Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 470/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - OUG nr.195/2002 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.470
Ședința publică de la 5 mai 2009
PREȘEDINTE: George Ciobanu JUDECĂTOR 2: Doru Filimon
- - JUDECĂTOR 3: Ștefan Făurar
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de inculpatul, părțile vătămate, G, prin curator, prin curator, împotriva deciziei penale nr.33/A din 18 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, privind pe intimații Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj și SC Reasigurare SA B - Sucursala Târgu
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns inculpatul, asistat de avocat, apărător ales, părțile vătămate, G și, reprezentați de curator, lipsind intimata Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj și intimata asigurător SC Reasigurare SA
Recurenta parte civilă a solicitat admiterea recursului formulat potrivit motivelor de recurs depuse la dosarul cauzei.
a solicitat admiterea recursurilor formulate de părțile civile G și, a solicitat admiterea recursurilor formulate de părțile civile și respingerea recursului formulat de inculpat.
Avocat pentru recurentul inculpat, a solicitat admiterea recursului formulat de acesta, respingerea recursurilor formulate de părțile civile, casarea hotărârilor și achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală.
A arătat că probele administrate în cauză nu dovedesc săvârșirea de către inculpat a infracțiunilor și că au fost efectuate trei expertize tehnice în care s-a stabilit că evenimentul rutier nu putea fi prevenit, indiferent de viteza cu care circula autoturismul. Victima se afla în stare de ebrietate, astfel că și în privința laturii civile se impunea stabilirea unor culpe concurente și reaprecierea cuantumului despăgubirilor.
Reprezentantul parchetului a solicitat respingerea recursurilor formulate și menținerea hotărârilor pronunțate în cauză cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
A arătat că instanțele au evaluat în mod corect probatoriul administrat, în cauză fiind corect soluționate atât latura civilă cât și latura penală.
Partea vătămată a solicitat respingerea recursului formulat de inculpat, arătând că acesta nu a anunțat producerea accidentului și a fost oprit de către lucrătorii de poliție.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința penală nr. 384/19.11.2008 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr- a fost condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la 22.09.1970 în B de A, jud. M, domiciliat în oraș, sat Celei, jud. G, fără ocupație, studii: școala profesională, stagiul militar nesatisfăcut, căsătorit, are patru copii minori, cu antecedente penale la 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.178 al.2, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal și art.74 lit.c, 74 lit.d și 80 od penal; 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.89 al.1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal și art.74 lit.c, 74 lit.d și 80 od penal.
În baza art.33-34 od penal, au fost contopite pedepsele aplicate și a fost obligat inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de6 (șase) luni închisoare.
S-au interzis inculpatului drepturile civile prevăzute de art.64 al.1 lit.a teza a II-a și lit.b și c Cod penal, în condițiile și pe durata prevăzute de art.71 Cod penal.
În baza art.88 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei de executat perioada de o zi reprezentând durata reținerii preventive (data de 21.10.2006 - fila 68).
În baza art.14 Cod pr.penală art.998, 999.civ. a fost obligat inculpatul și asigurătorul SC Reasigurare SA Tg-J la: 7.000 RON cu titlu de daune materiale către partea civilă; câte 30.000 RON cu titlu de daune morale către părțile civile, și G; la câte 3.000 RON cu titlu de prestație periodică globală către fiecare dintre cei doi minori pentru intervalul de timp cuprins între 21.10.2006 - 23.01.2008 și de asemenea, la câte 250 RON lunar în continuare pentru fiecare dintre minori până la noi dispozițiuni.
A fost obligat inculpatul la 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în noaptea
de 20.10.2006 inculpatul a intrat în barul "La " din comuna, sat Neagră însoțit fiind de martorul, în jurul orelor 22,30 - 23,00.
Acesta din urmă a consumat în bar băuturi alcoolice după cum rezultă chiar din declarația dată în cursul urmăririi penale dar și în fața instanței.
În același bar se afla și numitul unde a consumat băuturi alcoolice, iar apoi a ieșit din bar în jurul orelor 1,00 aflat fiind sub influența acestora, respectiv în stare de ebrietate cu scopul de a se deplasa spre locuința sa, situată la o distanță de aprox. 400 - 500 metri pe partea dreaptă a părții carosabile de barul sus menționat.
În apropierea locuinței sale situată pe partea dreaptă a sensului de mers s-a angajat în traversarea străzii fiind surprins de autoturismul marca VW înmatriculat sub nr.GJ.52. condus de inculpatul.
