Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 387/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 387/
Ședința publică din data de 25 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 2: Maria Uzună
JUDECĂTOR 3: Zoița
Grefier:
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror:
S-a luat în examinare recursul penal formulat de inculpatul - domiciliat în G,-, județul G;: G,-, județul G - împotriva deciziei penale nr. 135 din 05 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr. 309/P din 03 decembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Mangalia în dosarul penal nr- - inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 5 din OUG. 195/2002.
La apelul nominal făcut în ședința publică, conform art. 297 cod procedură penală se prezintă recurentul inculpat G personal și asistat de avocat ales in baza împuternicirii avocațiale nr. 1101/2009, emisă de Baroul Constanța.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp. art. 176-181 cod pr. penală.
Curtea aduce la cunoștința recurentului inculpat dispozițiile prev. de art. 70 al. 2 cod pr. penală, în sensul că are dreptul de a nu da nici o declarație în fața instanței de recurs și i se pune în vedere că ceea ce declară poate fi folosit în împotriva sa, acesta precizând că nu dorește să dea nici o declarație, aspect consemnat în procesul verbal atașat la dosar.
În conformitate cu disp. art. 301 cod pr. penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit disp. art. 302 cod pr. penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod pr. penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prev. de art. 38513cod pr. penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat G, solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și achitarea inculpatului. In dosarul de fond, s-a depus de către inculpat o adeverință medicală din care rezultă contraindicații în ceea ce privește recoltarea de probe biologice de sânge. Arată că, achitarea inculpatului se impune, întrucât acesta nu se face vinovat de refuzul de recoltare de probe biologice, datorită diagnosticelor medicale.
Procurorul având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat și menținerea dispozițiilor hotărârilor pronunțate care sunt legale și temeinice. In mod corect inculpatul a fost condamnat, acesta recunoscând fapta săvârșită.
Recurentul inculpat G în ultimul cuvânt arată că are 32 de ani de când este șofer. La dosarul cauzei are o adeverință medicală. In prezent face tratament cu și a fost și internat.
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr 309/P din 03 12 2008 pronunțată în dosarul penal nr-, Judecătoria Mangaliaa hotărât:
În baza art. 87 alin.5 din OUG nr.195/2002 republicată raportat la art.74 alin. 1 lit. a și c Cod penal cu referire la art. 76 lit. d Cod penal a condamnat pe inculpatul, la pedeapsa de 10 ( zece) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
În baza art. 71 alin. 1-3 Cod penal a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei principale drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II- a și de art. 64 alin. 1 lit. b și c Cod penal.
În baza art.81 alin.1 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului prin prezenta sentință pe o durată de 2 ani și 10 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale a închisorii.
În baza art. 359 Cod procedură penală a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În baza art. 191 alin.1 Cod procedură penală a obligat pe inculpat la plata către stat a sumei de 150 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 02.08.2008,în jurul orelor 23,30, după ce în prealabil consumase o mare cantitate de băuturi alcoolice ( vin și bere), inculpatul a hotărât să se deplaseze cu autoturismul la un magazin din Stațiunea pentru a cumpăra apă minerală.
Inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului cu nr. de înmatriculare - și l-a condus pe drumurile publice din Stațiunea.
Pe strada principală din stațiune, întrucât se deplasa pe un sector de drum pe care accesul este interzis, autoturismul condus de inculpat a fost oprit pentru control de către lucrătorii SPR C - Poliție Rutieră M aflați în exercitarea atribuțiunilor de serviciu privind controlul traficului rutier.
Cu ocazia controlului efectuat de lucrătorii de poliție s-a stabilit că inculpatul este posesor al permisului de conducere categoriile B,C și E, seria - eliberat de G la data de 26.03.2008 și are o vechime în conducerea autovehiculelor din luna august 1978.
Inculpatul prezenta halenă alcoolică și a fost testat cu aparatul.
Testarea a relevat faptul că inculpatul avea o concentrație de 1,08 mg./l în aerul expirat astfel că inculpatul a fost condus la Spitalul Municipal M în vederea efectuării examenului medical și recoltării de probe biologice în vederea stabilirii valorii alcoolemiei.
Ajuns la unitatea medicală anterior menționată, inculpatul a refuzat să se supună recoltării probelor biologice de sânge cu motivarea că este diabetic și alergic la înțepături și i se face rău când vede sânge.
Refuzul a fost consemnat în procesul-verbal încheiat de către lucrătorul de poliție în prezența martorilor și și semnat de către inculpat precum și în buletinul de examinare clinică semnat și parafat de către medicul de gardă, ( filele 6 și 9 din dosarul de urmărire penală).
Inculpatul a recunoscut cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală și în declarația dată în fața instanței de judecată săvârșirea faptei arătând că a refuzat să se supună recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei întrucât este bolnav de diabet și îi este frică de înțepături.
Având în vedere situația de fapt reținută instanța apreciază că fapta săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 87 alin.5 din OUG nr.195/2002 republicată.
