrării probei cu înscrisuri pentru dovedirea circumstanțelor sale personale, precum și a probei testimoniale cu declarațiile martorilor și.
Au fost audiați martorii, și Artic, declarațiile lor fiind consemnate separat și atașate la dosarul cauzei.
Judecătoria, deliberând asupra ansamblului materialului probator administrat în cauză a reținut că:
În fapt:
Inculpatul are vârsta de 25 de ani, poseda permis de conducere de 2 ani și nu este cunoscut cu antecedente penale. În prezent, inculpatul - este student la Universitatea I. La data de 15.07.2007, la ora 9.00, inculpatul - circula neînsoțit la volanul autoturismului marca Citroen cu nr. de înmatriculare -, deplasându-se pe strada - Doamna din municipiul I, pe de lângă axul drumului către intersecția cu strada -.
În aceeași direcție, în fața sa circula autoturismul marca cu nr. de înmatriculare -, condus de martorul, având ca pasager pe scaunul din partea dreaptă în față pe martorul Artic. Martorul a oprit la intersecția cu str. - - cu intenția de a efectua virajul la stânga pe această stradă, moment în care autoturismul condus de inculpat a intrat cu partea din față în coliziune cu partea din spate a autoturismului. În urma accidentului rutier au rezultat avarii minore la autoturismul și avarierea mai gravă a autoturismului Citroen.
Imediat după producerea evenimentului rutier, inculpatul - a coborât din autoturism și a început să profereze injurii, manifestându-și în mod zgomotos nemulțumirea față de situația creată, față de propria persoană, "înjurându-se chiar pe sine însuși". Inculpatul s-a implicat într-o discuție neprincipială, pe un ton ridicat cu martorul.
La fața locului a sosit imediat un echipaj de poliție format din 2 lucrători de poliție care le-au cerut celor doi conducători auto să se legitimeze și să degajeze partea carosabilă a drumului. Inculpatul -, aflat într-o stare evidentă de agitație, a vorbit polițiștilor pe un ton ridicat spunându-le că și-a pierdut portofelul și haina, strigându-le, de asemenea, celor din jur să ia autoturismul, care nu mai funcționa de pe linia de tramvai. Inculpatul - a continuat să adopte același comportament agresiv verbal și pe parcursul legitimării martorilor și Artic.
de poliție a solicitat intervenția altor colegi aflați în patrulare. La fața locului au sosit mai mulți lucrători de poliție cu un alt autoturism, care l-au imobilizat pe - cu mâinile la spate, l-au urcat forțat pe inculpat în mijlocul de transport și l-au condus la sediul Poliției Rutiere I, unde, la ora 9.53 s-a solicitat conducătorilor auto testarea cu fiola alcooltest. în aceeași încăpere, martorul a acceptat testarea, în timp ce inculpatul a refuzat testul de respirație.
Cei doi conducători auto au fost conduși la Spitalul Clinic de Urgențe I, unde, în jurul orei 10.00, li s-a solicitat prelevarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Inculpatul -, aflat în aceeași stare de agitație, și-a declinat identitatea în fața personalului medical, a solicitat insistent să i se pună la dispoziție un telefon pentru a-și contacta părinții și un avocat și a refuzat recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, deși agenții de poliție au insistat să se supună prelevării și i-au adus la cunoștință consecințele penale ale refuzului său.
Ulterior, conducătorii auto au fost conduși din nou la sediul Poliției Rutiere I pentru continuarea cercetărilor. Pe tot parcursul deplasării, inculpatul - s-a aflat în duba Poliției, iar martorul în autoturismul cu care sosise inițial echipajul de Poliție la locul evenimentului rutier. Inculpatul - a refuzat să dea declarații, solicitând cu insistență să i se pună la dispoziție un telefon pentru a-și suna părinții. Inculpatului - i s-a pus la dispoziție un telefon fix pe care l-a folosit pentru a-și suna părinții, după care i s-a permis să plece. În jurul orei 13-14, inculpatul -, însoțit de părinții săi și de martorul, de profesie avocat, s-a prezentat la sediul Biroului Poliției Rutiere I unde a solicitat să fie testat în vederea stabilirii concentrației de alcool în aerul expirat, fiind refuzat.
Situația de fapt astfel cum a fost reținută de judecătorie, s-a arătat că rezultă din analiza coroborată a declarațiilor inculpatului - cu cele ale martorilor audiați Artic, precum și cu aspectele consemnate în procesele-verbale întocmite de organele de cercetare penală și de personalul medical din cadrul Spitalului Clinic de Urgență
în lumina dispozițiilor art. 75 Cod procedură penală, declarațiile inculpatului servesc parțial la aflarea adevărului în măsura în care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Astfel, prin toate declarațiile date inculpatul - a susținut că accidentul a avut loc la ora 8,55 și că a solicitat să i se permită să prelevarea de probe biologice în jurul orei 12.30-13,00. Din declarația sale, coroborate cu cele ale martorilor și Artic, precum și din aspectele consemnate în procesele-verbale întocmite de organele de poliție (filele 4, 7 - dos. de ) rezultă că, într-adevăr, evenimentul rutier a avut loc la ora 9.00 și că traseul urmat de cei implicați și de organele de cercetare penală a fost următorul: locul accidentului, sediul Biroului de Poliție rutieră I - Spitalul Clinic de Urgențe I - sediul Biroului de Poliție rutieră
Din rezultatul imprimat de aparatul, automat, la testarea martorului rezultă că acesta a fost testat la ora 9.53. Din aceleași mijloace de probă rezultă că prezentarea la Spitalul Clinic de Urgențe I s-a făcut după ora 10.00, deși în "procesul-verbal de prelevare" (fila 8 din dos. de ) se consemnează că prezentarea la instituția medicală s-a făcut la ora 9.20. De asemenea, din declarațiile inculpatului - și din cele ale martorilor Artic și rezultă că cercetarea de la sediul Poliției Rutiere a durat mai mult de oră. Rezultă așadar, că în nici o împrejurare nu este posibil ca inculpatul - să-și fi contactat părinții mai devreme de ora 10- 10.30. Având în vedere că ruta I - V are o lungime de 72,8 kilometri, aceasta nu poate fi parcursă în mod normal, decât într-un interval de 1 oră și 13 minute, având în vedere caracteristicile drumului și coordonatele hărților rutiere. Aceste aspecte, precum și cele declarate de martorii Artic și dovedesc realitatea declarației date la 2.08.2007 de către inculpatul -, în prezența apărătorului său ales ( fila 14- dos. de ), precum și nesinceritatea martorului.
