Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 466/2009. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 466/

Ședința publică din 4 mai 2009

PREȘEDINTE: Constantin Costea

JUDECĂTOR: G -

JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky

GREFIER: - -

Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul

Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii nr. 10 din 7.04.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsește inculpatul recurent, pentru care se prezintă avocat ales din cadrul Baroului T, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind și inculpatul recurent, pentru care se prezintă avocat din oficiu din cadrul Baroului T, cu delegație la dosar.

Procedura legal îndeplinită.

După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.

Apărătorul din oficiu al inculpatului recurent, avocat arată că acest inculpat a fost arestat în lipsă și solicită admiterea recursului, casarea încheierii și cercetarea inculpatului în libertate, întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică și nu are antecedente penale. În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat solicită admiterea recursului, casarea încheierii și respingerea cererii de arestare preventivă a inculpatului, acesta fiind singura persoană care nu a fost identificată cu certitudine, existând îndoiala că s-ar putea ca inculpatul să nu fie una și aceeași persoană cu cea care a comis faptele. Inculpatul a reclamat furtul portofelului său, în care avea și actele de identitate, astfel că s-ar putea ca o altă persoană să fi transmis sumele de bani în numele său. Existând astfel aspecte care indică dubii cu privire la persoana inculpatului, nu se impune luarea măsurii arestării preventive față de acesta. Motivarea instanței de fond în sensul că inculpatul este aceeași persoană care a comis infracțiunea întrucât a trimis sume de bani mamei sale, nu este de natură să-l incrimineze pe acest inculpat și să stabilească identitatea persoanei.

Procurorul pune concluzii de respingere, ca nefondate, a recursurilor declarate de inculpați, care se sustrag urmăririi penale, la dosar existând probe cu privire la identitatea inculpatului, iar încheierea atacată este temeinică și legală.

Deliberând, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 10 din 7 aprilie 2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul C-S în baza art. 136, 143, 148 lit. f Cod procedură penală și art.149¹Cod procedură penală, a admis propunerea formulată de - Biroul Teritorial C-S și a dispus arestarea preventivă a inculpaților pentru o perioadă de 30 zile, începând cu data punerii în executare a mandatului și, pe o perioadă de 29 zile, începând cu data punerii în executare a mandatului. S-a dispus emitereae în mod corespunzător a mandatelor de arestare, acestea urmând să fie înaintate în dublu exemplar organului de poliție, pentru executare conform dispozițiilor art. 152 alin. 2 Cod procedură penală. După prinderea sau prezentarea inculpatului, organul de poliție îl va conduce de îndată în fața judecătorului pentru a se proceda la ascultarea acestuia conform art. 150 alin. 2 Cod procedură penală. În baza art. 192 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare efectuate în cauză au rămas în sarcina statului. A dispus plata din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului C-S a sumei de 100 lei, reprezentând contravaloare onorariu avocat din oficiu.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Ministerul Public, reprezentat de DIICOT - Biroul Teritorial C-S a sesizat Tribunalul C-S cu propunere de arestare preventivă a inculpaților, și.

Dosarul a fost înregistrat inițial pe rolul Tribunalului C-S, sub nr-.

În propunerea de arestare preventivă formulată, s-a susținut că s-a început urmărirea penală și s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpații, G, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 24 alin.1, art. 25 și art. 27 din Legea nr. 365/2002, art. 46 alin. 2, art. 42 alin. 1, 2 și 3, art. 48, art. 49 din Legea nr. 161/2003; și față de inculpații (alias ), pentru săvârșirea infracțiunii de sprijinire a unui grup infracțional organizat, specializat în falsificarea instrumentelor de plată electronică și efectuarea de operațiuni financiare frauduloase, grupare cu ramificație în țară și străinătate, fapte prev. și ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

S-a reținut că la data de 16 mai 2008, DIICOT - Biroul Teritorial C-S a fost sesizat de către Serviciul de Combatere a Organizate C-S cu privire la faptul că pe raza municipiului C s-a constituit o grupare specializată în falsificarea instrumentelor de plată electronică și efectuarea de operațiuni financiare frauduloase cu ajutorul acestora, grupare cu ramificații în țară și străinătate, DIICOT - Biroul Teritorial C-S a dispus în data de 11.03.2009, orele 12,30 - 13,10, 15,00 și 20,00 prin ordonanțele nr. 24/D/P/2008, reținerea a 6 dintre inculpați pe o perioadă de 24 ore.

