Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 454/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.454/R/2009
Ședința publică din 20 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Munteanu Traian JUDECĂTOR 2: Popovici Corina
JUDECĂTOR 3: Condrovici Adela
Judecător: - -
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, împotriva deciziei penale nr.67/A/2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, decizie prin care s-a desființat sentința penală nr.1143/2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, privind pe inculpatul intimat, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.77 alin.1 și 2 din nr.OUG 195/2002.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul intimat asistat de către apărătorul său ales, av., în baza împuternicirii avocațiale de substituire pentru av..
Ministerul Public este reprezentat de domnul procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri de formulat, instanța acordă părților cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul parchetului susține recursul formulat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și solicită admiterea acestuia, desființarea parțială a deciziei penale nr.67/A din 06.03.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor și totodată desființarea sentinței penale nr.1143 din 16.10.2008 pronunțată de Judecătoria Oradea chiar dacă a fost modificată în apel și condamnarea inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.85 al.1 și al.2 din nr.OUG195/2002 republicată, cu aplicarea art.33 lit.b Cod penal. Arată că instanța de apel a dispus achitarea inculpatului pentru aceste două infracțiuni, în sensul că aceste fapte nu sunt prevăzute de legea penală, modificând temeiul achitării aceluiași inculpat de către instanța de fond care a apreciat, de asemenea eronat, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale celor două infracțiuni. Astfel, soluția instanței de apel în această privință intră în contradicție cu întreg probatoriul administrat în cauză în faza de urmărire penală și în faza de judecată în sensul că este pe deplin dovedită vinovăția inculpatului care a condus cu intenție pe drumurile publice un autovehicul neînmatriculat și cu numere false de înmatriculare, sens în care solicită condamnarea inculpatului la o pedeapsă just individualizată în raport cu infracțiunile săvârșite.
Apărătorul inculpatului intimat solicită instanței respingerea ca nefondat recursului declarat de către parchet și menținerea ca legală și temeinică a soluției instanței de apel prin care inculpatul a fost achitat în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b pentru cele două infracțiuni, primind o amendă cu caracter administrativ.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1143/2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, în baza art. 11 alin. 2 lit. a Cod procedură penală, raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat și cu numere false, prev. de art. 77 alin. 1 și 2 din OUG 195/2002 (art. 85 alin. 1 și 2 în noua numerotare).
În baza art. 215 al. 1 și 3 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza II și b Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În baza art. 86 ind. 1 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 86 ind. 2 și 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală i s-a atras atenția inculpatului asupra nerespectării prev. art. 86 ind. 4 și 83 Cod penal, care are drept consecință revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. 4 Cod penal s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei închisorii.
S-a impus inculpatului respectarea obligațiilor prev. de art. 86 ind. 3 alin. 1 lit. a - d Cod penal, respectiv pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se prezinte la datele fixate la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor, să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea, să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă, să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 14 Cod procedură penală și 998 și următoarele cod civil a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.500 Euro în favoarea părții civile C, reprezentând pretenții civile.
În baza art. 193 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la 500 lei în favoarea părții civile, reprezentând cheltuieli făcute de către acesta din urmă prin angajarea avocatului - conform delegației și chitanței justificative de la dosar.
S-au respins celelalte pretenții civile formulate de partea civilă ca nedovedite.
În baza art. 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, în anul 1998 învinuitul (cu privire la care s-a dispus prin rechizitoriu scoaterea de sub urmărire penală) a cumpărat de la o persoană necunoscută autoturismul VW Golf în cauză și când a efectuat verificarea tehnică s-a constatat că seria șasiului a fost înlocuită.
Nereușind să îl convingă pe vânzătorul anonim să primească înapoi autoturismul, susnumitul a cumpărat un autoturism de aceeași marcă, înmatriculat, de pe care a decupat zona unde era poansonată seria șasiului, seria - montând-o pe autoturismul care avea deja seria modificată. Totodată a amplasat pe acest autoturism a cărui serie de șasiu a fost modificată a doua oară și numerele de înmatriculare -.
După ce susnumitul a circulat cu acest autovehicul, având un accident rutier, in vara anului 2003 l-a vândut inculpatului, informându-l cu privire la falsificarea seriei șasiului, motiv pentru care și prețul de vânzare a fost mult sub prețul pieței.