După producerea accidentului, inculpatul a coborât din autoturism și a încercat să-i acorde victimei primul ajutor dar dat fiind că pe la porți începuseră să se adune oamenii a hotărât imediat să părăsească locul accidentului și a ascuns autoturismul avariat în garajul locuinței numitului situat în comuna satul Celei.
Abia dimineață în jurul orelor 5,15 inculpatul s-a prezentat la sediul Serviciului Poliției Rutiere Tg-J unde a sesizat că el este autorul accidentului.
La scurt timp de la producerea acestuia, victima a decedat.
Fapta inculpatului de a provoca uciderea din culpă a numitului ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau a unei meserii întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.și ped.de art.178 al.2 Cod penal.
Fapta aceluiași inculpat care după ce a provocat accidentul a părăsit fără încuviințarea organelor de poliție locul accidentului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.89 al.1 din OUG.195/2002.
În ceea ce privește culpa ce s-a reținut în sarcina inculpatului, judecătorul cauzei apreciază că aceasta nu aparține în proporție exclusivă inculpatului, ci numai în proporție de 50%.
S-a avut în vedere pentru aceasta împrejurarea că, în cauză s-au întocmit mai multe rapoarte de expertiză, anume 3 dintre care 2 în cursul urmăririi penale, iar unul în cursul cercetării judecătorești.
Doi dintre excepții desemnați, respectiv și au stabilit că doar victima ar avea culpa în producerea accidentului întrucât aceasta s-ar fi angajat în traversarea străzii din partea dreaptă spre partea, împrejurare care se coroborează numai cu declarația martorului însoțitorul inculpatului și care se afla la rândul său sub influența băuturilor alcoolice.
Pe de altă parte, expertul aduce în discuție împrejurarea că, chiar dacă inculpatul ar fi circulat cu o viteză mai mică de 50 km./h care de altfel reprezintă și limita maximă de deplasare în localitate impactul tot ar fi avut loc și că ar fi putut fi evitat doar în condițiile în care viteza autoturismului ar fi fost mai mică de 22 - 23 km./
Totuși, din probatoriul administrat în cauză a rezultat că, victima s-a deplasat pe partea a drumului în sensul de mers și că s-a angajat în traversare de la stânga la dreapta, împrejurare susținută de declarațiile martorilor și pentru a ajunge la locuința sa, situată pe partea dreaptă a părții carosabile.
Din raportul de expertiză întocmit de expertul Gar ezultat că și în situația în care victima ar fi pătruns din partea dreaptă și înainte de momentul impactului, s-a întors (pentru a putea fi justificată leziunile constatate pe corpul acesteia) timpul pentru a parcurge această distanță este de cel puțin 4 secunde apreciat fiind ca suficient pentru a evita impactul printr-o manevră de ocolire.
În fazele premergătoare producerii accidentului inculpatul a circulat în localitate cu o viteză de cca.57 km./h, în condiții de întuneric și drum neiluminat public, prin urmare încălcând disp.art.155 al.1 din OUG.195/2002 potrivit cărora viteza maximă admisă în localitate este de 50 km./
Prin urmare, culpa inculpatului există și rezultă din nerespectarea regulilor privitoare la circulația rutieră. În condiții date de noapte și de lipsa iluminatului public inculpatul trebuia și era necesar să adapteze viteza condițiilor de drum și să circule cu o viteză chiar mai mică decât viteza maximă admisă, nimic nu l-ar fi împiedicat să procedeze astfel.
Pe de altă parte, o altă cauză în ce privește producerea accidentului a constat în starea de pericol creată de însăși victima care se deplasa spre locuința sa și s-a angajat în traversare în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice.
Cum s-a arătat în cele de mai sus, victima se deplasa pe partea a sensului de mers și nu e partea dreaptă așa cum a încercat inculpatul să demonstreze cu depoziția martorului respectând astfel dispozițiile art.207 din Regulamentul pentru aplicarea OUG.195/2002, drumul nu era prevăzut cu indicatoare pentru traversare de către pietoni și prin urmare nu s-ar putea reține în sarcina victimei că ar fi traversat printr-un loc nepermis, ci eventual că a făcut aceasta fără să se asigure suficient ca urmare a faptului că, starea de ebrietate în care se afla diminuase capacitatea de percepere a stării de pericol.
De aici a rezultat și culpa concurentă a victimei în producerea accidentului.
Se constată că în speță sunt îndeplinite cerințele art.17 pentru existența infracțiunii de ucidere din culpă în forma prev.de art.178 alin.2 Cod penal.
