Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 471/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 471
Ședința publică de la 05 Mai 2009
PREȘEDINTE: George Ciobanu JUDECĂTOR 2: Membri Doru Filimon
- - - - JUDECĂTOR 3: Ștefan
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul, împotriva deciziei penale nr. 40 din 31 martie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul, în stare de detenție, asistat de avocat, apărător din oficiu.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, contestatorul precizează că a înțeles să formuleze contestație în anulare având în vedere greșita interpretare a probelor.
Constatând recursul în stare de judecată, deoarece nu au mai fost formulate cereri ori excepții, s-a acordat cuvântul.
Avocat, pentru contestatorul condamnat, solicită admiterea contestației în anulare deoarece inculpatul a fost lipsit de apărare la urmărirea penală datorită lipsi unui apărător, că autorul faptei este o altă persoană decât inculpatul având în vedere susținerile unui martor al cauzei, respectiv.
Reprezentantul Ministerului public solicită respingerea ca inadmisibilă a contestației în anulare deoarece ea nu se bazează pe motivele prevăzute limitativ de lege.
Contestatorul condamnat având ultimul cuvânt solicită admiterea contestației și rejudecarea dosarului său deoarece este nevinovat și declară că își însușește concluziile apărătorului său.
Dezbaterile fiind închise
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin decizia penală nr. 40 de la 31 martie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, s-au respins recursurile declarate de inculpații și, ambii aflați în stare de detenție în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță C, trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.1 și 21lit. Cod penal, împotriva deciziei nr.155/A din 12 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția penală în dosarul nr-.
S-a dedus din durata pedepselor durata măsurii arestării preventive luată față de inculpați, începând cu 26.02.2007 la zi.
A fost obligat fiecare recurent la câte 180 lei cheltuieli judiciare statului, din care câte 100 lei onorariu avocat oficiu.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea de APEL CRAIOVAa reținut că, prin sentința penală nr. 1262/ 02 octombrie 2007 pronunțată de Judecătoria Drobeta Tr. S s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 211 alin. 1 și 21lit. a cp în infracțiunea prev. de art. 211 alin. 1 cp.
În baza art. 211 alin. 1 și 21lit. a cp cu aplic. art. 37 lit. a și art. 37 lit. b cp a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 23.05.1964 în com. Cetate, jud. D, domiciliat în com., sat, jud. M, CNP - la 7 ani închisoare.
În baza art. 71 cp i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a, b cp.
În baza art. 61 cp s-a menținut liberarea condiționată pentru restul de 434 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sp 1488/2004 a Judecătoriei Drobeta Tr.
În baza art. 88 cp s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul arestului preventiv de la 26.02.2007 până la pronunțarea acestei sentințe.
S-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 211 alin. 1 și 21lit. a cp cu aplic. art. 37 lit. a și 37 lit. b cp a fost condamnat inculpatul fiul lui și născut la data de 18.07.1975 în com. Cetate, jud. D, cu același domiciliu CNP - la 7 ani închisoare.
În baza art. 211 alin. 1 cp cu aplic. art. 37 lit. a și 37 lit. b cp a fost condamnat același inculpat la 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b cp s-au contopit pedepsele și s-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
În baza art. 71 cp i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a,b cp.
În baza art. 61 cp s-a menținut liberarea condiționată pentru restul de 410 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin 557/2004 a Judecătoriei Drobeta Tr. S, definitivă prin 129/2004 a Tribunalului Mehedinți.
În baza art. 88 cp s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul arestului preventiv de la 27.02.2007 până la pronunțare.
S-a menținut starea de arest a inculpatului.
S-a admis acțiunea civilă și au fost obligați inculpații, în solidar să plătească părții civile - 2800 lei despăgubiri materiale și 5000 lei daune morale și părții civile - 5000 lei daune morale.
A fost obligat fiecare inculpat să plătească statului 500 lei cheltuieli judiciare din care 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
Prin decizia nr. 155/A din 12 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția penală s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Tr. S împotriva sentinței penale nr. 1262/ 02.10.2007 pronunțată de Judecătoria Drobeta Tr. S și apelurile declarate de către inculpații și.
S-a desființat parțial sentința.
S-au repus în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatului și contopite prin sentința apelată.
În baza art. 334 cod procedură penală s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care cei doi inculpați au fost trimiși în judecată, astfel:
- pentru inculpatul dintr-o infracțiune prev. de art. 211 alin. 1 și 21lit. a cp într-o infracțiune prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c teza I și alin. 21lit. a cp;
- pentru inculpatul din două infracțiuni de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1 și 21lit. a cp și art. 211 alin. 1 cp într-o infracțiune prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c teza I și alin. 21lit. a cp și o infracțiune prev. de art. 211 alin. 1 și alin. 2 lit. c teza I cp;
S-a menținut pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului apelant pentru infracțiunea prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c teza I și alin. 21lit. a cp cu aplic. art. 37 lit. a, b cod penal.
În baza art. 71 cp s-au interzis inculpatului apelant drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b cp.
În baza art. 211 alin. 1 și alin. 2 lit. c teza I cp cu aplic. art. 37 lit. a, b cp
A fost condamnat inculpatul apelant la 5 ani închisoare.
S-a menținut pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului apelant pentru infracțiunea prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c teza I și alin. 21lit. a cp cu aplic. art. 37 lit. a, b cod penal și în baza art. 33-34 cp s-au contopit pedepsele și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
În baza art. 71 cp s-a interzis inculpatului apelant drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b cp.
În baza art. 88 cp s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului apelant și reținerea de 24 de ore din data de 26 februarie 2007 și în continuare pentru ambii inculpați apelanți perioada arestului preventiv începând cu data de 02. 10. 2007 la zi.
S-a menținut starea de arest a inculpaților apelanți.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței privind aplicarea art. 61 cp, soluționarea acțiunii civile și obligarea la cheltuieli judiciare către stat.
Onorariile de avocați din oficiu de câte 100 lei pentru fiecare inculpat s-a dispus să rămână în sarcina statului.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpații în termen și motivat.
În motivarea recursului inculpatul a arătat că nu a participat la săvârșirea faptei, fapt confirmat și de declarația martorei care se coroborează cu declarațiile inculpatului.
S-au invocat în sensul celor mai sus arătate și contradicțiile existente între declarațiile părților vătămate încă de la urmărirea penală, niciunul dintre aceștia neputând indica încă de la început cine a fost cel care a sustras bunurile și a exercitat acte de violență.
Ceilalți martori audiați în cauză nu au putut observa decât un grup de trei oameni care se deplasau pe calea ferată, fără să poată spune ceva despre modul și împrejurările săvârșirii faptei.
S-a invocat și că inculpatului i s-a încălcat dreptul la apărare deoarece nu i s-a asigurat asistență juridică în fața organelor de cercetare penală.
Inculpatul prin motivele de recurs a invocat că a săvârșit fapta singur, fără participarea celuilalt inculpat, acesta din urmă primind doar un telefon de la inculpatul, după săvârșirea faptei.
S-a susținut și că din probatoriul administrat rezultă că inculpatul a săvârșit o singură infracțiune de tâlhărie, deoarece banii și telefonul au fost sustrase numai de la partea vătămată -.
În subsidiar s-a solicitat și reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii acesteia.
Recursurile inculpaților s-au constatat a fi nefondate pentru următoarele considerente:
Curtea, referitor la recursul formulat de inculpatul a constatat că apărarea acestuia în sensul că în faza de urmărire penală i-au fost încălcate drepturile procesuale de către organele de urmărire penală nu poate fi reținută deoarece din procesul verbal din 26.02.2007 (fila 172, dosar urmărire penală) a rezultat dimpotrivă că inculpatului i s-au adus la cunoștință drepturile sale procesuale, printre care și acela de a fi asistat de un apărător ales, drept pe care inculpatul însă nu a dorit să-l folosească.
Nici apărarea inculpatului în sensul că nu a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată nu a putut fi reținută, deoarece probatoriul administrat în cauză pe parcursul procesului penal, dovedește fără nici un dubiu săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă calificată asupra părții vătămate -, împreună cu inculpatul.
Chiar dacă martora, concubina inculpatului, și-a schimbat declarația dată la urmărire penală pe parcursul cercetării judecătorești, în mod pe deplin justificat, atât prima instanță cât și instanța de apel, nu au reținut ca veridică declarația martorei dată în faza de judecată, deoarece aceasta nu se coroborează cu restul materialului probator administrat în cauză, respectiv declarațiile martorilor și, care arată că după săvârșirea faptei s-au deplasat în Stația CF C, pentru a-i aduce haine inculpatului, la solicitarea acestuia. Inculpatul a adresat această solicitare martorului, tocmai pentru că participase la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, alături de inculpatul, fapt care inculpatul l-a și relatat acestui martor când a solicitat ajutorul martorului.
De asemenea, și restul probatoriului administrat în cauză, respectiv procesele verbale întocmite de organele de cercetare penală în care s-a consemnat depistarea inculpaților după săvârșirea faptei, inculpatul având asupra sa un telefon mobil aparținând părții vătămate -, precum și recunoașterea celor doi inculpați de către părțile vătămate din fotografi, coroborate cu concluziile rapoartelor medico legale, din care au rezultat leziunile suferite de părțile vătămate, dar și declarațiile părților vătămate care descriu modul de săvârșire al faptelor, au confirmat faptul că inculpatul a participat în mod activ la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie asupra părții vătămate -, fiind primul care l-a agresat pe partea vătămată.
Nu a putut fi reținută nici susținerea că în declarațiile părților vătămate ar exista anumite contradicții, deoarece acestea au descris în mod univoc și constant modalitatea de săvârșire a faptelor, modalitate care s-a coroborat, așa cum s-a arătat mai sus cu restul materialului probator.
De altfel, și inculpatul a prezintat în declarațiile inițiale o variantă de derulare a faptelor similară celei indicate de părțile vătămate, recunoscând fapta săvârșită, pentru ca la momentul prezentării materialului de urmărire penală să revină asupra declarațiilor inițiale, fără suport în materialul probator, și să nege săvârșirea faptei prezentând o versiune în care doar inculpatul a lovit și sustras bunuri de la părțile vătămate, versiune care nu a putut fi reținută, pentru considerentele mai sus prezentate.
Nu a putut fi reținută nici susținerea inculpatului în sensul că martora ar fi fost supusă la agresiuni din partea lucrătorilor de poliție, pentru a da declarațiile inițiale, deoarece din procesul verbal întocmit cu ocazia depistării inculpatului (fila 5 dosar urmărire penală) rezultă că martora prezenta leziuni ce fuseseră produse anterior întâlnirii martorei cu lucrătorii de poliție. De asemenea această susținere nu explică de ce organele de cercetare penală ar fi apelat la agresarea martorei în condițiile în care dețineau alte probe temeinice că inculpatul ar fi fost unul din autorii faptei cercetate, și de ce lucrătorii de poliție ar fi dorit, chiar în condițiile în care săvârșeau fapte de natură penală, să demonstreze că inculpatul era autor al faptei cercetate.
Pentru considerentele mai sus arătate, nu a putut fi reținută nici apărarea inculpatului, în sensul că ar fi săvârșit singur faptele cercetate.
Nu a fost reținută nici susținerea acestui inculpat în sensul că ar fi săvârșit o singură infracțiune de tâlhărie, deoarece potrivit materialului probator, în speță au fost agresate două părți vătămate, de la care s-au sustras bunuri de către inculpați, inițial de la partea vătămată -, ca urmare a agresiunii conjugate a celor doi inculpați și apoi de la partea vătămată -, numai de inculpatul, fapte care se circumscriu săvârșirii a două infracțiuni de tâlhărie în concurs real.
Fiind stabilită judicios răspunderea penală a fiecărui inculpat, pentru faptele penale săvârșite de aceștia, instanțele au individualizat în mod legal și temeinic pedepsele aplicate fiecărui inculpat, având în vedere toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 cod penal și au aplicat fiecărui inculpat cate o pedeapsă cu închisoarea orientată spre miniul special prevăzut de lege pentru fiecare din faptele reținute în sarcina inculpaților.
Aceste pedepse nu s-au impus a fi reduse având în vedere starea de recidivă atât postcondamnatorie cât și postexecutorie în care inculpații au săvârșit prezentele infracțiuni, dar și atitudinea oscilantă și nesinceră a acestora pe parcursul procesului penal.
Împotriva deciziei penale nr. 40 din 31 martie 2008 pronunțate în recurs, de Curtea de APEL CRAIOVA, a formulat contestație în anulare inculpatul, oral prin apărătorul său motivând că la urmărirea penală condamnatul nu a fost asistat de apărător precum și că în cauză există probe care atestă că nu contestatorul este autorul infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și condamnat acesta, fără să se indice în drept vreunul din cazurile de contestație în anulare prev. de art. 386 alin. Cod proc. penală.
Contestația în anulare formulată este inadmisibilă pentru următoarele motive:
Curtea reține că cererea de contestație în anulare se soluționează în mai multe etape, prima dintre acestea fiind, conform art. 391 din Codul d e procedură penală, admiterea în principiu, etapă în care instanța verifică cererea arătată sub aspectul regularității sale, respectiv al îndeplinirii condițiilor în care poate fi exercitată referitor la hotărârile ce pot fi atacate, cazurile ce o justifică, titularii cererii, termenul de introducere.
Această fază a admiterii în principiu privește examinarea admisibilității exercitării unui drept, iar nu o judecată asupra temeiniciei solicitării ce face obiectul exercitării acelui drept.
Cum în etapa admiterii în principiu instanța nu se implică în niciun fel în verificarea fondului cauzei deduse judecății, soluția dată de aceasta nu poate fi decât de respingere ca inadmisibilă a cererii de contestație în anulare în cazul în care ea nu se întemeiază pe vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 386 din Codul d e procedură penală.
Din reglementările de ansamblu cuprinse în art. 386-392 din Codul d e procedură penală, rezultă că soluționarea cererii de contestație în anulare parcurge două etape, respectiv cea a admiterii în principiu, atunci când aceasta îndeplinește condițiile cerute de lege, și aceea a rejudecării cauzei după admiterea în principiu.
De aceea, a considera că în procedura admiterii în principiu, prevăzută în art. 391 din Codul d e procedură penală, în ipoteza absenței cazurilor prevăzute de art. 386 din același cod, ar trebui pronunțată o soluție de respingere a cererii ca nefondată ar echivala cu crearea unui paralelism nepermis cu soluțiile ce se pot pronunța după rejudecare potrivit art. 392 alin. 3 din Codul d e procedură penală.
Or, soluția de respingere a cererii de de contestație în anulare ca nefondată nu ar putea fi adoptată decât în etapa a doua, aceea a rejudecării după admiterea în principiu, întrucât altfel ne-am afla în fața unei contradicții lipsite de sens între cele două etape ale revizuirii, care s-ar reduce astfel la una singură.
Prin urmare, în etapa admiterii în principiu ca judecată de admisibilitate, soluțiile ce pot fi pronunțate sunt fie admiterea în principiu a cererii de revizuire, prin încheiere, fie respingerea cererii ca inadmisibilă.
Ori din moment ce se constată că, nici în drept și nici în fapt, cererea condamnatului nu se întemeiază pe vreunul din motivele expres și limitative prevăzute de art. 386 Cod proc. penală, pentru argumentele arătate, aceasta va fi respinsă ca inadmisibilă.
Văzând și prevederile art. 192 alin. 2 Cod proc. Penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul, împotriva deciziei penale nr. 40 din 31 martie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-.
Obligă contestatorul condamnat la 140 lei din care 100 lei onorariu apărător oficiu Baroul Dolj, care va fi avansat din fond. J prin Ap. Cv.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 5 mai 2009.
- - - - -
Grefier,
Red.jud.DF.
IB/
Președinte:George CiobanuJudecători:George Ciobanu, Membri Doru Filimon, Ștefan
