Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 420/2008. Curtea de Apel Ploiesti

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-

DECIZIA NR. 420

Ședința publică din data de 07 mai 2008

PREȘEDINTE: Elena Negulescu

JUDECĂTORI: Elena Negulescu, Ioana Nonea Elena Zăinescu

- - -

Grefier - - -

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI

Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, fiul lui și, născut la data de 19 decembrie 1987, domiciliat în M, str. -. - nr. 27, - 6,. 1,. 7, județul D și, fiul lui și, născut la 15 august 1989, domiciliat în M,-, bloc 17,. A,. 3,. 13, județul D, împotriva deciziei nr. 256 din 17.12.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpați împotriva sentinței penale nr. 714 din data de 09 iulie 2007 pronunțată de Judecătoria Moreni, prin care inculpații au fost condamnați după cum urmează: inculpatul la o pedeapsă de 3 (trei ) luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 al.1 combinat cu art. 209 al.1 lit. a,g și I Cod penal, cu aplicarea art. 41 al.2 și Cod Penal art. 99 și urm. cu aplicarea art. 74 și 76 Cod penal, cu art. 81 Cod penal și inculpatul la o pedeapsă rezultantă de 3 (trei ) luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de complicitate la furt calificat, prev. de art. 26 rap. la art. 208 al.1 combinat cu art. 209 al.1 lit. a,g și I Cod penal, cu aplicarea art. 41 al.2 și Cod Penal art. 99 și urm. și art. 74 și 76 Cod penal și tăinuire, prev. de art. 221 alin.1 cu Cod Penal aplicarea art. 99 și urm.și art. 74 și 76 Cod penal.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul inculpat personal și asistat de avocat ales din Baroul Dâmbovița, potrivit împuternicirii avocațiale nr.39/12.03.2008, recurentul inculpat personal și asistat de apărător desemnat din oficiu -, cu delegație avocațială nr.494/12.04.2008, intimata-parte responsabilă personal, precum și intimatul, lipsă fiind intimații părți responsabile civilmente, reprezentat de procurator, autoritatea tutelară Consiliul Local al municipiului M, precum și intimatul Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Se prezintă numitul, în calitate de reprezentant al recurentului-inculpat, care prezintă împuternicirea nr.2369 autentificată în fața autorităților spaniole, legalizată în România sub nr. 7664/13.09.2006.

Apărătorii părților și reprezentantul Ministerului Public precizează că nu mai au alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvîntului în dezbaterea recursurilor.

Curtea a luat act de declarațiile părților, declară terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursurilor.

Recurentul-inculpat având personal cuvîntul precizează că înțelege să-și retragă recursul declarat împotriva deciziei nr. 256 din 17.12.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.

Precizează că recursul a fost declarat de apărătorul său, fără a fi consultat, fiind mulțumit de cuantului pedepsei de 3 luni închisoare.

S-a procedat la identificarea recurentului -inculpat, care se legitimează cu seria nr. - eliberată de Poliția orașului M, domiciliul în M,-, bloc 17,.A,.16, județ

Avocat - având cuvântul pentru recurentul-inculpat solicită a se lua act de retragerea recursului declarat de acesta împotriva deciziei nr. 256 din 17.12.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.

Avocat având cuvântul pentru recurentul-inculpat, critică ambel soluții pronunțate în cauză, ca fiind nelegale și netemeinice.

În primul motiv de recurs se susține că dosarul a fost soluționat la instanța de fond de un complet nelegal constituit, față de împrejurarea că dosarele unde există minori se judecă de complete specializate, soluția pronunțată fiind lovită de nulitatea absolută, potrivit dispozițiilor art. 197

Cod Penal

Pe acest motiv de recurs solicită admiterea recursului, casarea soluțiilor pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

În ce privește a doua critică formulată, consideră că în mod greșit s-a reținut în sarcina inculpatului comiterea infracțiunii de tăinuire.

Inculpatul a venit în domiciliul inculpatului unde a rămas câteva zile, iar pentru găzduire i-a lăsat acestuia drept recompensă o combină muzicală, necunoscând că bunul provine din furt.

