Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 341/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 341/
Ședința publică din data de 03 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 2: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 3: Maria Uzună
Grefier: - -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror:
S-a luat în examinare recursul declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, împotriva deciziei penale nr. 564/11.12.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal - privind pe inculpatul _ domiciliat în M, com., județ C - trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 86 alin. 1 și 87 alin. 1 din OUG. 195/2002. cu aplicarea art. 33 lit. "a" cod penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 26 mai 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 03 iunie 2009.
Cu privire la recursul penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1518/P/10.09.2008 a Judecătoriei Medgidia jud.C a fost condamnat inculpatul - fiul lui și al lui, născut la data de 29.12.2985 în comuna, M, jud. C, la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. 1 din nr.OUG195/2002 și la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare, pentru o infracțiune prevăzută și pedepsită de art. 87 alin.1 din nr.OUG195/2002.
Cele două pedepse aplicate au fost contopite, conform prevederilor art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal, în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 4 luni închisoare.
Potrivit prevederilor art. 71 Cod penal i-au fost interzise inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a și 6 Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
Inculpatul a mai fost obligat să plătească statului, în temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală cheltuieli judiciare în sumă de 200 lei, din care 100 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu, s- dispus să fie plătit din fondurile Ministerului Justiției.
Prima instanță a reținut în fapt că, la data de 23.03.2008, în jurul orelor 0,40, organele de poliție au oprit pentru control autoturismul marca "" cu numărul de înmatriculare CT.08. care circula pe 381 din direcția M către. Urmare a controlului s-a stabilit că la volanul mașinii se afla inculpatul, care nu poseda permis de conducere și care mirosind a băuturi alcoolice a fost testat alcoolscopic și ulterior, prin recoltare de probe biologice de sânge, rezultând o îmbibație alcoolică de 1,50 gr/l, la prima recoltare și 1,30 gr/l la a 2 recoltare.
În drept, s-a reținut că, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 86 alin.1 și art. 87 alin. 1 din nr.OUG195/2002.
Reținând vinovăția inculpatului Judecătoria Medgidiaa dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii, în cuantum total de 1 an și 4 luni închisoare și s-a aplicat și pedeapsa accesorie.
Împotriva sentinței penale nr.1517/P/10.09.2008 a Judecătoriei Medgidiaa declarat apel, peste termenul legal, inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Inculpatul apelant a solicitat Tribunalului Constanța, să îl repună în termenul de apel și, totodată să se suspende executarea hotărârii de fond până la soluționarea cererii de repunere în termenul de declarare a apelului, în temeiul prevederilor art. 364 alin. 2 Cod procedură penală.
În motivarea cererii de repunere în termenul de apel inculpatul a invocat împrejurarea că în perioada celor 10 zile de la pronunțarea instanței de fond s-a aflat într-o stare de boală care nu i-a permis deplasarea la instanță în vederea declarării apelului și că a formulat apelul la momentul în care a fost pus în executare mandatul de executare a pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare nr.1953/29.09.2009 emis de Judecătoria Medgidia jud.
Pe fond, inculpatul - apelant a susținut că hotărârea Judecătoriei Medgidia este lovită de nulitate absolută în sensul prevederilor art. 197 alin. 2 Cod procedură penală pentru că nu există încheierea în care s-au consemnat dezbaterile pe fond și s-a amânat pronunțarea iar cercetarea judecătorească a fost
una formală, întrucât nu au fost audiați martorii din lucrări, fiind astfel încălcate principiile oralității, contradictorialității și nemijlocirii consacrate de prevederile art. 289 Cod procedură penală.
În concluzie a solicitat admiterea apelului, desființarea în totalitate a hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond la Judecătoria Medgidia.
În subsidiar, a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate în parte numai cu privire la individualizarea pedepsei și urmare rejudecării Parchetului să se reducă cuantumul pedepselor aplicate și să se schimbe modalitatea de executare în sensul suspendării condiționate a executării pedepsei sau suspendarea executării sub supraveghere, cu consecința punerii sale în libertate, de îndată.
