Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 340/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 340/
Ședința publică din data de 03 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 2: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 3: Maria Uzună
Grefier: - -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror:
S-a luat în examinare recursurile penale formulate de:
- inculpatul-- fiul lui și, născut la data de 25.02.1981, domiciliat în B, sat - nr. 10,. C,. 32, județul B N;
- partea responsabilă civilmenteASIGURARE REASIGURARE - SUCURSALA B- cu sediul în B, bd. - nr. 31, județul B N;
împotriva deciziei penale nr. 72 din 19.11.2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj - Secția penală în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr. 118 din 10.04.2008 pronunțată de Judecătoria Zalău în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 178 alin. 2 cod penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 26 mai 2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța pentru a da posibilitatea recurentului-inculpat, prin apărător, să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 03.06.2009, dată la care,
Cu privire la recursurile penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 118 din 10 aprilie 2008, Judecătoria Zalău, județ S, l-a condamnat pe inculpatul - fiul lui și, născut la 23.02.1981, la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 178 alin. 2 cu aplic. art. 74 lit. a rap. la art. 76 lit. c cod penal.
Inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 71 rap. la art. 64 lit. a și b cod penal.
Totodată, în temeiul art. 14 rap. la art. 346 cod pr. penală și la art. 998 și urm. civil s-a admis cererea părții civile și, reținându-se culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului, a fost obligat, alături de asiguratorul de răspundere civilă - Reasigurare SA - Sucursala Transilvania Z, aceasta din urmă în limita contractului de asigurare, să plătească suma de 14.850 lei despăgubiri materiale, 100.000 euro cu titlu de daune morale, plătibilă în lei la cursul oficial de la data plății efective și 474 lei/ lună despăgubiri periodice lunare.
A mai fost obligat inculpatul și la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare statului, iar părții civile, suma de 1.500 lei cu același titlu.
Urmare analizării probatoriului administrat în cauză, judecătoria a reținut că, la data de 1.08.2006, inculparul se deplasa la volanul autoturismului marca VW cu nr. de înmatriculare BN - 23 - pe DN 1, pe ruta B - B -
În autoturismul condus de inculpat erau pasageri pe bancheta din spate și martorul, pe locul din față.
La un moment dat, pe traseu, între localitatea și, inculpatul s-a angajat în depășirea unui autotren condus de martorul.
În timpul efectuării depășirii, a deplasării în paralel cu autotrenul, pe contrasens, inculpatul a observat că din sens opus se apropie un autoturism marca Daewoo Tico, condus de victimă.
Văzând apropierea acestui autovehicul, inculpatul a atenționat insistent pe conducătorul autotrenului prin claxonare.
Urmare a semnalelor sonore, autotrenul condus de martor, care dealtfel începuse anterior procesul de reducere a vitezei, a frânat brusc, până s-a oprit.
În același timp inculpatul a finalizat manevra de depășire, reintrând pe sensul său de deplasare, trecând de autotren, concomitent cu manevra de virare spre stânga a autoturismului condus de victimă, care se deplasa din sens opus.
În momentul în care inculpatul a trecut de autotren și a reintrat pe sensul său de mers, a intrat în coliziune frontală cu autoturismul Tico, condus de victimă, în apropierea axului drumului.
Urmare a impactului puternic dintre autoturisme, cel condus de inculpat a împins pe cel al victimei mai mulți metri în spate, ambele ieșind de pe carosabil și continuând să se deplaseze prin frecare pe taluz, în afara părții carosabile.
În timp ce se producea manevra de depășire și impactul, conducătorul autotrenului pe lângă faptul că s-a oprit din mers, a virat spre stânga, în sensul său de deplasare, reușind să evite la rândul său un impact cu cele două autoturisme care au intrat în coliziune.
Urmările accidentului au fost decesul victimei -, conducătorul autoturismului Tico, fracturarea mâinii drepte a martorului, tatăl inculpatului și ocupantul locului de pe bancheta din spate, și avarierea autoturismelor implicate, în proporție de 95 % a autoturismului Tico și 60 % a celui condus de inculpat.
