Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 467/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 467/R
Ședința publică din 4 mai 2009
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 87/A din 20.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpatul recurent personal și asistat de avocat din oficiu din cadrul Baroului T, cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat din oficiu solicită admiterea recursului declarat de inculpat, astfel cum a fost motivat în scris.
Procurorul pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului declarat de inculpat, hotărârea atacată fiind temeinică și legală și nu se impune admiterea recursului.
Inculpatul recurent solicită admiterea recursului conform motivelor scrise depuse la dosar.
A,
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 145/19.01.2009 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în baza art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 republicată, s-a dispus condamnarea inculpatului - CNP - -, fiul lui și, născut la data de 11.11.1985, în loc. T, jud. T, studii medii, cetățean român, căsătorit, domiciliat în T,-,. 7, jud. T, fără forme legale în com., sat, nr. 199, jud. T, fără antecedente penale, judecat în stare de libertate, la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a, b și c Cod penal, pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 81. pen, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind termen de încercare de 4 ani, în condițiile art. 82. pen.
În baza art. 359.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83.pen. în sensul că, săvârșirea în termenul de încercare a unei infracțiuni intenționate, are drept urmare revocarea suspendării condiționate, cu consecința executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru infracțiunea ulterioară.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 191 alin. 1. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 900 lei cheltuieli judiciare avansate de stat și s-a dispus plata sumei de 200 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timiș, reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în data de 03.02.2008, în jurul orei 06.40, inculpatul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare - pe str. - 59 dinspre T spre, iar în momentul în care a ajuns în dreptul magazinului, a intrat în coliziune cu autoturismul condus de către numitul Cota. Cu aceea ocazie, la fața locului au sosit organele de poliție, care i-au solicitat inculpatului să fie testat cu aparatul alcooltest, dar acesta a refuzat, pe motiv că el nu este vinovat de producerea accidentului.
Inculpatul împreună cu celălalt conducător auto Cota au fost conduși la Spitalul Clinic nr. 1 Județean de Urgență T în vederea recoltării de probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei. Deși i s-a solicitat să se supună la recoltarea probelor biologice, inculpatul a refuzat, de față fiind și martorul Cota.
La unitatea medicală unde a fost condus ulterior, pentru recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, inculpatul a refuzat în mod explicit această procedură.
În drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuz al unei persoane, care conduce pe drumurile publice un autovehicul, de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prev. de art. 87 al. 5 din OUG nr. 195/2002, fapta săvârșită de către inculpat prezentând în concret pericolul social al acestei infracțiuni; a constatat că inculpatul a condus autovehiculul pe drumurile publice, a refuzat, cu intenție - să se supună obligației legale de a i se recolta probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
La stabilirea răspunderii penale a inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare stabilite de art. 72.Cod Penal, faptul că din analiza fișei de cazier judiciar a rezultat că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, iar pe parcursul procesului penal a adoptat o atitudine sinceră și cooperantă, recunoscând și regretând fapta, astfel că pedeapsa stabilită și aplicată a fost orientată spre minimul special prevăzut de lege.
Instanța a respins solicitarea apărătorului inculpatului de achitare a acestuia în baza art. 10 lit. b indice 1.C.P.P. ca fiind neîntemeiată, întrucât nu sunt întrunite condițiile pentru a se reține incidența acestui temei legal.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 18 indice 1 alin. 1 Cod penal, o faptă prevăzută de legea penală nu constituie infracțiune atunci când, datorită atingerii minime pe care o aduce uneia din valorile apărate de lege, și ținând seama de conținutul ei concret, este în mod vădit lipsită de importanță și nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Fapta care nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni este o faptă lipsită în mod vădit de importanță, iar această lipsă de importanță rezultă din caracterul minim al atingerii pe care fapta a adus-o valorii sociale împotriva căreia a fost îndreptată (o vătămare sau o periclitare nesemnificativă, o slabă rezonanță socială ) precum și din conținutul ei concret.
Pentru a se evita arbitrariul sau subiectivismul în evaluarea pericolului social concret, legea prevede anumite criterii obligatorii în operațiunea de evaluare efectuată de către organele judiciare.
În alin. 2 al art. 18 indice 1.Cod Penal se prevede că la stabilirea în concret a gradului de pericol social, trebuie să se țină seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Raportat la criteriile expuse, instanța a reținut că în prezenta cauză este relevat un grad ridicat de pericol social al faptei - care este una de pericol și nu de rezultat, starea de pericol rezultând chiar din atitudinea de refuza al inculpatului de a se supune unei obligații legale, iar sancționarea inculpatului trebuie să fie proporțională cu fapta săvârșită.Or, simpla invocare a lipsei antecedentelor penale și a recunoașterii sau regretării faptei nu atrage incidența acestei instituții.
Prin urmare, în baza art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 instanța l-a condamnat pe inculpatul, la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
În ceea ce privește pedepsele accesorii, având în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Hirst Marii Britanii,hotărârea din 30 martie 2004) și decizia nr. 74/2007 de admitere a recursului în interesul legii, instanța nu a aplicat în mod automat,ope legis, pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a teza I, ci a analizat în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.
În acest sens, instanța a apreciat că, față de natura și circumstanțele reale de săvârșire a faptei, dreptul de a alege al inculpatului nu ar trebui sa fie afectat, astfel încât aplicarea acestei pedepse accesorii nu se impune, în schimb a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit b) și c) pen. pe durata executării pedepsei, având în vedere faptul că o persoană condamnată pentru o infracțiune privind circulația pe drumurile publice nu poate fi considerată ca având demnitatea necesară pentru a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, sau de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, precum și de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii.
