Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 423/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 423
Ședința publică de la 12 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Ene
JUDECĂTOR 3: Gabriel Crîșmaru
GREFIER-- -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU
Reprezentat legal prin procuror
*
La ordine a venit spre pronunțare recursul declarat de inculpatul,împotriva deciziei penale nr. 328/AP din 13.11.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț.
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în ședința publică din data de 28 mai 2009, fiind consemnate prin încheierea din acea zi.
CURTEA
-DELIBERÂND-
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.332 din data de 30.05.2008, pronunțată de Judecătoria Roman, județul N, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 20.04.1961, în municipiul H, județul H, CNP -, domiciliat în municipiul S, Bulevardul - - nr. 17, -. C,. 7, județul S, divorțat, cu un copil minor, studii 12+2 clase, rezervist, pensionar, recidivist postcondamnatoriu, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendat, prevăzută de art.86 alin.2 din nr.OUG 195/2002, republicată, cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal, la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare.
În baza art.61 Cod penal, s-a revocat beneficiul liberării condiționate, cu privire la pedeapsa rezultantă de 1 (un) an închisoare, aplicată prin sentința penală nr.210 din data de 23.02.2005, a Judecătoriei Suceava, definitivă prin decizia penală nr.75/04.11.2005 a Tribunalului Suceava și decizia penală nr. 202/03.04.2006 a Curții de Apel Suceava și s-a contopit restul de pedeapsă de 111 zile închisoare, rămas de executat, cu pedeapsa aplicată prin prezenta și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 (opt) luni închisoare.
În baza art.71 alin.2 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie, constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a și litera b Cod penal.
S-a luat act că onorariul avocatului din oficiu a fost achitat.
În temeiul art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei, către stat, reprezentând cheltuieli judiciare, avansate în cauză.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.1010/P/2007 din 14 noiembrie 2007, înregistrat pe rolul Judecătoriei Roman sub nr- din 7.12.2007, Parchetul de pe lângă Judecătoria Romana dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului, fiul lui și, născut la 20.04.1961, în municipiul H, județul H, domiciliat în municipiul S,-, -.4,. C,.7, județul S, aflat la data trimiterii în judecată în Arestul I, CNP - -, recidivist, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de conduce i-a fost suspendat, prevăzută de art.86 alin.2 din nr.OUG195/2002, republicată, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
S-a reținut, prin actul de sesizare al instanței, că în data de 26.03.2007, în jurul orei 19,19, inculpatul a fost depistat de organele Poliției Rutiere conducând pe 85, pe raza satului, comuna, județul N, autoturismul marca "Wolswagen Passat", cu număr de înmatriculare -, deși avea dreptul de a conduce suspendat, el deplasându-se în seara zilei respective dinspre S către P, unde a urcat în autoturism și, iar apoi s-a deplasat către R, circulând cu o viteză foarte mare ( 150 km./), a fost oprit de un echipaj al poliției rutiere și dat fiind că inculpatul nu a prezentat permisul de conducere, susținând că i-a fost reținut, s-au efectuat verificări, în urma cărora s-a constatat că inculpatul avea suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, începând cu data de 25.02.2007, pentru o perioadă de 90 de zile.
În cursul urmăririi penale, inculpatul a susținut că nu avea cunoștință că avea suspendat dreptul de a conduce, poziție pe care și-a menținut-o și în declarația pe care a dat-o în fața instanței.
În cursul urmăririi s-a solicitat de către inculpat efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, care a concluzionat că acesta are discernământul prezent.
