Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 370/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - OUG 195/2002 -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA Nr. 370
Ședința publică din data de 14 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Cheptene Micu Diana
JUDECĂTOR 2: Ilieș Titiana
JUDECĂTOR 3: Biciușcă
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, domiciliat în S,-, -.1,. C,.1, jud. S, împotriva deciziei penale nr. 176 din 22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
La apelul nominal se prezintă avocat ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care întrebat fiind, apărătorul inculpatului recurent arată că nu are de formulat cereri.
Instanța constatând recursul în stare de judecată a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru inculpatul recurent solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării probei cu expertiză medico legală care să stabilească dacă inculpatul are discernământ. În susținerea cererii arată că recurentul are acte medicale din care rezultă că suferă de tulburări psihice.
Reprezentantul Parchetului pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, apreciind că în cauză nu se impune administrarea probei cu expertiză medicală.
Declarând închise dezbaterile, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față constată
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 128 din 13.04.2009 a Judecătoriei Fălticeni s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având permisul de conducere anulat, prev. de art. 86 al. 2 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. Cod penal, art. 74 lit. Cod penal raportat la art.76 lit.e Cod penal, la pedeapsa de 3 luni închisoare.
A fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală prev. de art. 87 al. 1 din OUG nr. 195/2002 cu modificările ulterioare, cu aplic. art.37 lit. b Cod penal, art. 74 lit. c Cod penal raportat la art. 76 lit.d Cod penal, la pedeapsa de 5 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. și 34 lit. b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 al.2Cod penal în ceea ce privește exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. Cod penal.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că la data de 25.01.2008, orele 01:10 un echipaj de poliție ce efectua serviciul de patrulare auto pe raza comunei, jud. S, a oprit regulamentar autoturismul 1310 cu nr. de înmatriculare - care circula dinspre spre F, având o traiectorie sinuoasă.
De la volanul autoturismului a coborât conducătorul auto care a fost identificat în persoana inculpatului.
Întrucât inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice a fost testat cu aparatul alcooltest, care indicat o valoare de 0,62 mg/litru alcool pur în aerul expirat la orele 01:33.
Inculpatul a fost condus la Spitalul Municipal F unde i s-au recoltat două probe biologice de sânge la intervalul de o oră și anume: 02:03, după ce în prealabil a fost examinat clinic și s-a stabilit că este sub influența alcoolului.
Analiza celor două probe biologice de sânge a relevat valorile de 1,75 și respectiv 1,65 grame la 1000 ml. sânge, conform buletinului de analiză toxicologică alcoolemie.
S-a mai stabilit de asemenea, că inculpatul avea permisul de conducere anulat în baza sentinței penale nr. 385/6.09.2005 a Judecătoriei Dorohoi prin care a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea tot pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge îmbibație alcoolică ce depășește limita legală prev. de art. 79 al. 1 din OUG 195/2002.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând reducerea acesteia, cu motivarea că este prea aspră în raport cu gradul concret de pericol social al faptei comise, valoarea prejudiciului și cu persoana sa.
Analizând apelul, Tribunalul Suceavaa constatat că sentința instanței de fond este legală și temeinică și prin decizia penală nr. 176 din 22.06.2009 a respins apelul ca nefondat arătând că așa cum rezultă din cazierul judiciar al inculpatului, acesta a mai fost condamnat până în prezent de două ori pentru infracțiuni privind regimul circulației pe drumurile publice, iar la data de 14.06.2008, Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuția pus în mișcare acțiunea penală împotriva sa sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având permisul de conducere anulat prev. de art. 86 al.2 Cod penal și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, prev. de art. 87 al. 1 din OUG 195/2002 cu modificările ulterioare.
Cu toate acestea, instanța de fond a dat dovadă de clemență și reținând în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante pentru fiecare infracțiune din prezenta cauză, l-a condamnat la pedepse sub minimul special prevăzut de lege, astfel încât are de executat o pedeapsă rezultantă de 5 luni închisoare, în regim de penitenciar.
Deși inculpatul a fost condamnat anterior la pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, acesta nu și-a revizuit comportamentul, persistând în activități infracționale de același gen.
De aceea tribunalul a apreciat că pedeapsa stabilită de către instanța de fond ar putea să asigure reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii unei noi infracțiuni, scop prev.de art. 52 Cod penal,astfel încât nu se impune redozarea acesteia.
Având în vedere că inculpatul a săvârșit infracțiunile din prezenta cauză în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 37 lit. b Cod penal, se justifică faptul că prima instanță a dispus ca acesta să execute rezultanta de 5 luni închisoare în regim de penitenciar.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul, invocând prevederile art. 3859alin. 1 pct. 8 și 10 Cod Procedură Penală, motiv pentru care a solicitat casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării probei cu expertiză medico-legale pentru a se stabili dacă are discernământ, deoarece afecțiunile de care suferă sunt atestate de actele medicale pe care le-a depus la instanța de fond.
