Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 381/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE DE FAMILIE ȘI CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA NR. 381
Ședința publică din data de 28.05.2009
PREȘEDINTE: Georgescu Cristina
JUDECĂTORI: Georgescu Cristina, Dan Andrei Enescu Gabriela
-
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui si, născut la 29 octombrie 1965, domiciliat in P, Cartier nr. 153, jud. D, împotriva deciziei penale nr. 220/12.12.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, împotriva sentinței penale nr. 159/23.06.2008 pronunțată de Judecătoria Pucioasa, prin care în baza art. 79 al.1 din OUG 195/2002 inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare. Cu aplic. art. 81
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal și asistat de avocat, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 63/28.05.2009 din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a adus la cunoștință recurentului inculpat că are dreptul de a da declarație și în fața instanței de recurs, numai în situația în care este de acord, acesta precizând că este de acord să dea declarație, motiv pentru care s-a procedat la audierea inculpatului, cele declarate fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Avocat pentru recurentul inculpat și reprezentantul Ministerului Public, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului in dezbaterea recursului.
Curtea față de susținerile părților în sensul că nu mai au cereri de formulat în cauză, precum și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Avocat pentru recurentul inculpat, critică atât decizia pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, cât și sentința pronunțată de Judecătoria Pucioasa pentru motive de nelegalitatre si netemeinicie.
In opinia sa, în mod greșit instanța de fond a pronunțat o hotărâre de condamnare a inculpatului, fără a ține seama de faptul că în cauză există un dubiu ce-i profită inculpatului.
Acest dubiu se referă la faptul că singura probă ce-l incriminează pe inculpat de săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa este proba de sânge, fără a-i fi recoltată oad oua probă de sânge pentru calculul retroactiv al alcoolemiei.
Din conținutul actului medical rezultă că accidentul a avut loc în jurul orei 9, iar prima probă biologică i-a fost recoltată inculpatului la ora 11,30, deci la 2 ore de la accident, iar legiuitorul trebuie să stabilească cantitatea de alcool din sânge la momentul săvârșirii faptei și nu la 2 ore după aceea.
Mai mult, concluzia raportului de expertiză este una ambiguă, întrucât se precizează că inculpatul la momentul săvârșirii faptei ar fi putut avea teoretic o alcoolemie de peste 0,80 g %0, situație care-i profită inculpatului.
Față de toate acestea solicită în temeiul art. 385/15 pct.2 lit. d achitarea C.P.P. recursului, casarea ambelor hotărâri atacate si rejudecând cauza să se dispună achitarea inculpatului in temeiul art. 10 lit. a rap. la art. 11 pct.2 lit. a
C.P.P.În subsidiar, în situația în care instanța de recurs va trece peste apărările inculpatului, solicită a se constata că pedeapsa aplicată inculpatului este mult prea mare in raport de consecințele faptei sale, de gradul de pericol al acesteia, precum și de persoana inculpatului, motiv pentru care solicită aplicarea unei amenzi administrative.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor atacate ca legale și temeinice, întrucât instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului pe baza probelor administrate în cauză.
Criticile inculpatului prin apărător sunt neîntemeiate, atâta timp cât în cauză a fost efectuat un raport de expertiză care a concluzionat că inculpatul la momentul producerii accidentului putea avea o alcoolemie de peste 0,80 g%0, deci peste limita legală prevăzută de lege.
In ceea ce privește solicitarea inculpatului, în subsidiar, susține că nu se poate aplica amendă administrativă atâta timp cât fapta inculpatului prezintă gradul de pericol social, întrucât prin fapta sa acesta a pus în pericol siguranța traficului rutier.
Susține de asemenea că, pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, recunoaște și regretă fapta comisă.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față reține următoarele:
Prin sentința penală nr.159/23 iunie 2008, pronunțată de Judecătoria Pucioasa în dosarul nr-, în baza art. 79 alin.1 din nr.OUG195/2002, s-a dispus condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la 29.10.1965 în P, cu domiciliul în P, cartier, nr.153, la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei, iar conform art.82 Cod penal s-a stabilit termen de încercare de 4 ani.
S-a pus în vedere inculpatului consecințele nerespectării prevederilor art. 83 Cod penal.
În baza art.71 Cod penal s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 71 alin.5 Cod penal pe perioada suspendării condiționate s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate.
