Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 421/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 421
Ședința publică din data de 07 mai 2008
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
JUDECĂTORI: Elena Negulescu, Ioana Nonea Elena Zăinescu
- - -
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, împotriva deciziei penale nr. 30 din data de 19 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și a sentinței penale nr. 99 din 25 aprilie 2007, pronunțată de Judecătoria Răcari, prin care inculpatul, fiul lui - și, ns. la 26 oct. 1966, domiciliat în comuna, județ Dâmbovita, domicilat în com., sat, judet D, în baza art. 11 pct.2 lit. a rap. a art. 10 alin.1 lit. d a C.P.P. dispus achitarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 79 alin.1 din OUG. 195/2002, devenit art. 87 alin.1 după republicare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-inculpat personal și asistat de avocat ales din Baroul Dîmbovița, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 21/2008, aflată la fila 13 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul Ministerului Public avînd cuvîntul solicită acordarea unui nou termen, urmând a se solicita relații de la Spitalul orășenesc, față de răspunsurile contradictorii aflate la dosarul de urmărire penală, să se precizeze cîte probe biologice au fost recoltate și să indice modalitatea recoltării acestora, dacă s-a folosit o trusă unică, cu respectarea 376/10.04.2006.
Curtea, din oficiu aduce la cunoștința intimatului - inculpat dispozițiile art. 38514alin.11pr.Cod Penal, în sensul că fiind achitat de instanțele anterioare, iar motivele de recurs formulate de Parchetul de pe lîngă Tribunalul Dîmbovița vizează casarea soluțiilor pronunțate în cauză și condamnarea inculpatului, instanța de recurs este obligată să dispună audierea acestuia.
Potrivit legii, inculpatul poate fi ascultat de instanța de control judiciar, avînd dreptul la tăcere.
Dacă dă declarații, ceea ce declară se va folosi împotriva sa.
Inculpatul, legitimat cu seria nr. -, fiul lui - și, născut la 26 octombrie 1966, domiciliat în com., sat, judet D, CNP -, după ce s-a consultat cu apărătorul ales a precizat că nu este de acord să de-a o declarație în fața instanței de control judiciar.
Curtea, față de cererea de completarea probatoriilor formulată de reprezentantul Ministerului Public, se apreciază că aceasta urmează a fi analizată pe fondul cauzei, declară terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvîntul părților, în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public avînd cuvîntul critică ambele soluții pronunțate în cauză, sub aspecte de nelegalitate și temeinicie.
Din materialul probator administrat în cauz, rezultă că inculpatul a fost depistat în trafic, a fost testat cu fiola alcoltest, al cărui reactiv s-a înverzit în proporție de 50%.
Ulterior i-a fost recoltată o singură probă biologică, care a fost pusă în două flacoane, refuzînd recoltarea celei de-a doua probe.
Este cert că inculpatul a consumat împreună cu alte persoane cantități mari de alcool, în după - amiaza și seara zilei respective, așa cum rezultă din declarația martorului.
Consideră că soluțiile pronunțate atît de instanța de apel cît și de instanța de fond sunt nelegale, vinovăția inculpatului fiind dovedită cu întregul material probator administrat în cauză.
Solicită admiterea recursului, casarea ambelor soluții și în temeiul disp. art. 79 alin.1 din OUG.195/2002 (devenit art. 87 alin.1 după republicare ),cu aplic. disp. art. 74 - 76 lit. d Cod Penal, condamnarea inculpatului, cu ssuspendarea condiționată a executării acesteia.
În subsidiar solicită completarea probatoriilor, urmând a se solicita relații de la Spitalul orășenesc, față de răspunsurile contradictorii aflate la dosarul de urmărire penală, să se precizeze cîte probe biologice au fost recoltate și să indice modalitatea recoltării acestora, dacă s-a folosit o trusă unică, cu respectarea 376/10.04.2006.