În actul de sesizare, pe baza probelor s-a apreciat că accidentul s-a produs datorită culpei concurente a părților implicate.
Astfel s-a apreciat că inculpatul a încălcat prevederile art. 150 lit. a (118 lit. a după modif.), art. 152 alin. 1 lit. j (120 alin. 1 lit. j, rep.), art. 153 alin.l și 2 din RA a OUG 195/2002, norme care reglementează efectuarea manevrelor de depășire și comportamentul corect în situația obturării mersului înainte.
Pe lângă aceste încălcări comise de către inculpat, procurorul a apreciat că și victima a încălcat prev. art. 153 alin. 1 și 2 din RA a OUG 195/2002, conform cărora era obligat să circule cât mai aproape de partea dreaptă a părții carosabile a sensului său de mers, și la apariția autoturismului condus de inculpat, se impunea să reducă viteza, și chiar să oprească pentru a-i permite trecerea.
Reanalizând întreg dosarul, instanța apreciază că starea de fapt este corect stabilită, însă reținerea culpei concurente și a victimei, se apreciază ca fiind nerealistă față de împrejurările concrete în care s-a produs accidentul.
În legătură cu încălcările legislației rutiere comise de către inculpat, instanța apreciază că acestea rezultă cu claritate și fără nici un dubiu din materialul probator administrat.
În legătură cu probatoriul se mai impune mențiunea că în cauză s-au efectuat două expertize tehnice-auto, care nu au concluzii contrare cu privire la culpa inculpatului, însă cea de-a doua opinează că la producerea accidentului a concurat în oarecare măsură și manevra victimei care nu a reacționat conform prevederilor art. 153 alin. 1 și 2 din RA a OUG 195/2002, respectiv de a circula cât mai aproape de partea dreaptă a carosabilului în sensul său de mers, sau chiar de a opri pentru a putea trece autoturismul inculpatului.
Inculpatul a solicitat efectuarea unei a treia expertize în cauză, cerere respinsă, instanța apreciind că materialul probator administrat este suficient de clar în ceea ce privește culpa sa în producerea accidentului.
După o analiză atentă a probelor, instanța apreciază că nu este cazul să se rețină și culpa concurentă a victimei în producerea accidentului, chiar dacă cea de-a doua expertiză concluzionează că și aceasta putea evita impactul dacă ar fi circulat cât mai aproape de partea dreaptă a sensului său de mers și nu ar fi virat stânga.
În expertiza a doua s-a stabilit că între bornele de beton de pe a drumului pe partea dreaptă în sensul deplasării victimei și partea carosabilă există o distanță de peste 1, autoturismul Tico are o lățime de 1, 21, iar de circulație o lățime de 2, 10-2, 70.
În aceste condiții se opinează că și victima ar fi putut circula cât mai aproape de a dreaptă a părții carosabile, existând suficient spațiu până la bornele de pe, astfel ca autoturismul condus de inculpat să treacă.
Procurorul apreciază că reacția victimei nu se circumscrie stării de necesitate, manevra sa de virare spre stânga, intrarea pe contrasens nefiind logică, deoarece pe acolo venea autotrenul condus de martorul.
Instanța apreciază că o astfel de apreciere poate fi făcută în baza măsurătorilor, expertizelor și tuturor probelor, "la ", și fără implicare în situația concretă.
Însă victima nu a avut la dispoziție toate aceste date și timpul necesar de a lua decizia corectă din punct de vedere legal, mai mult, pe aceea care i-ar fi salvat viața.
Instanța apreciază că victima a acționat în condițiile stabilite de art. 45 Cod penal.
Starea de pericol iminent și care amenința viața victimei a fost creată de către inculpat, prin manevra de depășire efectuată cu încălcarea regulilor în materie și în condițiile concrete date, care din punctul de vedere a victimei putea fi evitată prin virare stânga și intrare pe contrasens.