Audiat în conformitate cu dispozițiile art. 79 alin. 2 cod procedură penală (" calitatea de martor are întâietate fata de calitatea de apărător, cu privire la faptele si împrejurările pe care acesta le-a cunoscut înainte de a fi devenit apărător sau reprezentant al vreuneia dintre părți"), martorul a declarat că a fost sunat de părinții inculpatului la ora 9-9.30, că a ajuns din V în I, la sediul Poliției Rutiere la ora 10- 10.30, fiindu-i refuzată primirea delegației și cererea ca inculpatului să-i fie testat aerul expirat și să-i fie prelevate probe de sânge. Din declarația dată de inculpat la 2.08.2007, precum și din cea susținută în cursul cercetării judecătorești rezultă că a solicitat prelevarea probelor biologice la data de 15.07.2007, "la ora 13 - 14, când a fost refuzat categoric", în mod legal.
Potrivit art. 88 alin. 2 din nr.OUG 195/2002 "stabilirea concentrației de alcool sau a prezenței în organism de substanțe ori produse stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora se face în instituțiile medico-legale autorizate, în conformitate cu normele metodologice elaborate de Ministerul Sănătății".
Potrivit dispozițiilor art. 6 din Normel Metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicației etilice si a stării de influență a produselor ori substanțelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora asupra comportamentului conducătorilor de autovehicule si tramvaie, aprobate prin Ordinul nr. 376/10.04.2006 al ministrului Sănătății prima prelevare se efectuează de preferință într-un interval de timp de până la 30 de minute de la producerea evenimentului care a determinat solicitarea prelevării de sânge.
Dispozițiile citate relevă obligația conducătorului auto de a se fi supus recoltării probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei la solicitarea organelor de cercetare penală și cât mai aproape de momentul evenimentului rutier. Dispoziția are în vedere faptul că metabolizarea alcoolului este un proces activ care poate altera rezultatele examinării medicale tardive. În speță, prezentarea inculpatului - la Biroul Poliției Rutiere I la un interval de 5 ore de la momentul producerii evenimentului rutier nu echivalează cu îndeplinirea obligației sale legale. Aceasta este încălcată în momentul în care făptuitorului i se solicită de organele competente recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, iar acesta își manifestă în mod clar voința de a nu se supune testării medicale. Împrejurările ulterioare nu afectează existența infracțiunii, dar pot fi avute în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei.
Din declarațiile inculpatului - rezultă cu claritate faptul că acesta a adoptat o atitudine necorespunzătoare în fața organelor de Poliție, în mod nejustificat. Inculpatul a recunoscut că nu a adoptat o atitudine civilizată și a refuzat identificarea.
Potrivit art. 180 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice: "Conducătorul de autovehicul sau tramvai este obligat:
1. Sa aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare si, după caz, atestatul profesional, precum si celelalte documente prevăzute de legislația in vigoare.
9. Sa înmâneze, la cerere, polițistului documentele prevăzute la pct. 1, precum si cele referitoare la bunurile transportate."
Inculpatul și-a încălcat aceste obligații și a manifestat o agresivitate nejustificată, aspect ce a determinat intervenția celui de-al doilea echipaj de poliție care a procedat la imobilizarea inculpatului.
"Potrivit art. 31 din Legea nr. 218 din 23 aprilie 2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române:
(1) În realizarea atribuțiilor ce îi revin, potrivit legii, polițistul este investit cu exercițiul autorității publice și are următoarele drepturi și obligații principale:
a) să legitimeze și să stabilească identitatea persoanelor care încalcă dispozițiile legale ori sunt indicii că acestea pregătesc sau au comis o faptă ilegală;
b) să conducă la sediul poliției pe cei care, prin acțiunile lor, periclitează viața persoanelor, ordinea publică sau alte valori sociale, precum și persoanele suspecte de săvârșirea unor fapte ilegale, a căror identitate nu a putut fi stabilită în condițiile legii; în cazurile nerespectării dispozițiilor date de polițist, acesta este îndreptățit să folosească forța; verificarea situației acestor categorii de persoane și luarea măsurilor legale, după caz, se realizează în cel mult 24 de ore, ca măsură administrativă".
Din declarațiile inculpatului - și din cele ale martorilor Artic și rezultă că organele de poliție au fost îndreptățite să folosească forța pentru conducerea inculpatului la Sediul poliției Rutiere, în vederea identificării și stabilirii circumstanțelor cauzei, după care i-au permis acestuia să se deplaseze în mod liber.