S-a mai constatat că inculpații și nu au putut fi prezentați în vederea audierii, întrucât sunt plecați din țară de mai mult timp, având rezidența în Italia, primul dintre ei fiind dat în urmărire generală prin dispoziția MAI nr. S/53958/05.06.2007; față de aceștia fiind aplicabile prev. art. 151 alin. 1.C.P.P. s-a solicitat arestarea în lipsă.

S-a considerat că există probe certe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, atâta vreme cât starea de pericol social pentru ordinea publică semnifică un sentiment de neliniște, de insecuritate în rândul societății civile, generat de rezonanța socială negativă a faptelor săvârșite.

Prin încheierea nr. 5 din 12.03.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților, pe o perioadă de 29 zile și respectiv pe 30 zile pentru inculpații lipsă și.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, iar prin decizia penală nr. 307/R/23.03.2009 a Curții de APEL TIMIȘOARA, s-au respins ca nefondate recursurile formulate de inculpații, și împotriva încheierii penale nr. 5 din 12 martie 2009 Tribunalului C-S, pronunțată în dosar nr-.

S-au admis recursurile formulate de inculpații și împotriva încheierii penale nr. 5 din 12 martie 2009 Tribunalului C-S, pronunțată în dosar nr-.

A fost casată în parte încheierea recurată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul C-, doar cu privire la inculpații și.

S-a dispus anularea mandatului de arestare preventivă nr. 7, emis de Tribunalul C-S la data de 12 martie 2009 în dosarul nr- pe numele inculpatului - fiul lui și, născut la 05.01.1982 în B, domiciliat în,-, jud. I, CNP - -.

S-a dispus anularea mandatului de arestare preventivă nr. 8, emis de Tribunalul C-S la data de 12 martie 2009 în dosarul nr- pe numele inculpatului - fiul lui și, născut la 16 iulie 1986 în C, jud. D, domiciliat în C, B, - 17,. 1,. 4,. 12, jud. D, CNP - -, în prezent deținut în Arestul C-S și s-a dispus punerea de îndată în libertate a acestui inculpat de sub puterea mandatului de arestare preventivă menționat mai sus, dacă nu este arestat în altă cauză.

Inculpații, și au fost obligați la câte 100 lei fiecare cheltuieli judiciare față de stat.

Inculpatul a fost obligat la 200 lei cheltuieli judiciare față de stat.

Celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat, cu privire la recursurile formulate de inculpații și, au rămas în sarcina statului.

S-a dispus plata sumei de 100 lei din fondurile Ministerului Justiției, reprezentând onorariu avocat oficiu, către Baroul Timiș.

În motivare s-a arătat că instanța de fond a apreciat în mod eronat că sunt incidente dispozițiile art. 177 alin. 4.C.P.P. întrucât din procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de citare la Consiliul Local al Municipiului Reșița s-a indicat că citația a fost preluată de serviciul de registratură al acestei instituții, fără să existe dovada că respectiva citație a fost afișată undeva, deoarece în lipsa unei asemenea măsuri, existența citației nu ar avea nici un fel de finalitate, nefiind atașat la dosar vreun proces verbal de afișare a citației.

S-a reținut că instanța de fond nu a realizat practic procedura de citare cu inculpații și, în condițiile în care propunerea de arestare preventivă față de aceștia s-a judecat în lipsă, iar instanța avea obligația să efectueze procedura de citare la domiciliul cunoscut al acestora și care a fost indicat în propunerea de arestare preventivă, formulată de parchet, procedura de citare efectuată la Consiliul Local Reșița echivalând cu neefectuarea în mod legal a procedurii de citare cu aceștia, fiind incident motivul de casare a hotărârii, prev.de art. 385⁹pct. 21.

C.P.P.

S-a mai reținut că în această modalitate a fost încălcat dreptul inculpaților la apărare, aceștia neavând de unde să cunoască că împotriva lor s-a formulat o propunere de arestare preventivă, iar cauza ar fi urmat să se judece la data de 12 martie 2009, astfel neavând posibilitatea să-și angajeze un apărător ales, motiv pentru care au uzat în calea de atac a recursului.

După reînregistrarea dosarului, s-a dispus citarea celor doi inculpați - și - la adresa de domiciliu, prin afișare la Consiliul local al localității de domiciliu și prin afișare la Consiliul Local Reșița, iar pentru inculpatul s-a dispus și citrarea acestuia la adresa la care domiciliază fără forme legale.