Astfel, elementul material al laturii obiective a infracțiunii s-a realizat prin activitatea inculpatului care la data de 02.08.2008 a refuzat să se supună recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei deși consumase băuturi alcoolice, avea o concentrație de 1,08 mg./l alcool pur în aerul expirat și condus autoturismul cu nr. de înmatriculare - pe drumurile publice din Stațiunea, jud.
Urmarea imediată, ca element al laturii obiective a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, este prezumată de lege astfel că este suficientă stabilirea săvârșirii de către inculpat a faptelor incriminate de lege pentru a subînțelege starea de pericol pentru siguranța traficului rutier și pietonal, stare de pericol generată de conduita ilicită a inculpatului.
În ceea ce privește latura subiectivă, intenția inculpatului rezultă din împrejurarea că, știind că se află sub influența băuturilor alcoolice, întrucât consumase în prealabil o mare cantitate de vin și de bere și rezultatul testării cu aparatul relevase o concentrație de 1,08 mg./l alcool pur în aerul expirat, a refuzat categoric să se supună recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Susținerile inculpatului în sensul că săvârșirea faptei s-a datorat bolii de care suferă, respectiv diabet, și alergiei pe care o manifestă față de acele de seringă nu pot fi reținute întrucât este de notorietate generală faptul că investigațiile impuse de afecțiunea de care suferă inculpatul impun frecvent recoltarea de probe de sânge pentru determinarea glicemiei.
De asemenea, potrivit declarației date de medicul de gardă care l-a examinat pe inculpat, nu există nicio contraindicație medicală pentru recoltarea de probe biologice de sânge la diabetici și la alergici( fila 15 din dosarul de urmărire penală).
Nici susținerile inculpatului în sensul că fapta săvârșită nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost cercetat în prezenta cauză întrucât organele de poliție nu i-au cerut să se supună prelevării de probe de urină nu pot fi primite.
Astfel, potrivit art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, "Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani iar potrivit 87 alin. 5 din același act normativ, "Refuzul, împotrivirea ori sustragerea conducătorului unui autovehicul sau al unui tramvai ori a instructorului auto, aflat în procesul de instruire, sau a examinatorului autorității competente, aflat în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, de a se supune recoltării probelor biologicesau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței de produse sau substanțe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani".
Potrivit art. 88 alin. 6 din OUG nr. 195/2002, "Persoana care conduce un autovehicul sau tramvai, testată cu un mijloc tehnic certificat ca având o concentrație de peste 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, este obligată să se supună recoltării probelor biologice sau testării cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic".
Din coroborarea dispozițiilor art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, care facreferire expresă la îmbibația alcoolică în sânge, și art. 87 alin.5 din OUG nr. 195/2002, care se referă larecoltarea de probe biologice, rezultă fără putință de tăgadă faptul că obligația conducătorilor auto testați cu un mijloc tehnic certificat ca având o concentrație de peste 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, de a se supune recoltării probelor biologice se referă la recoltarea de probe de sânge necesare stabilirii îmbibației alcoolice care atrage caracterizarea faptei ca infracțiune.
De asemenea, obligația conducătorilor auto de a se supune recoltării probelor de sânge necesare stabilirii îmbibației alcoolice rezultă și din analiza Normelor metodologice privind prelevarea probelor biologice in vederea stabilirii intoxicatiei etilice si a starii de influenta a produselor ori substantelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora asupra comportamentului conducatorilor de autovehicule si tramvaie, aprobate prin Ordinul nr. 376/2006 al Ministerului Sănătății.
Astfel, potrivit art. 1 alin. 1 din Ordinul nr. 376/2006 al Ministerului Sănătății, " Prelevarea sangelui necesar determinarii alcoolemiei oria probelor biologice in vederea stabilirii starii de influenta a produselor ori substantelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similarese face in cadrul oricarei unitati sanitare cu atributii in acordarea asistentei medicale de urgenta sau, acolo unde exista posibilitatea, in institutiile de medicina legala, de la toate persoanele aduse de catre autoritatile abilitate de lege in acest scop".
Potrivit art. 6 lit. a și e din același act normativ, "pentru determinarea alcoolemiei se preleveaza 2 (doua) probe de sange din vena la interval de o ora intre prelevari, fiecare proba continand 10 ml sange" iar "pentru determinarea produselor ori substantelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare se preleveaza o singura proba de sange si in mod obligatoriu 50-100 ml urina".
Din analiza dispozițiilor legale anterior menționate rezultă că pentru determinarea alcoolemiei este necesară prelevarea de probe de sânge iar nu prelevarea probelor de urină, acestea din urmă fiind necesar a se recolta numai pentru determinarea produselor ori substanțelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare.
Mai mult, infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 reprezintă o infracțiune cu conținuturi alternative și care se poate realiza sub aspectul elementului material prin refuzul, împotrivirea ori sustragerea conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării de probe biologice sau testări aerului expirat.