Apreciindu-se că scopul acestei pedepse, așa cum este prevăzut de art. 52.Cod Penal, poate fi atins chiar și fără executare efectivă, iar în cauză sunt îndeplinite toate cerințele legale privitoare la cuantumul pedepsei ce urmează a fi aplicată și inexistența unor condamnări anterioare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, instanța a dispus, în temeiul art. 81.Cod Penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei ce a aplicat inculpatului.
De asemenea, în baza art. 82.Cod Penal, a stabilit un termen de încercare cu o durată de 4 ani și în baza art. 359.C.P.P. a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83.Cod Penal ce stabilesc că, în situația în care, în cursul termenului de încercare, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei și dispune executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, a suspendat executarea pedepselor accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
Împotriva sentinței menționate a declarat apel inculpatul, criticând soluția ca netemeinică și nelegală, deoarece a fost în stare de șoc după producerea accidentului, apelantul deplasându-se spre localitatea la părinții săi, care l-au chemat telefonic, fără a realiza că seara băuse o bere, iar fiind însoțit la spital pentru recoltarea probelor biologice, a refuzat recoltarea în vederea stabilirii alcoolemiei tot din cauza șocului în care se afla, solicitând în principal achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a C.P.P. rap. la art. 10 al. 1 lit. b/1 C.P.P. rap. la art. 18/1 pen. pentru lipsa pericolului social al faptei și în subsidiar achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a C.P.P. rap. la art. 10 lit. d C.P.P. pentru lipsa laturii subiective a acțiunii și în al doilea subsidiar a solicitat aplicarea de circumstanțe atenuante prev. de art. 74 lit. a și c pen. cu aplic. art. 76 al. 1 lit. c pen. cu consecința stabilirii unei pedepse mai mici.
Prin decizia penală nr. 87/A din 20.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 145/19.01.2009 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-.
Inculpatul apelant a fost obligat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat în apel și s-a dispus plata din fondul Jas umei de 100 lei onorar avocat din oficiu, către Baroul Timiș.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că că pe baza probelor administrate în cursul cercetărilor penale și a cercetării judecătorești, prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală în ceea ce privește pedeapsa stabilită, pe baza criteriilor prev.de art. 72.pen. reținând în mod corect starea de drept dedusă judecății și apreciind motivat că atitudinea inculpatului este de natură a ascunde consumul de alcool, nerecunoscut de acesta, astfel cum rezultă din actele medicale aflate la dosarul de urmărire penală (filele 14-17) în care inculpatul a negat consumul de alcool, refuzând semnarea procesului verbal.
Inculpatul doar în motivele de apel a precizat că a consumat o sticlă de bere cu o seară înainte de deplasare cu autoturismul.
Împotriva deciziei Tribunalului Timișa declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, motivând că fapta sa nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, întrucât s-a adus o atingere minimă valorilor protejate de art. 1.Cod Penal, avându-se în vedere circumstanțele în care a fost comisă fapta.
Sub aspectul individualizării pedepsei, hotărârea de condamnare este netemeinică, întrucât nu s-a avut în vedere sprijinul acordat organelor de urmărire penală în vederea aflării adevărului, regretul pentru faptele comise, lipsa antecedentelor penale, împrejurarea că lucrează și că a urmat un curs de 6 luni organizat de Ministerul Apărării Naționale pentru a participa la operațiuni militare interne și internaționale, astfel că în subsidiar solicită reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform prev. art. 38515,al. 21.C.P.P. se constată că decizia recurată și sentința instanței de fond sunt temeinice și legale și nu există nici un motiv de casare.
Din probele administrate rezultă că instanța de fond în mod întemeiat a vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 al. 5 din OUG 195/2002, iar încadrarea juridică a faptei este legală, fiind dovedit că inculpatul în data de 02.02.2008 a fost implicat într-un accident de circulație în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare -, pe - 59.
Organele de poliție l-au condus pe inculpat la spital pentru recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, însă acesta a refuzat, fapt recunoscut de inculpat.
Instanța de fond a apreciat în mod corect că fapta inculpatului prezintă pericolul social al unei infracțiuni, ea fiind apreciată ca atare tocmai de norma de incriminare și de regimul sancționator prevăzut de lege, iar circumstanțele reale și personale ale inculpatului nu sunt de natură a diminua pericolul social al acestei fapte.
Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei, se reține că s-a ținut seama de criteriile generale de individualizare prev. de art. 72.Cod Penal, avându-se în vedere pericolul social al infracțiunii, cât și situația personală a inculpatului, fiind aplicată pedeapsa minimă prevăzută de lege.
Prin urmare, recursul inculpatului este nefondat și urmează a fi respins, în baza art. 38515, pct. 1 lit. b
C.P.P.Văzând și prev. art. 192 al. 2.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 87/A/2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Obligă inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat și dispune plata din fondurile a sumei de 200 lei onorariu avocat din oficiu către Baroul Timiș.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 04.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu
- - G - - -
GREFIER,
- -
Red. /06.05.2009
Tehnored./2 ex./15.05.2009
Prima instanță:
Inst. de apel:,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 467/R
Ședința publică din 4 mai 2009
În baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 87/A/2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Obligă inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat și dispune plata din fondurile a sumei de 200 lei onorariu avocat din oficiu către Baroul Timiș.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 04.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - G - - -
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Gheorghe Bugarsky, Victor Ionescu