Cât privește fapta de părăsire a locului accidentului, fără încuviințarea organelor de poliție, aceasta există, inculpatul a plecat imediat de la locul accidentului motivând că i-ar fi fost frică de rudele victimei,situație care nu este de natură să-i înlăture vinovăția.
Astfel, în raport de împrejurarea că inculpatul este recidivist postexecutoriu în condițiile art.37 lit.b Cod penal, nu vom putea să aplică acestuia decât pedepse cu executare în regim privativ de libertate. Totuși, s-a dat eficiență circumstanței atenuante prev.de art.74 lit.c Cod penal și în raport de art.80 Cod penal și 74 lit.d Cod penal, se vor coborî pedepsele aplicate sub minimul special, astfel încât pentru cele două fapte reținute în sarcina inculpatului s-a aplicat acestuia câte 6 luni închisoare, urmând ca după operațiunea de contopire a celor două pedepse acesta să execute pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare.
Se vor interzice inculpatului drepturile civile prev.de art.64 al.1, lit.a teza a II-a și lit. b și c Cod penal, în condițiile și pe durata prev.de art.71 Cod penal.
Se va deduce din durata pedepsei, perioada de o zi, reprezentând reținerea preventivă ce a avut loc la data de 21.10.2006.
Cu privire la latura civilă a cauzei:
Inculpatul deține poliță de asigurare a asigurătorul SC " -Reasigurare" SA Tg-
Astfel, fapta ilicită există, infracțiunea fiind prevăzută de legea penală. Prejudiciul rezultat în urma infracțiunii nu a putut fi pus la îndoială, de asemenea vinovăția în săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă există în forma culpei așa cum este incriminată de însăși legea penală, culpa imputabilă inculpatului fiind în proporție de 50%.
Cât privește legătura de cauzalitate între acele situații care au dat naștere rezultatului păgubitor și fapta propriu-zisă vom avea în vedere că aceasta există întrucât neglijența inculpatului în respectarea regulilor la regimul circulației, respectiv încălcarea disp.art.155 din OUG.195/2002 reprezintă una din cauzele accidentului.
O altă cauză concurentă este starea de ebrietate în care victima se afla, iar în situația în care victima nu ar fi fost în această stare ar fi putut percepe mai ușor starea de pericol chiar dacă inculpatul s-ar fi deplasat cu o viteză mai mare decât limita legală prevăzută pentru deplasarea în localitate.
Potrivit at.999 Cod civil, omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa.
S-a conchis așadar că sunt îndeplinite cele patru condiții esențiale pentru stabilirea răspunderii delictual civile pentru fapta proprie.
Prin urmare, s-a acordat proporțional cu culpa reținută în sarcina inculpatului despăgubiri civile, după cum urmează: soției supraviețuitoare - daune materiale în sumă de 7.000 RON, fără a condiționa acordarea acestora de încadrarea sau neîncadrarea în muncă a acesteia dat fiind că, aceasta a suferit un prejudiciu material ca urmare a infracțiunii de ucidere din culpă comisă de către inculpat reprezentate de cheltuielile cu înmormântarea și pomenirile ulterioare după obiceiul locului a victimei infracțiunii;câte 30.000 RON cu titlu de daune morale către părțile civile, în calitate de soție supraviețuitoare și și G în calitate de fii ai victimei decedate, dat fiind suferința provocată acestora ca urmare a decesului soțului și respectiv tatălui lor, la câte 3.000 RON cu titlu de prestație periodică globală către fiecare dintre cei doi minori pentru intervalul de timp cuprins între data săvârșirii infracțiunii, respectiv 21.10.2006 și data pronunțării sentinței respectiv 23.01.2008 și de asemenea la câte 250 RON lunar în continuare pentru fiecare dintre minori până la noi dispozițiuni.
Astfel, din adresa nr.8178/23.11.2007 stată la fila 118 de la dosar a rezultat că victima accidentului a fost angajat al SC SA Sucursala Tg J -, realizând un venit mediu lunar de 720 lei.
În situația de fată, nu s-au avut în vedere numai veniturile bănești realizate de victima infracțiunii, ci și împrejurarea că acesta muncea in gospodărie contribuind și în acest fel la îmbunătățirea situației materiale a familiei sale.
De asemenea, instanța a apreciat că nu sunt incidente pentru stabilirea prestației periodice dispozițiile Codului familiei în materia pensiei de întreținerii, ci principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de către victimele colaterale.
Împotriva sentinței au declarat apel inculpatul și părțile vătămate, și G, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivele sale de apel, susținute oral în fața instanței, apelantul inculpat a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prev. de art.178 Cod penal.