A precizat că, deși a depus la dosar acte medicale care dovedesc tulburările psihice de care suferă, niciuna dintre instanțe nu a dispus expertizarea sa psihiatrică pentru a se stabili dacă a acționat cu discernământ, în acest mod încălcându-i-se dreptul la apărare.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3859alin.3 Cod Procedură Penală, Curtea constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
În cursul judecării fondului cauzei, inculpatul recurent a solicitat efectuarea unei expertize medicale psihiatrice, care să stabilească dacă a avut discernământ la momentul săvârșirii infracțiunilor, pentru care a fost trimis în judecată, sens în care a depus la dosar un număr de 15 înscrisuri, în copii xerox, pentru dovedirea afecțiunilor psihiatrice.
La termenul din 17.03.2009, Judecătoria Fălticenia respins motivat cererea inculpatului, arătând că o parte din actele medicale sunt emise în perioada 1997-2001, cu mult înainte de data comiterii infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în prezenta cauză, iar o parte sunt emise după 25.01.2008, momentul săvârșirii infracțiunilor.
La judecarea apelului formulat de inculpat, acesta nu a fost prezent, iar motivarea cererii de apel s-a realizat de către avocatul desemnat din oficiu și a vizat netemeinicia hotărârii de fond, solicitându-se redozarea pedepsei aplicate, prin acordarea unei eficiențe sporite circumstanțelor atenuante reținute de instanța fondului.
Sub un prim aspect, Curtea apreciază că în cauză se impunea efectuarea unei expertize psihiatrice a inculpatului, fiind incidente prevederile art. 117 al. 1 teza finală din Codul d e procedură penală, atâta timp cât parte din actele medicale atestă afecțiuni de natură psihiatrică ale inculpatului, care creează îndoială asupra stării psihice a acestuia.
Astfel, din înscrisurile medicale depuse la dosar rezultă că inculpatul este în evidența spitalelor psihiatrice cu retardare psihică încă de la vârsta de 6-7 ani, afecțiune pentru care fost internat în anii 1980, 1982, 1984. În anul 1989 este diagnosticat cu intelect liminar, iar în anul 1999, datorită diagnosticului de "tulburare de personalitate"este declarat inapt pentru serviciul militar, fiind clasat în anul 2003.
În anul 2000 inculpatul a suferit un traumatism epicranian, iar în anul2001 este diagnosticat cu personalitate diazarmonică, cu dificultate de adaptare, afecțiuni care impun internarea acestuia în iulie 2008, rezultatul foii de observație cuprinzând următoarele indicații: "pacient în evidență psihiatrică, se internează în regim de urgență pentru manifestări discomportamentale de tip auto și heteroagresiv la o personalitate dizarmonică.
Toate aceste constatări medicale vădesc îndoiala asupra stării psihice a inculpatului, iar faptul că actele medicale sunt emise anterior, respectiv ulterior momentului comiterii infracțiunilor din prezenta cauză, nu poate înlătura suspiciunea enunțată, deoarece se evidențiază o evoluție constantă a afecțiunilor inculpatului. În acest caz, numai medicii specialiști pot înlătura îndoiala creată, prin efectuarea unei expertize psihiatrice care să ateste existența sau nu a discernământului la momentul comiterii infracțiunilor.
Chiar dacă acest aspect nu a fost invocat expres în motivele de apel și mai ales în condițiile în care inculpatul a avut asigurată o apărare din oficiu, Tribunalul Suceava, în virtutea efectului devolutiv al apelului, conform art. 371 al.2 Cod pr.penală, trebuia să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept. Ori, din decizia penală pronunțată în apel nu rezultă verificarea și a elementelor care aveau legătură cu solicitarea inculpatului de la judecarea fondului, în condițiile în care Judecătoria Fălticeni respinsese proba cu expertiză psihiatrică.
Fiind incident cazul de casare prev. de art.3859pct. 8 Cod pr.penală, Curtea va admite recursul formulat de inculpat împotriva deciziei penale nr. 176/22.06.2009 a Tribunalului Suceava, pe care o va casa integral și conform art. 38515pct.2lit. c Cod pr.penală, va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Suceava.
În rejudecare, Tribunalul Suceava va proceda la administrarea probei cu expertiză psihiatrică a inculpatului pentru se stabili de către experți dacă acesta avut sau nu discernământ la momentul comiterii infracțiunilor și va putea administra orice alte probe pe care le va considera necesare și utile cauzei. Din perspectiva motivului de casare arătat, Curtea constată că toate celelalte acte procedurale din apel rămân câștigate cauzei, fiind valabile.
Văzând și disp. art. 192 al. 3 Cod pr.penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penală nr. 176/22.06.2009 a Tribunalului Suceava.
Casează în totalitate decizia penală nr. 176/22.06.2009 a Tribunalului Suceava și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
2 ex./4.11.2009
Președinte:Cheptene Micu DianaJudecători:Cheptene Micu Diana, Ilieș Titiana, Biciușcă
