Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 41/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- OUG 195/2002
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR.41
Ședința publică din 27 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Cheptene Micu Diana
JUDECĂTOR 2: Ilieș Titiana
JUDECĂTOR 3: Biciușcă
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, domiciliat în B,-, jud. B, împotriva deciziei penale nr.201 A din 12.11.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani.
La apelul nominal a răspuns inculpatul recurent, asistat de avocat ales.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care inculpatul arată că și-a schimbat numele, respectiv R. Întrebat fiind arată că nu dorește să dea declarație menținându-și declarațiile date până în prezent.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru inculpatul recurent, arată că recursul este formulat în baza art.3859pct.14 pr.pen. și apreciază că decizia tribunalului reflectă o insuficientă individualizare a pedepsei aplicate în raport cu disp. art.72 și art.80 Cod penal. Dezvoltând pe larg motivele depuse în scris la dosar, arată că a formulat recurs deoarece, inculpatul, datorită situației speciale în care se află și pericolului social redus al faptei, poate beneficia de o reducere accentuată a pedepsei, pedeapsă ce urmează a fi executată în regim de detenție. Arată că inculpatul are o situație familială deosebită, este întreținătorul familiei, mama este bolnavă și are 7 frați lipsiți de posibilități materiale. De asemenea, are o relație de concubinaj din care a rezultat și un copil, cu o situație juridică incertă, pe care ulterior l-a recunoscut. Din discuțiile purtate cu președintele Partidului, rezultă că inculpatul are calități deosebite, era printre principalii colaboratori ai acestei formațiuni, în rezolvarea unor probleme de ordin educațional. Totodată arată că în luna septembrie 2003 fost liberat condiționat și era convins că a intervenit reabilitarea și că acea condamnare nu mai produce niciun efect. Se pune întrebarea dacă disp. art.80 Cod penal, care reglementează concursul între cauzele de agravare și cele de atenuare a pedepsei, permit o reducere a acesteia sub minimul special. Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea decizie atacate și pronunțarea unei noi hotărâri care să reflecte o pedeapsă în deplină concordanță cu posibilitățile inculpatului de reeducare, prin executarea unei pedepsei mai mici.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică, pedeapsa aplicată a fost corect individualizată, instanța având în vedere la aplicarea acesteia, atât împrejurările comiterii faptei cât și persoana acestuia, care anterior a mai avut contact cu legea penală.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, arată că regretă cele întâmplate, lăsând la aprecierea instanței modul de soluționare a recursului.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri ce au fost înregistrate în sistem audio,
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1630 din 3 iunie 2009 Judecătoria Botoșanil -a condamnat pe inculpatul(fost R), pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută și pedepsită de art. 86 alin.1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b) Cod penal lapedeapsa de 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare.
A interzis inculpatului, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal.
În temeiul art. 191 alin.1 Cod de procedură penală, a obligat inculpatul să plătească statului suma de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunțat astfel prima instanță a reținut că în ziua de 1 aprilie 2009 inculpatul (fost R) a ieșit din locuința părinților săi din str. 1 - municipiul B împreună cu soția sa și s-a urcat la volanul autoturismului cu nr. de înmatriculare B-KS-7083 pe care l-a condus pe str. - și str. - din municipiul B unde a lăsat-o pe soția sa, după care s-a întors la locuința din str. 1 -.
În dreptul unei stații de pe str. - - inculpatul a fost oprit pentru control de un echipaj de poliție, care i-au solicitat documentele mașinii precum și actul său de identitate.
Inculpatul a declarat că se numește R născut la data de 2 octombrie 1982, în municipiul B, însă după verificarea identității de către agenții de poliție, aceste date s-au dovedit a fi false, persoana controlată recunoscând că se numește.
În prezența unor martori asistenți inculpatul a recunoscut că nu posedă permis de conducere, aspect confirmat ulterior și prin adresa nr. 60200 din 15 aprilie 2008 Serviciului Public Comunitar Regim Permise Conducere și Înmatricularea Vehiculelor
Pe baza probatoriului administrat, instanța a reținut vinovăția inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 86 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 și a aplicat acestuia o pedeapsă de 1 an și 8 luni închisoare, cu reținerea și a prevederilor art.37 lit. b Cod penal.
Prin rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei față de inculpatul sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals privind identitatea prev. și ped. de art. 293 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul solicitând ca în raport de circumstanțele reale și personale care pledează în favoarea sa, să i se reducă pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege.
Prin decizia penală nr.201 A din 12.11.2009 a Tribunalului Botoșanis -a admis apelul declarat de către inculpatul, împotriva sentinței penale nr.1630 din 3 iunie 2009 Judecătoriei Botoșani.
S-a desființat în parte hotărârea atacată doar cu privire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art.86 alin.1 din nr.OUG195/2002, republicată, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, pe care a redus-o de la 1 an și 8 luni închisoare la 1 (un) an închisoare.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul pe considerentul că pedeapsa a fost greșit individualizată, solicitând reținerea în favoarea sa a unor circumstanțe atenuante. Astfel, a precizat că are o situație familială deosebită, este întreținătorul familiei, mama lui este bolnavă și are 7 frați lipsiți de posibilități materiale. De asemenea, are o relație de concubinaj din care a rezultat și un copil, pe care ulterior l-a recunoscut. Apărătorul ales al inculpatului a arătat că a discutat cu Președintele Partidului, care l-a asigurat că are calități deosebite, era printre principalii colaboratori ai acestei formațiuni în rezolvarea unor probleme de ordin educațional.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, care pot fi încadrate în art. 3859alin. 1 pct. 14 Cod procedură penală, cât și a celor care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea constată că recursul este nefondat.
Individualizarea pedepsei constituie un proces complex de analiză a tuturor împrejurărilor în care s-a săvârșit infracțiunea, precum și a conduitei inculpatului atât înainte cât și după săvârșirea faptei. Reținerea circumstanțelor atenuante judiciare este atributul instanței de judecată și se realizează în funcție de gravitatea faptei, de atitudinea procesuală a inculpatului și alte împrejurări care atenuează răspunderea penală.
În speță, inculpatul circula pe drumurile publice, pe timp de noapte, deși cunoștea că nu posedă permis de conducere, fără să aibă aprinse farurile de întâlnire și fără actele mașinii pe care o conducea. Mai mult, în momentul opririi sale de către un echipaj al poliției rutiere, inculpatul și-a declarat o altă identitate. Din fișa de cazier rezultă că inculpatul a săvârșit fapta în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b Cod penal, față de o condamnarea anterioară de 3 ani și 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 666/2002 a Judecătorie B, pedeapsă în care au fost contopite și pedepsele aplicate prin sentințele penale nr. 222/2000, nr. 5/2001 și nr. 2392/2001 toate ale Judecătoriei Botoșani.
Aceste condamnări nu au fost în măsură să-și atingă scopul preventiv - educativ, iar inculpatul a continuat săvârșirea faptelor penale. Modul în care a acționat impune aplicarea unei pedepse care să aibă ca rezultat îndreptarea, reeducarea și prevenirea comiterii altor infracțiuni. Pedeapsa aplicată inculpatului, de 1 an închisoare, este minimul prevăzut de lege. În consecință, instanța de apel a dat eficiență tuturor criteriilor prevăzute la art. 72 Cod penal, privind individualizarea pedepsei, iar pedeapsa aplicată, prin cuantum și mod de executare, este în măsură să realizeze scopul prevăzut de legiuitor, astfel cum este circumscris în disp. art. 52 Cod penal, neimpunându-se reducerea acesteia.
Situația familială a inculpatului, alături de celelalte împrejurări reținute de instanța de apel, a condus la aplicarea pedepsei minime prevăzute de lege prin textul incriminator.
Examinând din oficiu cauza, nu se constată motive care să conducă la casarea hotărârii, astfel că în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R (fost ), împotriva deciziei penale nr.201 A din 12.11.2009 a Tribunalului Botoșani.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă inculpatul să plătească statului 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pt. președ. complet plecat la altă instanță pt. grefier aflat în
semnează Președinte de secție semnează Grefier șef secție
Red.
Dact.
2 ex.
15.02.2010
Jud. -
Președinte:Cheptene Micu DianaJudecători:Cheptene Micu Diana, Ilieș Titiana, Biciușcă
