Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 380/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE DE FAMILIE ȘI CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA NR. 380
Ședința publică din data de 28.05.2009
PREȘEDINTE: Georgescu Cristina
JUDECĂTORI: Georgescu Cristina, Dan Andrei Enescu Gabriela
-
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de asiguratorul Societatea Comercială - Reasigurare Astra SA- prin Suc. Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, Bd. -.7,. parter, jud. D și de inculpatul, fiul lui si, născut la 9.04.1973, domiciliat in B,-,.12,.2,.40, sector 5, împotriva deciziei penale nr. 22/24.02.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpat și de asiguratorul de răspundere civilă SC Reasigurare Astra SA, împotriva sentinței penale nr. 178/17.09.2008 pronunțată de Judecătoria, prin care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 178 al.1 si 3 cu aplic. art. 74-76 lit. b si art. 184 al.2,4 si 4/1 cu aplic. art. 33 lit. a si art. 74-76 lit. d Cu aplic. art. 71
Prin aceeași sentință în baza art. 346 Cod pr.penală s-a admis în parte cererea de despăgubiri formulată de numita în calitate de reprezentant legal al minorei parte vătămată - parte civilă a, iar pe cale de consecință, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 15.000 lei daune morale, către minora parte vătămată a, iar asigurătorul SC - Reasigurare SA a fost obligat alături de inculpat și în limita sumei asigurate la acoperirea prejudiciului moral către minora parte vătămată
S-a admis în parte cererea de despăgubiri formulată de părțile civile și, în calitate de fiice ale victimei, iar pe cale de consecință inculpatul a fost obligat să plătească celor două părți civile câte 7.500 lei cu titlu de daune morale, iar asigurătorul SC - Reasigurare SA a fost obligat alături de inculpat și în limita sumei asigurate la acoperirea prejudiciului moral către aceste părți civile, potrivit celor mai sus arătate.
S-a admis cererea părții civile Spitalul pentru copii " ", iar pe cale de consecință, inculpatul a fost obligat să plătească acestei părți civile suma de 1314,25 lei, cu dobânzile legale reprezentând cheltuieli cu spitalizarea părții vătămate a, iar asigurătorul SC - Reasigurare SA a fost obligat alături de inculpat și în limita sumei asigurate la plata cheltuielilor de spitalizare către această ultimă parte civilă.
S-a admis cererea părții civile Spitalul Universitar de Urgență B, iar pe cale de consecință, inculpatul a fost obligat să plătească acestei părți civile suma de 4750,35 lei, cu dobânzile legale, reprezentând cheltuieli cu spitalizarea părții vătămate a, iar asigurătoru1 Cod penal SC - Reasigurare SA a fost obligat alături de inculpat și în limita sumei asigurate la plata cheltuielilor de spitalizare către Spitalul Universitar de Urgență
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat personal și asistat de avocat, din cadrul Baroului B, lipsă fiind recurenta asigurator Societatea Comercială de Reasigurare Astra SA - Prin Sucursala Târgoviște, intimata parte vătămată a și intimații părți civile, Spitalul de Urgență pentru copii și Spitalul Universitar de Urgență.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru recurentul inculpat și reprezentantul Ministerului Public, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului in dezbaterea recursurilor.
Curtea față de susținerile părților în sensul că nu mai au cereri de formulat în cauză, precum și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea recursurilor.
Avocat pentru recurentul inculpat, critică atât decizia pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, cât și sentința pronunțată de Judecătoria, în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, făcând precizarea că nu mai înțelege să susțină motivele scrise de recurs, privind achitarea inculpatului.
In opinia sa, sentința de condamnare a inculpatului poate să-și producă efectele și dacă s-ar acorda o pedeapsă cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Apreciază astfel, având în vedere atât împrejurările în care s-au comis faptele de către inculpat, respectiv acelea că inculpatul s-a opus ca în mașină să se urce mai multe persoane decât locurile cu care era prevăzut autoturismul, că s-a urcat la volanul autoturismului la insistențele victimelor, că viteza cu care inculpatul circulat era una legală( a se vedea art. 49 din OUG 195/2002), că a dat primul ajutor victimelor, că le-a dus la spital, cât și de persoana inculpatului, care nu este recidivist, nu are antecedente penale, a recunoscut și regretat fapta, este căsătorit, are un copil minor în întreținere și a realizat consecințele faptelor sale.