Din analiza actelor și probelor de la dosar, Tribunalul C-S a reținut că în anul 2007 - - coinculpat, l-a cunoscut pe internet pe numitul. În urma unor comunicări pe transmisii de date, cei doi au ajuns să lege o relație de prietenie, în baza căreia și-au împărtășit cunoștințele ajungând la concluzia că împreună, folosindu-și fiecare cunoștințele tehnice, pot crea pagini false ale unor site-uri aparținând unor instituții bancare din Italia și prin intermediul acestor pagini pot obține date confidențiale ale unor clienți, cu ajutorul cărora se pot vira ilegal sume de bani în contul altor persoane.

Începând cu anul 2007, inculpatul a reușit să creeze pagini false la Banca din Italia, alte două bănci neidentificate și ulterior la Poșta Națională Italiană.

Odată create paginile, era cel care efectiv realiza transferuri ilegal din conturile fraudate, în conturi ale altor persoane recrutate de alți membri ai grupului.

Inițial, l-a cooptat în grup alături de el și pe inculpatul, cerându-i să găsească persoane din Italia posesoare de card-uri bancare la diferite bănci din această țară, pentru a fi folosite în efectuarea unor operațiuni financiare frauduloase, respectiv alimentarea electronică a conturilor lor prin transferuri ilicite din conturile altor persoane, utilizând Internetul, în baza informațiilor confidențiale sustrase în urma activităților de phishing și skimming derulate de -. Așa au fost cooptați și zis, ambii din C, cu rezidență în Italia. Aceștia, după derularea operațiunilor financiare frauduloase efectuate de, respectiv virarea ilegală a unor sume de bani, au transferat în România o parte din bani prin intermediul serviciului. zis "" a efectuat în perioada menționată mai multe transferuri din Italia în România, însumând cca. 40.000 euro. Mai mult, zis a desfășurat în Italia activități de recrutare a altor cetățeni români cu rezidență în Italia, dispuși să realizeze transferuri de bani în modalitatea deja descrisă prin Serviciul în România.

Banii ajungeau la liderii grupului prin acei membri ai grupului care aveau sarcina bine determinată de a efectua transferuri de bani prin Serviciul, având calitatea fie de expeditor, fie de destinatar ai banilor.

Începând cu luna mai 200, - l-a contactat pe învinuitul - (telefoane -, - și -) care sub coordonarea acestuia, a ținut legătura telefonic și prin Internet cu inculpatul -, membru al segmentului extern al rețelei, rezident în Italia, zona., de asemenea, a avut sarcina de a identifica persoane, deținătoare de conturi și/sau carduri bancare la diferite bănci din această țară, pentru a fi folosite în efectuarea unor operațiuni financiare frauduloase, respectiv alimentarea electronică a conturilor prin transferuri ilicite din conturile altor persoane, utilizând Internetul, în baza informațiilor confidențiale sustrase în urma activităților de phishing și skimming derulate de -.

După încasarea în numerar a sumelor virate ilegal către inculpatul -, acesta, de asemenea, a transferat în România o parte din bani prin intermediul serviciului.

Banii ajungeau la liderii grupului, prin acei membri ai grupului care aveau sarcina bine determinată de a efectua transferuri de bani prin Serviciul, având calitatea fie de expeditor, fie de destinatar ai banilor.

Inculpatul l-a mai cooptat în grupul său și pe, care de asemenea, ca și și, avea sarcina bine determinată de a găsi cetățeni români, rezidenți în Italia, dispuși să-și creeze carduri la diferite bănci din Italia în vederea efectuării unor transferuri ilegale de bani.

Începând cu luna ianuarie 2009, l-a mai cooptat pe numitul zis, căruia i-a trasat aceleași sarcini ca și lui, și.

Tribunalul a reținut că în dosarul cauzei există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunile prev. și ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 24 alin. 1, art. 25 și art. 27 din Legea nr. 365/2002, art. 46 alin.2, art. 42 alin. 1, 2 și 3, art. 48, art. 49 din Legea nr. 161/2003, iar inculpatul a săvârșit infracțiunea prev. și ped. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003.

Instanța a avut în vedere procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpați, actele de transferuri de bani realizate prin, precum și declarația inculpatului, care chiar dacă nu a recunoscut decât parțial săvârșirea infracțiunilor, respectiv faptul că a fost părtaș la operațiunile privind transferurile ilegale de bani, acest aspect, coroborat cu celelalte probe mai sus arătate, constituie temei probatoriu al dosarului de față.

În ceea ce-l privește pe inculpatul, susținerea avocatului său cum că nu este dovedit că persoana a cărei arestare se cere este identică cu persoana care apare în convorbirile telefonice sub numele "", este netemeinică. La fila 158 vol. I dosar urmărire penală, se află depusă situația transferurilor de bani prin, în care apare ca expeditor - care trimite bani acasă, ca destinatar fiind din, mama inculpatului (conform datelor de stare civilă).