Avocat avînd cuvîntul pentru intimatul-inculpat solicită respingerea recursului declarat de parchet ca nefondat, menținerea deciziei pronunțate de Tribunalul Dîmbovița, ca fiind legală și temeinică.
La dosarul cauzei nu există nicio probă din care să rezulte că inculpatul se face vinovat de săvîrșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Inculpatul a recunoscut că a consumat băuturi alcoolice, înainte de a fi oprit de orgenele de poliție în trafic, recunoașterea nefiind suficientă pentru dovedirea stării de ebrietate. S-a procedat la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei la Spitalul orășenesc, dacr acest lucru a fost viciat, examinarea oinculpatului fiind obligatorie în astfel de situații.
Examinarea clinică a inculpatului s-a realizat de către un medic pediatru, astfel că buletinul de analiză întocmit de acesta nu este relevant.
Procesul verbal de recoltarea probelor biologice sste semnat decîtz de un singur martor și nu doi cum prevede legea, același proces verbal nefiind semnat de organul de poliție.
În ce privește cererea de completarea probatoriilor formulată de parchet nu este relevantă cauzei, solicitînd respingerea recursului ca nefondat.
Intimatul-inculpat avănd ultimul cuvînt solicită respingerea recursului declarat de parchet ca fiind nefondat.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Luând în examinare actele și lucrările dosarului, constată:
Prin rechizitoriul nr. 219/P/2006 din 13 decembrie 2006, Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcaria pus în mișcare acțiunea penală și a dispus trimiterea în judecată a inculpatului (fiul lui - și, născut la 20 octombrie 1966 în comuna, județul D, cetățean român, absolvent 12 clase, serviciul militar satisfăcut, fără ocupație, căsătorit, fără antecedente penale) domiciliat în comuna, satul, județul D, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 79 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 constând în aceea că pe data de 08 ianuarie 2006 condus un autoturism, pe drumurile publice și având în sânge o alcoolemie de 1,25 gr. %0.
Prin sentința penală nr. 99 din 25 aprilie 2007 Judecătoriei Răcari, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit.1Cod proc. penală și art. 181Cod penal, inculpatul a fost achitat, aplicându-se sancțiunea de 1.000 lei amendă administrativă în condițiile art. 181alin. 3 și art. 91 lit. c Cod penal.
Totodată, acesta a fost obligat la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate, în esență prima instanță a reținut că în noaptea de 7/8 ianuarie 2006 inculpatul a consumat băuturi alcoolice cu mai mulți prieteni, la barul "Doi " din comuna, județul D, după care a condus autoturismul 1310 nr. - pe drumul comunal 41, din raza aceleași localități.
Fiind depistat de poliție și supus procedurii de stabilire a îmbibației alcoolice, fiola alcooltest și-a schimbat reactivul, înverzindu-se în proporție de 50 % iar urmare analizei toxicologice a probelor de sânge recoltate în cadrul Spitalului Orășănesc, a rezultat o alcoolemie de 1,25 gr. %0.
Situația de fapt s-a reținut prin coroborarea probelor științifice și martorilor audiați în cauză, cu declarația inculpatului care în faza de urmărire penală a recunoscut conducerea autovehicolului sub influența alcoolului, invocând necesitatea transportării prietenului său, la spitalul din localitate în vederea acordării unor îngrijiri medicale urgente.
Susținerile privind inexistența faptei sub aspectul nedovedirii concentrației alcoolice peste limita legală, s-au înlăturat cu motivația lipsei dovezilor de solicitare a recoltării celei de a doua probe de sânge, apărare.
Față de împrejurările comiterii faptei, - acționând emoțional la momentul alterării stării de sănătate a martorului, fiind singura persoană cu permis de conducere-, s-a apreciat că punerea în circulație a autoturismului pe o distanță de cca 1 km, prin atingerea minimă adusă valorii sociale ocrotite de lege, în concret este vădit lipsită de importanță și nu prezintă gradul de pericol al unei infracțiuni, în sensul art. 10 lit.1Cod proc. penală comb. cu art. 181Cod penal.