Inculpatul a circulat cu acest autoturism până în luna mai 2005 când l-a vândut părții vătămate C cu suma de 1.500 EURO fără a-l informa că seria șasiului a fost înlocuită, respectiv că autoturismul este neînmatriculat și cu numere false.
Partea vătămată declară că dacă ar fi cunoscut realitatea nu ar fi cumpărat mașina de la inculpat și se constituie parte civilă în cauză cu suma de 3.500 EURO reprezentând contravaloarea autoturismului și a reparațiilor efectuate ulterior.
Pe parcursul urmării penale s-a efectuat examinarea criminalistică a autoturismului, întocmindu-se planșa foto, fiind evidențiate modificările aduse șasiului în zona seriei de identificare.
S-a depus raportul de verificare prin care s-a constatat înlocuirea seriei, cât și nota de constatare.
Din cercetări a rezultat că după ce inculpatul a cumpărat mașina de la numitul nu a urmărit înmatricularea acesteia și că atunci când a vândut-o mai departe a cerut numitului să încheie contract de vânzare-cumpărare direct cu noul cumpărător.
La dosar există și contractul de vânzare-cumpărare pentru autovehiculul folosit încheiat între și C la data de 02.11.2005 și chitanța prin care inculpatul la 29.05.2005 a confirmat primirea sumei de 1.500 EURO pentru vânzarea autoturismului în cauză, confirmare reiterată și prin declarația inculpatului dată în fața instanței (fila 37 dos.inst.).
Martorul a declarat că își menține declarațiile formulate in dosarul de urmărire penală și arată că anterior ca inculpatul să cumpere acest autoturism de la numitul și el a intenționat acest lucru, dar că vânzătorul l-a informat că seria caroseriei a fost înlocuită și i-a arătat cum a fost efectuat acest lucru, respectiv prin decuparea porțiunii din caroserie și înlocuirea cu o alta. Martorul apreciază că modificarea era atât de grosolan executată încât oricine, chiar fără să aibă pregătire de specialitate, și-ar fi putut da seama de modificare.
Martorul a arătat că îl cunoaște pe inculpat care este tinichigiu și mecanic auto și că după ce acesta a cumpărat mașina respectivă de la numitul, i-a cerut voie să o vopsească în curtea martorului.
Martorul a declarat că l-a văzut pe inculpat când a retușat foarte atent sudurile de la bucata înlocuită cu seria șasiului și că i-a atras atenția că ceea ce face este un lucru grav, dar că inculpatul a tratat cu ușurință acest lucru.
Inculpatul chiar i-a explicat martorului cum urmează să ascundă din punct de vedere tehnic seria înlocuită, iar martorul l-a informat că atunci când a vrut să cumpere și el mașina, numitul i-a spus și lui adevărul.
Martorul a declarat că prin chituire și șlefuire repetată inculpatul a reușit să ascundă foarte bine faptul că seria caroseriei a fost înlocuită, astfel încât după ce a vopsit-o nu s-a mai putut sesiza vreo anomalie.
Martorul a declarat că despre seria înlocuită cunoștea și martorul, care aflase la rândul lui tot de la acest lucru, persoană care i l-a prezentat acestuia din urmă pe inculpat. Martorul arată că știe de la martorul că și acesta din urmă i-a atras atenția inculpatului în împrejurarea în care a cumpărat mașina.
Martorul a declarat că l-a văzut pe inculpat circulând cu mașina pe drumurile publice.
Martorul față de care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală prin rechizitoriu, a declarat că în anul 2000 cumpărat de la un terț autoturismul în cauză cu privire la care s-a constatat că avea seria caroseriei modificată. A declarat că a înlocuit porțiunea cu seria modificată, cu porțiunea similară provenită din caroseria unei alte mașini din aceeași marcă înmatriculată în România.
Martorul a arătat că a decupat suportul superior de la telescopul mașinii care avea seria caroseriei înlocuită, dar și suportul superior al telescopului mașinii înmatriculate, element pe care l-a amplasat în locul primului, după care, pentru a nu putea fi constatate diferențe după noua înlocuire, a degradat prin lovire cu ciocanul seria șasiului primei mașini care era poansonată și sub parbriz.
Martorul a declarat că a spus mai multor persoane cu privire la modul în care a procedat, inclusiv martorului, cât și inculpatului. Arată că martorul datorită acestui motiv nu a mai dorit să cumpere mașina.