Cu privire la împrejurările comiterii faptei, dorește să mai facă unele precizări: respectiv acelea că incidentul s-a produs datorită unui obstacol care i-a apărut în față inculpatului, obstacol care nu putea fi evitat, dat fiind faptul că pe marginea șoselei se aflau grămezi de balastru.
Mai mult, inculpatul, în latură civilă, a fost obligat la cheltuieli către părțile civile, cheltuieli ce trebuiesc achitate, iar o pedeapsă cu executarea în regim privativ de libertate nu ar servi nici familiei inculpatului si cu atât mai mult familiei părților vătămate.
Față de toate aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri, iar pe fond schimbarea modalității de executare a pedepsei din art. 71 în art. 86/1
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea hotărârilor atacate ca legale și temeinice, întrucât instanța de fond a reținut în mod corect vinovăția inculpatului pe baza probelor administrate în cauză și totodată, a făcut o corectă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului ținând cont atât de dispozițiile art. 72 p, cât și circumstanțele personale ale inculpatului, astfel încât nu există motive care să justifice schimbarea modalității de executare a pedepsei.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, recunoaște și regretă fapta comisă.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 178 din 17.09.2008 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr- s-a dispus - în baza art. 334 Cod pr. penală - schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, fiul lui și, născut la data de 09.04.1973 în comuna, județul D, -, domiciliat în B,-, bloc 12, scara 2, etaj 4,. 40, sector 5, din infracțiunea prev. de art. 184 alin.2 și 4 Cod penal în infracțiunea prev. de art.184 al. 2, 4 și 41Cod penal.
În baza art. 184 alin.2,4 și 41Cod penală cu aplicarea art. 33 lit.a și art. 74 - 76 lit.d Cod penal inculpatul a fost condamnat la 6 luni închisoare, iar în baza art. 178 alin.1 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 74 - 76 lit.b Cod penal același inculpat a fost condamnat la 1 an închisoare.
În baza art. 34 lit.b Cod penal s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, și anume, 1 an închisoare.
În baza art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea pedepsei.
În baza art. 346 Cod pr.penală s-a admis în parte cererea de despăgubiri formulată de numita în calitate de reprezentant legal al minorei parte vătămată - parte civilă a, iar pe cale de consecință, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 15.000 lei daune morale, către minora parte vătămată a, iar asigurătorul SC - Reasigurare SA a fost obligat alături de inculpat și în limita sumei asigurate la acoperirea prejudiciului moral către minora parte vătămată
S-a admis în parte cererea de despăgubiri formulată de părțile civile și, în calitate de fiice ale victimei, iar pe cale de consecință inculpatul a fost obligat să plătească celor două părți civile câte 7.500 lei cu titlu de daune morale, iar asigurătorul SC - Reasigurare SA a fost obligat alături de inculpat și în limita sumei asigurate la acoperirea prejudiciului moral către aceste părți civile, potrivit celor mai sus arătate.
S-a admis cererea părții civile Spitalul pentru copii " ", iar pe cale de consecință, inculpatul a fost obligat să plătească acestei părți civile suma de 1314,25 lei, cu dobânzile legale reprezentând cheltuieli cu spitalizarea părții vătămate a, iar asigurătorul SC - Reasigurare SA a fost obligat alături de inculpat și în limita sumei asigurate la plata cheltuielilor de spitalizare către această ultimă parte civilă.
S-a admis cererea părții civile Spitalul Universitar de Urgență B, iar pe cale de consecință, inculpatul a fost obligat să plătească acestei părți civile suma de 4750,35 lei, cu dobânzile legale, reprezentând cheltuieli cu spitalizarea părții vătămate a, iar asigurătoru1 Cod penal SC - Reasigurare SA a fost obligat alături de inculpat și în limita sumei asigurate la plata cheltuielilor de spitalizare către Spitalul Universitar de Urgență
În baza art. 191 Cod pr.penală inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență că, în seara zilei de 8/9.09.2006 inculpatul a condus pe drumurile publice un autovehicul deși se afla în stare de ebrietate, cauză din care a pierdut controlul volanului, autoturismul s-a lovit de un copac, după care, a fost aruncat afară din carosabil, din accident rezultând decesul numitei și vătămarea gravă a minorei a, ocupante ale autoturismului.