De asemenea, din declarațiile inculpatului rezultă că acesta își cunoștea obligațiile legale cărora a refuzat să le dea curs, iar din aceleași declarații coroborate cu aspectele consemnate în "procesul - verbal de prelevare" (fila 8 din dos. de ) emis de Spitalul Clinic de Urgențe I și în declarațiile martorilor și Artic rezultă că organele de poliție i-au adus la cunoștință inculpatului că refuzul de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei constituie infracțiune.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului - care, la data de 15.07.2007, la ora 9.00, a condus pe drumurile publice din municipiul I autoturismul Citroen cu nr. de înmatriculare - și, fiind implicat într-un eveniment rutier soldat cu pagube materiale, a refuzat să se supună recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de sustragere de la recoltarea probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei prev. de art. 87 aliniatul 5 din nr.OUG 195 /2002 privind circulația pe drumurile publice, modificată prin legea nr. 49/2006 și republicată (art. 79 alin. 4 în vechea numerotare).
Sub aspect obiectiv, inculpatul - a refuzat în mod expres și neechivoc să se supună recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, la cererea legală a organelor competente din cadrul Biroului Poliției Rutiere La momentul refuzului inculpatului s-a creat și starea de pericol pentru relațiile sociale privitoare la siguranța circulației pe drumurile publice.
Sub aspect subiectiv, inculpatul -, având reprezentarea consecințelor faptelor sale și cunoscând că prin refuzul recoltării probelor biologice creează o stare de pericol pentru relațiile sociale privitoare la siguranța circulației pe drumurile publice a adoptat o atitudine indiferentă specifică intenției indirecte.
Inculpatul - a încercat să acrediteze, mai întâi, ideea că nu ar fi avut discernământ la momentul comiterii faptelor.
Potrivit dispozițiilor art. 48 Cod penal "nu constituie infracțiune fapta prevăzuta de legea penala, daca făptuitorul, în momentul săvârșirii faptei, fie din cauza alienației mintale, fie din alte cauze, nu putea sa-si dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale, ori nu putea fi stăpân pe ele."
Din declarațiile inculpatului - și ale martorilor Artic și a rezultat că la data faptei acesta a reacționat impulsiv, exagerat, raportat la dimensiunile reale ale evenimentului rutier și la consecințele acestuia, dar că nu poate vorba de prezența cauzei care înlătură caracterul penal enunțată mai sus. Judecătoria, audiind nemijlocit inculpatul, a arătat că nu are dubiu asupra stării de sănătate a acestuia. Inculpatul este conștient de reacția sa pe care însuși o cataloghează ca fiind exagerată și o regretă, recunoaște că nu a adoptat un comportament civilizat și normal, temându-se de reacția părinților. Este posibilă o reacție emoțională exagerată în cazul oricărui participant la trafic aflat într-o poziție similară cu cea a inculpatului, însă o astfel de reacție, la nivelul unui tânăr absolut normal și cu o inteligență peste medie nu poate justifica eludarea răspunderii penale.
Din declarația martorului și din fișa psihologică a inculpatului - nu rezultă nici un element care să conducă la o concluzie contrară. Inculpatul nu prezintă o suferință de natură psihiatrică, ci are un temperament sangvinico-coleric obișnuit, o personalitate în curs de formare, care nu creează nici un fel de suspiciune asupra reprezentării sale corecte asupra realității din momentul comiterii faptei cu privire la conținutul și urmările acesteia. Inculpatul -, potrivit propriei declarații cunoștea perfect obligațiile sale legale, însă a preferat să-și afirme drepturile și să omită îndeplinirea corelativă a obligațiilor în disprețul legii și al autorităților publice.
Fiind dovedită existența infracțiunii,comiterea acesteia de către inculpat și vinovăția sa, judecătoria a dispus antrenarea răspunderii penale a inculpatului -.
La individualizarea judiciară a pedepsei, judecătoria a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art.72 Cod penal, scopul pedepsei prev. de art.52 Cod penal și necesitatea realizării principiului prevenției generale și speciale.
Astfel, prima instanță a reținut că, față de natura relațiilor juridice periclitate, prin natura sa, prin împrejurările în care a fost comisă, fapta prezintă o gravitate sporită, mai ales în contextul unei reverberații deosebite a infracțiunilor săvârșite din culpă care au ca urmare pierderea de vieți omenești cauzate în principal de nerespectare normelor privind siguranța circulației rutiere. În același timp, în favoarea inculpatului - se reține că acesta este o persoană integrată social, cunoscută cu o conduită anterioară bună, că este infractor primar, că a adoptat o poziție procesuală parțial corectă pe parcursul urmăririi penale, - aspecte ce justifică reținerea în favoarea acestuia a circumstanței atenuante prev de art. 74 lit. Cod penal și a disp. art. 76 lit. d Cod penal și aplicarea unei pedepse cu închisoarea sub minimul legal prevăzut de textul de incriminare.
Astfel, în temeiul dispozițiilor art. 87 aliniatul 5 din nr.OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, modificată prin Legea nr. 49/2006 și republicată, prima instanță a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "sustragere de la recoltarea probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei".
Față de aceleași criterii, prima instanță și-a format convingerea ca reeducarea inculpatului și realizarea integrală a scopului pedepsei pot fi atinse și prin lăsarea în libertate a acestuia, motiv pentru care, constatând că sunt îndeplinite și celelalte condiții legale, în temeiul dispozițiilor articolului 81 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 3 ani, calculat conform dispozițiilor art.82 Cod penal.
Pe durata executării pedepsei, în baza art. 71 alin.2 Cod penal, judecătoria a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a-II- și b Cod penal, reținând că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului conduc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de textul de lege menționat.