De asemenea, la dosar există - filele 112 și urm. vol. II dosar - dovada că liderul grupului, a vorbit de pe numărul de telefon al inculpatului, ori acest inculpat, cu același număr de telefon, a vorbit în țară cu fratele său. S-a dovedit astfel că cei doi inculpați se cunosc și au avut o relație apropiată, fiind parteneri în săvârșirea acestor acte și fapte, care ar putea constitui infracțiunile pentru care sunt cercetați. Mai rezultă că acel "" care apare în convorbirile telefonice, este persoana a cărei arestare s-a solicitat în cauză, având domiciliul în.

Tribunalul a constatat că în cauză sunt îndeplinite prevederile art. 148 lit. f Cod proc.penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații fiind mai mare de 4 ani, și există date concrete privind pericolul pentru ordinea publică. Acest pericol rezultă din faptul că inculpații și au aderat și sprijinit un grup infracțional; față de ceilalți 6 coinculpați - membri ai aceluiași grup - s-a dispus arestarea preventivă; inculpații care au acționat atât în România cât și în Italia, desfășurând astfel activități infracționale organizate și la scară largă națională și internațională. Interesul public real, care impune, pentru buna desfășurare a procesului penal, cercetarea inculpaților în stare de arest preventiv, are o pondere mai mare decât a cercetării inculpaților în stare de libertate. Fără a se aduce atingere prezumției de nevinovăție, se urmărește existența unui just și real echilibru între măsura arestării preventive și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, față de care există indicii privind participarea celor doi inculpați - și - alături de ceilalți 6 coinculpați, cercetați tot în stare de arest preventiv.

Împotriva încheierii nr. 10 din 7.04.2009 pronunțată de Tribunalul C-S, au declarat recurs inculpații și.

Pentru inculpatul s-a solicitat casarea hotărârii și cercetarea inculpatului în stare de libertate, deoarece nu prezintă pericol pentru ordinea publică, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Pentru inculpatul s-a solicitat casarea hotărârii și respingerea cererii de arestare preventivă, deoarece persoana inculpatului nu este identificată cu certitudine.

Recursurile sunt nefondate.

Analizând hotărârea recurată în raport cu solicitările formulate în apărare și din oficiu, în limitele dispozițiilor legale, se constată că prin încheierea din 7.04.2009, Tribunalul C-S a dispus arestarea preventivă a inculpaților și, apreciindu-se că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 148 lit. f în C.P.P. sensul că se rețin în sarcina inculpaților unele fapte penale pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Instanța a analizat situația fiecărui inculpat și a constatat că în privința inculpatului există indicii din care rezultă posibilitatea ca acesta să fi săvârșit faptele reținute în sarcina lui, și ca el să fie persoana identificată sub numele de "", în acest sens fiind transferurile de bani efectuate prin serviciul și convorbirile telefonice.

De asemenea, s-a constatat că există un pericol pentru ordinea publică prin sprijinul acordat unui grup infracțional, cu ramificații naționale și internaționale, prin slăbirea încrederii populației în sistemul bancar și al serviciilor financiare, având în vedere infracțiunile săvârșite și modalitatea de săvârșire a acestora.

Astfel, în mod corect s-a apreciat că este în interesul urmăririi penale arestarea preventivă a celor doi inculpați, împreună cu ceilalți coinculpați cercetați în aceeași cauză.

Așa fiind, pentru acest moment procedural, s-a apreciat că este mai oportună și necesară luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, în raport cu luarea unei măsuri neprivative de libertate.

În consecință, Curtea apreciază că sunt întrunite condițiile legale pentru luarea măsurii arestării preventive, și neexistând alte temeiuri de fapt sau de drept care să determine modificarea hotărârii, urmează ca în baza art. 385¹⁵pct. 1 lit. b C.P.P. recursurile declarate de cei doi inculpați să fie respinse ca nefondate.

Văzând și disp. art. 192 alin. 2.C.P.P. inculpații recurenți vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 385¹⁵pct. 1 lit. b respinge C.P.P. recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii nr. 10 din 7.04.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, ca nefondte.

Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile către Baroul Timiș, reprezentând onorariu avocat oficiu pentru inculpatul.

În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă pe inculpatul la plata sumei de 200 lei, iar pe inculpatul la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 4.05.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu

- - G - - -

GREFIER,

- -

Red./14.05.2009

Tehnored./2 ex./15.05.2009

Prima instanță: