Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 400/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - OUG195/2002 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 400
Ședința publică de la 29 Mai 2008
PREȘEDINTE: Mirela Ciurezu Gherghe JUDECĂTOR 2: Mihai Marin
- - - - JUDECĂTOR 3: Onița
- - - Judecător
Grefier -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr.927 din 22 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Slatina și a deciziei penale nr. 46 din 27 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul O l t, ambele în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat desemnat din oficiu, reprezentând pe recurentul-inculpat, aflat în stare de libertate.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, instanța a constatat dosarul în stare de soluționare și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-inculpat a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și în rejudecarea cauzei, în teză principală achitarea inculpatului în temeiul art.10 lit.b1 p, iar în teză subsidiară, reducerea pedepselor aplicate, corespunzător circumstanțelor personale atenuante dovedite în cauză. În motivarea soluției s-a invocat împrejurarea că inculpatul a manifestat sinceritate, că este o persoană tânără, cu perspective de reintegrare socială, iar faptele din prezenta cauză au caracter accidental.
Având cuvântul, reprezentantul parchetului a solicitat respingerea recursului ca nefondat, motivând că ambele infracțiuni deduse judecății sunt infracțiuni de pericol relevat în cauză atât de împrejurarea că inculpatul este recidivist, cât și de împrejurarea producerii unui eveniment rutier soldat cu vătămarea corporală a unei persoane. În aceste condiții s-a arătat că în cauză nu poate fi incident art.10 lit.1p, privind lipsa de pericol social concret specific infracțiunilor; în privința criticii vizând reindividualizarea pedepsei, s-a arătat că toate împrejurările reale și personale din cauză conduc la concluzia unei periculozități sporite a inculpatului, care, deși avea permisul de conducere suspendat, a condus autoturismul pe drumurile publice provocând un accident rutier, cu alcoolemie de 1,50 gr%o, justificând aplicarea unor pedepse privative de libertate cu executarea în detenție.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 927/22.11.2007 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr-, în baza art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002, cu aplic. art. 37 lit. b cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatul - fiul lui G și, născut la 03.02.1984 în municipiul S, județ O, domiciliat în comuna, sat, județ O, CNP -, cetățean român, studii medii, necăsătorit, cunoscut cu antecedente penale - la pedeapsa de 6 luni închisoare, iar în baza art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplic. art. 37 lit. b cod penal, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa 1 an închisoare.
În baza art. 33 și 34 alin. 1 lit. b cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 1 an închisoare și, în baza art. 71 cod penal - cu referire la cauza Sabou și Pârcălab vs. România - s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a și b cod penal, pe durata executării pedepsei.
În baza art. 191 C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 250 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina nr. 1459/P/2007, s-a dispus trimiterea în judecată - în stare de libertate - a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 86 alin. 2 și 87 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată, cu aplic.art. 37 lit. b și 33 cod penal, în fapt reținându-se în actul de sesizare că, în noaptea de 30.03.2007 a condus pe drumurile publice autoturismul marca 1310, având o îmbibație alcoolică peste limita legală și, totodată, având dreptul de a conduce suspendat.
Pe parcursul cercetării judecătorești, instanța de fond a audiat pe inculpat fila 10 dosar) - care a recunoscut săvârșirea faptei, precum și martorii din acte și - care și-au menținut declarațiile date în faza de urmărire penală.
Din analiza coroborată a mijloacelor de probă, apreciate conform art. 63 alin. 2 cod procedură penală, prima instanță a constatat în fapt că, în data de 10.03.2007, după ce în prealabil consumase băuturi alcoolice, inculpatul a condus autoturismul marca 1310 cu nr. de înmatriculare AG. 07. pe raza comunei, a pierdut controlul acestuia și a acroșat un vehicul cu tracțiune animală condus de numitul, în care se aflau și numitele și. În urma accidentului, a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare un nr. de 7-8 zile îngrijiri medicale.
Fiind verificat de organele de poliție sosite la locul faptei, s-a constatat că inculpatul avea suspendat dreptul de a conduce autoturisme și, constatând că prezenta halenă alcoolică, a fost testat cu aparatul alcooltest, rezultatul acestuia fiind de 0,76 ml/ alcool pur în aer expirat; în aceste condiții s-a procedat la conducerea acestuia la Spitalul Județean S unde i-au fost recoltate două probe de sânge, fiindu-i stabilită o alcoolemie de 1,50 gr. %o și respectiv 1,35 gr. %o alcool pur în sânge.
S-a apreciat că faptele inculpatului întrunesc în drept elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 86 alin. 2 și 87 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplic. art. 37 lit. b și 33 cod penal, vinovăția acestuia rezultând din întregul material probatoriu administrat în cauză.