Martorul a declarat că prin 2003 inculpatul, însoțit de martorul, a venit să cumpere mașina, cu mențiunea că martorul cunoștea și el adevărul. Prețul vânzării a fost mai mic decât prețul pieței tocmai pentru că mașina avea problemele arătate mai sus.
Martorul l-a văzut pe inculpat conducând autoturismul pe drumurile publice.
Martorul a declarat că își menține declarațiile din dosarul de urmărire penală și că a fost prezent în împrejurarea in care inculpatul a cumpărat autoturismul în cauză de la martorul.
Martorul a auzit când numitul l-a informat pe inculpat că seria caroseriei este înlocuită cu una provenind de la altă mașină și că prețul mașinii din acest motiv este mai mic. Numitul a explicat cum a fost făcută înlocuirea prin schimbarea porțiunii de șasiu și martorul arată că personal a constatat acest lucru întrucât existau diferențe vizibile de culoare.
Martorul i-a spus inculpatului că nu este în regulă și că va cumpăra autoturismul pe riscul său.
Martorul a apreciat că inculpatul și-a dat și personal seama de situație întrucât este tinichigiu auto, atâta timp cât martorul nu are pregătire in domeniu, arătând că și dacă nu l-ar fi informat și-ar fi dat seama de existența modificării întrucât zona era vopsită grosolan și că vopseaua aplicată local era calitativ diferită.
Martorul a arătat că a tractat mașina până la domiciliul inculpatului și că ulterior l-a văzut pe inculpat circulând la volanul acesteia. A apreciat că prețul de piață era mult mai redus decât al unei mașini similare.
Martorul cunoștea că inculpatul a revopsit mașina și că atunci când acesta a cumpărat-o mai multe persoane cunoșteau despre situația caroseriei modificate.
Martorul a arătat că partea civilă avea o mașină VW Golf cu nr. - și că această mașină a necesitat reparații serioase în vederea prezentării la pentru reînmatriculare, reparații reprezentate prin înlocuirea marii majorități a pieselor întrucât era o mașină veche uzată și moral și fizic. A aătat că partea civilă a plătit impozitul restant pe 3-4 ani și că partea civilă nu a avut nici o suspiciune cu privire la mașina cumpărată și că abia în împrejurarea verificărilor la pentru reînmatriculare a aflat despre seria înlocuită. A,ai arătat că l-a însoțit pe partea civilă pentru a cumpăra piesele ce trebuiau înlocuite, în valoare totală de 1.000 lei, și că partea civilă a reparat mașina la atelierul unui cunoscut.
Inculpatul, audiat in fața instanței a declarat că își menține declarațiile formulate in dosarul de urmărire penală arătând că în 2003 cumpărat autoturismul de la numitul și că în 2005 l-a vândut numitului C, fără a cunoaște că avea seria falsă ori falsificată, ori că ar avea numere de înmatriculare false sau că nu este înmatriculată.
A arătat că prețul pe care l-a plătit numitului a fost de 1.000 EURO și că i s-a părut un preț de piață corespunzător deoarece mașina era înmatriculată.
A recunoscut că a vândut mașina părții civile cu 1.500 EURO și că nu l-a informat cu privire la seria caroseriei înlocuită întrucât nu a cunoscut aspect. Arată că a cumpărat mașina de la numitul cu certificat de înmatriculare, carte de identitate și asigurare RCA și că a verificat dacă datele de pe aceste înscrisuri corespund cu datele de pe mașină.
A recunoscut că a vopsit-o si că a schimbat anumite piese supuse uzării frecvente, sporindu-i valoarea, si că acest lucru i-a permis să o vândă cu un preț mai mare părții civile.
Inculpatul a declarat că nu a observat în nici o împrejurare modificările aduse caroseriei și că nu a discutat cu nimeni niciodată asemenea aspecte și a recunoscut că a circulat cu acea mașină pe drumurile publice.
Prin urmare inculpatul nu a recunosccut săvârșirea infracțiunii de înșelăciune și a contrazis declarațiile tuturor martorilor detaliate mai sus, atât in ce privește faptul că a avut cunoștință de la bun început despre situația legală a mașinii, cât și privind aspectul potrivit căruia a efectuat lucrări de tinichigerie în scopul ascunderii manoperei de înlocuire a seriei, dar și în ce privește prețul de cumpărare.