Din examinarea probelor administrate în cursul urmăririi penale, respectiv procesul verbal de depistare în trafic (fila 7-10 dosar urmărire), proces verbal de sesizare din oficiu (fila 6 dosar urmărire), adresa nr.56334 din 1.08.2007 a V și actele anexă - procesul verbal de contravenție din data de 25.02.2007 (filele 23-27), adresa nr.51394 din 25.02.2007 de aducere la cunoștință a măsurii suspendării permisului, începând cu data de 25.02.2007 (fila 28), adresa nr.- din 17.04.2007 a N, cu privire la perioada de suspendare a permisului (fila 32 dosar urmărire), expertiza medico-legală psihiatrică (filele 38-41 dosar urmărire), declarațiile martorilor date în cursul urmăririi penale, respectiv: (filele 11-12 ), (filele 13, 14-15), (fila 18), (fila 22), precum și din declarațiile date în mod nemijlocit în fata instanței, de martorii (fila 38 dosar fond), (fila 45 dosar fond), (fila 65 dosar fond), precum și în raport de înscrisurile depuse, în apărare, de inculpat, respectiv contractul de partaj, autentificat sub nr.1696 din 2004 (fila 34 dosar fond), copia permisului de conducere (fila 33 dosar fond), copia sentinței civile de divorț (fila 35-36 dosar fond), înștiințarea privind amenda ce i-a fost aplicată a Primăriei Municipiului S și procesul verbal încheiat la 26.03.2007 (fila 37 dosar fond), foaia de observație clinică generală de la Spitalul Militar Iași (fila 56 dosar fond), bilet de internare (fila 57 dosar fond), instanța de fond a reținut că la data de 26.03.2007, inculpatul a condus autoturismul marca " Passat", cu număr de înmatriculare -, deși îi fusese suspendat dreptul de a conduce autovehiculul.
În urma încheierii procesului verbal de contravenție seria - nr.-, încheiat la 25 februarie 2007, de Poliția rutieră V, proces - verbal care cuprinde mențiunea faptului că i s-a adus la cunoștință conducătorului auto acest aspect, iar procesul verbal este semnat de, în calitate de contravenient. Ulterior, i s-a comunicat și cu adresa nr.51394 din 27.02.2007, faptul că i-a fost suspendată exercitarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, autovehicule, începând cu data de 25.02.2007. Adresa i-a fost comunicată inculpatului la adresa de domiciliu pe care acesta a indicat-o, adresă pe care a indicat-o și la punerea în libertate din 17.12.2007 din Penitenciarul Iași, conform adresei nr.- din 25 ianuarie 2008 Direcției de Siguranță a Deținerii în Regim de Penitenciar din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor (fila 26-27 dosar fond).
Inculpatul a precizat, în instanță, că locuiește în S,-, -.46, scara B,.14, la familia, ca urmare a divorțului de fosta sa soție, pronunțat prin sentința civilă nr. 4156 din 7.10.2002 a Judecătoriei Suceava și a contractului de partaj, autentificat sub nr.1696 din 30.04.2004.
Prima instanță a înlăturat apărarea inculpatului, conform căreia, la data când a fost oprit de lucrătorii de poliție, nu avea cunoștință de faptul că exercitarea dreptului de a conduce îi fusese suspendat.
Faptele inculpatului sunt pe deplin dovedite cu materialul probator administrata în cauză și sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.86 alin. 2 din nr.OUG195/2002, republicată.
Inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă, la stabilirea căreia s-a ținut seama de criteriile de individualizare judiciară, enumerate de art.72 alin.1 Cod penal, respectiv persoana inculpatului, care este recidivist postcondamnatoriu, conform prevederilor art.37 lit. a Cod penal, este divorțat, are un copil minor, studii 12 + 2 clase, rezervist, pensionar, gradul de pericol al infracțiunii și urmările pe care le-ar fi putut produce, precum și poziția procesuală adoptată de inculpat.
În raport de aceste considerente, a fost aplicată o pedeapsă privativă de libertate, întru-un cuantum orientat spre minimul special.
Având în vedere că prin sentința penală nr.210/23.02.2005 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin decizia penală nr.75/4.11.2005 a Tribunalului Suceava și decizia penală nr.202 din 3.04.2006 a Curții de Apel Suceava, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 1 (un) an închisoare, fiind liberat condiționat, cu un rest de pedeapsă de 111 zile închisoare, rămas neexecutat, în temeiul art.61 Cod penal, s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate și s-a contopit restul de pedeapsă de 111 zile, rămas de executat, cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea.
Împotriva acestei hotărâi a declarat apel, în termenul legal, inculpatul, fără să-l motiveze în scris.
Oral în fața instanței, a susținut că nu a cunoscut faptul că avea dreptul de a conduce autovehicule suspendat și a solicitat ca pedeapsa închisorii, aplicată de prima instanță, să fie înlocuită cu pedeapsa amenzii.
Instanța de apel a procedat la audierea inculpatului-fl.13.