Solicită sub acest aspect admiterea recursului, casarea soluțiilor pronunțate și achitarea inculpatului pentru infracțiunea de tăinuire.

Intimata-parte responsabilă civilmente având cuvântul declară că lasă la aprecierea instanței cu privire la recursul declarat.

Procuratorul având cuvântul solicită a se lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul solicită a se lua act de retragerea reursului declarat de inculpatul.

În ce privește recursul declarat de inculpatul solicită respingerea acestuia ca nefondat.

Prima critică este nefondată, la udecătoria Moreni își desfășoară activitatea un număr redus de magistrați și față de împrejurarea că pe rolul acestei insanțe sunt puține cauze care privesc minorii, nu au fost înființate complete specializate, completele care soluționează aceste cauze fiind legal investite în conformitate cu măsurile dispuse prin Regulamentul de funcționare al instanțelor și ordinul de serviciu existent de la 01.01.2007.

Și pentru a doua critică invocată se solicită respingerea recursului ca nefondat, din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul avea cunoștință că bunul provine din săvârșirea infracțiunii de furt, atâta timp cât inculpații acționau în grup organizat, având la activ mai multe infracțiuni de furt comise,traiul zilnic fiind asigurat din astfel de expediente și din valorificarea exclusivă a bunurilor dobândite prin săvârșirea de fapte penale.

Recurentul-inculpat având ultimul cuvânt solicită a se lua act de retragerea recursului declarat.

Recurentul-inculpat având ultimul cuvânt declară că lasă la aprecierea instanței cu privire la recursul declarat.

CURTEA,

Asupra recursurilor de față:

Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin sentința penală nr.714 din data de 09 iulie 2007, Judecătoria Moreni a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 19 decembrie 1987, domiciliat în M, str. -. - nr. 27, - 6,. 1,. 7, județul D, CNP -, studii 6 clase, la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de complicitate la furt calificat, prev. de art. 26 rap. la art. 208 al.1 combinat cu art. 209 al.1 lit. a,g și I Cod penal, cu aplicarea art. 41 al.2 și Cod Penal art. 99 și urm. și art. 74 și 76 Cod penal, iar pentru infracțiunea de tăinuire, prev. de art. 221 alin.1 cu Cod Penal aplicarea art. 99 și urm.și art. 74 și 76 Cod penal, la pedeapsa de o lună închisoare.

În temeiul dispozițiilor art.33 lit.a și 34 lit.b pen. s-a dispus executarea pedepsei cea mai grea, respectiv 3 luni închisoare.

Prin aceeași sentință au mai fost condamnați și inculpații, fiul lui și, născut la 15 august 1989, CNP -, domiciliat în M,-, bloc 17,. A,. 3,. 13, județul D, și, fiul lui și, născut la data de 21.09.1991 în M, jud.D, CNP -, domiciliat în municipiul M,-, -B,.3,.14, jud.D, la câte o pedeapsă de 3 (trei) luni închisoare fiecare, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 al.1 combinat cu art. 209 al.1 lit. a,g și I Cod penal, cu aplicarea art. 41 al.2 și Cod Penal art. 99 și urm. cu aplicarea art. 74 și 76 Cod penal.

În baza art.81 pen. pentru ambii inculpați, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilindu-se un termen de încercare de 1 an și 3 luni conform art.110 pen.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, pe baza probelor administrate, că în perioada august-octombrie 2005 inculpații minori și, în baza aceleiași rezoluții infracționale, au sustras pe timp de noapte, atât prin escaladare cât și prin folosirea unei chei potrivite, mai multe bunuri - biciclete, un ciclomotor, aparatură electrocasnică, un calculator, obiecte de îmbrăcăminte și încălțăminte, aparținând părților vătămate, R, și.

În sarcina inculpatului minor s-a reținut că în noaptea de 5/6 octombrie 2005 asigurat paza inculpaților și, când aceștia folosind o cheie potrivită au pătruns în apartamentul părții vătămate, care era pelact din domiciliu și au sustras bunuri în valoare de 700 RON, precum și infracțiunea de tăinuire, întrucât la data de 24 octombrie 2005 primit de la inculpații și o combină muzicală și boxe, cunoscând că provine din furt.