Apărarea inculpatului potrivit căreia atunci când a cumpărat mașina de la numitul a fost încredințat că totul este în regulă pentru că cele consemnate în actele mașinii corespundeau cu realitatea, nu a fost primită deoarece este clar că actele corespundeau cu porțiunea de caroserie înlocuită, dar nu cu datele mașinii pe care o cumpără, martorii relatând constant că inculpatul a cunoscut, i s-a și atras atenția, și că și-ar fi putut da și singur seama despre modificarea respectivă, cu atât mai mult cu cât era tinichigiu auto iar lucrarea era apreciată de martorii nespecializați în domeniu drept grosolană.
Prin urmare instanța nu a putut reține în favoarea inculpatului atitudinea acestuia în fața instanței, întrucât prin declarația dată în ședință publică inculpatul nu a recunoscut, implicit nici nu și-a exprimat regretul că a săvârșit infracțiunea de înșelăciune in condițiile probate la dosar și descrise in actul de sesizare, instanța apreciind drept urmare că nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante. Inculpatul a recunoscut că a condus autoturismul pe drumurile publice, însă exclusiv în condițiile in care nu ar fi cunoscut că nu este înmatriculat, ori că are numere false, aspect contrazis de martori.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului a rezultat că acesta nu are antecedente penale, fiind la prima abatere.
Potrivit art. 215 alin. 1 și 3. penal, inducerea in eroare a unei persoane cu prilejul încheierii unui contract prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase in scopul de a obține pentru sine un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, astfel încât fără această eroare cel înșelat nu ar fi încheiat contractul în condițiile stipulate, constituie infracțiunea de înșelăciune.
Prin urmare instanța a constatat că fapta inculpatului astfel cum a fost descrisă mai sus și probată la dosar, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în împrejurarea încheierii contractului de vânzare-cumpărare în paguba părții civile, faptă prev. de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal.
Fapta persoanei de a conduce pe drumurile publice un autovehicul neînmatriculat și cu numere false este prev. de art. 77 alin. 1 și 2 din nr.OUG 195/2002 modificată.
Față de probele administrate in cauză, ținând seama de poziția în apărare a inculpatului, văzând și criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. în art. 72 Cod penal, instanța l-a condamnat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1 și 3. penal, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și prin aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată sub supraveghere a executării acesteia, fără reținerea circumstanțelor atenuante,impunând inculpatului respectarea obligațiilor prev. de art. 86 ind. 3 alin. 1 lit. a - d Cod penal, respectiv pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se prezinte la datele fixate la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor, să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea, să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă, să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere persoana inculpatului, în vârstă de 28 de ani, fără antecedente penale, împrejurările comiterii faptei, gradul de pericol social al acesteia, precum și atitudinea inculpatului de a nu recunoaște săvârșirea ei, în ciuda probelor administrate.
Cu privire la infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, prev. de art. 77 alin. 1 și 2 din OUG 195/2002 modificată, chiar și în condițiile declarației de recunoaștere din partea inculpatului, instanța, ținând seama și de practica in materie, a dispus achitarea, constatând că lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv elementul material, dar și lipsa vinovăției.
Instanța a constatat că inculpatul, cu toate că a avut mașina în posesia sa o perioadă lungă de timp, nu a fost surprins conducând autoturismul neînmatriculat ori cu numere false de înmatriculare pe drumurile publice de către organele de poliție, și că la dosar, în acuzare, există doar probe testimoniale care pot aparține unor persoane ce interpretează subiectiv conduita inculpatului, care pot fi în dușmănie cu acesta, și care nu au precizat concret în baza căror considerente au apreciat că drumul pe care l-ar fi văzut conducând pe inculpat intră in categoria drum public. Martorii nu știu când și cât a condus, în ce împrejurări, zi, noapte, în localitate sau pe drum național, zăpadă, polei, ceață, etc. astfel încât instanța să poată aprecia pericolul social.
Cu privire la latura civilă, instanța a ținut seama de înscrisuri și de declarațiile de la dosar în susținerea laturii civile, inclusiv cu privire la cheltuieli judiciare, urmând a respinge pretențiile nedovedite. Instanța reține că partea civilă a plătit inculpatului 1.500 EURO la cumpărarea mașinii și că a cheltuit încă 1.000 EURO cu reparațiile făcute pentru ca autoturismul să îndeplinească condițiile tehnice de circulație în vederea prezentării la pentru reînmatriculare. Pretențiile care nu pot fi primite se referă la plata impozitului și la alte reparații care nu erau necesare în vederea reînmatriculării, întrucât cheltuielile nu au fost dovedite și justificate.