Prin decizia penală nr.564/11.12.2008 Tribunalul Constanța, în temeiul art. 364 alin. 1 Cod procedură penală, s-a admis cererea inculpatului și s-a dispus repunerea acestuia în termenul legal de declarare a apelului. Totodată, în baza art. 379 plct.2 lit. Cod procedură penală s-a admis apelul, s-a desființat în totalitate sentința penală nr.1518/P/10.09.2008 a Judecătoriei Medgidia, jud. C și s-a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe - Judecătoriei Medgidia, jud. C în vederea soluționării fondului cauzei.
De asemenea, s-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.1953/23.09.2008 emis de Judecătoria Medgidia și punerea în libertate, de îndată, a inculpatului de sub puterea mandatului respectiv dacă nu este cercetat în altă cauză.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate Tribunalul Constanțaa reținut următoarele:
.-În privința cererii de repunere în termenul legal de declarare a apelului formulată de inculpat,prin apărător,se constată că aceasta este întemeiată și va fi admisă.
Cele două condiții prevăzute de textul art.364 al.1 pr.pen.sunt îndeplinite în mod cumulativ atât în ceea ce privește termenul de 10 zile de la începerea executării pedepsei închisorii, apelul fiind declarat și înregistrat la data de 26.09.2008 iar inculpatul a fost încarcerat la data de 25.09.2008,(potrivit adresei nr.-/25.09.2008 a Poliției mun.M)cât și în ceea ce privește existența unei cauze temeinice de împiedicare,avându-se în vedere lipsa cunoștințelor juridice,inculpatul locuind în mediul rural și anume în,distanța față de instanță, starea de boală în care s-a aflat, neputându-se interesa de dosar, aspecte față de care nu se poate reține că ar fi existat o rea-credință din partea inculpatului.
În aceste condiții, va fi admisă în baza art.364 al.2 pr.pen.cererea formulată de inculpatul și se va dispune repunerea acestuia în termenul legal de declarare a apelului.
II.Prima critică adusă hotărârii primei instanțe constă în împrejurarea că de la dosar lipsește încheierea din data de 09.09.2008 a Judecătoriei Medgidia (dosar nr.-),termen la care au avut loc dezbaterile și a fost amânată pronunțarea la data de 10.09.2008.
Lipsa încheierii de ședință prevăzută de art.305 pr.pen nedând posibilitatea să se verifice modul în care s-a desfășurat procesul,și dacă au fost respectate principiile procesului penal,dispozițiile procedurale referitoare la prezența și concluziile părților ale apărătorilor,ale procurorului,precum și la compunerea instanței,atrage conform art.197 al.2 și 3 pr.pen.nulitatea absolută a hotărârii pronunțate,prin care s-a soluționat cauza.
O atare omisiune este prevăzută sub sancțiunea nulității absolute în sensul art.197 al.2 pr.pen.iar nulitatea nu poate fi înlăturată potrivit art.197 al.3 pr.pen.în niciun mod.
III.O altă critică adusă sentinței penale,constă în nerespectarea disp.art.6 par.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului,privind dreptul la un proces echitabil,sub mai multe aspecte:
a)-Concluzia primei instanțe că inculpatul a săvârșit cele două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată se bazează pe declarațiile martorilor ascultați numai în faza de urmărire penală,și care nu au mai fost ascultați în faza de cercetare judecătorească.
Prima instanță avea obligația de a asculta pe martorii din lucrări și anume pe G și pe,cu ocazia efectuării cercetării judecătorești,în condițiile oralității,nemijlocirii și contradictorialității ședinței de judecată,conform art.289 pr.pen.
Instanța de fond nu putea omite audierea martorilor din lucrări,ascultați de organele de urmărire penală,numai pe considerentul că inculpatul a recunoscut comiterea faptelor ce i s-au reținut în sarcină,ținând seama că împrejurările relate de martori prezintă o deosebită relevanță pentru pronunțarea unei soluții legale și temeinicie,sub toate aspectele, iar hotărârea de condamnare s-.a bazat și pe aceste declarații.