În ceea ce privește pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin.1 lit. c Cod penal, judecătoria a constatat că inculpatul nu s-a folosit de vreo funcție, profesie sau activitate în vederea comiterii infracțiunii, motiv pentru care a constatat că nu se impune aplicarea art. 64 alin.1 lit. c Cod penal.
În temeiul art. 71 alin.5 Cod penal, prima instanță a hotărât suspendarea condiționată a executării pedepsei accesorii.
S-a hotărât și atenționarea inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în caz de săvârșire a unei noi infracțiuni intenționate cu consecința executării integrale a pedepsei in regim de detenție, alături de pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
S-au invocat și dispozițiile art.189 și 191 Cod procedură penală în ceea ce privește cheltuielile judiciare avansate de stat".
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a declarat apel inculpatul -, criticând-o generic pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului formulat, inculpatul a invocat, în esență și în principal, greșita sa condamnare, solicitând achitarea, în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. "d" Cod procedură penală, pe considerentul că faptei imputate lui îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv vinovăția. În acest sens, inculpatul a susținut că, deși inițial nu a vrut să i se recolteze probe de sânge decât în prezența avocatului sau a părinților săi, ulterior, însoțit de aceștia, s-a prezentat la sediul poliției în acest scop, însă a fost refuzat. Inculpatul a mai susținut că cercetarea penală s-a desfășurat într-o manieră defavorabilă lui și că lui nu i s-a solicitat testarea cu alcool-testul, spre deosebire de celălalt șofer, ci doar recoltarea de probe biologice, fără a se ține seama că era sub tratament. Inculpatul a mai arătat că acționat sub imperiul unui atac de, neintenționând să se sustragă recoltării probelor biologice.
Inculpatul a mai invocat și faptul că judecătoria a reținut greșit că folosirea forței împotriva sa a fost îndreptățită, precum și că martorii au dat declarații defavorabile lui la sugestia polițiștilor.
Oral, prin intermediul avocatului său ales, inculpatul a făcut referire și la dispozițiile Legii nr. 46/2003, referitoare la drepturile pacientului, susținând că el nu putea fi obligat la recoltarea de probe biologice împotriva voinței sale și contrar drepturilor stabilite de această lege în favoarea sa, ceea ce înseamnă că nu acționat cu vinovăție.
În subsidiar, inculpatul a solicitat achitarea, în temeiul dispozițiilor art. 181Cod penal raportat la art. 10 lit. "1" Cod penal, susținând că fapta imputată este lipsită de pericol social, fiind minoră.
Un alt motiv de apel invocat de inculpat vizează cuantumul greșit și "nelegal" al termenului de încercare stabilit de judecătorie, care, în opinia sa, ar trebui să fie de 2 ani și nu de 3 ani.
Analizând actele și lucrările dosarului precum și sentința penală criticată, prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele și condițiile prevăzute de art. 371 alin. 2 Cod procedură penală tribunalul a constatat următoarele:
Prima instanță a administrat, în mod legal, un amplu probatoriu, pe care l-a evaluat corect și în baza căruia a stabilit just situația de fapt, ce nu comportă critici. De asemenea, a fost făcută și o analiză a probelor pe baza cărora a fost stabilită vinovăția apelantului, precum și a poziției sale procesuale adoptate pe parcursul procesului penal. Au fost respectate deci exigențele art. 356 lit. "b" și "c" Cod procedură penală.
Într-adevăr, din analiza coroborată a: 1) procesului verbal de constatare, întocmit în prezența a doi martori asistenți, de doi lucrători de poliție (a cărei semnare a fost refuzată de inculpat), procesul-verbal de constatare a refuzului de recoltare întocmit de polițiști în prezența a doi martori, și a procesului-verbal prin care personalul medical în prezența lucrătorului de poliție a constatat refuzul inculpatului de a i se preleva probe biologice coroborat cu buletinul de examinare clinică; 2) rezultatul testării cu alcool-testul a celuilalt conducător autor, implicat în accidentul rutier, martorul ocular; 3) declarațiilor constante ale martorilor oculari și; 3) adresele emise de MIRA - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor - V; 4) declarațiile pe formulare date de cei doi conducători auto în privința modalității de comitere a accidentului; 5) declarațiile succesive ale inculpatului; 6) alte înscrisuri - rezultă, fără echivoc, faptul că, în ziua de 15.07.2007, în jurul orelor 9,00, inculpatul - a condus pe drumurile publice din municipiul I autoturismul marca Citroen cu nr. de înmatriculare - și, fiind implicat într-un eveniment rutier soldat cu pagube materiale, a refuzat să se supună recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Inculpatul nu se poate apăra invocând motive precum frica de reacția părinților, starea de, de surescitare ori teama de anumite proceduri medicale. În cauza era irelevant dacă inculpatul fusese deja supus sau nu testării alcoolemiei cu alcool-testul. În orice caz, mijloacele de proba administrate in speța (in special, declarațiile martorilor oculari si procesele-verbale de constatare întocmite de polițiști) relevă că inculpatului, ca si celuilalt conducător auto, i s-a cerut, în prealabil, să se supună testării eventualei alcoolemii in aerul expirat cu alcool-testul, inculpatul refuzând categoric acest lucru. Ca atare, motivele invocate de inculpat in aceasta privința sunt vădit nefondate.
Pe de alta parte testarea cu alcool-testul (oricum refuzata de inculpat) relevă doar dacă persoana ce a condus un autovehicul are alcool în sânge. Dar pentru a se putea stabili dacă gradul de îmbibație cu alcool în sânge depășește limita legală (care este de 0,80%o), de la care fapta constituie infracțiune este obligatorie recoltarea de probe biologice, numai astfel fiind posibilă probarea unei asemenea infracțiuni și delimitarea ei de contravenție. Obligațiile instituite în sarcina conducătorilor auto în această privință sunt imperative.