Părțile civile au arătat că despăgubirile stabilite de către instanța de fond sunt într-un cuantum prea mic; de asemenea, renta periodică stabilită în sarcina inculpatului este prea mică.
Prin decizia penală nr.33 A din 18 februarie 2009, Tribunalul Gorj, a respins ca nefondate apelurile declarate. A fost obligat fiecare apelant la câte 30 lei, cheltuieli judiciare statului.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului a constatat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnat, constând în aceea că în noaptea de 20.10.2006 conducând autoturismul marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare - l-a accidentat pe și după ce inițial a încercat să-i acorde îngrijirile medicale, văzând că pe la porțile caselor începuseră să se adune cetățenii a hotărât să părăsească locul accidentului.
A ascuns autoturismul avariat în garajul locuinței numitului, situat în comuna, satul Celei, județul G și abia dimineața în jurul orelor 5.15 s-a prezentat la Serviciul Poliției Rutiere, unde a sesizat că el este autorul accidentului, care a avut loc în jurul orelor 1.00.
În urma evenimentului rutier, datorită leziunilor suferite victima a decedat.
S-a apreciat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă și părăsirea locului accidentului prev. de art.178 alin. 2 Cod penal și art.89 alin. 1 din OUG.195/2002.
Din ansamblul probelor care au fost administrate în cauză a rezultat că victima s-a deplasat, după cea părăsit localul în care consumase băuturi alcoolice, pe partea a drumului în sensul de mers și s-a angajat în traversare de la stânga la dreapta (a sensului de mers), împrejurare care este susținută prin depozițiile martorilor și, victima traversând drumul pentru a ajunge la locuința sa situată în partea dreaptă a părții carosabile.
Din expertizele tehnice auto a rezultat că în fazele premergătoare producerii accidentului, inculpatul a circulat în localitate cu o viteză de circa 57 km/h în condiții de întuneric și drum neiluminat public încălcat disp.art.155 alin. 1 din OUG.195/2002, potrivit cărora viteza maximă admisă în localitate este de 50 km/
Tribunalul a apreciat că instanța de fond în mod corect a reținut culpa comună a inculpatului și victimei, care s-a angajat în traversarea drumului spre locuința sa în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice și fără a se asigura corespunzător.
Din probele administrate în cauză a rezultat fără dubiu că victima se deplasa pe partea a sensului de mers și nu pe partea dreaptă așa cum a încercat să demonstreze inculpatul cu depoziția martorului.
Drumul nu era prevăzut cu indicatoare pentru traversare de pietoni și nu se poate reține în sarcina victimei că ar fi traversat printr-un loc nepermis, ci a făcut acest lucru fără să se asigure suficient, având în vedere că starea de ebrietate în care se afla îi diminuase capacitatea de percepere a stării de pericol.
S-a apreciat că pe latură penală, inculpatul se face vinovat de infracțiunile pentru care a fost condamnat, iar pedepsele aplicate pentru cele două infracțiuni sunt legale și temeinice.
Sub aspectul laturii civile, tribunalul a apreciat că instanța de fond a stabilit în mod legal cuantumul daunelor materiale și daunelor morale la care a fost obligat inculpatul.
Cuantumul daunelor morale de câte 30.000 lei stabilit de către instanța de fond în favoarea celor doi fii și a soției victimei este de natură să acopere în parte prejudiciul moral suferit de aceștia prin decesul tatălui, respectiv soțului lor, avându-se în vedere că în cauză au fost reținute culpa în proporție de 50 % pentru inculpat și pentru victimă.
De asemenea, tribunalul a apreciat că prestația periodică la care a fost obligat inculpatul în favoarea celor doi minori a fost legal stabilită.
Împotriva acestei decizii, au formulat recurs inculpatul, părțile vătămate, G, prin curator, prin curator.
În recursurile formulate de părțile civile, s-a arătat că inculpatul putea să anunțe telefonic producerea accidentului însă acesta a ascuns mașina și a plecat spre Tg. J folosind o altă mașină, fără a anunța lucrătorii de poliție cu privire la accident. A fost oprit de lucrătorii de poliție și condus la sediul Poliției Rutiere Tg. J, astfel că nu este adevărată susținerea inculpatului că s-ar fi prezentat singur la Poliția Tg.