Aceasta deoarece victima a văzut că inculpatul continuă manevra de depășire și nu încearcă să revină pe sensul său și să intre în spatele camionului, în schimb conducătorul autotrenului reduce viteza și oprește.
Având în vedere și bornele de beton de pe partea dreaptă a carosabilului și faptul că inculpatul continua depășirea, pe contrasens, iar camionul reducea viteza, oprind, victima a apreciat în condițiile date că manevra de virare stânga și intrare pe contrasens va fi de natură să-1 salveze, evitând impactul cu autoturismul condus de către inculpat care înainta pe contrasens dar și pe acela cu autotrenul, care s-a oprit.
Dată fiind situația concretă, chiar dacă anterior s-a concluzionat pe baza datelor culese că această manevră nu a fost cea corectă din punct de vedere a Legislației rutiere și cu atât mai puțin prin prisma consecințelor, instanța apreciază că victima a acționat în stare de necesitate, în încercarea de a se salva.
Chiar dacă ulterior se poate afirma că pericolul era evitabil, printr-o altă manevră, în situația concretă din acele momente, victima a acționat sub amenințarea pericolului.
Conform practicii judiciare în materie, aprecierea caracterului inevitabil al pericolului se face în concret prin luarea în considerare a tuturor împrejurărilor în care persoana a fost nevoită să acționeze sub amenințarea pericolului.
Pentru considerentele expuse, instanța apreciază că nu se poate lua în considerarea conduita victimei ca fiind culpabilă, și concurând sub aspectul laturii subiective la producerea evenimentului rutier.
În ceea ce privește culpa inculpatului la producerea accidentului este stabilită dincolo de orice dubiu, acesta prin încălcarea flagrantă a tuturor regulilor care reglementează efectuarea manevrelor de depășire a creat starea de pericol, care apoi s-a concretizat prin impactul cu consecințele grave descrise.
Mai mult trebuie menționat că din declarația martorului, conducătorul autotrenului, se reține că inculpatul a avut o conduită imprudentă și iresponsabilă pe o porțiune mai M de drum. Acest fapt a fost subliniat de alți martori din trafic care s-au oprit la locul accidentului și au afirmat că inculpatul și anterior conducea cu viteză foarte M și efectua depășiri riscante.
Același martor mai arată că inculpatul înainte de accident s-a angajat în depășirea unei coloane de mașini, ultima fiind autoturismul condus de el. Observând manevra riscantă a inculpatului în oglinda retrovizoare, martorul a început procesul de reducere a vitezei sale de circulație, preventiv, înainte să observe venind mașina victimei, tocmai pentru că a sesizat că inculpatul s-a angajat într-o manevră cu potențial pericol.
Pentru considerentele expuse, inculpatul va fi condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a, raportat la art. 76 lit. c Cod penal.
Pedeapsa aplicată se va executa în regim de detenție, pe durata executării conform art. 71 Cod penal, inculpatului interzicându-i-se exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal.
Pentru o justă individualizare a pedepsei, pe lângă criteriile generale stabilite de art. 72 Cod penal, instanța a luat în considerare faptul că inculpatul este la prima încălcare a legii penale, și a făcut aplicarea art. 74 lit. a Cod penal, reținând acest aspect ca circumstanță atenuantă facultativă.
Consecința reținerii circumstanței atenuante este scăderea pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă, cu respectarea limitelor stabilite de art. 76 Cod penal.
Cu privire la modalitatea de executare stabilită, în regim de penitenciar, instanța a considerat că se impune astfel, datorită conduitei ulterioare producerii accidentului, a inculpatului.
Acesta, pe tot parcursul procesului a avut o atitudine de respingere a vinovăției sale.
Nici un moment inculpatul nu și-a asumat măcar o parte a responsabilității sale pentru acest eveniment rutier cu consecințe atât de grave.