Apărarea inculpatului, în sensul că nu a cunoscut că bunul primit de la inculpați provine din furt a fost înlăturată, întrucât acesta cunoștea că cei doi inculpați a sustras acest bun din locuința părții vătămate.

La individualizarea pedepselor, s-a ținut seama de pericolul social al faptelor comise, de faptul că inculpații sunt minori și au recunoscut și regretat faptele săvârșite, de referatele de evaluare, apreciindu-se că scopul preventiv educativ al sancțiunii penale se poate realiza prin aplicarea unor pedepse sub limita minimă prevăzută de textul incriminator, urmare a reținerii în favoarea acestora a circumstanțelor atenuante personale prev. de art.74 pen.

Inculpații și, sunt infractori primari, au cooperat cu organele de poliție pentru stabilirea situației de fapt, și fiind îndeplinite dispozițiile art.110 pen. s-a apreciat că scopul pedepsei se poate realiza și fără executare, dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei, atrăgându-li-se atenția asupra dispozițiilor art.83 pen. privind revocarea suspendării.

Față de inculpatul s-a făcut aplicarea disp. art.1101alin.2 rap. la art.83 pen. întrucât infracțiunile deduse judecății s-au comis în termenul de încercare prevăzut prin sentința penală nr.410/2005 a Judecătoriei Moreni, dispunându-se executarea cumulului aritmetic al pedepselor, în regim privativ de libertate.

În baza art.118 lit.e pen. s-a dispus confiscarea sumei de 175 lei de la inculpatul, 75 lei de la și 150 lei de la inculpatul, sume dobândite prin săvârșirea actelor de sustragere comise în noaptea de 27/28 august 2005 și în seara zilei de 5 octombrie 2005.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, inculpații și, pentru nelegalitate și netemeinicie, primul susținând că hotărârea de condamnare este lovită de nulitate, deoarece cauza a fost soluționată de un complet nespecializat în soluționarea cauzelor cu minori și că nu este vinovat pentru infracțiunea de tăinuire, deoarece nu a cunoscut că bunul primit de la inculpatul pentru găzduire provine din săvârșirea unei infracțiuni.

Apelantul inculpat a arătat că pedeapsa aplicată este prea aspră, solicitând reindividualizarea sancțiunii, în sensul aplicării măsurii educative a libertății supravegheate și încredințarea unchiului său, spre supraveghere.

Prin decizia nr.256 din 17 decembrie 2007 Tribunalului Dâmbovița, s-au respins ca nefondate recursurile inculpaților, cu motivarea că susținerile acestora nu sunt întemeiate, deoarece în cadrul Judecătoriei Moreni nu s-au înființat complete specializate, datorită numărului mic de magistrați și a cauzelor penale reduse cu minori, probele administrate au dovedit faptul că inculpatul a cunoscut proveniența bunului oferit de coinculpatul.

De asemenea, se mai arată că pedeapsa aplicată inculpatului este legală și față de vârsta apelantului, de 18 ani, la data judecării apelului, legiuitorul a exclus posibilitatea aplicării măsurii educative a libertății supravegheate.

Nemulțumit de hotărârile pronunțate, inculpații și au declarat recurs în termen legal, criticându-le ca fiind nelegale și netemeinice.

Recurentul, în prezența reprezentantului legal, declară că înțelege să-și retragă prezentul recurs.

Recurentul inculpat, prin apărătorul ales, reiterează critica formulată în apel referitoare la nulitatea hotărârii de condamnare, față de nelegala constituire a completului de judecată și greșita condamnare pentru infracțiunea de tăinuire.

Se solicită, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar, achitarea pentru infracțiunea de tăinuire.

Curtea, examinând hotărârile recurate, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate și din oficiu, în limitele prev. de art.3859alin.3 pr.pen. constată că nu subzistă cazurile de casare de la punctele 3 și 18 de sub articolul sus arătat, așa cum se va arăta în continuare.