S-a apreciat că faptele săvârșite de inculpat în modalitatea expusă întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 178 alin.1 și 3 Cod penal și ale infracțiunii prev. de art. 184 alin.2, 4 și 41Cod penal cu aplic. art. 33 lit.a Cod penal, că existența faptelor și vinovăția inculpatului au fost dovedite cu probele administrate în cursul procesului penal, coroborate cu recunoașterea inculpatului.
S-a reținut, în continuare, că deși din întreg materialul probator administrat în faza de urmărire penală a rezultat că în momentul producerii accidentului rutier, inculpatul avea o alcoolemie peste limita legală (la ora accidentului avea o alcoolemie de 1,45 la o mie ml alcool în sânge), ceea ce echivalează cu săvârșirea faptei în stare de ebrietate, respectiv cu săvârșirea infracțiunii prev. de art.184 alin.41Cod penal, totuși, potrivit rechizitoriului Parchetului de pe lângă Judecătoria Găești, inculpatul a fost trimis în judecată - sub aspectul acestei fapte - pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.184 alin.2 și 4 Cod penal, motiv pentru care s-a impus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art.184 alin.2 și 4 Cod penal în infracțiunea prev. de art.184 alin.2, 4 și 41Cod penal.
Apărarea inculpatului, în sensul că evenimentul rutier s-a produs datorită faptului că a încercat să frâneze autoturismul pe motiv că i-a apărut un animal în față iar autovehiculul a intrat în derapaj pe un drum aflat în lucru, nu l-a exonerat pe inculpat de vinovăție, deoarece și în această situație, vinovăția lui în producerea accidentului rutier se menține, atât timp cât el se afla în stare avansată de ebrietate, iar ora la care s-a produs accidentul și starea de oboseală și chiar starea drumului, nu au făcut decât să înrăutățească condițiile de deplasare a autovehiculului respectiv.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de disp. art.72 Cod penal, printre care și datele personale ale inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptelor, fiind de altfel infractor primar, date ce au permis reținerea circumstanțelor atenuante, cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de textul incriminator.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța de fond a reținut că, deși partea vătămată a, prin reprezentantul legal, s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 lei daune materiale și 50.000 lei daune morale, nu a înțeles să prezinte nicio dovadă justificatoare a daunelor materiale, motiv pentru care această cerere a fost respinsă ca neîntemeiată, fiind supusă analizei doar cererea vizând acordarea de daune morale, sub acest ultim aspect, apreciindu-se că suma de 15.000 lei cu titlu de daune morale este de natură să acopere prejudiciul moral suferit de aceasta.
Cum, autoturismul implicat în accidentul rutier era asigurat pentru răspundere civilă la SC -. SA, instanța de fond a apreciat că, în conformitate cu disp. Legii nr.136/1995, se impune ca asiguratorul să acopere acest prejudiciu moral suferit de partea civilă - minoră a, alături de inculpat, dar în limita sumei asigurate.
Pentru rezolvarea cererii de despăgubiri civile formulată de partea civilă și, prima instanță a apreciat că se impune respingerea ca neîntemeiată a cererii de acordare de daune materiale și să dispună obligarea inculpatului la plata sumei de 2500 lei cu titlu de daune morale, respectiv obligarea asiguratorului SC -. SA alături de inculpat, dar în limita sumei asigurate, pentru recuperarea acestui prejudiciu moral.
Cum în cauză, urmare internării, înainte de deces,a victimei și, respectiv,a parții vătămate a, cele două unități spitalicești - Spitalul Universitar de Urgență B și respectiv, Spitalul Clinic de Urgență pentru copii - s-au constituit părți civile cu sumele cheltuite cu titlu de cheltuieli de spitalizare pentru cele două persoane, instanța de fond a admis și această ultimă cerere de constituire de parte civilă. Pe cale de consecință, a obligat inculpatul să plătească sumele de bani corespunzătoare, iar, în baza legii nr.136/1995 a obligat asiguratorul SC -. SA să plătească alături de inculpat, dar în limita sumei asigurate, pentru acoperirea acestor prejudicii materiale către cele două spitale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, fără a depune motivele de apel.