În încercarea de a-și demonstra presupusa nevinovăție, inculpatul a încercat să implice în producerea accidentului, și pe martorul, conducătorul autotrenului, care a avut o conduită absolut corectă în împrejurările date.
În sprijinul afirmațiilor privitoare la conduita inculpatului, apreciată drept una total incorectă, mai trebuie menționat că acesta după accident nu a luat legătura cu familia victimei, ca un minim gest de regret față de cele întâmplate și o asumare cel puțin parțială a responsabilității pentru accident.
Aceste aspecte denotă faptul că inculpatul nu conștientizează, sau refuză să-și asume vinovăția pentru comiterea unei infracțiuni cu consecințe atât de grave.
în aceste condiții, instanța a apreciat că scopurile pedepsei, stabilite de art. 52 Cod penal, reeducarea și prevenția, nu vor putea fi atinse prin aplicarea prevederilor art. 81, 82 Cod penal, fiind necesară executarea pedepsei în regim de penitenciar.
Referitor la latura civilă a cauzei se reține că soția victimei, s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpatului la plata de despăgubiri materiale, constând în principal în cheltuielile ocazionate de ritualul ortodox de înmormântare, despăgubiri lunare periodice constând în diferență de venituri realizate de victimă și cele pe care le obține în prezent, precum și daune morale.
Inculpatul a avut la data producerii accidentului asigurare obligatorie de răspundere civilă auto valabil încheiată cu societatea de asigurare SA - Sucursala Transilvania Nord Z, care a fost citată în cauză conform prevederilor 136/2005, făcându-și apărările.
Cererea părții civile este întemeiată, partea care ține de despăgubiri materiale, constând în cheltuieli efectuate cu înmormântare, ritualuri și amenajare mormânt a fost integral dovedită prin înscrisuri (facturi, chitanțe, etc), motiv pentru care va fi admisă așa cum a fost formulată.
Se impune mențiunea că inculpatul va fi obligat la plata despăgubirilor, luându-se în considerare culpa sa exclusivă în producerea accidentului și alături de asigurătorul de răspundere civilă, acesta numai în limita contractului de asigurare, iar partea civilă are această calitate în nume propriu dar și ca reprezentant legal al fiului minor al ei și al victimei.
Partea civilă a solicitat și despăgubiri periodice lunare în sumă de 1060 lei/lună, reprezentând diferența dintre veniturile actuale ale părții civile și cele avute anterior prin contribuția victimei.
Ulterior, cuantumul despăgubirilor periodice lunare a fost modificat de partea civilă, aceasta precizând că solicită diferența dintre pensia de urmaș de care beneficiază minorul în prezent (conform deciziei depuse la dosar, în cursul anului 2006 - 111 lei, însă în prezent conform propriei declarații 180 lei) și veniturile salariale realizate de victimă, 980 lei/lună, având în considerare că 2/3 din acestea erau afectați familiei.
Și acest capăt de cerere este întemeiat, partea civilă, prin fapta inculpatului fiind privată de aceste venituri bănești, și constatându-se întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, inculpatul va fi obligat alături de asigurător la plata acestei sume lunare.
Asigurătorul a solicitat acordarea acestor despăgubiri lunare, în funcție de prevederile Codului familiei privind obligațiile de întreținere.
În această situație nu sunt aplicabile prevederile Codului familiei, răspunderea inculpatului fiind de natură delictuală, și nu se pot lua în considerare reglementările din dreptul familiei, privind obligațiile de întreținere între rudenii.
Prin infracțiunea comisă, inculpatul a provocat un prejudiciu părții civile, care se impune să fie reparat integral.
Și în final, partea civilă a solicitat daune morale în cuantum de 100.000 Euro.
suferită de partea civilă este una ireversibilă, neevaluabilă în bani, dar cu consecințe extrem de dureroase pentru viitorul ei și al copilului minor.
Cu toată suferința acestei grele pierderi, partea civilă și minorul își vor continua existența, însă fără un sprijin material și moral al tovarășului de viață.