Prin decizia penală nr. 328/AP din data de 13.noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat și a fost menținută sentința penală apelată.
În temeiul art.192 alin. 2 Cod procedură penală, a fost obligat apelantul - inculpat la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut următoarele:
Prima instanță a reținut o situație de fapt corectă, a dat o încadrare juridică legală faptelor și a reținut vinovăția inculpatului pe baza unor probe certe, legal administrate și temeinic apreciate.
Apărarea inculpatului că nu a cunoscut faptul că avea dreptul de a conduce autovehicule suspendat, pe o perioadă de 90 de zile, este nefondată.
La data de 25 februarie 2007, Poliția rutieră Vaî ncheiat un proces- verbal de contravenție seria - nr.-, care cuprindea și mențiunea că i s-a adus la cunoștință conducătorului auto, respectiv inculpatul, că i se suspendă, pe o perioadă de 90 de zile, dreptul de a conduce autovehicule. Inculpatul, în calitate de contravenient, a semnat procesul verbal. Ulterior, cu adresa nr.51394 din 27.02.2007, i s-a comunicat, la adresa de domiciliu, indicată la încheierea procesului verbal, faptul că i-a fost suspendată exercitarea dreptului de a conduce, pe o perioadă de 90 de zile, autovehicule, începând cu data de 25.02.2007.
Raportat la cele expuse, inculpatul a cunoscut faptul că la data de 25.02.2007, i-a fost suspendat dreptul de a conduce autovehicule, pe o perioadă de 90 de zile.
Pedeapsa aplicată inculpatului este justă, legală și temeinică, în raport de pericolul social relativ ridicat al faptei, de limitele de pedeapsă, prevăzute de art. 86 alin. 2 din nr.OUG195/2002, republicată și datele personale ale inculpatului, pensionar, divorțat, cu un copil minor, cu poziție procesuală nesinceră, recidivist postcondamnatoriu.
Este de menționat că, deși inculpatul este recidivist postcondamnatoriu, că a fost liberat condiționat din executarea unei pedepse de 1 (un) an închisoare, cu un rest de 111 zile închisoare, rămas neexecutat, prima instanță i-a aplicat o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de textul de lege sancționator.
Împotriva acestei decizii, în cadrul termenului legal, a declarat recurs, inculpatul.
Recursul nu a fost motivat în scris, iar în susținerile orale făcute și prin apărătorul ales, recurentul-inculpat a criticat hotărârile pronunțate pentru motivele reținute în încheierea de amânarea deliberării și a pronunțării din data de 28.05.2009.
În concluziile scrise s-au mai susținut următoarele:
Infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată și condamnat inculpatul, se comite cu vinovăție numai sub forma intenției. În speță, recurentul nu a luat la cunoștința, în mod sigur, de faptul ca i s-a suspendat permisul de conducere, pe ce durata și de când curge aceasta durata.
Prin procesul-verbal de contravenție din 25.02.2007, se menționează că i s-a adus la cunoștință conducătorului auto că nu are dreptul să mai conducă pe drumurile publice, fără a se menționa durata, momentul de la care începe și se termină această durată.
Potrivit jurisprudenței Curții de la Strasbourg, noțiunea de acuzație în materie penală include și domeniul contravențional. Asta înseamnă că, în ambele situații, există acte antisociale și garanțiile specifice dreptului penal se aplică și în materie contravențională, în primul rând prezumția de nevinovăție și sarcina probei.
Este evident că prin procesul-verbal nu se dovedește în mod concret și complet măsura suspendării permisului de conducere. Recurentul a contestat faptul că organul constatator i-a adus la cunoștința acest lucru, iar atâta vreme cât în cauză sunt numai copii ale procesului verbal nu se poate face o expertiză grafică prin care să se stabilească dacă mențiunea organului constatator este peste semnătura recurentului, situație care ar evidenția că este o precizare care s-a făcut ulterior încheierii procesului-verbal, iar aceasta împrejurare nu poate fi pusă în sarcina recurentului.
Organul constatator reține în procesul-verbal de contravenție domiciliul recurentului in S,-,.4,.C,.7, deși recurentul i-a spus ca nu mai locuiește acolo, a divorțat și a făcut partajul și locuiește pe str.-.