La data de 8.10.2008 și asiguratorul SC -. SA a declarat apel împotriva sentinței penale pronunțate în cauză, criticând-o de asemenea, pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a se depune motive de apel.
Ulterior, respectiv la data de 16.12.2008, asiguratorul SC -. SA a depus la dosar motive de apel, susținând, în esență că, în mod eronat, instanța de fond a acordat daune morale părților civile și, având în vedere că daunele morale se acordă în raport de prejudiciul moral, efectiv, suferit de părțile civile la decesul victimei, ori părțile civile nu au probat faptul că s-au preocupat de înmormântarea victimei - drept dovadă nu s-au făcut probe pe latura materială, fapt ce relevă că părțile civile nu au fost prejudiciate moral ori material.
Apelantul-inculpat nu a depus în scris motivele pentru care a atacat sentința instanței de fond, însă, cu ocazia dezbaterii apelului, a criticat, prin apărător, sentința de condamnare numai sub aspectul individualizării pedepsei, susținând că datele sale personale permit aplicarea unei pedepse cu închisoarea, dar cu suspendarea executării acesteia, în condițiile disp. art.81 Cod pen.
Tribunalul Dâmbovița prin decizia penală nr. 22/24.02.2009 a respins ca nefondate apelurile declarate de, și asigurătorul de răspundere civilă Reasigurare A, împotriva sentinței penale nr. 178/ 17.09.2008, pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr-.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că situația de fapt și vinovăția apelantului-inculpat, care a condus pe drum public un autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală și prin nerespectarea dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice, producând din culpa sa exclusivă un accident de circulație soldat cu vătămarea corporală gravă a părții vătămate, care a suferit leziuni traumatice, ce au necesitat pentru vindecare 75-80 zile de îngrijiri medicale, precum și cu decesul victimei, au fost corect reținute de instanța de fond, în urma unei analize judicioase și complete a tuturor probelor administrate în cauză.
Prin urmare, s-a considerat de către tribunal că în mod corect, instanța de fond a apreciat că faptele săvârșite de inculpatul întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art.178 alin.1 și 3 Cod penal și ale infracțiunii prev. de art.184 alin.2, 4 și 41Cod penal, fapt ce a îndreptățit-o să schimbe, în baza art.334 Cod proc.pen. încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, din infracțiunea prev. de art.184 alin.2 și 4 Cod penal în infracțiunea prev. de art.184 alin.2, 4 și 41Cod penal (inculpatul având la momentul producerii accidentului o îmbibație alcoolică de 1,45 gr la o mie ml. de alcool în sânge, conform buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr.3168 din 27.09.2006).
De altfel, nici apelantul-inculpat nu a criticat sentința instanței de fond din punct de vedere al situației de fapt sau al încadrării juridice date faptelor săvârșite, ci numai sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, apreciind că datele sale personale permit suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Tribunalul a constatat însă că, instanța de fond a realizat o corectă individualizare a pedepselor ce au fost aplicate apelantului-inculpat pentru cele două fapte săvârșite în condițiile art.33 lit.a Cod penal, datele personale ale acestuia - constând în lipsa antecedentelor penale și în atitudinea corespunzătoare avută înainte și după comiterea faptelor - fiind apreciate, de prima instanță, drept circumstanțe atenuante ce au permis coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de textul incriminator.
În schimb, starea avansată de ebrietate în care s-a aflat apelantul-inculpat la momentul producerii accidentului, soldat cu vătămarea gravă a unei persoane și decesul unei alte persoane, au îndreptățit instanța de fond să aprecieze că prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și reeducarea apelantului-inculpat nu se pot realiza decât prin executarea unei pedepse privative de libertate.