Chiar dacă din punct de vedere psihic această suferință nu poate fi evaluată patrimonial, existența viitoare a celor doi, partea vătămată și fiul ei va fi material ușurată prin acordarea de compensații bănești.
Cuantumul acestor despăgubiri este dificil de apreciat, cererea părții civile părând la prima vedere foarte Dar având în vedere faptul că Statul român a fost obligat la plata unor sume importante (40.000 Euro) cu titlu de daune morale către persoane private ilegal de libertate pentru câteva luni (cazul Lintea contra României) se apreciază că suma solicitată de partea civilă poate fi acordată și va fi de natură să compenseze întreaga suferință pricinuită de pierderea soțului.
Inculpatul va fi obligat, alături de asigurător, în limita contractului de asigurare, să-i plătească părții civile suma de 100.000 Euro cu titlu de daune morale. Suma se va plăti în lei, la cursul oficial de la data plății efective.
Inculpatul fiind condamnat, în baza art. 191 Cod procedură penală, va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat și în baza art. 193 Cod procedură penală și la cele ale părții civile, conform cu dispozitivul, cu mențiunea că asigurătorul deși a fost obligat alături de inculpat la plata despăgubirilor, acesta nu are calitate de parte responsabilă civilmente în proces si răspunderea civilă nu este una solidară, ci se întemeiază pe contractul de asigurare, astfel că nu poate fi obligată în solidar la plata cheltuielilor judiciare.
Prin decizia penală nr. 72 din 19 noiembrie 2008, Tribunalul Sălaja decis admiterea apelului Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău, a desființat sentința penală nr. 118/2008 a Judecătorie Z cu privire la neobligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat și către partea civilă, alături de asiguratorul de răspundere civilă, în limita contractului de asigurare.
Rejudecând cauza pe fond, in limitele menționate, tribunalul l-a obligat pe inculpatul să plătească statului suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare iar părții civile cu același titlu, suma de 1.500 lei, alături de asiguratorul de răspundere civilă - Reasigurare SA B prin Sucursala Transilvania Nord Z, în limita contractului de asigurare.
Apelurile formulate de inculpatul, -, Reasigurare SA B și - Reasigurare SA - Sucursala Transilvania Nord Z, au fost respinse ca nefondate.
Totodată, s-a admis cererea inculpatului și s-a dispus prelungirea dreptului de circulație pe o perioadă de 30 zile de la data prezentei hotărâri. Inculpatul și societățile de asigurare cărora li s-au respins apelurile au fost obligate la plata a câte 50 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, tribunalul a reținut următoarele:
In ceea ce privește apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău contra sentinței penale nr. 118/2008 a Judecătoriei Zalău, este fondat. Sentința penală nr. 118/2008 a Judecătoriei Zalău urmează să fie desființată cu privire la obligarea inculpatului (fiul lui și, născut la 23.02.1981 în loc. B, jud.B-N, cetățean român, studii superioare, coordonator auto, fară antecedente penale, căsătorit, domiciliat în B,-,. C,. 32, cu reședința în aceeași localitate,-, jud. B-N) la plata cheltuielilor judiciare către stat și către partea civilă alături de asigurătorul de răspundere civilă în limita contractului de asigurare.
Judecând cauza pe fond sub acest aspect inculpatul urmează să plătească statului suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare iar părții civile cu același titlu suma de 150 lei alături de asigurătorul de răspundere civilă - Reasigurare SA B prin Sucursala Transilvania Nord - Z, în limita contractului de asigurare.
Din analiza dispozițiilor legale și a principiilor de drept - Legea nr. 136/1995, în cazul producerii unui accident de circulație având ca urmare cauzarea unui prejudiciu pentru care s-a încheiat contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă coexistă răspunderea civilă delictuală bazată pe art.998 cod civil a celui care prin fapta sa a cauzat efecte păgubitoare cu răspunderea asigurătorului întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate de lege.
În ceea ce privește apelurile declarate de inculpatul, - Reasigurare SA B, - Reasigurare SA -Sucursala Transilvania Nord Z, acestea urmează să fie respinse ca nefondate.