Hotărârea primei instanțe s-a pronunțat pe încălcarea disp.art.289 pr.pen.dar și a art.6 par.1 astfel că se impune desființarea sa.
b)Hotărârea primei instanțe nu este motivată în sensul disp.art.356 al.1 lit.c) pr.pen.și anume nu cuprinde o descriere a celor două fapte reținute în sarcina inculpatului,și pentru care a fost trimis în judecată,analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale,cât și a celor care au fost înlăturate o examinarea a oricăror elemente de fapt pe care s-a sprijinit soluția adoptată.
Hotărârea nu este motivată nici în privința analizei criteriilor generale și obligatorii de individualizare prevăzute de art.72 pen.a circumstanțelor reale în care s-au săvârșit infracțiunile dar și a circumstanțele personale ale inculpatului,a conduitei sale,modul în care instanța a stabilit cuantumul pedepselor aplicate cât și modalitatea de executare.
Hotărârea nefiind motivată nu permite verificarea dacă judecata s-ar fi înfăptuit cu respectarea tuturor dispozițiilor legale, nu constituie o garanție că tot ceea ce a format obiectul judecății a fost supus examinării iar soluția dată este tocmai rezultatul acestei examinări,nu asigură o corectă executare a celor hotărâte de instanță.
Sentința penală nefiind motivată,prin nesocotirea prevederilor legale menționate,reprezintă o încălcare a dreptului la un proces echitabil conform art.6 par.1
c)Modul în care a fost ascultat inculpatul,foarte succint cu nerespectarea disp.art.323 pr.pen,chiar în condițiile în care a recunoscut comiterea celor două infracțiuni.Explicațiile și declarațiile inculpatului făcute nemijlocit în fața judecătorului constituie o exercitare efectivă a dreptului său la apărare,conform art.6 pr.pen.iar sub acest aspect judecărul trebuie să aibă și rol activ în vederea stabilirii adevărului sub toate aspectele.
Modalitatea în care s-a efectuat cercetarea judecătorească,și a fost ascultat inculpatul,formal,într-un singur minut,reprezintă de asemenea o încălcare a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art.6 par.1 din
În raport de considerentele arătate,de motivele de nulitate absolută menționate,conform art.197 al.2 pr.pen.nu se mai impune analiza celorlalte motive de apel formulate de inculpat în subsidiar referitoare la individualizarea pedepsei stabilite în privința cuantumului și a modalității de executare a pedepsei.
Împotriva deciziei penale nr.564/11.12.2008 a Tribunalului Constanța a declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
O primă critică a vizat împrejurarea că în mod greșit s-a constatat că hotărârea instanței de fond este lovită de nulitate absolută, pentru lipsa încheierii privind dezbaterile asupra fondului cauzei și amânarea pronunțării, în condițiile în care această încheiere a fost depusă la dosarul cauzei încă înainte de primul termen de judecată a apelului.
O altă critică a recursului parchetului s-a referit la netemeinicia modului de soluționare a cererii de repunere în termenul pentru declararea apelului, fără a se fi administrat nici o probă în sensul dovedirii stării de boală a apelantului inculpat și care a fost invocată ca și o cauză temeinică de împiedicare a declarării în termen a apelului.
În concluzie parchetul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale nr.564/11.12.2008 a Tribunalului Constanța și trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului, inclusiv a cererii de repunere în termen de către aceeași instanță.
Inculpatul intimat a solicitat respingerea recursului parchetului și menținerea ca legală și temeinică a deciziei penale nr. 564/11.12.2008 a Tribunalului Constanța, care a soluționat apelul temeinic și legal, prin aplicarea corectă a prevederilor art. 364 alin. 1 Cod procedură penală și a art. 197 alin. 2 Cod procedură penală și a art. 6 din, impunându-se rejudecarea cauzei de către instanța de fond.
Examinând decizia penală nr.564/11.12.2008 a Tribunalului Constanța în raport de criticile din recursul parchetului, de probatoriul administrat cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că este nelegală și netemeinică iar recursul fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 197 alin. 2 și 3 Cod procedură penală încălcarea dispozițiilor relative la competența instanței de judecată, la compunerea acesteia, la publicitatea ședinței de judecată, la participarea procurorului, prezența învinuitului sau inculpatului ori asistarea acestora de către apărător când legea instituie obligativitatea în acest sens, precum și lipsa referatului de evaluare în cauzele cu infractori minori, este sancționată cu nulitatea absolută.
Raportat la textul de lege menționat curtea constată că, în cauză, nu există nici unul din cazurile de nulitate absolută prevăzute de lege.
Lipsa încheierii privind dezbaterile pe fondul cauzei ar fi putut atrage nulitatea relativă a hotărârii primei instanțe, dacă nu ar fi fost acoperită, în sensul că "până la primul termen de judecată a apelului aceasta a fost depusă la dosarul cauzei și, nu există dovezi privind întocmirea ei în condiții de nelegalitate".
Rezultă, așadar că sentința penală nr.1518/P/10.09.2008 a Judecătoriei Medgidia nu este lovită de nulitate absolută, așa cum eronat a constatat Tribunalul.
Referitor la constatarea nulității absolute a hotărârii de fond motivat de faptul că nu ar fi fost respectate prevederile art. 356 alin. 1 lit. c Cod procedură penală și respectiv art. 289 Cod procedură penală și art. 6 paragraf 1. curtea constată că este greșită.
În condițiile în care, așa cum rezultă din încheierea de ședință din 09.09.2008 a Judecătoriei Medgidia, inculpatul a recunoscut faptele iar părțile au renunțat la audierea martorilor din lucrări și în hotărâre sunt descrise faptele, toate probele din care rezultă situația de fapt, încadrarea juridică, datele ce caracterizează persoana inculpatului dar și elementele avute în vedere la stabilirea vinovăției și aplicarea pedepsei nu se poate susține cu temei că s-a
încălcat dreptul la un proces echitabil. În aceeași ordine de idei este de menționat că, apelul fiind o cale devolutivă de atac (art. 371 Cod procedură penală) permite rejudecarea și completarea eventualelor omisiuni sau neclarități care evident nu sunt sancționate de lege cu nulitatea.
Raportat la cele ce preced curtea constată că nu există încălcări ale normelor legale sancționate cu nulitatea în privința hotărârii de fond, așa cum eronat a reținut instanța de apel, va admite recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, va casa în totalitate decizia penală nr.564/11.12.2008 a Tribunalului Constanța, în temeiul prevederilor art. 38515pct. 2 lit. c cu referire la art. 3859pct.10 Cod procedură penală și va dispune rejudecarea de către Tribunalul Constanțaa apelului declarat de inculpatul împotriva sentinței civile nr. 1518/P/10.09.2008 a Judecătoriei Medgidia.
Soluția de rejudecare a apelului se impune odată în plus pentru a nu priva părțile de un grad de jurisdicție.
Cu prilejul rejudecării apelului tribunalul va răspunde și la critica referitoare la repunerea în termen de declarare a apelului și va examina sub aspectul temeiniciei și legalității soluția instanței de fond, dacă apelul va fi considerat declarat în termen.
Văzând dispozițiile art. 189 Cod procedură penală curtea va dispune ca onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 100 lei, să se plătească din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați C, pentru avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct. 2 lit."c" cu ref. la art. 3859pct. 10 cod procedură penală, admite recursul declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, împotriva deciziei penale nr. 564/11.12.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal -, casează hotărârea atacată și dispune rejudecarea de către Tribunalul Constanțaa apelului.
În baza art.189 cod procedură penală, onorariul în sumă de 100 lei pt. av. se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.
Conform art.309 alin. ultim cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 exemplare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.06.09.
Președinte de complet, Pt.Judecători,
- - - -
- -,
aflați în, conform
art.312 pr.pen, semnează,
Președinte de complet,
- -
Pt.Grefier,
- -
lipsă de la instanță, conform
art.312 pr.pen, semnează,
Grefier Secție,
-
Red.jud.- /16.07.2009
Red.jud.apel:-,
Red.jud.hot:Al.
Dact./20.07.2009
Președinte:Viorica LunguJudecători:Viorica Lungu, Adriana Ispas, Maria Uzună