Prin urmare, ținând seama de limitele pedepsei, în baza art. 11 alin. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, a achitat pe inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat și cu numere false, prev. de art. 77 alin. 1 și 2 din OUG 195/2002. (art. 85 alin. 1 și 2 în noua numerotare).
În baza art. 215 al. 1 și 3 Cod penal, a condamnat pe inculpatul, la o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu aplic. art. 71, 64 lit. a teza II și b Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În baza art. 86 ind. 1 Cod penal a dispus suspendarea condiționată sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 86 ind. 2 și 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală a atras atenția inculpatului asupra nerespectării prev. art. 86 ind. 4 și 83 Cod penal, care are drept consecință revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. 4 Cod penal a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei închisorii.
S-a impus inculpatului respectarea obligațiilor prev. de art. 86 ind. 3 alin. 1 lit. a - d Cod penal, respectiv pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se prezinte la datele fixate la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor, să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea, să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă, să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 14 Cod procedură penală și 998 și următoarele Cod civil a obligat inculpatul la plata sumei de 2.500 Euro în favoarea părții civile C, reprezentând pretenții civile.
În baza art. 193 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la 500 lei în favoarea părții civile, reprezentând cheltuieli făcute de către acesta din urmă prin angajarea avocatului - conform delegației și chitanței justificative de la dosar.
A respins celelalte pretenții civile formulate de partea civilă ca nedovedite.
În baza art. 191 Cod procedură penală a obligat pe inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea și inculpatul.
Prin decizia penală nr.67/A din 06 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza art. 379 pct. 2 lit. Cod procedură penală, s-a admis apelul penal declarat de către Parchetul de lângă Judecătoria Oradea și de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 1143 din 16 octombrie 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care desființat- în sensul că a modificat temeiul achitării inculpatului de sub învinuirea săvârșirii a 2 infracțiuni respectiv infracțiunea prev. de art. 77 al. 1 și art. 77 al. 2 din OUG. 195/2002 cu aplicarea art. 33 lit. Cod penal.
In baza art. 11 pct. 2 lit. raportat la art. 10 lit. Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 77 al. 1 și 77 al. 2 din OUG. 195/2002 și în baza art. 91 raportat la art. 18 ind. 1 Cod penal i s-a aplicat acestuia o amendă cu caracter administrativ în cuantum de 1000 RON.
S-a modificat modalitatea de individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatului în baza art. 215 al. 1 și 3 Cod penal în sensul aplicării dispozițiilor art. 81 și 82 Cod penal stabilindu-se un termen de încercare de 4 ani.
I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, menținându-se restul dispozițiilor sentinței atacate.
Cheltuielile avansate în apel au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că, din probele administrate în faza de urmărire penală coroborate cu cele administrate de instanța de fond în faza de cercetare judecătorească rezultă că inculpatul a condus pe drumurile publice autoturismul VW Golf I în perioada vara anului 2003 - mai 2005. Inculpatul cunoștea că acest autoturism are seria de șasiu modificată, iar plăcuțele cu numerele de înmatriculare aparțin altui autoturism. Acesta recunoaște că a condus autoturismul pe drumurile publice. Învinuitul a arătat în declarația sa că i-a comunicat inculpatului faptul că autoturismul are seria modificată, aspect care a determinat și scăderea prețului. Acesta a arătat și faptul că inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice. Martorul a arătat că a efectuat unele reparații la autoturismul cumpărat de inculpat, iar cu acea ocazie i-a spus acestuia că autoturismul are unele probleme și i-a arătat telescopul unde era vizibilă modificarea din cauza diferenței de culoare. De asemenea, martorul a arătat că a fost de față la momentul perfectării vânzării între și inculpat, ocazie cu care primul i-a spus celui de-al doilea că autoturismul are seria modificată. De altfel, această manoperă era vizibilă, întrucât vopsirea acelei părți de caroserie era făcută grosolan. Martorul a apreciat că dată fiind meseria inculpatului, aceea de tinichigiu auto, putea să-și dea seama de acest lucru. A susținut că era de notorietate în sat faptul că autoturismul este "cu probleme". A mai arătat că l-a văzut pe inculpat conducând acel autoturism.