În baza art. 191 Cod proc. penală a fost obligat inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 11.11.2005, inculpatul a condus autoturismul marca cu nr. de înmatriculare DB.04. pe raza orașului P, în condițiile în care anterior consumase băuturi alcoolice, prezentând conform buletinului de analiză toxicologică alcoolemie cu nr.3671/3672 din data de 18.11.2005, o alcoolemie de 1,40%o, producând un eveniment rutier care s-a soldat cu pagube materiale.
Existența faptei și vinovăția inculpatului au fost reținute de instanța de fond în raport cu probele administrate și anume: procesul verbal de constatare, declarații martori, proces verbal de prelevare, buletin de examinare clinică, buletin de analiză toxicologică alcoolemie, bon test, raport de recalculare nr.1008/I/2007, cazier judiciar, coroborat cu declarațiile inculpatului.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă fixate pentru infracțiunea săvârșită, gradul de pericol social al faptei dat de urmarea produsă, împrejurările comiterii și modul și mijloacele de săvârșire, precum și persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, dar și poziția acestuia în cursul procesului penal care nu s-a prezentat la mai multe termene, fapt ce a condus la tergiversarea cauzei nejustificat, fiind acordate termene pentru administrarea de probe, dar care nu au putut fi administrate, datorită atitudinii inculpatului, care a tratat cu indiferență procesul penal, cât și consecințele faptei săvârșite sub aspectul răspunderii penale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, care a criticat sentința pronunțată pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că este nevinovat deoarece raportul de expertiză medico-legală vizând recalcularea alcoolemiei nu a fost avizat de către Comisia de avizare din cadrul " Minovici" A mai susținut inculpatul că deoarece nu a fost prelevată cea de-a doua probă de sânge, nu s-a putut stabili cu certitudine gradul său de îmbibație alcoolică, la momentul comiterii evenimentului rutier, probele nefiind absolut certe sub acest aspect. Din acest motiv, în cursul urmăririi penale, prin ordonanța procurorului s-a dispus de două ori scoaterea de sub urmărire penală și aplicare a unei sancțiuni administrative conform art.10 lit.b/1 pr.penală, ordonanțele apreciind în mod just toate elementele cauzei, în raport de care s-a constatat lipsa pericolului social.
Tribunalul Dâmbovița prin decizia penală nr.220/12.12.2008 respins ca nefondat apelul declarat de către inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 159/23.06.2008 pronunțată de Judecătoria Pucioasa.
Pentru a se pronunța această decizie, tribunalul constatat că situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost reținute în mod corect de instanța de fond, din probele administrate și că încadrarea juridică dată faptei este corectă, iar vinovăția inculpatului a fost corect apreciată.
Instanța de control judiciar a constatat că apărarea inculpatului, fundamentată pe inexistența certitudinii privitoare la valoarea alcoolemiei, este înlăturată de probele administrate deoarece, buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr.3671/2005 întocmit de SML P relevă alcoolemia, cuantificată în mod exactă la 1,40gr %0.
Însăși raportul de expertiză medico-legală, care este avizat de Comisia de avizare și control din cadrul INML " Minovici" B, precizează că valoarea alcoolemiei stabilită în urma recalculării este doar o valoare teoretică ce nu poate fi considerată ca având valoare probatorie certă din punct de vedere medico-legal.
Singura valoare indubitabilă de probă științifică, obiectivă și care exprimă îmbibația reală a alcoolului în sânge, este numai cea determinată prin analiza sângelui la momentul prelevării.
A mai constatat instanța de apel că în speță au fost respectate normele procedurale vizând efectuarea expertizelor, constatărilor și a altor lucrări medico-legale publicate în Monitorul Oficial nr. 459 din 19.11.2000 și aprobate prin Ordinul Ministrului Justiției nr.1134/C/ 25 mai 2000.
Mai mult, în dosar există procesul verbal semnat de inculpat prin care acesta a refuzat recoltarea celei de-a doua probe, context în care s-a apreciat că solicitarea inculpatului de a se dispune achitarea sa este nefondată, deoarece valoarea alcoolemiei este în mod cert stabilită, fiind superioară limitei maxime admise de lege.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că hotărârea de condamnare a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale, câtă vreme în cauză există un dubiu ce-i profită inculpatului. Acest dubiu constă în inexistența celei de-a doua probe de sânge, pe baza căreia să se poată stabili cu certitudine gradul de îmbibație alcoolică la momentul producerii evenimentului rutier.
