Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 365/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.365/R/2008
Ședința publică din 4 iunie 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Luminița Hanzer JUDECĂTOR 2: Vasile Goja Ana Covrig
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul -, împotriva deciziei penale nr.52/A din 18 martie 2008 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.86 alin.1 din OUG 195/2002.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul personal asistat de apărător ales, av., din Baroul Cluj, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, apărătorul inculpatului depune la dosar, în probațiune, copiile certificatelor de naștere ale copiilor inculpatului.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului și în temeiul art.385/9 pct.9-10.pr.pen. a se dispune achitarea inculpatului în considerarea faptului că instanța nu a avut în vedere că din probele administrate în cauză nu se poate trage concluzia că inculpatul a condus autoturismul, fiind încălcat principiul " in dubio pro reo". Faptul că inculpatul a fost consecvent în declarații este relevant întrucât potrivit art.66 alin.1 pr.pen. inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție. Consideră că instanțele au comis o gravă eroare de fapt atunci când au omis a analiza faptul că organele de poliție nu l-au surprins, următir și oprit pe inculpat în trafic în acea noapte. De asemenea, instanța nu a ținut seama de faptul că martorul și-a schimbat declarația dată sub prestare de jurământ în care susținea că inculpatul nu și-a condus mașina după ce s-a pus pe acest motiv problema trimiterii sale în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă. Martorul este singurul care susține că l-a văzut pe inculpat conducând mașina, însă, această mărturie nu poate fi coroborată cu starea de fapt și cu mărturia martorului, fiind de neînțeles cum doi martori aflați în aceeași situație percep stări de fapt diferite. Recursul se impune a fi admis și a se trimite cauza spre rejudecare pentru a se lămuri contradicțiile existente. Chiar dacă s-au administrat probe în sprijinul învinuirii iar alte probe nu există, persistă totuși îndoiala în ce privește vinovăția. Solicită a se ține seama de faptul că inculpatul are șase copii în întreținere și este singurul întreținător de familie.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat apreciind că ambele instanțe au reținut corect vinovăția inculpatului pe baza probelor administrate în cauză, probe care se coroborează cu prima declarație dată de inculpat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.
CURTEA
Prin sentința penală nr.7 din 10 ianuarie 2008 Judecătoriei Sighetu Marmațieis -a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de o persoană care nu are permis de conducere prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată.
În baza art. 83 Cod penal s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 50/2007 a Judecătoriei Sighetu Marmației care s-a adăugat la pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 7/10 ianuarie 2008 și s-a dispus executarea de către inculpat a pedepsei de 1 an 4 luni închisoare cu consecințele prev. de art.71, 64 lit. a, b Cod penal.
Inculpatul a fost obligat la plata către stat a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din care suma de 100 lei reprezintă onorariul de avocat desemnat din oficiu.
În considerentele sentinței s-a reținut faptul că inculpatul este proprietarul unui auto turism marca " 1304" de tipul autoutilitară însă nu posedă permis de conducere de nici o categorie. În seara de 2 martie 2007 inculpatul a fost rugat de martorul să-i transporte cu autoutilitara deșeuri din material lemn os de la un gater de pe strada - -. Astfel cei doi s-au deplasat pe str. - unde era parcat auto turismul în apropierea blocului unde locuiește martorul care l-a condus până la gater și apoi la locuința martorului.
După ce au descărcat lemnele, martorul a condus din nou autoturismul până pe strada - după care i-a predat cheile inculpatului.
Inculpatul a pornit auto turismul și s-a deplasat cu acesta spre strada - -, unde locuiește, pe traseu fiind oprit de organele de poliție.
Fapta inculpatului care în data de 2 martie 2007 condus pe drumurile publice un auto turism "" deși nu posedă permis de conducere de nici o categorie, constituie infracțiunea prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată.
Referitor la persoana inculpatului reținând că acesta este în vârstă de 35 de ani și prin sentința penală nr. 50/8 februarie 2007 Judecătoriei Sighetu Marmațieia mai fost condamnat pentru infracțiunea de conducere fără permis la 4 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, instanta a făcut aplicarea art. 83 Cod penal.