Totuși, în aceeași situație s-a aflat și învinuitul, chiar mai gravă decât a inculpatului, deoarece acesta este cel care a efectuat sau a solicitat efectuarea manoperelor de modificare a seriei șasiului și de înlocuire a numerelor de înmatriculare. Și acest învinuit a condus autoturismul chiar o perioadă mai îndelungată. Are aceeași situație juridică ca și inculpatul în sensul că amândoi sunt fără antecedente penale. Prin urmare, pentru egalitate de tratament juridic instanța de apel a apreciat că se impune ca aceeași soluție să fie adoptată față de amândouă persoanele care au și fost cercetate în același dosar și pentru aceleași infracțiuni. Întrucât învinuitul, Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradeaa dispus prin rechizitoriu scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni administrative reținându-se că faptele sale nu întrunesc gradul de pericol social al unei infracțiuni, aceeași soluție trebuie adoptată și față de inculpat.
De asemenea, instanța de apel a constatat că în mod corect și pe baza probelor administrate în cauză, instanța de fond a reținut că inculpatul a comis infracțiunea de înșelăciune prev. de art.215 al.1 și 3 Cod penal în dauna părții vătămate C. Astfel, inculpatul i-a vândut acestuia autoturismul marca VW Golf I, autoturism care avea seria de șasiu modificată și numerele de înmatriculare false. Aceste aspecte erau cunoscute de inculpat, dar inculpatul nu le-a comunicat părții civile, fapt ce rezultă atât din declarația sa cât și din părții civile. Declarațiile celor doi se coroborează cu declarația martorului care arată că partea civilă a aflat despre neconcordanța dintre seria caroseriei și actele autoturismului doar în momentul în care s-a prezentat la în vederea efectuării verificărilor pentru reînmatriculare.
aceste aspecte părții civile, inculpatul l-a indus în eroare pe cumpărător cu ocazia încheierii contractului de vânzare - cumpărare. Este evident că în lipsa acestor informații, partea vătămată s-a aflat în eroare cu privire la bunul achiziționat. Toate operațiunile efectuate de partea vătămată ulterior cumpărării, reparațiile efectuate și prezentarea la în vederea efectuării înmatriculării dovedesc faptul că acesta a achiziționat autoturismul pentru a circula pe drumurile publice. Or, pentru a pune în circulație un autoturism acesta trebuie să fie înmatriculat. Un autoturism la care s-a modificat seria de șasiu nu poate fi înmatriculat în condițiile legii.
De asemenea, nu se poate reține nici că partea vătămată ar fi putut deduce existența modificărilor, deoarece așa cum a arătat martorul, inculpatul a vopsit caroseria și a retușat sudurile de la bucata înlocuită, astfel încât modificarea să nu mai fie vizibilă.
Față de cele expuse, instanța de apel nu a putut reține că faptei inculpatului îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 al.1 și 3 Cod penal.
Pedeapsa aplicată inculpatului de 2 ani închisoare a fost corect individualizată de către instanța de fond respectând criteriile prev. de art.72 Cod penal.
Totuși, instanța de apel a apreciat că se impune suspendarea condiționată a executării pedepsei și nu suspendarea sub supraveghere, având în vedere persoana inculpatului care este tânăr, la primul contact cu legea penală, precum și urmările reduse cauzate prin fapta sa.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, în mod corect instanța de fond l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 2500 euro în favoarea părții civile C.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, solicitând prin intermediul reprezentantului său desființarea parțială a deciziei penale nr.67/A din 06.03.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor și totodată desființarea sentinței penale nr.1143 din 16.10.2008 pronunțată de Judecătoria Oradea chiar dacă a fost modificată în apel și condamnarea inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.85 al.1 și al.2 din nr.OUG195/2002 republicată, cu aplicarea art.33 lit.b Cod penal, arătând că instanța de apel a dispus achitarea inculpatului pentru aceste două infracțiuni, în sensul că aceste fapte nu sunt prevăzute de legea penală, modificând temeiul achitării aceluiași inculpat de către instanța de fond care a apreciat, de asemenea eronat, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale celor două infracțiuni. Astfel, soluția instanței de apel în această privință intră în contradicție cu întreg probatoriul administrat în cauză în faza de urmărire penală și în faza de judecată în sensul că este pe deplin dovedită vinovăția inculpatului care a condus cu intenție pe drumurile publice un autovehicul neînmatriculat și cu numere false de înmatriculare, sens în care solicită condamnarea inculpatului la o pedeapsă just individualizată în raport cu infracțiunile săvârșite.