În momentul când organul constatator depune la dosar că s-a expediat comunicarea către recurent cu privire la suspendarea permisului de conducere, adresa recurentului este S, str.- -. situație care nu corespunde cu adresa din procesul-verbal și de asemenea, prescurtarea este inadmisibilă într-o comunicare. De asemenea, se întoarce plicul pe ideea că destinatarul nu a fost găsit.
Potrivit art.27 din nr.OG2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, comunicarea procesului-verbal se face cu aviz de primire sau prin afișare, iar operațiunea de afișare se consemnează intr-un proces verbal semnat de cel puțin un martor.
Astfel, în ceea ce privește comunicarea măsurii de suspendare, dacă nu a primit-o recurentul, trebuia să se procedeze la afișare în condiții legale, lucru care nu s-a făcut, deoarece plicul s-a înapoiat.
Față de cele de mai sus, atâta vreme cât nu se poate dovedi cu înscrisuri prevăzute de lege că recurentul a luat la cunoștință de măsura suspendării permisului de conducere, atât în privința duratei, cât și a momentului când începe și se sfârșește măsura, în această situație se constată că nu s-a luat în mod legal măsura contravențională de suspendare a permisului de conducere și de comunicare a acesteia către recurent, astfel că nu poate produce consecințe juridice penale faptul că ulterior, recurentul a condus pe drumurile publice autovehiculul.
Pentru aceste motive, s-a solicitat admiterea recursului și achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a, raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală.
Analizând hotărârile pronunțate, în raport de motivele de recurs invocate și examinând-o și din oficiu, în conformitate cu prevederile art.385/9 alin.3 Cod procedură penală, desigur pentru motivele de casare prevăzute de acest text, Curtea constată că recursul urmează a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate.
Curtea examinând actele și lucrările dosarului constată că instanța de fond a reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate, a dat faptei săvârșite de recurentul-inculpat o corectă încadrare juridică și a dat dovadă de multă înțelegere prin aplicarea unei pedepse de doar 8 (opt) luni închisoare.
Din probele administrate rezultă că prin procesul verbal seria - nr.- din data de 25.02.2007, al Inspectoratului de Poliție al Județului V - Serviciul Poliției Rutiere, i s-a aplicat recurentului-inculpat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 351 lei, respectiv 9 puncte amendă, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art.121/1, respectiv art.147/1 din Hotărârea Guvernului nr.1391/2006 și s-a aplicat sancțiunea contravențională complementară a suspendării exercițiului dreptului de a conice autovehicule pe drumurile publice pentru o durată de 90 de zile.
Organul constatator nu a putut proceda la reținerea permisului de conducere al recurentului-inculpat, deoarece inculpatul a motivat că nu are permisul asupra sa, una dintre contravențiile pentru care s-a dispus sancționarea fiind și cea prevăzută de art. 147 alin.1 din Hotărârea Guvernului nr.1391/2006.
Recurentul-inculpat avea obligația legală de a preda permisul de conducere Poliției Rutiere, dar acesta nu s-a conformat, continuând să conducă autovehicule pe drumurile publice și să ignore regulile de circulație prevăzute de lege.
Prin același proces verbal i s-a adus la cunoștință recurentului-inculpat că i s-a suspendat dreptul să conducă autovehicule pe drumurile publice.
Durata suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice este de 90 de zile, durată care începe să curgă de la data de 25.02.2007, așa cum rezultă și din prevederile art.102 alin.3 lit.e din Ordonanța Guvernului nr.195/2002.
La încheierea procesului verbal de constatare și sancționare contravențională a fost prezent contravenientul, căruia i s-a înmânat o copie a procesului verbal.
În procesul verbal de constatare a contravenției, proces - verbal, așa cum se arăta a fost semnat de recurentul-inculpat, s-a reținut că acesta își are domiciliul în municipiul S, Bulevardul - -, nr.17, Bl.4,.C,.7, Județul
Recurentului-inculpat i-a fost înmânat de organul de poliție constatator copia procesului verbal de constatare și sancționare contravențională-fl.40 dosar instanța de recurs.