In baza probelor administrate instanța a constatat că sunt îndeplinite în speță elementele constitutive ale infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, motiv pentru care a hotărât condamnarea lui la pedeapsa închisorii prevăzută în dispozitivul hotărârii.
La individualizarea judiciară a pedepsei s-a ținut seama de dispozițiile art. 72 și 52 Cod penal, de faptul că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei și este recidivist.
Mai mult chiar, inculpatul l-a determinat pe martorul să-și schimbe declarația dată în faza de urmărire penală în sensul că a fost în mașina condusă de inculpat, martorul arătând în fața instanței că inculpatul nu a condus mașina.
Pentru acest motiv Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu N. a formulat plângere care s-a finalizat prin rezoluția din dosar 13671PI2007 din 17 decembrie 2007, prin care nu s-a început urmărirea penală împotriva acestui martor pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă.
în fața instanței, martorul a revenit asupra declarației și a arătat că inculpatul a fost acela care a condus autovehiculul, până în momentul întâlnirii cu organele de poliție.
Deoarece inculpatul a mai fost condamnat penal pentru aceeași faptă prin sentința penală nr. 5018.02.2007 a Judecătoriei Sighetu Marmației, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 83 Cod penal dispunând revocarea acestei suspendări, iar pedeapsa de 4 luni închisoare a fost adăugată la pedeapsa dispusă în prezenta cauză inculpatul urmând să execute 1 an și 4 luni închisoare cu consecintele art. 71, 64 lit. a și b Cod penal.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul care a solicitat a fi achitat cu motivarea că la momentul efectuării controlului de către organele de poliție autoturismul era staționat, iar apelantu-inculpat se afla în autoturismul și stătea de vorbă cu prietenul său.
În cuprinsul motivelor sale de apel apelantul-inculpat a solicitat a fi achitat. în temeiul art. 10 lit. a Cod procedură penală, cu motivarea că în seara zilei de 2 martie 2007 l-a rugat pe martorul să îi conducă auto turismul. Reprezentanții organelor de poliție l-au amenințat pe martor astfel că acesta în dosarul nr. 1361PI2007 și-a retras plângerea, iar la data de 10 ianuarie 2008 revenit în instantă în aceleași condiții asupra declarației date. Prin urmare, este necesară reaudierea acestui martor.
Prin decizia penală nr.52/A din 18 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, in baza art. 379 pct.llit.b pr.pen. a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 13.03.1972,. în comuna, nr. 317, jud.M cu reședința în S M,-, jud.M împotriva sentinței penale nr.7 din 10 ianuarie 2008 Judecătoriei Sighetu M.
In temeiul art. 192 alin.2 pr.pen. a fost obligat apelantul-inculpat să plătească statului suma de 40 lei - cheltuieli judiciare în apel.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
Din probele administrate în cauză rezultă că în data de 2 martie 2007 martorul s-a deplasat de la domiciliul apelantului-inculpat (pe str. - - din S M) cu intenția de a cumpăra de la acesta material lemnos. De aici martorul a condus autoturismul proprietatea apelantului-inculpat marca " 1304", având numărul de înmatriculare - pornind de pe str. - din SMu nde cel dintâi a coborât, apoi acesta a fost condus în continuare până pe str. - - de către apelantul-inculpat, deși acesta nu avea permis de conducere, fiind opriți aici de organele de poliție.