Câtă vreme textul legal nu leagă reținerea infracțiunii de refuzul conducătorului auto de a se supune recoltării tuturor probelor biologice care ar permite stabilirea concentrației de alcool în sânge sau în aerul expirat, instanța apreciază că pentru consumarea infracțiunii este suficient chiar și numai refuzul inculpatului de a se supune recoltării uneia dintre probele biologice necesare examinării de laborator, respectiv a probelor de sânge.
Față de considerentele anterior expuse instanța a apreciat că sunt întrunite cerințele legale pentru condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de ar.72 Cod penal: gradul de pericol social al faptei, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, persoana inculpatului, limitele de pedeapsă prevăzute de Codul penal și de OUG nr.195/2002.
Fapta săvârșită de inculpat prezintă un grad de pericol social concret sporit rezultat din împrejurările în care a fost săvârșită: știind că se află sub influența băuturilor alcoolice, întrucât consumase în prealabil o mare cantitate de bere și de vin și rezultatul testării cu aparatul relevase o concentrație de 1,08 mg./l alcool pur în aerul expirat, a refuzat categoric să se supună recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Instanța a ținut seama însă și de persoana inculpatului, de faptul că nu a mai fost condamnat anterior pentru săvârșirea altor fapte penale, are loc de muncă și o experiență îndelungată în conducerea autovehiculelor, dar și de atitudinea procesuală sinceră a acestuia, de faptul că a recunoscut săvârșirea faptei atât în fața organelor de cercetare penală cât și cu prilejul audierii de către instanța de judecată.
Pe cale de consecință, instanța a facut aplicarea dispozițiilor art.74 lit.a și c și ale art. 76 lit. d Cod penal și a coborît pedeapsa sub minimul general prevăzut de art. 87 alin. 5 din OUG nr.195/2002.
Față de aceste considerente instanța a apreciat că o pedeapsă de 10 luni închisoare este suficientă și de natură a-l reeduca pe inculpat, de a-l determina ca pe viitor să se conformeze dispozițiilor legale edictate în vederea asigurării siguranței circulației pe drumurile publice dar și pentru atingerea celorlalte scopuri ale sancțiunii penale cu închisoare.
Având în vedere atât dispozițiile art. 8 din CEDO, împrejurarea că infracțiunea săvârșită de inculpat este independentă de aspecte privind modul de exercitare a drepturilor și de îndeplinire a obligațiilor părintești, cât și dispozițiile art. 3 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, pentru a complini rolul sancționator și educativ al pedepsei cu închisoare aplicată inculpatului și apreciind că infracțiunea comisă de acesta îl face nedemn să ocupe o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, să fie ales în funcții elective publice și să conducă autoturismul pe drumurile publice, instanța a facut aplicarea art.71 alin.1 și alin. 3 Cod penal și va interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei cu închisoare, drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a și ale art.64 alin.1 lit. b și c Cod penal.
Împotriva acestei hotărâri, inculpatul a declarat apel care prin decizia penală nr. 135 din 5 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, a fost respins ca nefondat.
În termen legal, împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul
În susținerea recursului, recurentul inculpat a invocat prin memoriul depus la dosarul cauzei, cazurile de casare prevăzute de art. 3859pct. 10 teza a II-a și pct. 18 cod pr. penală în sensul că, prin hotărârile recurate nu s-a luat în considerare motivul real al refuzului necontestat de recoltare a probelor sangvine și s-au analizat deficiențele de formă a buletinului de examinare clinică.
Verificând hotărârile recurate potrivit art. 38514, curtea constată caracterul nefondat al recursului promovat de inculpat.
Astfel, din actele și lucrările cauzei, rezultă că instanțele ce au pronunțat hotărârile recurate, au avut în vedere și apărările invocate de recurent, însă, în mod corect nu au dat acestora relevanța solicitată de inculpat.
În cauză, s-a reținut corect situația de fapt așa cum rezultă din probele administrate, însă s-a apreciat legal că, actul medical prezentat nu dovedea o contraindicație medicală ci doar o recomandare medicală, recomandare având caracter relativ, ceea ce nu justifică refuzul inculpatului de supunere la recoltare de probe biologice.
Ca atare, în cauză se poate constata că inculpatul a săvârșit cu intenție directă infracțiunea prev. de art. 87 al. 5 din OUG nr. 195/2002, în scopul de a împiedica stabilirea științifică a concentrației alcoolice în sânge, deși la testarea concentrației alcoolice în respirație a rezultat un nivel de 1,08 mg/
Ca atare, criticile fiind neîntemeiate, curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs, cu aplicarea corespunzătoare a art. 192 cod pr. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b cod pr. penală;
Respinge recursul penal formulat de inculpatul - domiciliat în G,-, județul G;: G,-, județul G - împotriva deciziei penale nr. 135 din 05 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr. 309/P din 03 decembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Mangalia în dosarul penal nr-, ca nefondat.
Obligă pe recurentul la plata sumei de 160 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 25 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
-
GREFIER,
Jud. fond:
Jud. apel: TV G /
Red.. Jud. MC -
Tehnodact. Gref.
2 ex./29.06.2009
Președinte:Marius Cristian EpureJudecători:Marius Cristian Epure, Maria Uzună, Zoița