Inspectoratul de Poliție al Județului V - Serviciul Poliției Rutiere, cu adresa nr.51394 din data de 27.02.2009, i-a și comunicat recurentului-inculpat faptul că pentru încălcarea prevederilor art.103 alin.3 lit.e din nr.OUG195/2002, i s-a suspendat exercitarea dreptului de conducere pe drumurilor publice a autovehiculelor, pentru o perioadă de 90 zile, începând cu data de 25.02.2007, comunicare care s-a făcut la adresa de domiciliu indicată în procesul verbal de constatare și sancționare contravențională, dar corespondența s-a restituit cu mențiunea că destinatarul lipsește de la domiciliu, fiind expediată în regim de scrisoare recomandată organele poștale l-au avizat pe recurentul inculpat de mai multe ori și întrucât acesta nu s-a prezentat la oficiul poștal pentru a-și ridica corespondența, s-a aprobat restituirea-fl.24 dosar urmărire penală.
Faptul că recurentului-inculpat i s-a adus la cunoștință că nu are voie să conducă autovehicule pe drumurile publice începând cu data de 25.02.2007, rezultă și din raportul ag.șef -fl.21 dosar urmărire penală.
Recurentul-inculpat a fost arestat preventiv la data de 29.04.2007, în baza mandatului nr.30/U/2007, emis de Tribunalul Iași din data de baza încheierii din data de 17.12.2007, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art.215 Cod penal, iar din adresa nr.X 53168 din data de 17.12.2007 a Ministerului Justiției - Administrația Națională a Penitenciarelor - Penitenciarul Iași -fl.18 dosar instanța de fond, rezultă că inculpatul avea domiciliul la adresa indicată mai sus, iar la data punerii în libertate, în baza hotărârii din data de 17.12.2007, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-, inculpatul a declarat că se stabilește cu domiciliu la aceeași adresă.
Apoi, recurentul-inculpat a achitat amenda aplicată prin procesul verbal de sancționare contravențională cu chitanța nr.1699 CAd in data de 26.02.2007, emisă de Primăria Municipiului S - Direcția Buget - Patrimoniu-fl.17 dosar instanța de fond și la achitarea amenzii recurentul-inculpat a indicat aceeași adresă de domiciliu.
Astfel că susținerile sale în sensul că nu mai locuia la acea adresă nu sunt conforme cu realitatea.
Recurentul-inculpat a mai susținut că în procesul verbal de constatare și sancționare contravențională, în momentul în care s-a redactat nu era mențiunea cu privire la faptul că i s-a adus la cunoștință că i s-a suspendat exercitarea dreptului de conducere pe drumurilor publice a autovehiculelor și a solicitat să se ceară de la organul fiscal care a încasat amenda copia procesului verbal.
Curtea a solicitat aceste relații de la Primăria Municipiului S - Direcția Buget - Patrimoniu și cu adresa nr.84391 din data de 08.04.2009-fl.39-40 s-a înaintat copia procesului verbal de constatare și sancționare contravențională seria - nr.- din data de 25.02.2007, al Inspectoratului de Poliție al Județului V - Serviciul Poliției Rutiere, acesta fiind identic cu cel aflat la dosarul de urmărire penală, cuprinzând deci mențiunea arătată mai sus.
Susținerea că procesul verbal trebuia comunicat recurentului-inculpat potrivit art.27 din nr.OG2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv cu aviz de primire sau prin afișare, iar operațiunea de afișare se consemnează intr-un proces verbal semnat de cel puțin un martor este greșită.
În conformitate cu prevederile art.26 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, "Dacă agentul constatator aplică și sancțiunea, iar contravenientul este prezent la încheierea procesului-verbal, copia de pe acesta și înștiințarea de plată se înmânează contravenientului, făcându-se mențiune în acest sens în procesul-verbal. Contravenientul va semna de primire.", și numai"În cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deși prezent, refuză să semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia, precum și a înștiințării de plată se face de către agentul constatator în termen de cel mult o lună de la data încheierii."
Ori, așa cum se arăta mai sus, contravenientul a fost prezent la încheierea procesului verbal, copia procesului verbal a fost înmânată recurentului-inculpat, acesta semnând de primire-fl.40 dosar instanța de recurs.
În aceste condiții, nu se mai impunea comunicarea către contravenient a procesului verbal de constatare și sancționare contravențională.