Astfel, a susținut recurentul că evenimentul rutier s-a produs în jurul orei 9,00 iar prima probă biologică de sânge a fost recoltată de-abia la ora 11,30, deci la un interval de timp de 2 ore după săvârșirea faptei, context în care, în raport de lipsa celei de-a doua probă de sânge, alcoolemia inculpatului este doar teoretic determinată, neexistând probe certe sub acest aspect.
Se solicită în principal, admiterea recursului și achitarea inculpatului în baza art.11pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.a pr.penală iar în subsidiar, cea de-a doua critică formulată vizează greșita individualizare a sancțiunii aplicate, susținându-se că în raport de pericolul social al faptei și persoana inculpatului, pedeapsa aplicată este excesivă, solicitându-se aplicarea unei amenzi administrative,cu consecința achitării inculpatului, pe motivul lipsei gradului de pericol social, conform art.10 lit.b/1 pr.penală sau reducerea pedepsei aplicate.
Curtea, examinând hotărârile recurate, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu în limitele motivelor de casare prevăzute de art.385/9 alin.3 pr.penală, constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare:
Instanțele au reținut în mod corect și complet situația de fapt și au realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză, în cele două faze ale procesului penal, din care rezultă atât existența faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, cât și săvârșirea acesteia, cu vinovăție în forma cerută de lege de către inculpat.
Au fost avute astfel în vedere:: procesul verbal de constatare încheiat de lucrătorii de poliție, declarațiile martorului, procesul verbal de prelevare a probelor biologice de sânge și din aerul expirat, buletinul de examinare clinică și buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr.3671/16.11.2005 întocmit de SML P, raportul de expertiza medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei nr.1008/I/2007 întocmit de INML " Minovici" B, cazierul judiciar și declarațiile inculpatului.
Pe baza acestor mijloace de probă, în mod judicios s-a reținut și rezultă că la data de 11.11.2005, în jurul orelor 9,00, conducând pe drumurile publice din P autoturismul cu număr de înmatriculare -, după ce anterior consumase băuturi alcoolice, inculpatul a produs un eveniment rutier soldat cu pagube materiale, fiind implicat și un alt autovehicul condus de martorul.
Fiindu-i recoltate probe biologice de sânge, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la acel moment, s-a stabilit, potrivit buletinului de examinare clinică și a buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr.3671/18.11.22005, că inculpatul avea o îmbibație alcoolică în sânge de 1,40 gr%0.
Este adevărat că, așa cum se menționează în buletinul de examinare clinică de la fila 53 dosar urmărire penală, inculpatul a refuzat recoltarea celei de-a doua probe biologice de sânge, context în care, în cursul urmăririi penale a fost dispusă prin ordonanță efectuarea unei expertize medico-legale pentru a se stabili, cu certitudine, îmbibația alcoolică în sânge a inculpatului la momentul producerii evenimentului rutier, dat fiind faptul că recoltarea unicei probe de sânge a avut loc la orele 11,30, deci la circa două ore și J după producerea evenimentului rutier.
Ca atare, a fost efectuată expertiza medico-legală nr.1008/i/07 din 22.06.2007 de către INML " Minovici" B, în cadrul căreia s-a precizat că "la data de 11.11.2005, ora 9,00, inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie teoretică de peste 0,80 gr%0".
Concluziile acestei expertize nu pot însă să fie interpretate în sensul că nu ar fi stabilită cu certitudine valoarea alcoolemiei inculpatului la momentul evenimentului rutier și deci că în speță ar exista un dubiu care să-i profite acestuia și pe baza căruia să se poată aprecia că hotărârea de condamnare a recurentului ar fi greșită.
Aceasta deoarece, deși metodologia medico-legală în vigoare la data săvârșirii faptei prevedea prelevarea a două probe biologice de sânge, Curtea constată că dispozițiile legale nu au fost încălcate câtă vreme cea de-a doua probă biologică nu a fost prelevată datorită refuzului inculpatului și nu din alte motive, iar scopul celei de-a doua prelevări este doar unul de control, pentru o eventuală recalculare, neputându-se susține că absența celei de-a doua probe de sânge ar putea conduce la nulitatea primei recoltări, ori la nulitatea buletinului de examinare clinică sau a celui de analiză toxicologică în sine.
În plus, chiar și pe baza unei unice probe biologice de sânge, se poate stabili caracterul cert al alcoolemiei, câtă vreme însăși expertiza medico-legală precizează (fila 6 dosar urmărire penală) că valoarea indubitabilă de probă științifică obiectivă și care exprimă îmbibația reală este numai cea determinată prin analiza sângelui la momentul prelevării.