Curtea examinând hotărârea atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, conform dispozițiilor art.385/9 alin.3 Cod procedură penală combinate cu art.385/6 alin.1 și 385/7 alin.1 din Codul d e procedură penală, apreciază că recursul parchetului este fondat, urmând a-l admite în consecință.
Astfel, din probele administrate în faza de urmărire penală coroborate cu cele administrate de instanța de fond în faza de cercetare judecătorească rezultă că inculpatul a condus pe drumurile publice autoturismul VW Golf I în perioada vara anului 2003 - mai 2005. Inculpatul cunoștea că acest autoturism are seria de șasiu modificată, iar plăcuțele cu numerele de înmatriculare aparțin altui autoturism. Acesta recunoaște că a condus autoturismul pe drumurile publice. Învinuitul a arătat în declarația sa că i-a comunicat inculpatului faptul că autoturismul are seria modificată, aspect care a determinat și scăderea prețului. Acesta a arătat și faptul că inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice. Martorul a arătat că a efectuat unele reparații la autoturismul cumpărat de inculpat, iar cu acea ocazie i-a spus acestuia că autoturismul are unele probleme și i-a arătat telescopul unde era vizibilă modificarea din cauza diferenței de culoare. De asemenea, martorul a arătat că a fost de față la momentul perfectării vânzării între și inculpat, ocazie cu care primul i-a spus celui de-al doilea că autoturismul are seria modificată. De altfel, această manoperă era vizibilă, întrucât vopsirea acelei părți de caroserie era făcută grosolan. Martorul a apreciat că dată fiind meseria inculpatului, aceea de tinichigiu auto, putea să-și dea seama de acest lucru. A susținut că era de notorietate în sat faptul că autoturismul este "cu probleme". A mai arătat că l-a văzut pe inculpat conducând acel autoturism.
Prin urmare, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art.77 al.1 și art.77 al.2 din nr.OUG195/2002.
De menționat că, de altfel, aceste aspecte au fost reliefate în considerentele deciziei penale nr.67/A/2009 a Tribunalului Bihor, dar, în aceleași considerente s-a apreciat că deși sunt întrunite elementele constitutive ale celor două infracțiuni dat fiind faptul că față de învinuitul (care a săvârșit aceleași infracțiuni ca și inculpatul, respectiv de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, cu numere false de circulație), Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradeaa dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni administrative reținându-se că faptele sale nu întrunesc gradul de pericol social al unei infracțiuni, acea soluție ar trebui adoptată și față de inculpatul.
Totodată, în aceleași considerente se arată că în mod corect și pe baza probelor administrate în cauză, instanța de fond a reținut că inculpatul a comis infracțiunea de înșelăciune prev. de art.215 al.1 și 3 Cod penal în dauna părții vătămate C. Astfel, inculpatul i-a vândut acestuia autoturismul marca VW Golf I, autoturism care avea seria de șasiu modificată și numerele de înmatriculare false. Aceste aspecte erau cunoscute de inculpat, dar inculpatul nu le-a comunicat părții civile, fapt ce rezultă atât din declarația sa cât și din părții civile. Declarațiile celor doi se coroborează cu declarația martorului care arată că partea civilă a aflat despre neconcordanța dintre seria caroseriei și actele autoturismului doar în momentul în care s-a prezentat la în vederea efectuării verificărilor pentru reînmatriculare.
aceste aspecte părții civile, inculpatul l-a indus în eroare pe cumpărător cu ocazia încheierii contractului de vânzare - cumpărare. Este evident că în lipsa acestor informații, partea vătămată s-a aflat în eroare cu privire la bunul achiziționat. Toate operațiunile efectuate de partea vătămată ulterior cumpărării, reparațiile efectuate și prezentarea la în vederea efectuării înmatriculării dovedesc faptul că acesta a achiziționat autoturismul pentru a circula pe drumurile publice. Or, pentru a pune în circulație un autoturism acesta trebuie să fie înmatriculat. Un autoturism la care s-a modificat seria de șasiu nu poate fi înmatriculat în condițiile legii.
Nu se poate reține nici că partea vătămată ar fi putut deduce existența modificărilor, deoarece așa cum a arătat martorul, inculpatul a vopsit caroseria și a retușat sudurile de la bucata înlocuită, astfel încât modificarea să nu mai fie vizibilă.