În ce privește apelul asiguratorului, tribunalul a reținut că, în mod justificat, instanța de fond a apreciat că autorul din culpă al unui accident de circulație rutieră soldat cu vătămarea gravă a unei persoane și decesul altei persoane, este dator să despăgubească victima și, respectiv, părțile civile rămase în calitate de moștenitori ai persoanei decedate și prin plata unor sume de bani cu titlu de daune morale, în raport cu traumele psihice pe care acestea le-a suferit în urma infracțiunii, temeiul juridic al unei asemenea obligări reprezentându-l disp. art.14 alin.3 Cod proc.pen. și art.998 Cod civil, potrivit cărora, orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.
De asemenea, Recomandările Consiliului Europei din 1969 de la subliniază, între altele, că principiul reparației daunelor morale trebuie recunoscut în cazul leziunilor corporale, implicit decesului persoanei, despăgubirea având rolul de a da o compensare victimei.
Ca atare, tribunalul a apreciat că, instanța de fond a decis corect că părțile civile au suferit și vătămări psihice și alterarea condițiilor de viață, comparativ cu situația lor anterioară vătămării (decesului numitei ) produse prin fapta ilicită a inculpatului, ceea ce justifică obligarea inculpatului și implicit a asiguratorului SC -. SA, la plata unor daune morale.
Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs inculpatul și asiguratorul de răspundere civilă SC . SA B- Suc. Târgoviște.
In recursul său, inculpatul criticat hotărârile anterioare doar sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, solicitând să se dispună suspendarea condiționată executării acesteia, prin aplicarea dispozițiilor art. 81
Recurentul inculpat a susținut că defuncta, sa, a insistat să urce in autoturism împreună cu ceilalți membri de familie deși el s-ar fi opus vehement, că a circulat cu viteză legală între 50- 60 km/ deși era în afara localității și s-a interesat de situația victimelor. De asemenea, acesta a solicitat instanței de recurs să aibă in vedere că este o persoană responsabilă, fără antecedente penale, că are un loc de muncă stabil, că atât înainte de săvârșirea infracțiunii, cât și după comiterea acesteia a avut o conduită foarte bună, nepărăsind locul accidentului, cooperând cu organele judiciare, prezentându-se la toate termenele de judecată și că nu a încercat să ascundă sau să zădărnicească aflarea adevărului.
Recursul asiguratorului a vizat, ca și cererea de apel, acordarea de către instanțele anterioare a unor sume cu titlu de daune morale, susținându-se că în cauză nu s-au făcut dovezi care să justifice existența unor prejudicii morale, părțile civile nefăcând proba că s-au preocupat de înmormântarea victimei, situație ce a determinat și neacordarea daunelor materiale, acestea nefiind dovedite.
In final, s-a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri si respingerea parțială a acțiunilor civile formulate de intimatele și cu privire la cuantumul daunelor morale în raport de dovedirea pretențiilor invocate de aceste părți.
Examinând hotărârile recurate în raport de probele administrate în cauză, de criticile formulate de recurenți ce se circumscriu cazurilor de casare prevăzute de art. 385/9 al.1 pct.14 și respectiv 18 C.P.P. curtea constată că ambele recursuri sunt nefondate.
1. Recursul inculpatului.
Prin cererea de recurs inculpatul a criticat individualizarea pedepsei rezultante
stabilită în sarcina sa, susținând că putea să beneficieze de dispozițiile art. 81 c,p. privind suspendarea condiționată a executării pedepsei față de o serie de circumstanțe reale și personale invocate de acesta.
Curtea consideră însă că, multe din aceste circumstanțe au fost avute în vedere de prima instanță atunci când a reținut în favoarea inculpatului dispozițiile art. 74 și 76 coborând pedepsele aplicate pentru cele două infracțiuni sub limita minimă prevăzută de fiecare text legal incriminator și stabilind în final o pedeapsă de 1 an închisoare.
Astfel, din cuprinsul hotărârii primei instanțe, dar și din cea a instanței de apel rezultă că au fost avute în vedere circumstanțele vizând persoana inculpatului, privitoare la recunoașterea faptelor, la lipsa antecedentelor penale, la atitudinea corespunzătoare atât înainte cât și după comiterea infracțiunilor.