Situația de fapt, împrejurările și modalitățile concrete de săvârșire a actelor materiale de sustragere au fost temeinic reținute de cele două instanțe, așa cum s-a arătat mai sus, fiind confirmate de întregul material probator administrat în cauză, respectiv plângerile și declarațiile părților vătămate, procesul verbal de constatare, de cercetare la fața locului, procesele verbale de predare primire, planșele fotografice, procesul verbal de reconstituire, declarațiile martorilor, în sensul că inculpatul în seara zilei de 5 octombrie 2005 asigurat paza inculpaților și, care folosind o cheie potrivită au pătruns în apartamentul părții vătămate, de unde au sustras mai multe bunuri, care au fost valorificate ulterior martorului cumpărător și din suma obținută de 3.500.000 lei, recurentul a primit 1.500.000 lei.

De asemenea, la data de 24.05.2005 a primit de la inculpatul o combină muzicală, cunoscând că provine din furt.

Apărarea recurentului că în mod greșit a fost condamnat pentru infracțiunea de tăinuire, deoarece nu a cunoscut că bunul primit drept recompensă pentru găzduire provine din săvârșirea unei fapte penale a fost corect înlăturată de instanța de fond cât și de instanța de apel, din probele administrate în cauză rezultă fără putință de tăgadă că acesta avea cunoștință de actele materiale de sustragere săvârșite de inculpatul și mai mult, în declarația olografă aflată la filele 116-117 dosar urmărire penală recurentul afirmă că "am bănuit" că acest bun (combina) este furat, dar inculpatul m-a asigurat "să stau liniștit că nu pățesc nimic".

Așadar, în mod legal s-a reținut vinovăția inculpatului și pentru infracțiunea de tăinuire, mijloacele de probă administrate în cauză fiind corect analizate și interpretate.

Susținerea recurentului că hotărârea instanței de fond este lovită de nulitate întrucât, completul de judecată nu a fost legal constituit, respectiv cauza nu a fost soluționată de completul specializat în cauze cu minori, nu este întemeiată, deoarece la udecătoria Moreni, datorită numărului mic de judecători, a numărului redus de cauze care privesc pe minori, nu au fost înființate complete specializate în soluționarea cauzelor cu minori și potrivit ordinului de serviciu existent la data de 01.01.2007 toți magistrații din cadrul instanței sunt investiți în soluționarea unor astfel de cauze.

Așa fiind, Curtea constată că nu subzistă cazurile de casare prev. de art.3859pct.3 și 18.pr.pen. și în consecință, hotărârile criticate, fiind legale și temeinice, recursul inculpatului se privește ca nefondat și va fi respins, ca atare, în temeiul art.38515pct.1 lit.b pr.pen.

Prezent în instanță, inculpatul minor, asistat de reprezentantul său legal, a declarat, în mod neechivoc, că înțelege să-și retragă recursul și ținând seama de dispozițiile art.3854alin.2 rap. la art.369 pr.pen. potrivit cărora pările pot să-și retragă recursul până la încheierea dezbaterilor, se va lua act de manifestarea de voință expresă a acestuia.

În baza art.192 alin.2 pr.pen. recurenții vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 19.12.1987, domiciliat în M, str.-. - nr.27, - 6C,.1,.7, județ D, împotriva deciziei penale nr.256 din data de 17 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și a sentinței penale nr.714 din 09 iulie 2007, pronunțată de Judecătoria Moreni.

Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 15.08.1989, domiciliat în M,-, bloc 17,.A,.3,.13, județ D, împotriva acelorași hotărâri.

Obligă recurenții-inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, respectiv pe inculpatul la 200 lei, din care 100 lei reprezintă onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu și pe inculpatul la 100 lei, cu același titlu.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 07 mai 2008.

Președinte, JUDECĂTORI: Elena Negulescu, Ioana Nonea Elena Zăinescu

- - - - - -

Grefier,

- -

Red./.red.

2 ex./20.05.2008

. fond --Jud.

Jud.fond

. apel --Trib.

Jud. apel,

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3113/2006

Președinte:Elena Negulescu
Judecători:Elena Negulescu, Ioana Nonea Elena Zăinescu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 420/2008. Curtea de Apel Ploiesti