În mod corect instanța de fond a apreciat că victima - a acționat în condițiile stabilite de art.45 Cod penal. Starea de pericol iminent a fost creată de către inculpat prin manevra de depășire efectuată cu încălcarea regulilor în materie și în condițiile concrete date chiar dacă ulterior se poate afirma că pericolul era evitabil printr-o altă manevră, în situația concretă din acele momente victima a acționat sub amenințarea pericolului. Culpa inculpatului la producerea accidentului este stabilită dincolo de orice dubiu, aceasta prin încălcarea flagrantă a tuturor regulilor care reglementează efectuarea manevrelor de depășire prin conduita sa imprudentă și iresponsabilă, făcându-se vinovat de producerea accidentului.
În nici un caz nu poate fi vorba de achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, acesta facându-se vinovat în afară de orice dubiu de producerea accidentului ce a avut drept urmare moartea victimei -.
În raport de aceleași considerente reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 lit.c Cod penal cu consecința reducerii pedepsei sub minimul prevăzut de lege este nejustificat. De altfel împrejurarea invocată ca și circumstanța atenuantă personală a fost avută în vedere ca element de circumstanțiere la dozarea pedepsei aceasta fiind stabilită la minimul prevăzut de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța de fond a reținut corect faptul că se impune executarea acesteia în regim de penitenciar având în vedere conduita inculpatului după producerea accidentului care a avut o atitudine de respingere a vinovăției sale, de implicare și a altor persoane în producerea accidentului. Mai mult inculpatul, după producerea accidentului cu consecințe atât de grave nu a luat legătura cu familia victimei aflată ia grea încercare, în semn de regret față de cele întâmplate.
În aceste condiții suspendarea executării pedepsei, chiar dacă sunt întrunite toate condițiile, instanța apreciază că nu este o soluție justă; scopul pedepsei neputând fi atins prin aplicarea prevederilor art.81, 82 Cod penal deoarece inculpatul refuză sași asume vinovăția pentru săvârșirea infracțiunii ce a avut ca urmare moartea unei persoane.
În ceea ce privește plata despăgubirilor civile materiale la care a fost obligat inculpatul alături de asigurător, acestea au fost corect stabilite de instanța de fond, reținându-se culpa exclusivă a inculpatului. Daunele morale la care a fost obligat inculpatul în sumă de 100.000 euro compensează într-o anumită măsură pierderea suferită de partea civilă și fiul ei. Plata acestei sume de bani urmează să le asigure o existență mai ușoară din punct de vedere material.
Despăgubirile periodice lunare au fost stabilite corect în funcție de diferența dintre pensia de urmaș de care beneficiază minorul în prezent și veniturile salariale realizate de victimă.
Așadar, pe aceste considerente apelurile declarate de inculpatul și - Reasigurare SA B, - Reasigurare SA - Sucursala Transilvania Nord - Z, contra aceleiași sentințe penale vor fi respinse.
In conformitate cu dispozițiile art.lll din OUG nr. 195/2002, a fost admisă cererea inculpatului și în consecință instanța urmează să dispună prelungirea dreptului de circulație pe o perioadă de 30 de zile de la data prezentei hotărâri.
In conformitate cu dispozițiile art.379 pct.l lit.b Cod procedură penală apelurile declarate de inculpatul și societățile de asigurare urmează să fie respinse ca nefondate.
In baza art.192 Cod procedură penală, inculpatul urmează să plătească statului alături de societatea de asigurare, câte 50 lei cheltuieli judiciare.
Împotriva sentinței penale nr. 118 din 10.04.2008 a Judecătoriei Zalău și a deciziei penale nr. 72 din 19 noiembrie 2008 Tribunalului Sălaj, au declarat recurs, în termen legal, inculpatul și partea responsabilă civilmente - Reasigurare SA - Sucursala
Inculpatul recurent a criticat hotărârile de fond și apel sub aspectul netemeiniciei și nelegalității, referitor la nereținerea culpei comune în producerea accidentului, la greșita individualizare a pedepsei sub aspectul executării în regim de detenție și acordarea despăgubirilor morale și materiale fără probe și o motivare temeinică.