Pe de altă parte, în mod corect instanțele anterioare au pus în balanță și circumstanțele deosebite în care s-a produs accidentul de circulație soldat cu vătămarea gravă a unui copil și cu decesul bunicii acestuia. Aceste circumstanțe se referă la faptul că inculpatul a condus sub influența băuturilor alcoolice ( având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,45 g%0 la momentul producerii accidentului) și la împrejurarea că a permis îmbarcarea în autoturismul a unui număr de 7 persoane, în loc de 5 cât era regulamentar. Inculpatului îi revine întreaga responsabilitate în producerea accidentului întrucât chiar reală de ar fi insistența victimei de a călători în autoturismul condus de inculpat, acesta nu putea fi forțat de nimeni nici să consume băuturi alcoolice și apoi să se urce la volanul autoturismului și nici să primească 7 persoane în autoturism, factori ce au contribuit în mod esențial la intrarea în derapaj a mașinii și izbirea acesteia de un copac de pe marginea drumului.
Așa fiind, curtea apreciază că pedeapsa stabilită de prima instanță de 1 an închisoare - unită cu modalitatea de executare aleasă, prin privare de libertate, este o sancțiune penală justă, proporțională cu gravitatea faptei săvârșite în circumstanțele descrise mai sus, neimpunându-se reformarea hotărârilor anterioare sub aspectul aplicării suspendării condiționate a executării pedepsei, așa cum recurentul a solicitat.
2. Recursul asiguratorului SC - Reasigurare SA- Sucursala Târgoviște.
Recurentul asigurator contestă hotărârile anterioare în ce privește modul de rezolvare a laturii civile, susținând că părțile civile nu ar fi dovedit existența vreunui prejudiciu moral în ce privește decesul victimei accidentului.
În opinia curții, faptul că părțile civile nu au făcut dovada în fața primei instanțe cu privire la cheltuielile ocazionate cu înmormântarea victimei accidentului nu echivalează cu inexistența prejudiciului moral cauzat de pierderea unei rude apropiate.
După cum rezultă din actele dosarului victima Constatina era inculpatului, astfel că cele două părți civile și în calitate de fiice ale defunctei sunt verișoare cu inculpatul, așa putându-se explica neimplicarea acestora în proces, în sensul oferirii unor acte justificative sau relatări de martori de natură să probeze efectuarea cheltuielilor de înmormântare si cu pomenirile ulterioare.
Insă este cert că pierzându-și mama, ce avea în momentul accidentului vârsta de 53 ani, cele două părți civile au suferit un real prejudiciu moral, date fiind legăturile firești de afecțiune ce există între părinți și copii și de faptul că într-o astfel de situație privind decesul unei persoane aflate în vârstei, este rezonabil să se creadă că rudele apropiate ale acesteia suferă o puternică traumă de natură psihică, afectivă.
Ca atare, având in vedere că sumele acordate de prima instanță cu titlul de daune morale nu sunt excesive, ci constituie reparație echitabilă și proporțională a prejudiciului nepatrimonial suferit de cele două părți civile, curtea va respinge ca neîntemeiate criticile formulate de asigurator.
Față de considerentele expuse pa larg mai sus, în conformitate cu disp. art. 385/15 pct.1 lit. b C.P.P. curtea va respinge ca nefondate ambele recursuri declarate în cauză.
Văzând si disp. art. 192 al.2 C.P.P. fiecare dintre recurenți va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de asiguratorul Societatea Comercială - Reasigurare Astra SA- prin Suc. Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, Bd. -.7,. parter, jud. D și de inculpatul, fiul lui si, născut la 9.04.1973, domiciliat in B,-,.12,.2,.40, sector 5, împotriva deciziei penale nr. 22/24.02.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și împotriva sentinței penale nr. 178/17.09.2008 pronunțată de Judecătoria.
Obligă recurenții la câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28.05.2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Georgescu Cristina, Dan Andrei Enescu Gabriela
Fiind în prezenta se semnează
de Președintele instanței
Grefier,
Red.DG
Tehnored.
2 ex./17.06.2009
fond
Dosar nr--Jud.
Dosar apel -
Jud. apel -
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Georgescu CristinaJudecători:Georgescu Cristina, Dan Andrei Enescu Gabriela