Prima instanță a făcut deci o analiză corectă si detaliata a mijloacelor de probă pe baza cărora a stabilit just vinovăția inculpatului. Totodată, prima instanță a încadrat corect, din punct de vedere juridic, fapta reținuta în sarcina inculpatului.
Motivul principal de apel al inculpatului referitor la greșita sa condamnare, pe considerentul că faptei imputate lui îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv vinovăția, este nefondat.
Astfel, mai întâi, pentru obținerea permisului de conducere orice cetățean trebuie să susțină, în prealabil, un examen atât practic, cât si teoretic, în cadrul căruia este nevoit sa cunoască si sa-si însușească obligațiile impuse de nr.OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cât și de Regulamentul de aplicare a acestei ordonanțe, oricărui conducător auto. Printre aceste obligații imperative se numără și acelea care interzic conducerea autovehiculelor sub influenta alcoolului, precum si acelea care obligă conducătorul auto sa se supună testării eventualei alcoolemii atât in aerul expirat, cat si in sânge, la cererea agenților de politie, cu atât mai mult daca a fost implicat intr-un accident rutier. Aceasta obligație de a se supune testării nu este și nu poate fi condiționată de nimic: nici de existenta sau nu a alcoolului in sânge, nici de starea psihică ori de ori de surescitare a conducătorului auto, nici de existenta sau nu a vreunei culpe in producerea eventualului accident rutier, nici de vreun alt fel de factori. Acesta obligație incumbă oricărui conducător auto, fără nici o distincție. Cunoscând încă de la obținerea permisului de conducere aceasta obligație generală și refuzând să accepte orice fel de testare solicitată de către organele de politie, inculpatul-apelant a acționat cu intenție directă, fiind, pe deplin, conștient de consecințele refuzului sau.
Susținerile apelantului potrivit cărora el dorea sa se supună testării doar în prezenta avocatului sau ori a părinților și că, ulterior sosirii acestora, lucrătorii de politie nu au mai acceptat sa-l testeze sunt vădit nefondate si de-a dreptul puerile, prin raportare la gradul de instrucție pe care inculpatul pretinde că îl are. Astfel, obligația conducătorilor auto de a se supune testării alcoolemiei, mai ales în cazul implicării lor în evenimente rutiere soldate cu pagube materiale, nu este condiționată nici procedural și nici alt fel, de asistenta șoferului de vreun avocat ori de alte persoane, eventual părinți. Mai întâi că inculpatul era major si avea capacitatea deplină de exercițiu a drepturilor și obligațiilor sale. Apoi, obligația ce-i revenea inculpatului in calitatea sa de șofer de a se supune testării alcoolemiei nu era si nu este o procedura penală, pentru ca șoferul căruia i se solicita de agentul de politie sa se supună testului sa aibă dreptul de a fi asistat de vreun avocat. Abia după ce, eventual, șoferul refuza testarea, infracțiunea prevăzuta de legea speciala si pentru care inculpatul a fost trimis in judecata fiind deja consumata, acesta poate dobândi calitatea de învinuit si are dreptul de a fi asistat la orice act de procedura de un avocat, la cerere.
Din altă perspectivă, nu poate fi ignorat nici faptul că - pentru stabilirea cu precizie a gradului de îmbibație alcoolică la data surprinderii in trafic ori la data producerii evenimentului rutier - legislația in vigoare, la care s-a referit si judecătoria, stabilește proceduri precise si imperative, inclusiv termene limita, înlăuntrul cărora trebuie să se facă testarea. De aceea, conducătorul auto are obligația de a se supune testării imediat ce i se solicita acest lucru de către agenții de politie si nu atunci când dorește el.
În cauză, inculpatul-apelant, prin întregul comportament adoptat la momentul producerii incidentului rutier, cât si după, mai ales atunci când au sosit organele de politie, dar si ulterior la sediul politiei si la spitalul unde a fost condus - constând în adoptarea unei atitudini recalcitrante, de adresare de injurii, de sfidare, de refuz de a se supune solicitărilor lucrătorilor de politie, inclusiv testării alcoolemiei - a acționat constant cu intenție directă, fiind pe deplin conștient de consecințele faptelor sale și ignorând autoritățile judiciare. Deși nu-i revine acestei instanțe sarcina de a stabili dacă intervenția in forța a agenților de politie, constând in imobilizarea inculpatului si conducerea sa la sediul politiei a fost sau nu justificata - pentru că nu aceasta este obiectul judecații - totuși raportat la circumstanțele concrete ale spetei, la comportamentul recalcitrant si agitat la inculpatului această intervenția a fost una deloc disproporționata si perfect justificata legal.
Intenția directă a inculpatului rezida si din apărările ulterioare si succesive pe care inculpatul le-a adoptat pe parcursul procesului penal, apărări neconfirmate de probe, inconsistente si care releva că - in ciuda gradului sau de instrucție - inculpatul nu a conștientizat si nu conștientizează gravitatea faptei comise.
Criticile inculpatului potrivit cărora el nu ar fi comis infracțiunea imputată întrucât ulterior s-a prezentat la sediul politiei cu avocatul si cu părinții pentru a fi testat in privința alcoolemiei nu pot fi primite întrucât, deși acest lucru este real, prezentarea voluntară s-a făcut la mult timp (câteva ore) după ce infracțiunea de refuz (exprimat repetat si categoric) fusese comisa, fără echivoc, si când eventuala testare a alcoolemiei ar fi fost fără relevanță, datorită procesului de eliminare treptata a alcoolului din sânge. Așa cum s-a arătat deja, testarea alcoolemiei șoferilor trebuie făcută nu atunci când vor aceștia, ci în cel mai scurt timp posibil, la solicitarea agenților de politie, in condițiile legii.