In esență, inculpatul recurent a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate în parte și urmare rejudecării pe fond, să se rețină culpa comună în producerea accidentului, să se reindividualizeze pedeapsa in privința modalității de executare și să se dispună executarea ei fără privare de libertate.
În privința laturii civile a cauzei, inculpatul recurent a solicitat reducerea cuantumului despăgubirilor materiale și morale acordate părții civile, raportat la culpa comună și la probele administrate.
Recurenta - Reasigurare SA - Sucursala Bac riticat hotărârile atacate in privința reținerii culpei exclusive a inculpatului in producerea accidentului de circulație. In acest sens, s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și să se rejudece cauza in vederea lămuririi sub toate aspectele a producerii accidentului, prin efectuarea unei contraexpertize și reaudierea martorilor.
Examinând hotărârile atacate in lumina criticilor din recursurile inculpatului și asiguratorului de răspundere civilă, curtea reține următoarele:
Prima expertiză efectuată in cauză a stabilit culpa exclusivă a inculpatului in producerea accidentului de circulație, deoarece acesta a efectuat manevra de depășire a autoturismului condus de martorul cu încălcarea normelor ce reglementează efectuarea unei astfel de manevre, creând o stare de pericol și de necesitate, în sensul art. 45 cod penal pentru victima .
Cea de a 2-a expertiză, stabilește culpa comună a inculpatului, pentru nerespectarea normelor legale privind efectuarea manevrei de depășire, și a victimei, pentru că a virat autoturismul către axul șoselei, deși manevra corectă, care ar fi evitat coliziunea, ar fi fost aceea de a vira către bordura șoselei, lăsând astfel loc autoturismului condus de inculpat, să treacă.
Din concluziile celor două expertize, curtea reține că, în mod evident, inculpatul a fost acela care a declanșat starea de pericol ce a condus la producerea accidentului, prin nerespectarea normelor legale privind depășirea autoturismelor aflate în trafic.
La rândul ei, victima a contribuit, într-o mai mică măsură la producerea accidentului, în sensul că, atunci când a sesizat autoturismul condus de inculpat, a efectuat manevra de virare a mașinii pe care o conducea către axul șoselei, deși normal ar fi fost să vireze către bordura șoselei, dând astfel posibilitate autoturismului condus de inculpat, să treacă.
Manevra greșită a victimei, astfel cum a fost reținută, pe baza concluziilor celei de-a doua expertize, nu poate fi ignorată în totalitate, câtă vreme victima era conducător auto cu o anume experiență, în virtutea căreia ar fi trebuit să manifeste prezență de spirit și să facă manevra corectă ce ar fi condus la evitarea coliziunii celor două autoturisme.
Raportat la cele ce preced, curtea constată că cea de-a 2-a expertiză a reținut în mod corect că există culpă comună în producerea accidentului. Pe cale de consecință, se va reține în sarcina inculpatului o culpă de 80 % în producerea accidentului, iar în sarcina victimei, o culpă de 20 %.
Având în vedere că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, iar infracțiunea săvârșită de acesta este una din culpă, în mod temeinic și legal s-a reținut în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a cod penal și i s-a aplicat o pedeapsă de 1 an închisoare.
Raportat la lipsa antecedentelor penale, la forma de vinovăție, la atitudinea corespunzătoare pe parcursul procesului, constând în participarea la toate fazele procesului penal, la disponibilitatea de plată a despăgubirilor către partea civilă, precum și a celorlalte date favorabile ce caracterizează persoana inculpatului, curtea apreciază că, scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea ei în regim de detenție. Drept urmare, va face aplicarea prevederilor art. 81 cod penal și se va suspenda condiționat executarea pedepsei de 1 an închisoare, pe timp de 3 ani, termen de încercare stabilit conform prevederilor art. 82 cod penal.