Stare de fapt mai sus descrisă rezultă din declarațiile martorilor date în faza de urmărire penală și în instanță cu ocazia reaudierii sale, G date în ambele faze ale procesului penal, și Apărarea formulată de apelantul-inculpat în sensul că nu a condus auto turismul nu poate fi primită în raport de probele mai sus amintite, precum și de împrejurarea că acesta a arătat că a rugat o altă persoană pe care o cunoștea doar din vedere să îl conducă, fără a-i indica numele acestei persoane, pentru a putea fi audiată (ceea ce dovedește atitudinea nesinceră a apelantului-inculpat). De asemenea,
prima declarație dată în instanță de martorul (acesta a arătat că nu știe cum a ajuns mașina pe str. - -) nu poate fi luată în considerare, acesta revenind ulterior asupra declarației sale (după ce, în prealabil i s-a întocmit dosarul penal nr. 13671PI2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu M pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă). Nici susținerea martorului în sensul că apelantul inculpat i-a precizat că nu el a condus autoturismul nu permite a se concluziona în sensul că autovehiculul a fost condus de o altă persoană, apelantul-inculpat având o atitudine de nerecunoaștere a faptelor (după ce, în prealabil, a recunoscut-o) pe care și-a manifestat-o și față de martor.
Reaudierea martorului în apel nu este necesară pentru că acesta a fost audiat și apoi reaudiat la prima instanță.
Față de starea de fapt mai sus descrisă, încadrarea juridică dată acesteia de către judecătorie este legală.
Pedeapsa aplicată apelantului-inculpat a fost în mod judicios individualizată, ea corespunzând gradului de pericol social al faptei și al acestuia ( nu a recunoscut comiterea ei, a săvârșit-o la un interval de câteva zile după data la care a fost condamnat definitiv pentru o altă infracțiunile de același gen).
Întrucât fapta din prezenta cauză s-a comis înăuntrul termenului de încercare de 2 ani 4 luni stabilit prin sentința penală nr. 50 din 8 februarie 2007 (rămasă definitivă prin neapelare), în mod legal s-a dat eficiență prev. art. 83 Cod penal în raport de pedeapsa de 4 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin această sentintă.
In mod legal și temeinic s-au aplicat și prev. art. 71, 64 lit. a, b Cod penal întrucât perseverând în a conduce autovehicule fără permis de conducere, apelantul-inculpat nu are capacitatea de a aprecia valorile fundamentale cărora le poate aduce atingere prin faptele sale (patrimoniu, integritatea fizică a celorlalți participanți la trafic) și implicit nu este în măsură a face aprecieri nici cu privire la modul în care este ales organullegiuitor. De asemenea, față de profilul moral al apelantului-inculpat (dat de perseverența sa în activitatea infracțională), acesta nu poate ocupa pe perioada executării pedepsei vreo funcție ce implică exercițiul autorității de stat și nu poate fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice. Prin urmare, aplicarea art. 71, 64 lit. a, b Cod penal este justificată. Nefolosindu-se de vreo funcție, profesie, activitate pentru a comite fapta - obiect al prezentului dosar, în mod corect nu s-a dat eficiență și prev. art. 64 lit. c Cod penal.
Pentru toate aceste considerente, s-a respins apelul inculpatului ca fiind nefondat.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, acesta a fost obligat la plata către stat a sumei de 40 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul prin care a solicitt admitere recursului, casarea deciziei penale atacate împreună cu sentința pronunțată de instața de fond și rejudecând cauza să fie achitat inculpatul cu privire la infracțiunea pentru care acesta a fost trimis în judecată.
În motivele de recurs inculpatul a arătat că, instanța nu a avut în vedere că din probele administrate în cauză nu se poate trage concluzia certă că inculpatul a condus autoturismul în momentul în care fost surprins de către organele de poliție și că principiul "in dubio pro reo" a fost încălcat de către instanțele de judecată.
Analizând probele în cauză instanțele nu au ținut seama de faptul că martorul și-a schimbat declarația dată sub prestare de jurământ, după ce s-a pus problema trimiterii acestuia în judecată pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Martorul este singurul care susține că l-a văzut pe inculpat conducând autoturismul, însă această declarație nu poate fi coroborată cu celelalte probe administrate în cauză, sens în care se impune admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Maramureș pentru a verifica contradicțiile dintre declarațiile martorilor și.