S-a mai arătat că sumele solicitate de părțile civile se încadrează în sumele prevăzute în Ordinul nr. 3116/2005, art. 8 alin.2 lit. b, unde sunt prevăzute sume în cuantum de 350.000 euro la cursul de schimb valutar la data producerii accidentului, iar plafonul maxim privind despăgubirile, este de până la 2.000.000.000 lei pentru fiecare persoană dar nu mai mul de 10.000.000.000 lei, indiferent de numărul persoanelor accidentate, în caz de vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudiciul fără caracter patrimonial.
În privința minorilor, s-a solicitat stabilirea unei prestații periodice lunare în cuantum de 500 lei pentru fiecare minor.
În recursul formulat de inculpat, s-a solicitat casarea hotărârilor și achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală și înlăturarea obligării acestuia la plata daunelor morale.
În subsidiar, s-a solicitat reducerea despăgubirilor civile proporțional cu gradul de culpă al inculpatului în producerea accidentului.
S-a arătat că instanța de fond a apreciat ca verosimile numai declarațiile martorilor și, înlăturând declarația martorului, care l-a însoțit pe inculpat.
Experții tehnici și au concluzionat că starea de pericol a fost creată de către victimă, aceasta având diminuată capacitatea de percepție a stărilor de pericol datorită faptului că se afla sub influența băuturilor alcoolice și a traversat printr-un loc care nu era destinat circulației pietonale, fără a se asigura.
Chiar dacă viteza de deplasare a autoturismului ar fi fost de 50 km/, inculpatul nu putea evita impactul.
Expertul a concluzionat că victima se deplasa pe partea dreaptă a drumului, cauza determinantă a produceri accidentului, fiind pătrunderea instantanee a victimei în partea carosabilă a drumului.
Cu privire la latura civilă, s-a arătat că sumele acordate cu titlu de despăgubiri materiale și daune morale, sunt exagerat de mari.
Recursurile sunt nefondate.
S-a reținut corect în cauză, că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 178 alin.2 Cod penal și art. 89 alin.1 din OUG nr. 195/2002.
Probele administrate în cauză confirmă situația de fapt reținută mai sus, în sensul că victima s-a deplasat pe partea a drumului și s-a angajat în traversare spre partea dreaptă în sensul de mers.
În declarațiile date, martorii și, au arătat că victima s-a deplasat pe partea a drumului și s-a angajat în traversare de la stânga la dreapta pentru a ajunge la locuința sa, situată pe partea dreaptă a drumului. Aceleași împrejurări sunt reținute și în raportul de expertiză întocmit de expert G
Potrivit expertizelor tehnice efectuate în cauză, viteza de deplasare a autoturismului condus de inculpat era de 57 km/.
S-a reținut în mod corect că inculpatul a încălcat dispozițiile art. 155 alin.1 din OUG nr. 195/2002, privind viteza maximă admisă în localitate.
Instanța de fond a reținut în mod corect culpa inculpatului, având în vedere viteza autoturismului precum și faptul că inculpatul trebuia să adapteze viteza condițiilor de drum, având în vedere că circula noaptea. De asemenea, s-a reținut corect și culpa victimei în producerea accidentului întrucât a traversat fără să se asigure.
După producerea accidentului, inculpatul a părăsit, fără încuviințarea organelor de poliție, locul accidentului, reținându-se în mod corect săvârșirea infracțiunii prev. de art. 89 alin.1 din OUG nr. 195/2002.
Criticile formulate în privința laturii civile a cauzei sunt nefondate.
La stabilirea cuantumului despăgubirilor civile instanța de fond a realizat o justă evaluare a prejudiciului cauzat, atât în privința despăgubirilor materiale, având în vedere cheltuielile efectuate pentru înmormântare și pomenirile ulterioare, cât și în privința daunelor morale, având în vedere suferința pricinuită părților civile ca urmare a faptelor săvârșite de inculpat.
În privința modului de calcul al prestației periodice pentru cei doi minori, instanța e fond avut în vedere atât veniturile lunare ale victimei, fost angajat al SC SA - Sucursala Tg. J, cât și împrejurarea că acesta muncea în gospodărie.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursurile formulate ca nefondate, iar în temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga recurenții la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul, părțile vătămate, G, prin curator, prin curator, împotriva deciziei penale nr.33/A din 18 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-.
Obligă recurenții la câte 10 lei fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 5 mai 2009.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.GC
PS/IB
5 mai 2009.
- Emis extras penal.
- Administrația Finanțelor Publice va urmări și încasa de la inc.suma de 240 lei, reprezentând cheltuieli judiciare statului.
Președinte:George CiobanuJudecători:George Ciobanu, Doru Filimon, Ștefan Făurar