Relativ la susținerea inculpatului-apelant potrivit căreia martorii oculari au dat declarații defavorabile lui la sugestia polițiștilor, tribunalul retine ca, in speța, nu exista nici cel mai mic indiciu in acest sens, aserțiunea inculpatului fiind una gratuită. De altfel, pe tot parcursul procesului penal, inculpatul a persistat în a-și face diferite apărări, în a nu-și asuma nici un moment responsabilitatea faptei comise si în a ignora autoritățile, în ciuda evidentelor si a probatoriilor lipsite de orice echivoc.
Pe aceeași linie a neasumării responsabilității si de a se pretinde o "victima" a agenților de politie, despre care a arătat că l-ar fi bruscat nejustificat, deși el se manifesta, in public, injurios si recalcitrant, inculpatul a invocat in fata tribunalului nici mai mult nici mai puțin că el beneficiază de dispozițiile "Legii nr. 46/2033 referitoare la drepturile pacientului", care-i sunt mai favorabile si care-i permiteau sa refuze să se supună oricărei proceduri medicale, inclusiv prelevării de probe biologice la solicitarea polițiștilor. Ca atare, inculpatul pretinde că date fiind dispozițiile acestei legi nu se poate retine ca ar fi acționat cu vinovăție.
Acest motiv de apel este însă vădit nefondat, întrucât actul normativ invocat nu este aplicabil în speța de față, dintr-un motiv foarte simplu: inculpatul nu are și nu avea calitatea de pacient pentru a se prevala de dispozițiile acestei legi, ci pe aceea de șofer, căruia ii incumbau o serie de obligații legale. Într-adevăr, legea menționata se refera la drepturile pacientului si nu ale șoferului, pacientul fiind -potrivit art. 1 lit. "a" din lege - persoana care utilizează (evident voluntar) serviciile de sănătate. Doar pacientul poate refuza, în scris (art. 13) o intervenție medicala, așa cum aceasta este definita de art. 1 lit. "d" si "e" din Legea nr. 46/2003.
Trecând la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, prima
instanță a făcut, în principiu, o aplicare relativ corectă a criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal. Astfel, s-au avut în vedere, pe de o parte, atât limitele de pedeapsă prevăzute în legea specială (de la 2 la 7 ani închisoare), modalitatea concretă de săvârșire a faptei și gradul de pericol social concret al acesteia, cât și celelalte circumstanțele reale. Pe de altă parte, s-a ținut cont și de faptul că inculpatul nu are antecedente penale, dar și de circumstanțele sale personale deduse din comportamentul sau anterior comiterii infracțiunii - considerat corespunzător de judecătorie (împrejurare care a și fost valorificata in favoarea acestuia ca circumstanța atenuanta, dându-i-se eficienta cuvenita), precum si de poziția sa procesuala - considerata de judecătorie parțial corespunzătoare.
Analizând considerentele sentinței criticate și ținând seama de toate circumstanțele reale și personale, tribunalul a constatat că circumstanțele personale ale inculpatului au deja fost valorificate de Judecătoria Iași prin reținerea de circumstanțe atenuante, ceea ce a avut ca efect coborârea pedepsei aplicate mult sub minimul special prevăzut de lege (mai exact la jumătatea acestuia). Ca atare,instanța de apel a reținut că nu se impune, în nici un caz redozarea pedepsei aplicate.
Mai mult chiar, raportat la poziția procesuală adoptată constant de inculpat, la apărările sale, la atitudinea recalcitrantă adoptată imediat după comiterea accidentului rutier din culpa exclusiva, ceea ce a condus la avarierea atât a mașinii sale, cat si a altui conducător auto, la faptul că anterior acesta a mai fost implicat in incidente rutiere ori în nerespectarea, la nivel contravențional, a legislației rutiere (chiar dacă fără conotații penale - a avut permisul suspendat - acesta fiindu-i restituit doar cu 10 zile înaintea comiterii faptei deduse judecății), la atitudinea sa procesuală - de minimizare a gravității faptei comise si de declinare a oricărei responsabilități, tribunalul a reținut că pedeapsa aplicata efectiv apelantului este chiar prea mică, în sensul că a fost coborâta prea mult sub minimul special. Având însă în vedere că singurul care a declarat apel este inculpatul, acestuia nu i se poate majora cuantumul pedepsei aplicate întrucât s-ar încălca principiul neagravării situației în propria cale de atac prevăzut de art. 372 Cod procedură penală.
Tribunalul a reținut că este nefondat motivul de apel al inculpatului-apelant ce vizează lipsa gradului de pericol social corespunzător unei infracțiuni a faptei comise întrucât, în cauză nu sunt întrunite cerințele prev. de art. 181Cod penal; infracțiunea prevăzuta de art. 87 alin. 5 din nr.OUG 195/2002 este una de pericol și nu de rezultat și prin urmare, instituția faptei care nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni nu este susceptibilă de a fi aplicabilă în cazul acesteia. În această materie, impunând expres în sarcina conducătorilor auto o serie de obligații imperative, sub sancțiune penală în cazul încălcării lor, legiuitorul a înțeles să stabilească ab intio că orice acțiune/inacțiune contrară prezintă gradul de pericol social corespunzător unei infracțiuni. Pe de altă parte, circumstanțele reale și conduita procesuală]]] a inculpatului-apelant, coroborat cu faptul că anterior a avut loc și un accident rutier, relevă că fapta inculpatului prezintă cu prisosință gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Critica inculpatului referitoare la greșita stabilire a termenului de încercare
al suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate este, de asemenea, vădit nefondata. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 82 Cod penal suspendarea condiționata a executării pedepsei se dispune pe un termen de încercarea a cărei durata se compune dintr-un termen fix de 2 ani, in cazul inculpaților majori, la care se adăuga durata pedepsei efectiv aplicate de instanța ce a dispus condamnare. Cum judecătoria l-a condamnat pe inculpatul-apelant la o pedeapsa de 1(un) an închisoarea, in mod legal termenul de încercare a fost stabilit la o durat de 3(trei) ani.
Față de toate cele mai sus arătate, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii criticate, tribunalul, în baza disp. art. 379 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul - împotriva sentinței penale nr. 2778/17.09.2008, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr-, pe care a menținut-
Văzându-se și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală s-a dispus obligarea apelantului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În termenul legal prevăzut de art.3853alin. 1 Cod procedură penală inculpatul - a promovat recurs și a formulat următoarele critici de nelegalitate și netemeinicie:
- instanța nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate de natură să garanteze drepturile sale și să influențeze soluția procesului.
Astfel, se susține că nu au fost analizate declarațiile date în fața instanței de fond de martorul din lucrări Artic prin care acesta a prezentat faptul că inculpatul nu a fost testat cu fiola acoolscop și nue mana halenă alcoolică, precum și depozițiile martorilor în circumstanțiere - și - martora a precizat că inculpatul a reacționat disproporționat sub imperiul unui atac de, fiind supus unui tratament psihoterapeutic început anterior incidentului, iar, afirmațiile celui de-al doilea martor cu privire la perioada de timp necesară parcurgerii traseului V -I au fost apreciate în mod greșit ca nesincere
-comiterea unei erori grave de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare întrucât faptei săvârșite îi lipsește vinovăția, ca element constituit al infracțiunii.
Inculpatul consideră că atitudinea sa de refuz inițial privind recoltarea de probe s-a datorat stării de șoc în care s-a aflat ulterior accidentului, când a constatat gradul de avariere a autoturismului și acțiunii violente a lucrătorilor de poliție.
Aceste elemente coroborate cu faptul că însoțiți de avocat și părinți s-a prezentat de bună voie la poliție pentru recoltarea de probe biologice conduc la concluzia lipsei de vinovăție în comiterea faptei.
- aplicarea unei pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 Cod penal.
Recurentul a criticat soluția instanțelor ce nu au dat o eficiență mai mare circumstanțelor atenuante reale și personale, susținând că atitudinea sinceră adoptată și regretul manifestat, prezentarea ulterioară de bună voie în fața organului de poliție, buna conduită anterioară, faptul că se afla sub tratament psihoterapeutic, comportamentul agresiv al lucrătorilor de poliție și prezența constantă în fața in stanței constituie împrejurări de natură a justifica reducerea pedepsei până la nivelul cuantumului minim prevăzut de art. 76 lit. "d" Cod penal.
În drept, au fost invocate cazurile de casare prev. de art. 3859pct. 10,18 și 14 Cod procedură penală.
Curtea, verificând hotărârile recurate și actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare invocate - art. 3859pct. 10,18 și 14 Cod procedură penală - constată următoarele:
Fiind investită cu soluționarea cauzei, prima instanță a administrat toate probele necesare aflării adevărului cu privire la fapta și împrejurările cauzei, precum și la persoana făptuitorului, reținând o situație de fapt în concordanță cu probele administrate la urmărirea penală și la cercetarea judecătorească.
În mod judicios și temeinic motivat instanța de apel și-a însușit argumentul primei instanța și a procedat la propriul examen al probelor, stabilind la rândul ei vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei.
În procesul de evaluare a materialului probator instanțele au examinat toate probele cu respectarea principiului stipulat de dispozițiile art. 63 Cod procedură penală, atât instanța de fond, cât și cea de apel au indicat probele ce au servit ca temei al soluționării cauzei și au verificat probatoriul administrat prin prisma apărărilor formulate de inculpat.
Astfel soluția de condamnare a inculpatului pentru săvârșirea faptei se bazează pe interpretarea și coroborarea procesului verbal de constatare întocmit de lucrătorii de poliție, a procesului verbal de constatare a refuzului de recoltare, întocmit de organele de poliție, a procesului verbal prin care personalul medical a constatat refuzul inculpatului de a i se preleva probe biologice, a buletinului de examinare clinică, a declarațiilor martorilor oculari și Artic, a adreselor emise de MIRA - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor - V, a declarațiilor date de inculpat, probe concordante ce dovedesc cert săvârșirea faptei și vinovăția inculpatului.
Prin recursul declarat, inculpatul a invocat omisiunea instanțelor de a analiza declarațiile martorilor Artic, și, omisiune de natură a determina o eroare gravă de fapt ce a condus la pronunțarea unei soluții greșite de condamnare.
Critica formulată nu este fondată.
În stabilirea situației de fapt nu a fost omisă nici una din probe, în speță, instanțele îndeplinindu-și obligația de a se pronunța asupra cererilor inculpatului privind administrarea de probe, de a dispune administrarea probelor necesare aflării adevărului și de avea în vedere la soluționarea cauzei toate probele administrate ceea ce constituie garanția respectării dreptului la apărare al inculpatului.
Declarațiile date de inculpat și martori precum și celelalte mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale și reconfirmate în faza cercetării judecătorești au fost analizate temeinic de prima instanță prin înlăturarea declarațiilor vădit nesincere și prin verificarea tuturor apărărilor inculpatului.
Astfel, în mod justificat, pe baza declarațiilor date de martorii și Artic, a mențiunilor din procesele -verbale întocmite de organele de poliție privind ora producerii evenimentului rutier -ora 9,00, a rezultatului imprimat de aparatul la testarea martorului din care rezultă că această testare ce a avut loc la ora 9,53, precum și a declarației date de inculpat la data de 2.08.2007, instanța de fond a înlăturat ca nesinceră depoziția martorului prin care acesta prezenta o altă variantă a situației de fapt, relatând că a ajuns din V la sediul Poliției Rutiere I la ora 10 -10,30 unde i-a fost refuzată primirea delegației de avocat al inculpatului și testarea inculpatului și prelevarea probelor de sânge.
Susținerile inculpatului privind lipsa discernământului la momentul comiterii faptei, au fost de asemenea, verificate de instanța de fond ce a analizat declarația martorului propus în apărare - și fișa psihologică depusă la dosar, apreciind în mod corect că aceste probe nu conțin elemente de natură a conduce la concluzia că inculpatul pe fondul unei suferințe psihiatrice nu ar fi avut reprezentarea corectă asupra realității în momentul comiterii faptei.
În faza apelului, instanța de control judiciar a procedat la rândul ei o analiză amănunțită a fiecăruia dintre probele administrate atât în acuzare, cât și în apărare, probe ce au oferit suficiente elemente de fapt pentru reținerea vinovăției inculpatului - în comiterea faptei.
Legiuitorul a avut în vedere atunci când a prevăzut cazul de casare referitor la comiterea de către instanțe a unei erori grave situația în care, contrar probelor indubitabile existente în cauză, prima instanță a pronunțat, iar cea de control judiciar a menținut una dintre soluțiile prevăzute de art. 345 alin. 1 Cod procedură penală, în temeiul unor fapte reținute în mod vădit greșit care nu corespund realității.
Ori, în speță, din probele administrate în cauză nu rezultă existența vreunui viciu în stabilirea situației de fapt, în considerentele hotărârii de condamnare pronunțată de prima instanță și menținută de instanța de apel fiind reținută situația de fapt ce rezultă în mod evident din probele administrate fără a exista o neconcordanță între modul în care acestea au fost percepute și analizate în hotărâre.
Prin urmare nu poate fi primită nici critica formulată de inculpatul -recurent în sensul comiterii unei erori grave de fapt în sensul art. 3859pct. 18 Cod procedură penală.
În raport cu situația de fapt reținută, evaluarea juridică a faptei inculpatului este legală și concordantă cu conținutul constitutiv al normei de incriminare.
Fapta inculpatului de a refuza să se supună recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei întrunește atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv conținutul infracțiunii prev. de art. 87 alin. 5 din nr.OUG 195/2002 modificată prin Legea nr. 49/2006 și republicată.
Atât instanța de fond, cât și cea de apel au reținut în mod corect că inculpatul nu și-a îndeplinit obligația ce revine conducătorilor auto de a se supune testării eventualei alcoolemii atât în aerul expirat, cât și în sânge, a refuzat orice testare solicitate de organele de poliție, fiind pe deplin conștient de consecințele faptei sale.
Sub aspectul tratamentului sancționator aplicat inculpatului -, Curtea constată că s-a făcut o corectă adecvare cauzală a criteriilor stipulate în art. 72 Cod penal, ținându-se seama atât de gradul de pericol social al faptei, - infracțiunile prevăzute de nr.OUG 196/2002 fac parte din categoria infracțiunilor de pericol ce ocrotesc relațiile sociale care asigură normala desfășurare a circulației pe drumurile publice, dar în condiții de securitate pentru traficul rutier și pietonal, fapte ce pot avea consecințe imprevizibile de cele mai multe ori soldate cu vătămări grave ale unor persoane sau bunuri -, cât și de elementele ce caracterizează persoana inculpatului - buna conduită anterioară, lipsa antecedentelor penale și atitudinea parțial sinceră adoptată pe parcursul procesului penal.
Toate aceste aspecte au fost avute în vedere la cuantificarea pedepsei stabilite de instanța fondului ce a manifestat suficientă clemență prin dozarea pedepsei sub minimul special prevăzut de textul sancționator, ca efect al reținerii în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. "a" Cod penal.
Apreciind că pedeapsa trebuie să fie în același timp, atât o măsură de constrângere, cât și un mijloc de reeducare a inculpatului, Curtea constată că, în speță, scopul prevăzut de art. 52 Cod penal nu poate fi atins prin coborârea pedepsei sub limita stabilită de prima instanță și menținută de instanța de apel.
În consecință, Curtea constată că nu poate fi reținută critica inculpatului -recurent privind greșita individualizare a pedepsei deoarece au fost avute în vedere în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare, astfel că pedeapsa aplicată cu executarea suspendată condiționat conform art. 81 Cod penal este singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate a acesteia, în îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa viitoare pozitivă.
Pentru considerentele expuse anterior, motivele de recurs invocate de inculpat fiind neîntemeiate, iar, din examinarea actelor dosarului nu se constată cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859alin. 3 Cod procedură penală care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul - împotriva deciziei penale nr. 21 din 16.01.2009 a Tribunalului Iași, ce va fi menținută.
Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul -recurent la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 21 din 16.01.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 150 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
18.06.2009
Tribunalul Iași:
-
- -
Președinte:Maria CenușăJudecători:Maria Cenușă, Daniela Dumitrescu, Otilia Susanu