Sentința primei instanțe a fost apelată atât de Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari, cât și de inculpatul.
de atac exercitată de parchet, a vizat greșita achitare, susținându-se că aprecierea pericolului social al faptei contravine jurisprudenței unitare, deoarece conținutul infracțiunii incriminate prin art. 79 al. 1 din OUG nr. 195/2002 se realizează prin punerea în primejdie a siguranței traficului rutier și gradul de alcoolemie de 1,25 %0 prezentat în sânge de inculpat.
La rândul său inculpatul, reiterând apărările formulate la judecata în fond, a solicitat schimbarea temeiului achitării, în art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod proc. penală, susținând că lipsește o condiție esențială din latura obiectivă a infracțiunii, respectiv dovada stării de ebrietate a conducătorului auto, atâta timp cât procedura de recoltare a probelor biologice este viciată grav, prin recoltarea unei singure probe de sânge.
Prin decizia penală nr. 30 din 19 februarie 2008, Tribunalului Dâmbovițas -a admis apelul declarat de inculpat și desființându-se în tot sentința atacată, pe fond s-a dispus achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod proc. penală, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 79 alin. 1 (devenit art. 87 alin. 1 după republicare) din OUG nr. 195/2002.
Apelul parchetului a fost respins ca nefondat.
Având în vedere probele administrate în apel, respectiv declarația inculpatului și adresele nr. C/2359/27 noiembrie 2007 Postului de Poliție, nr. 349 din 28 și respectiv 30 ianuarie 2008 înaintate de Spitalul Orășănesc, la al doilea grad de jurisdicție s-au reținut următoarele:
Inculpatul a recunoscut că după a consumat alcool (vin și bere) împreună cu alte trei persoane, le-a invitat în autoturismul său și urcându-se la volan l-a pus în circulație pe drumurile publice iar la cca 1 km, în fața sediului poliției din comuna a fost oprit la control, fiind testat cu fiola alcooltest al cărui reactiv s-a înverzit.
În atare situație, el a fost condus la Spitalul Orășenesc unde i s-au recoltat probe de sânge în vederea determinării îmbibației alcoolice.
Înlăturându-se ca nesinceră apărarea referitoare la starea precară a sănătății martorului s-a apreciat că fapta inculpatului a prezentat un real pericol social punând în primejdie viața și sănătatea persoanelor transportate, dar și a celorlalți participanți la traficul rutier, astfel că activitatea sa se circumscrie sancționării penale și nu aceleia administrative cum greșit a reținut prima instanță.
Pe de altă parte, s-a arătat că chiar reală fiind o atare împrejurare, fapta sa nu poate fi primită ca indispensabilă pentru înlăturarea unui pericol întâmplător și iminent în sensul art. 45 alin. 2 Cod penal, problema de sănătate rezolvându-se prin apelarea serviciului de urgență al unității de specialitate.
Separat de aceasta s-a concluzionat însă, că nu există probe certe care să permită lămurirea cauzei sub aspectul existenței elementului material al infracțiunii incriminate prin art. 79 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
Astfel, atât procurorul cât și prima instanță au reținut existența laturii obiective în baza buletinului de analiză nr. 253 întocmit de INML Minovici în lucrarea nr. /878 din 31 ianuarie 2006, ce stabilește o alcoolemie de 1,25 %0 (proba 1, ora 1,30), în urma examinării "a 2 fl. sig. ceară roșie (probă plus contraprobă)".
Or, inculpatul s-a apărat constant și prin adresa nr. 349 din 30 ianuarie 2008 în final Spitalul Orășănesc a confirmat că în derularea procedurii i s-a recoltat o singură probă biologică, contrar instrucțiunilor INML Minovici nr. A/4162/2002 privind obligativitatea prelevării contraprobei în cazul depășirii valorii de 0,40 mg./1 aer expirat, în cadrul testării cu etilotestul.