Inculpatului urmează a i se atrage atenția asupra condițiilor de revocare a suspendării condiționate prevăzute de art. 83 cod penal.
Față de împrejurarea că inculpatul a săvârșit o infracțiune din culpă și i s-a reținut în favoare circumstanța atenuantă a unei comportări ulterioare corespunzătoare, nu se justifică interzicerea dreptului de a alege, prev. de art. 64 lit. a teza I, ca pedeapsă accesorie, urmând a fi înlăturată din hotărârile recurate respectiva dispoziție.
Întrucât pedeapsa principală urmează a fi suspendată condiționat în privința executării se va face aplicarea prevederilor art. 71 al. ultim cod pr. penală, în sensul că, se va suspenda condiționat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b cod penal.
În condițiile reținerii unei culpe de 80 % a inculpatului și având în vedere că plățile te teritoriul României se fac în lei, iar în cauză nu s-au produs dovezi privind obținerea de venituri în euro de către victimă, curtea va reduce cuantumul despăgubirilor civile la suma de 11.880 lei daune materiale și respectiv 80.000 lei daune morale.
Pentru considerentele menționate anterior, curtea constatând întemeiate criticile din recursurile inculpatului și părții responsabile civilmente - Reasigurare SA Sucursala B, va admite recursurile, va casa in parte hotărârile atacate și urmare rejudecării, va suspenda condiționat executarea pedepsei principale aplicată inculpatului, dar și a pedepsei accesorii pe care o va modifica in sensul înlăturării interdicției exercitării dreptului prevăzut de art. 64 lit. a teza I cod penal.
Reținând culpa comună a părților in proporție de 80 % pentru inculpatul recurent, curtea va reduce cuantumul despăgubirilor acordate părții civile, conform celor menționate anterior. Restul dispozițiilor hotărârilor recurate, vor și menținute ca legale și temeinice, în măsura în care nu contravin prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.38515pct.2 lit."d" cod procedură penală, admite recursurile penale formulate de:
- inculpatul-- fiul lui și, născut la data de 25.02.1981, domiciliat în B, sat - nr. 10,. C,. 32, județul B N;
- partea responsabilă civilmenteASIGURARE REASIGURARE - SUCURSALA B- cu sediul în B, bd. - nr. 31, județul B N;
împotriva deciziei penale nr. 72 din 19.11.2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj - Secția penală în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr. 118 din 10.04.2008 pronunțată de Judecătoria Zalău în dosarul penal nr-, casează hotărârile și, rejudecând, dispune:
În baza art.81 cod penal, suspendă condiționat executarea pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului.
Conf. art.82 cod penal, fixează termenul de încercare de 3 ani ( prin adăugare la intervalul de 2 ani a cuantumului pedepsei aplicate).
Conf. art.359 cod procedură penală, atrage atenția inculpatului cu privire la art.83cod penal referitor la revocarea suspendării.
Face aplicarea art.71 alin. ultim. cod penal, cu privire la art.64 alin.(1) lit. a teza II),b) cod penal.
Înlătură dispozițiile instanței de fond cu privire la art.64 lit. a teza I) cod penal.
Reduce cuantumul despăgubirilor civile la 11.880 lei daune materiale, respectiv la 80.000 lei daune morale, (proporțional culpei inculpatului de 80%).
Menține celelalte disp. ale hot. în măsura în care nu contravine prezentei.
Potrivit art.309 alin. ultim cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 exemplare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.06.2009.
Președinte de complet, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Pentru grefier -
Lipsă de la instanță, conform art.
312 cod pr. penală,
Semnează
Grefier șef secție
Jud. fond:
Jud. apel:
Red. Jud. -/28.09.2009
Tehnodact. Gref.
4 ex./05.10.2009
Președinte:Viorica LunguJudecători:Viorica Lungu, Adriana Ispas, Maria Uzună