Or, cum la momentul prelevării, analiza sângelui a evidențiat o îmbibație alcoolică de 1,40 gr%0, net superioară limitei maxime de 0,80 gr.%0, este evident că cea de-a doua probă biologică de sânge, chiar dacă ar fi fost recoltată la intervalul maxim de 1 oră după momentul primei recoltări, așa cum stipulează metodologia medico-legală, nu ar fi putut evidenția în nici un caz o îmbibație alcoolică în sânge inferioară acestei limite maxime de 0,80 gr%0.
Mai mult decât atât, valoarea alcooltestului, efectuat inculpatului imediat după producerea evenimentului rutier, respectiv la ora 9,46, a evidențiat o îmbibație alcoolică în aerul expirat de 0,82 mg/(fila 52 dosar urmărire penală), valoare care este de asemenea cert superioară limitei maxime admisibile de 0,60 mg/, ceea ce denotă caracterul cert și fără dubiu al depășirii ambelor limite (în sânge și în aerul expirat) maxime admise de lege în ceea ce privește îmbibația alcoolică.
Prin urmare, critica inculpatului vizând inexistența unor probe certe, pe baza cărora să se poată stabili valoarea alcoolemiei sale la momentul evenimentului rutier, este în mod evident nefondată în raport de argumentele expuse mai sus.
Așa fiind, hotărârea de condamnare a inculpatului este legală iar vinovăția acestuia este în mod cert confirmată de mijloacele de probă expuse mai sus, încadrarea juridică fiind corectă.
Nici cea de-a doua critică a inculpatului, privitoare la greșita individualizare a sancțiunii nu este fondată câtă vreme prima instanță a procedat la proporționalizarea judicioasă a sancțiunii atât în ceea ce privește întinderea, cât și modalitatea de executare, luând în considerare, atât lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, cât și modul și împrejurările concrete de comitere a faptei, sens în care pedeapsa a fost stabilită într-un cuantum puțin superior limitei minime speciale, cu suspendarea condiționată a executării.
Împrejurarea că în decursul urmăririi penale s-a dispus prin două ordonanțe separate scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului și aplicarea unei sancțiuni administrative, respectiv amenda în cuantum de 700 și mai apoi de 1000 de lei, nu poate constitui un argument hotărâtor pentru a se aprecia că fapta inculpatului ar fi în mod real lipsită de gradul de pericol social concret al unei infracțiuni.
În acest sens urmează a se observa că ambele ordonanțe au fost infirmate de procurorul ierarhic superior, dispunându-se redeschiderea urmăririi penale și restituirea amenzii cu caracter administrativ achitate, ulterior fiind emis actul de sesizare al instanței, prima instanță apreciind în mod judicios întrunirea tuturor elementelor constitutive ale infracțiunii, inclusiv a gradului de pericol social al acesteia.
De altfel, chiar infirmarea celor două ordonanțe a avut în vedere faptul că infracțiunea dedusă judecății în prezent este prin ea însăși o infracțiune de pericol și nu o infracțiune de rezultat, în privința căreia să se poată aprecia că ar fi lipsită de gradul de pericol social concret, devenind astfel aplicabile disp. art.18/1 penal.
Mai mult decât atât, fapta comisă s-a soldat cu un eveniment rutier comis din culpa inculpatului, chiar dacă în cadrul acestuia nu au fost produse vătămări corporale vreunei persoane, astfel încât aceste elemente prezentate mai sus, formează convingerea curții, în sensul justei individualizări a pedepsei aplicate de către prima instanță.
Față de considerentele expuse, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat conform art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală.
Văzând și dips. art.192 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui si, născut la data de 29.10.1965, domiciliat în P, Cartier nr. 153, jud. D, împotriva deciziei penale nr. 220/12.12.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița si a sentinței penale nr. 159/23.06.2008 pronunțată de Judecătoria Pucioasa.
Obligă recurentul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28.05.2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Georgescu Cristina, Dan Andrei Enescu Gabriela
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Red. GC/. MM
2ex/09.06.2009
Dosar nr-- Judecătoria Pucioasa
Dosar apel -- Tribunalul Dâmbovița
Jud. apel ,
Președinte:Georgescu CristinaJudecători:Georgescu Cristina, Dan Andrei Enescu Gabriela