Ca urmare existând contradicții între conținutul probei științifice și celelalte înscrisuri pertinente în aflarea adevărului, în lipsa vreunei dovezi care să ateste refuzul inculpatului de a i se recolta contraproba de sânge, neîndeplinirea obligației de către organele de cercetare penală, profită acestuia din urmă.
Așa fiind prezumția de nevinovăție nu poate fi înlăturată deoarece certificarea acurateții rezultatului alcoolemiei este condiționată de prelevarea imediată a mijloacelor materiale de probă pe care se întemeiază constatarea valorilor.
Hotărârile adoptate au fost recurate în termen de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, criticându-le ca fiind afectate de nelegalitate și netemeinicie.
În principal, s-a susținut că achitarea inculpatului contravine probelor cu martori și înscrisuri administrate în cauză, care confirmă valoarea alcoolemiei de 1,25 gr. %0, dar și respectarea procedurii medico-legale la recoltarea probelor de sânge.
S-a solicitat casarea ambelor hotărâri, rejudecarea cauzei și pe fond condamnarea acestuia în temeiul art. 79 al. 1 (redevenit art. 87 al. 1) din OUG nr. 195/2002 la o pedeapsă cu închisoarea în condițiile art. 74-76 Cod penal și a cărei executare să fie suspendată condiționat conform art. 81 cod penal.
În subsidiar, s-a cerut reținerea cauzei spre rejudecare în vederea completării probatoriilor cu înscrisuri conținând verificări efectuate în evidențele Spitalului Orășenesc privind procedura prelevării probelor biologice în data de 7/8 ianuarie 2006, pentru determinarea alcoolemiei inculpatului.
Față de motivele de casare invocate, constatându-se că instanțele de fond și apel nu au pronunțat împotriva intimatului o hotărâre de condamnare, conform art. 38514alin. 11Cod proc. penală, în ședința publică din 07 mai 2008, instanța de recurs a pus în discuția părților obligația ascultării la al treilea grad de jurisdicție.
fiind de avocat ales inculpatul a arătat că înțelege să se folosească de dreptul la tăcere, instanța luând de declarația făcută.
Verificându-se hotărârile atacate, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele de casare invocate, ce se încadrează în cazul de recurs prev. de art. 3859alin. 1 pct. 18 cod proc. penală, precum și din oficiu în limitele aliniatului 3, rezultă că recursul declarat este fondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Soluția adoptată la soluționarea apelurilor declarate împotriva sentinței penale nr. 99 din 25.04.2007 pronunțată de Judecătoria Răcari, în exercitarea controlului judiciar la al doilea grad de jurisdicție, este greșită.
Este de principiu că în lipsa vreunei dispoziții legale exprese, chiar mai favorabile fiind persoanei trimise în judecată, normele procedurale ce reglementează administrarea mijloacelor de probă, inclusiv cu ocazia descoperirii și constatării infracțiunilor, nu retroactivează asupra actelor procesuale deja îndeplinite, organele de cercetare penală sau cu atribuții de constatare similare neavând posibilitatea să prevadă o eventuală voință legislativă în această materie.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr./l alcool pur în sânge, prevăzută și pedepsită de art. 79 alin. 1 (renumerotat art. 87 alin. 1) din OUG nr. 195/2002.
Prin declarațiile date atât la urmărirea penală, cât și cercetarea judecătorească, asistat fiind de avocat ales, el a recunocut că în seara zilei de 07 ianuarie 2006, între orele 21,30 - 23,30, împreună cu alte trei persoane au consumat cca 3 litri vin și bere, după care a condus autoturismul 1310 nr. -, pe drumurile publice din localitatea, intenționând să ajungă în orașul.
A arătat de asemenea și rezultă din declarațiile martorilor însoțitori, că după cca 1 km, în fața sediului postului de poliție local, fiind oprit la control de serviciul circulație și supus testării cu fiola alcooltest, reactivul acesteia s-a înverzit în proporție de peste 50 %, condiții în care a fost condus de îndată la Spitalul Orășenesc, pentru recoltarea probelor biologice de sânge.
Constatarea conducerii autovehicolului sub influența băuturilor alcoolice ca și rezultatele testării s-au realizat în prezența a doi martori asistenți, care alături de inculpat au semnat procesul verbal datat 08 ianuarie 2006 orele 00,05 de organele de poliție, fără vreo obiecțiune.
În atare situație, față de principiile procedurale expuse, nu există temei pentru verificarea legalității procedurii de prelevare a probelor în vederea stabilirii intoxicației alcoolice, potrivit Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002, astfel cum a fost modificat prin Hotărârea Guvernului nr. 1391 din 04 octombrie 2006 și Normelor metodologice aprobate prin Ordinul Ministrului Sănătății nr. 376 din 10 aprilie 2006, date în aducerea la îndeplinire a obligațiilor stabilite în sarcina Ministerului Sănătății.
Regulile restrictive determinate prin aceste acte normative, inclusiv obligativitatea recoltării a două probe de sânge, condițiile prelevării, ca și testarea aerului expirat cu un mijloc tehnic certificat sau mijloc tehnic omologat și verificat metrologic s-au adoptat ulterior comiterii și constatării faptei, iar intrarea în vigoare s-a prorogat până în luna octombrie 2006 și urmare modificărilor aduse OUG nr. 195/2002, prin Legea nr. 49 din 08 martie 2006, intrată în vigoare după șase luni de la data publicării în Monitorul Oficial nr. 246/2006.
De aceea, instanța de apel era obligată să examineze criticile invocate de inculpat, în limitele legislației privind circulația pe drumurile publice adoptată în perioada 2002 - decembrie 2005, în vigoare la aceea dată și care admitea ca indiciu temeinic în determinarea stării de alcoolemie testarea cu un mijloc tehnic certificat (fiola alcooltest), necondiționând omologarea și verificarea metrologică de către Institutul Național de Metrologie, dar și concludența rezultatelor analizei toxicologice, pe baza unei singure probe biologice, însoțită de buletinul de examinare clinică a persoanei respective, cea de a doua probă constituind numai o condiție pentru admisibilitatea calculului retroactiv al intoxicației alcoolice, cerută de normele interne ale INML Minovici.
Astfel, din buletinul însoțitor al recoltării probelor biologice rezultă că prezentat fiind la unitatea sanitară în aceeași noapte de 7/8 ianuarie 2006 la orele 1,30 inculpatul a acceptat recoltarea unei singure probe, depusă în două flacoane și sigilată cu sigiliul nr. 19455/08 ianuarie 2006.
S-a constatat totodată că deși a negat consumul de băuturi alcoolice, culoarea feței era hiperemică, prezenta halenă alcoolică, vorbire dizartică și avea comportarea agitată, concluzionându-se că acesta se afla sub influența alcoolului.
recoltării probei biologice de sânge, ambalarea acesteia în cele două flacoane, aplicarea sigiliului, efectuarea operațiunilor în prezența inculpatului și polițistului însoțitor, ca și conținutul buletinului de examinare clinică nu s-au contestat de inculpat în cursul urmăririi penale, ori cercetării judecătorești.
Mai mult, deși a fost asistat de același avocat ales, apărarea s-a grefat pe invocarea stării de necesitate prev. de art. 45 al. 2 cod penal, drept cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei în contextul asigurării transportului la Spitalul Orășenesc, pentru unul din membrii grupului a cărei stare de sănătate s-ar fi alterat intempestiv.
Ca atare chiar dacă, dată fiind ora recoltării serviciul de gardă s-a asigurat de un medic pediatru iar procesul verbal de recoltare, în circumstanțele clinice date, s-a semnat numai de un martor, nu există temei legal pentru înlăturarea mijlocului de probă ca neconcludent pentru aflarea adevărului.
De altfel, împrejurările prelevării probei biologice, circuitul acesteia și refuzul la recoltarea contraprobei, s-au confirmat și prin relațiile comunicate instanței de apel, cu adresa nr. 349/30.01.2008 de către Spitalul Orășenesc, unitatea sanitară retractând adresa inițială urmare identificării documentației pertinente.
Așadar fiind de necontestat că la data de 7 ianuarie 2008 inculpatul a consumat băuturi alcoolice iar la testarea cu fiola alcooltest reactivul s-a înverzit în proporție de peste 50%, întemeiat prima instanță a reținut că datele consemnate în Buletinul de analiză toxicologică a alcoolemiei nr.235//878/31 ianuarie 2008, întocmit la nivelul " Minovici" sunt corecte, indică alcoolemia de 1,25 gr.5%0 și au fost obținute cu respectarea cadrului legal care reglementa această activitate la momentul descoperii și constatării faptei.
Împrejurarea că cele două flacoane conținând proba biologică au purtat mențiunea "probă și contraprobă" nu poate fi primită drept "aspect contradictoriu" ce ar profita inculpatului, deoarece ultimul act medico-legal, cât și buletinul de examinare clinică însoțitor, confirmă stabilirea concentrației de alcool exclusiv prin analiza probei de sânge unică, recoltate în data de 8 ianuarie 2006, orele 1,30 și ambalată în cele două recipiente.
Prin urmare, acuratețea rezultatului alcoolemiei fiind susținută prin indicii temeinice în sensul art.69/1 cod.pr.penală și probe pertinente și concludente, specifice constatării infracțiunilor la legea circulației, comise pe timp de noapte și mai înaintea adoptării procedurii speciale de prelevare a probelor biologice de sânge în vederea stabilirii intoxicației alcoolice, organele de urmărire penală nu pot fi acuzate de neîndeplinirea obligației înscrise în art.65 pr.penală, inclusiv sub aspectul existenței laturii obiective din conținutul infracțiunii deduse judecății.
Concluzionând sub acest aspect, Curtea observă că fapta și vinovăția s-au stabilit corect la primul grad de jurisdicție, regăsindu-se în probele dosarului, ce au fost complet analizate și just apreciate, dovedindu-se cu certitudine că în noaptea de 7/8 ianuarie 2008 în jurul orelor 23,30 inculpatul a condus autoturismul, pe drumurile publice din comuna, județul D, având în sânge o intoxicație alcoolică peste limita legală, respectiv 1,23%
Instanța de fond a apreciat greșit însă, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii incriminate în dispozițiile art.79 alin.1 (devenit art.87 alin.1) din nr.OUG195/2002 deoarece ar lipsi gradul de pericol social concret cerut de prevederile art.18 cod penal.
Cum întemeiat s-a considerat prin decizia recurată, în cazul acestui gen de infracțiuni, starea de pericol este intrinsecă laturii obiecive și ca urmare, la stabilirea pericolului social concret, în raport de prevederile art.18 și 18/1 cod penal, instanțele judecătorești trebuie să țină seama în egală măsură și de împrejurările comiterii faptei, modul și mijloacele de săvârșire, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce prin aceasta.
Punerea în circulație a unui autovehicul pe drumurile publice județene, după un consum apreciabil de băuturi alcoolice (alcoolemie de 1,25 gr%o), cu intenția transportării a 3 persoane într-o altă localitate dar și în contextul proliferării faptelor de acest gen, în concret realizează gradul de pericol al unei infracțiuni, periclitându-se atât siguranța vieții și integrității corporale a acestora din urmă, cât și ale celorlalți participanți în trafic, materializarea consecințelor fiind întreruptă prin intervenția oportună a poliției, după parcurgerea a circa l km.
Pe de altă parte, inculpatul nu poate beneficia nici de prevederile art.45 alin.2 cod penal, privind înlăturarea caracterului penal al faptei, starea de necesitate fiind incidentă numai în situația întrunirii cumulative a condiției obiective referitoare la caracterul indispensabil al acțiunii făptuitorului pentru salvarea vieții unei persoane de la un pericol iminent.
Or, alterarea stării de sănătate în contextul consumului de alcool, nu poate primi o atare eficiență, existând posibilitatea solicitării intervenției serviciului medical de urgență, cu atât mai mult cu cât, în concret real, după constatarea faptei de către organele de poliție, martorul a refuzat acordarea îngrijirilor de specialitate, părăsind locul faptei.
Concluzionând, achitarea inculpatului la cele două grade de jurisdicție este contrară probelor administrate în cauză și dispozițiilor legislației ce reglementează tragerea la răspundere penală în cazul faptelor vizând circulația autovehiculelor pe drumurile publice, instanțele anterioare comițând o gravă eroare în reținerea situației de fapt.
Așa fiind, constatându-se că ambele hotărâri sunt afectate de nelegalitate și netemeinicie, în sensul cazului de recurs prev. de art.385/9 alin.1 pct.18 pr.penală, Curtea apreciază că recursul parchetului este fondat.
Admițându-se conform art.385/15 pct.2 lit.d din același cod se va proceda la casarea acestora și rejudecarea cauzei în recurs, iar pe fond se va pronunța condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice cu îmbibație alcoolică peste limita de de peste 0,80 gr./l alcool pur în sânge, prevăzută și pedepsită de art. 79 alin. 1 (renumerotat art. 87 alin. 1) din OUG nr. 195/2002.
Rezultând că intimatul se află la primul conflict cu legea penală, a avut conduită sinceră în cursul procesului, asigură întreținerea a 2 copii minori, iar consumul de alcool a fost incidental și grefat pe sărbătorirea unei zile onomastice, ne având urmări concrete asupra participanților în traficul rutier, se consideră că scopul pedepsei poate fi atins prin atenuarea răspunderii penale, conform art.74 și 76 lit.d cod penal și fără executarea acesteia, suspendându-se condiționat în temeiul art.81 - 83 din același cod.
Totodată, potrivit art.71 cod penal se va aplica și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a, teza II și lit.b cod penal, care de asemenea se va suspenda, consecință a dispozițiilor luate față de pedeapsa principală, astfel cum cer prevederile art.71 alin.5 cod penal.
În fine, inculpatul va fi obligat să suporte și cheltuielile judiciare avansate de stat, la toate gradele de jurisdicție, ca efect al condamnării în recurs, în temeiul art.385/19 rap. la art.191 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, împotriva deciziei penale nr. 30 din data de 19 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și a sentinței penale nr. 99 din 25 aprilie 2007, pronunțată de Judecătoria Răcari.
Casează ambele hotărîri și rejudecând cauza în recurs, condamnă pe inculpatul ( fiul lui - și, născut. la 26 octombrie 1966 cetățean român, absolvent 12 clase, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, fără ocupație, fără antecedente penale), domiciliat în comuna, județ Dâmbovita, domicilat în com., sat, judet D, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având în sânge îmbibație alcoolică peste limita legală, prev. de art. 79 alin.1 din OUG.195/2002 (devenit art. 87 alin.1 după republicare ),cu aplic. disp. art. 74 - 76 lit. d Cod Penal, la pedeapsa de 6 ( șase) luni închisoare.
În temeiul art. 81.Cod Penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit conform art.82 Cod penal.
În baza art. 359.C.P.P. atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării disp. art. 83.Cod Penal privind revocarea suspendării condiționate.
Conform art. 71.Cod Penal aplică pedeapsa accesorie prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza II și b Cod penal, iar în baza art. 71 alin.5 și Cod Penal dispune suspendarea acesteia pe durata suspendării condiționării a pedepsei principale.
Obligă inculpatul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, la toate instanțele.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 07 mai 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Elena Negulescu, Ioana Nonea Elena Zăinescu
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. NE
Tehnored GM
5 ex./27.05.2008
f-
Judecătoria Răcari
a-
Tribunalul Dâmbovița
a, G
operator de date cu caracter personal
număr notificare nr.3113/2006
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu, Ioana Nonea Elena Zăinescu