Recursul formulat de inculpat urmează să fie respins pentru motivele ce se vor arăt în continuare:
Instanțele de fond și de apel au reținut o stare de fapt conformă cu realitatea în sensul că, la data de 2 martie 2007 martorul s-a deplasat la domiciliul inculpatului situat în Sl M str. - - cu intenția de a cumpăra de la acesta material lemnos care trebuia transportat cu autoturismul proprietatea inculpatului marca nr.1304 cu nr. de înmatriculare - și care a fost condus de la domiciliul inculpatului până pe str. - de către martorul, după care autoturismul a fost condus de inculpat, deși nu poseda permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule.
Solicitările inculpatului de a fi achitat pe motiv că din probele administrate în cauză nu rezultă cu certitudine vinovăția sa, sau trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel în vederea lămuririi anumitor contradicții dintre declarația martorului și a celorlalți martori audiați în cauză nu sunt întemeiate.
Singura apărare pe care se solicită achitarea inculpatului este declarația martorului dată inițial la instanța de fond, însă această declarație este în contradicție cu toate probele administrate în cauză, motiv pentru care s-a și declanșat începerea urmăriri penale față de acesta pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă, însă martorul a dat o nouă declarație la instanța de fond după declanșarea cercetării penale în care arată că își menține declarațiile date în faza de urmărire penală.
Inculpatul prin declarația dată în faza de urmărire penală arată că autoturismul proprietatea sa a fost condus de către martorul până pe str. - unde acesta locuiește, iar de pe str. - până pe str. - - unde a fost oprit de către un echipaj de poliție autoturismul a fost condus de către inculpat, iar martorul stătea pe scaunul din dreapta față al autoturismului.
Martorul în declarația dată în 2 martie 2007, data comiterii faptei arată că inculpatul a urcat la volanul autoturismului, iar martorul stătea pe scaunul din dreapta față, pe care l-a condus până la cămara de unde au încărcat material lemnos, după care cu autoturismul condus de inculpat s-au deplasat spre domiciliul său, însă pe str. - - au fost opriți de un echipaj de poliție.
La fel arată și martorul în sensul că a condus autoturismul în data de 2 martie 2007 până în jurul orelor 18,00, după care a predat cheile acestuia inculpatului care a rămas împreună cu martorul pe str. -, iar în jurul orelor 20,00 a fost căutat de organele de poliție care i-au solicitat detalii cu privire la locul unde a lăsat autoturismul proprietatea inculpatului.
Martorul arată în declarația dată în faza de urmărire penală că martorul a precizat că inculpatul a condus autoturismul în momentul în care a fost oprit pe str. - - de către organele de poliție.
Inculpatul în declarația dată la instanța de fond revine asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală în sensul că nu mai recunoaște comiterea faptei și că autoturismul ar fi fost condus pe tot traseul de către martorul, insă cei trei martori audiați și în faza de judecată și-au menținut declarațiile date în faza de urmărire penală.
Corect a fost încadrată în drept fapt comisă de inculpat întrucât acesta realizează elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prevăzută de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată, iar pedeapsa aplicată inculpatului a fost stabilită la limita minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepselor prev. de art.72
Cod PenalÎn mod legal a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. nr.50/2007 a Judecătoriei Sighetu Marmației, pedeapsă care a fost cumulată cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, întrucât prezenta infracțiune a fost comisă în perioada termenului de încercare stabilit prin sentința penală menționată mai sus.
Având în vedere că din probele administrate în faza de urmărire penală și la instanța de fond rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului și că între probele de la dosar nu există contradicții care ar trebui să fie lămurite printr-o eventuală trimitere spre rejudecare a cauzei, în baza art.385/15 pct.1 lit.b urmează C.P.P. să fie respins recursul formulat de inculpat împotriva deciziei penale nr.52/18 martie 2008 Tribunalului Maramureș ca nefondat.
În baza art.192 alin.2 inculpatul C.P.P. urmează să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul -, fiul lui și născut la data de 13.03.1972, domiciliat în comuna nr.317 jud. M și reședința în localitatea S M- și-, jud. M, împotriva deciziei penale nr. 52/A din 18 martie 2008 Tribunalului Maramureș.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 04.06.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
3 ex./12.06.2008
Președinte:Luminița HanzerJudecători:Luminița Hanzer, Vasile Goja Ana Covrig