În acest context apreciem că este nelegală hotărârea instanței de apel, neputându-se reține că o parte din faptele comise de către inculpat respectiv cele prev. de art.77 al.1 și art.77 al.2 din nr.OUG 195/2002, nu întrunesc gradul de pericol social al unei infracțiuni, iar pe de altă parte să se considere că infracțiunea de înșelăciune subzistă, astfel încât concomitent, inculpatului, pentru infracțiuni strâns legate între ele, i se aplică atât amenda administrativă cât și pedeapsa închisorii.
De menționat că, instanța apreciază că doar dintr-o eroare materială în dispozitivul deciziei penale atacate s-a reținut ca temei al achitării 10 lit.b în loc de 10 lit.b/1 Cod procedură penală și aceasta deoarece numai în cazul temeiul art.10 lit.b/1 se poate aplica o sancțiune administrativă, iar pe de altă pate în considerentele hotărârii se arată în mod clar că s-a avut în vedere temeiul prev. de art.10 lit.b/1 Cod procedură penală.
De menționat că la stabilirea pedepselor aplicate inculpatului pentru infracțiunea prev. de art.77 al.1 și 77 al.2 din nr.OUG195/2002, s-a avut în vedere modul și împrejurările comiterii acestor infracțiuni, gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite, persoana inculpatului, fără antecedente penale dar și atitudinea acestuia de nerecunoaștere a infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată. Totodată, se constată în ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune - 2 ani închisoare, că aceasta a fost corect individualizat de instanța de fond, respectându-se criteriile prev. de art.72 Cod penal. De asemenea, apreciem că și în modalitatea de executare a pedepsei, respectiv suspendarea condiționată corespunde scopului preventiv educativ al pedepsei prev. de art.52 Cod penal, având în vedere persoana inculpatului care este tânăr, la primul contact cu legea penală, precum și având în vedere urmările relativ reduse cauzate prin faptele sale.
Față de cele ce preced, în baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, se va admite recursul penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, împotriva deciziei penale nr.67/A din 06 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor și a sentinței penale nr.1143 din 16 octombrie 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care le va casa și le va modifica în sensul că se vor înlătura dispozițiile de achitare a inculpatului în ceea ce privește infracțiunea prev. de art.77 al.1 din nr.OUG195/2002 modificată și infracțiunea prev. de art.77 al.2 din nr.OUG195/2002 modificată.
În baza art.77 al.1 din nr.OUG195/2002 modificată, va condamna pe inculpatul la o pedeapsă de 1 an închisoare.
În baza art.77 al.2 din nr.OUG195/2002 modificată, va condamna același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare.
Se va menține pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.215 al.1 și 3 Cod penal.
În baza art.33, 34 Cod penal se vor contopi pedepsele de mai sus și i se va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare cu art.71, 64 lit.a teza a II a și b Cod penal.
Se vor menține dispozițiile privind suspendarea condiționată a executării acestei pedepse, dispuse prin decizia penală nr.67/A din 06 martie 2009 Tribunalului Bihor și se vor menține restul dispozițiunilor sentinței penale nr.1143 din 16 octombrie 2008 Judecătoriei Oradea.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală,
ADMITErecursul penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, împotriva deciziei penale nr.67/A din 06 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor și a sentinței penale nr.1143 din 16 octombrie 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care le casează și modifică în sensul că: înlătură dispozițiile de achitare a inculpatului în ceea ce privește infracțiunea prev. de art.77 al.1 din nr.OUG195/2002 modificată și infracțiunea prev. de art.77 al.2 din nr.OUG195/2002 modificată.
În baza art.77 al.1 din nr.OUG195/2002 modificată condamnă pe inculpatul la o pedeapsă de: - 1 an închisoare.
În baza art.77 al.2 din nr.OUG195/2002 modificată condamnă același inculpat la o pedeapsă de: - 1 an închisoare.
Menține pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.215 al.1 și 3 Cod penal.
În baza art.33, 34 Cod penal contopește pedepsele de mai sus și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de:- 2 ani închisoare cu art.71, 64 lit.a teza a II a și b Cod penal.
Menține dispozițiile privind suspendarea condiționată a executării acestei pedepse, dispuse prin decizia penală nr.67/A din 06 martie 2009 Tribunalului Bihor.
Menține restul dispozițiunilor sentinței penale nr.1143 din 16 octombrie 2008 Judecătoriei Oradea.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 20 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
red.dec.- /26.10.2009
jud.apel,
jud.fond
tehnored.2ex./26.10.2009
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Popovici Corina, Condrovici Adela