La individualizarea pedepselor, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 72 cod penal și a ținut seama de modul de săvârșire a faptelor, de pericolul social concret dedus din împrejurările comiterii acestora - anterior fiind sancționat contravențional - de urmările produse dar și cele ce s-ar fi putut produce precum și de persoana inculpatului, care a săvârșit faptele în stare de recidivă postexecutorie conform art. 37 lit. b cod penal, ceea ce determină executarea pedepsei rezultante în regim de detenție.
In baza art. 71 cod penal, cu referire la cauza Sabou și Pârcălab contra Românei s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a și b cod penal apreciindu-se că în raport de conținutul faptelor deduse judecății nu se impune și interzicerea dreptului prev. de art. 64 alin. 1 lit. cod procedură penală.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul, care nu a formulat motive scrise și nici nu s-a prezentat în fața instanței, în vederea audierii, deși a fost citat legal, așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare existentă la fila 9 dosar apel.
Oral, apărătorul din oficiu, cu ocazia dezbaterii apelului, a criticat sentința primei instanțe sub aspectul greșitei individualizări a sancțiunii penale aplicată inculpatului, apreciată ca exagerată în raport de conduita inculpatului și a solicitat aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, urmare achitării acestuia.
Prin decizia penală nr. 46 din 27 februarie 2008, Tribunalul Olta admis apelul declarat de inculpatul - domiciliat în Comuna, sat, Județul O - împotriva sentinței penale nr.927 din 22 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosarul nr- numai sub aspectul pedepsei accesorii, desființând în parte sentința și înlăturând pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a alege prev. de art.64 alin.1 lit. a teza cod penal, aplicată în baza art.71 cod penal; au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Cheltuielile judiciare avansate de stat, din care 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a apreciat că prima instanță a reținut în cauză o situație de fapt exactă, sens în care a valorificat un probatoriu concludent, ce a fost bine apreciat - procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa foto precum și schema locului faptei, procesul verbal de verificare tehnică a autoturismului, procesele verbale de prelevare a probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, buletinele de analiză toxicologică a alcoolemiei, adresa nr. 56429/ 28.02.2007 a IPJ O, raportul de constatare medico legală nr. 560/E/ 8.05.2007, declarațiile martorilor, ce s-a coroborat cu declarația inculpatului - pe baza căruia, activitatea infracțională a inculpatului a primit o justă încadrare legală, acesta săvârșind infracțiunile de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având dreptul de a conduce suspendat și, de asemenea, o alcoolemie peste limita legală, fapte prev. și ped. de art. 86 alin. 2 și 87 alin. 1 din OUG 195/2002.
În aceste condiții s-a apreciat că prima instanță a stabilit corect vinovăția inculpatului, procedând la condamnarea acestuia pentru ambele infracțiuni săvârșite în concurs, iar pedepsele principale aplicate s-a reținut că sunt justificate raportat la pericolul social concret al infracțiunilor și la persoana inculpatului.
Sub acest ultim aspect s-a reținut calitatea de recidivist postexecutor a inculpatului, după executarea pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sent. pen. 546/2003 a Judecătoriei Slatina, dar mai înainte de împlinirea termenului de reabilitare judecătorească.
În privința criticilor vizând reducerea pedepsei, corespunzător împrejurărilor personale favorabile, s-a reținut că aspectele vizând conduita bună a inculpatului în faza de urmărire penală și în faza cercetării judecătorești, au fost corect apreciate de prima instanță, aceasta aplicând pedepse egale cu minimul special prevăzut de textele de lege incriminatoare.
Instanța de apel a apreciat însă că, în speță nu se impune interzicerea dreptului de a alege prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza 1, deoarece s-ar încălca art. 3 din protocolul nr. 1 al CEDO, așa cum a decis Curtea în cauza Hirst Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.
Deși codul penal prevede că pedeapsa accesorie prev. de art. 64 se aplică de drept, chiar pin efectul hotărârii de condamnare, CEDO a statuat că se impune cu evidență un control și o apreciere critică și fundamentată pe actele din dosar asupra necesității unei astfel de pedepse întrucât interzicerea automată și absolută cu titlul de pedeapsă, a drepturilor constituționale, oricărei persoane ce execută o pedeapsă cu închisoarea, în absența oricărui control exercitat de către instanțele judecătorești și fără a lua în considerare tipul infracțiunii și gravitatea acesteia, constituie o încălcare a drepturilor fundamentale recunoscute de instanța europeană.
Prin prisma acestor aspecte, tribunalul a apreciat că infracțiunile reținute în sarcina inculpatului nu sunt de natură a conduce la concluzia că se impune interzicerea dreptului de a alege, natura și gravitatea infracțiunilor precum și valorile sociale lezate prin activitatea infracțională a inculpatului, nefiind de natură a-l face incompatibil pe acesta cu exercitarea dreptului prev. de art. 64 alin. 1 lit. a
Împotriva acestei decizii, precum și împotriva sentinței instanței de fond, a declarat recurs, în termen, inculpatul, susținând în teză principală aplicarea unei soluții de achitare în temeiul art.10 lit.1p, rap.la art.181p, iar în teză subsidiară, că pedeapsa ce i-a fost aplicată în cauză este prea aspră, atât în ceea ce privește cuantumul acesteia, cât și modalitatea de executare.
Analizând recursul din speță, se constată:
Critica vizând lipsa pericolului social concret, element structural al infracțiunilor deduse judecății, apare ca nefondată în speță, în raport de circumstanțele reale și personale în care infracțiunile deduse judecății, au fost comise.
Se reține astfel că,în raport de dispoz.arzt.18 și 181cod penal, "faptă care prezintă pericol social în înțelesul legii penale este orice acțiune sau inacțiune prin care se aduce atingere uneia dintre valorile ocrotite de lege și pentru sancționarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse", iar la stabilirea "în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului".
În cauză, probatoriul administrat a confirmat săvârșirea unei acțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană care avea dreptul de a conduce suspendat și avea o alcoolemie de 1,35 gr/%o în intervalul orar în care s-a produs accidentul rutier, soldat cu vătămarea unei persoane care a suferit leziuni de cca.8 zile îngrijiri medicale.
Totodată, se reține că inculpatul, la data de 10 martie 2007, avea calitatea de recidivist postexecutor, după executarea unei pedepse privative de libertate de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin 546 din 22.04.2003 a Judecătoriei Slatina.
Față de aceste împrejurări reale și personale, se constată că faptele penale deduse judecății îndeplinesc cerința pericolului social specific infracțiunilor incriminate în art.86 alin.2 din OUG 195/2002 și de în art.87 alin.1 din OUG 195/2002, fiind legale și temeinice soluțiile pronunțate de instanțele de fond și apel sub aspectul vinovăției inculpatului și existenței infracțiunilor.
Sub aspectul criticii referitoare la reducerea pedepselor aplicate în cauză, ca efect al reținerii circumstanțelor personale atenuante prevăzute în art.74 lit.c cod penal, se reține de asemenea caracterul nefondat, deoarece sinceritatea manifestată de inculpat în cursul procesului penal, nu poate constitui o împrejurare specială de atenuare a pedepsei, prin efectul circumstanțelor judiciare atenuante.
De altfel, în cauză fiind probată și circumstanța agravantă a stării de recidivă postexecutorie, și în cazul reținerii unei circumstanțe atenuante în sensul art.74 lit. cod penal, sunt incidente prevederile art.80 alin.1 p, și alin.1 și 2 p, legiuitorul dispunând că "în caz de concurs între cauzele de agravare și de atenuare, pedeapsa se stabilește ținându-se seama de circumstanțele agravante, de circumstanțele atenuante și de starea de recidivă", iar "coborârea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie".
Reținând astfel că legiuitorul a lăsat în competența instanțelor judecătorești aprecierea asupra oportunității aplicării unei pedepse reduse sub minimul special, în cazul concursului de cauze de atenuare și cauze de agravare a sancțiunii, se constată că în speță nu este necesară aplicarea unei sancțiuni mai blânde, circumstanțele analizate anterior permițând concluzia unei periculozități sporite a inculpatului, ce necesită un tratament sancționator adecvat.
De altfel, în speță se reține că inculpatul a beneficiat de clemență prin aplicarea unor pedepse individualizate la minimul special prevăzut de lege pentru fiecare dintre infracțiunile deduse judecății, acordându-se astfel eficiență împrejurărilor personale favorabile.
Pentru aceste considerente, recursul inculpatului apare ca nefondat, urmând ca în conformitate cu dispozițiile art.38515pct.1 lit. p, să fie respins, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, conform art.192 alin.2c.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 46 din 27.02.2008 pronunțată de Tribunalul O l t, și a sentinței penale nr. 927 din 22 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Slatina, ambele în dosarul nr-.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 130 lei cheltuieli judiciare statului, din care, suma de 100 lei reprezentând cheltuieli onorariu avocat oficiu, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul d e Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 mai 2008.
- - - - - -
Grefier
Red.jud/-
A/
Dact. 2 ex.(AT)/ 24 iunie 2008
29 mai 2008
- Emis extras penal.
- PSJ udețul O, va încasa de la inculpatul suma de 380 lei cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Mirela Ciurezu GhergheJudecători:Mirela Ciurezu Gherghe, Mihai Marin, Onița