Situația de fapt mai sus prezentată este dovedită cu: respectiv procesul verbal de depistare în trafic (fila 7-10 dosar urmărire), proces verbal de sesizare din oficiu (fila 6 dosar urmărire), adresa nr.56334 din 1.08.2007 a V și actele anexă - procesul verbal de contravenție din data de 25.02.2007 (filele 23-27), adresa nr.51394 din 25.02.2007 de aducere la cunoștință a măsurii suspendării permisului, începând cu data de 25.02.2007 (fila 28), adresa nr.- din 17.04.2007 a N, cu privire la perioada de suspendare a permisului (fila 32 dosar urmărire), expertiza medico-legală psihiatrică (filele 38-41 dosar urmărire), declarațiile martorilor date în cursul urmăririi penale, respectiv: (filele 11-12 ), (filele 13, 14-15), (fila 18), (fila 22), precum și din declarațiile date în mod nemijlocit în fata instanței, de martorii (fila 38 dosar fond), (fila 45 dosar fond), (fila 65 dosar fond), copia permisului de conducere (fila 33 dosar fond), copia sentinței civile de divorț (fila 35-36 dosar fond), înștiințarea privind amenda ce i-a fost aplicată a Primăriei Municipiului S și procesul verbal încheiat la 26.03.2007 (fila 37 dosar fond), coroborate cu declarațiile date de recurentul-inculpat-fl.32-34 și 42-44 dosar urmărire penală și fl.13 instanța de apel.
În consecință, în mod corect sa reținut de instanța de fond și de apel că fapta recurentului-inculpat de conduce în data de 26.03.2007, în jurul orei 19,19, pe drumul european 85, pe raza satului, comuna, județul N, autoturismul marca "Wolswagen Passat", cu număr de înmatriculare -, deși avea dreptul de a conduce suspendat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendat, prevăzută de art.86 alin.2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.195/2002.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, așa cum s-a arătat, instanța de fond a dat dovadă de multă înțelegere prin aplicarea doar a pedepsei de 8 (opt) luni închisoare.
Așa cum este cunoscut, la stabilirea și aplicarea pedepsei, potrivit art.72 Cod penal, instanța trebuie să se țină seama de dispozițiile părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a acestui Cod și, desigur în legile speciale, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În ceea ce privește cuantumul pedepsei prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită este de la 6 luni la 3 ani închisoare sau cu amendă.
Referitor la persoana recurentului-inculpat, în mod corect s-a reținut că infracțiunea dedusă judecății a fost comisă în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art.37 lit.a Cod penal.
Prin sentința penală nr.210 din data de 23.02.2005 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin decizia penală nr.75/4.11.2005 a Tribunalului Suceava și decizia penală nr.202 din 3.04.2006 a Curții de Apel Suceava, recurentul-inculpat a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea mai multor infracțiuni, fiind liberat condiționat, cu un rest de pedeapsă de 111 zile închisoare, infracțiunea dedusă judecății fiind comisă până la împlinirea duratei acestei pedepse.
Din fișa de cazier judiciar-fl.31 dosar urmărire penală, 41 instanța de fond și din adresa nr.X 53168 din data de 17.12.2007 a Ministerului Justiției - Administrația Națională a Penitenciarelor - Penitenciarul Iași -fl.18 dosar instanța de fond, rezultă că recurentul-inculpat a mai suferit și alte condamnări, iar în prezent este judecat pentru săvârșirea mai multor infracțiuni.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.385/15 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat.
Se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, către Baroul Bacău, a onorariului avocat oficiu în sumă de 200 lei, avocat, pentru asistența juridică din oficiu acordată recurentului-inculpat până la angajarea apărătorului ales.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE:
În temeiul art.385/15 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva deciziei penale nr.328/AP din data de 13.11.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, către Baroul Bacău, a onorariului avocat oficiu în sumă de 200 lei, avocat.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul-inculpat să plătească statului suma de 500 RON cu titlul de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
Pt. judecător plecat în
Semnează președinte complet
GREFIER,
Red.sent.penală
Pronunțat dec.apel -
Red.dec.recurs
2 ex.
29.06/29.06.2009
Președinte:Dumitru PocovnicuJudecători:Dumitru Pocovnicu, Ecaterina Ene, Gabriel Crîșmaru
