Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 577/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.577
Ședința publică din 26 septembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu
JUDECĂTOR 2: Gabriel Crîșmaru
JUDECĂTOR 3: Ecaterina Ene
GREFIER: ---
**********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂUa fost reprezentat legal de - procuror.
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul, partea civilă și asiguratorul Societatea Asigurarea Românească SA B, împotriva deciziei penale nr.104/A/27.02.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința din data de 18.09.2008, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 26.09.2008.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursurilor penale de față:
Prin sentința penală nr.1447/2007 pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Bacăus -a dispus, în baza art334 CPP schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare din infracțiunile prev. de art.79 alin.1, art.81 alin.1 din OUG nr.195/2002 și art.184 alin.2,4, cu aplicarea art.33 lit.a. în infracțiunile prevăzute de art.87 alin.1, art.89 alin.1 din OUG 195/2002 republicată și art.184 alin.2,4 pen. cu aplicarea art.33 lit.a Cp.
În baza art.87 alin.1 din OUG 195/2002 republicată cu aplic. Art.74 lit.a,c și art.76 lit.d. a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 28.10.1977 în mun.B, cetățean român, studii șc.profesională, necăsătorit, domiciliat în mun. B,-/A/14, județul B, CNP -, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, la pedeapsa de 10 luni închisoare.
În baza art.89 alin.1 din OUG 195/2002 republicată cu aplic.art.74 lit.a,c și art.76 lit.d Cod pen. a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului, la pedeapsa de 1 (un) an și 6 luni închisoare.
În baza art. 184 alin 2,4 cu aplic art. 74 lit. a, și art. 76 lit eaf ost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, la pedeapsa de 5 luni închisoare.
În baza art. 33 lit a și art. 34 lit b inculpatul execută pedeapsa cea mai grea de 1(un) an și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 alin 2 s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a-c pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81.pen și art. 71 alin 5. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și a pedepsei accesorii, aplicate inculpatului pe o durată de 3 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82.pen.
In baza art. 359.pr. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83.pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În baza art. 49, art. 50 și art.55 din Legea nr. 136/1995 a fost obligat asigurătorul Asigurarea Românească - SA -Sucursala B la plata sumei de 25 000 lei daune materiale și 50 000 lei daune morale către partea civilă.
În baza art. 49, art. 50 și art.55 din Legea nr. 136/1995, art. 313 din Legea nr. 95/2006 a fost obligat asigurătorul Asigurarea Românească- SA -Sucursala B la plata următoarelor sume:
- 5 300,58 lei către Spitalul Clinic de Urgență " Treime" I cu titlul de daune materiale
- 2 146,60 lei către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență B, cu titlul de daune materiale;
- 4 520,03 lei actualizată la data executării, către partea civilă Spitalul Județean de Urgență B, cu titlul de daune materiale;
- 1 716 lei către partea civilă și de Recuperare nr. 2, cu titlul de daune materiale;
- 542,4 lei către partea civilă Serviciul de Ambulanță Jud. B, cu titlul de daune materiale.
În baza art. 49, art. 50 și art.55 din Legea nr. 136/1995 a fost obligat asigurătorul Asigurarea Românească - - Sucursala B la plata sumei de 401 lei lunar către partea civilă începând cu data de 01.05.2006 și până la data de 01.07.2008, cu titlul de prestație periodică.
În baza art. 14 și art. 346 alin 1, art. 999 a fost obligat inculpatul la plata sumei de 401 lei lunar către partea civilă, începând cu data de 01.07.2008 și până la însănătoșire, cu titlul de prestație periodică.
S-a luat act că inculpatul a achitat părții civile suma de 4 000 lei cu titlul de ajutor material.
S-a luat act că Serviciul de Ambulanță I nu s-a constituit parte civilă, nefiind prejudiciat.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a arătat că:
La data de 30.12.2005, în jurul orelor 23,45, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului - proprietate personală, cu nr. -, pentru a se deplasa la domiciliu,
În timp ce conducea autoturismul pe Str. - din municipiul B, inculpatul a intrat pe contrasens și a acroșat cu partea fronto - lateral stânga pe partea vătămată ce se deplasa pe carosabil la aproximativ 1,6 de limita din stânga a carosabilului și ca urmarea impactului a fost proiectată în partea în șanțul lateral.
Inculpatul a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, acesta fiind oprit de pe Str. - din municipiul B de un echipaj de poliție.
Întrucât inculpatul prezenta urme ale consumului de băuturi alcoolice a fost condus la Spitalul Județean B unde i s-au recoltat probe biologice de sânge pentru stabilirea alcoolemiei, rezultatul indicând o îmbibație alcoolică de 1,85 gr.%0pentru proba recoltată la ora 0,25, respectiv 1,65 gr. %0pentru proba recoltată la interval de o oră.
Partea vătămată a suferit leziuni vindecabile în 90 - 100 zile de îngrijiri medicale sub rezerva evoluției și a riscurilor de apariție a complicațiilor, ce au fost apreciate din punct de vedere medico-legal conform adresei SML - B nr. 119/2006 (fila 38 ds.up.).
Din expertiza tehnico auto efectuată în cauză s-a demonstrat ca fiind cauza determinantă la producerea accidentului conducerea autoturismului în stare de ebrietate, acesta putând fi evitat dacă inculpatul nu se urca la volan în stare de ebrietate.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, necontestând valoarea analizelor toxicologice și nici expertiza efectuată în cauză, precizând că datorită faptului că a fost orbit de o mașină a trecut pe contrasens și crezând că a dat peste un câine și-a continuat drumul.
Situația de fapt reținuta de instanța se probează cu: procesul verbal de cercetare la fața locului, planșă foto, proces verbal de identificare, adresa SML nr. 119/2006, expertiza tehnico - auto, declarații de martor, buletin de analiză toxicologică - alcoolemie nr. 19-20/2006 și declarațiile inculpatului.
In drept s-a reținut că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, părăsire a locului accidentului și vătămare corporală din culpă, prevăzute de art. 87 alin. 1, art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002, art. 184 alin. 2,4,pen.
Privitor la infracțiunea de vătămare corporală din culpă, față de materialul probator administrat în cauză instanța a reținut că fapta s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului care conducând autoturismul în stare de ebrietate a pătrunspe contrasensaccidentând partea vătămată. Nu se poate reține vreo culpă în sarcina victimei care circula pe carosabil deși exista trotuar pentru pietoni, întrucât aceasta circula regulamentar iar inculpatul oricum nu avea voie să circule pe contrasens.
Având în vedere că în cursul judecății OUG 195/2002 a fost republicată dându-se textelor o nouă renumerotare, instanța în baza art. 334.pr.pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului din infracțiunile prev. de art.79 alin 1, art.81 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și art.184 alin 2,4, cu aplic art. 33 lit a în infracțiunile prevăzute de art. 87 alin 1, art. 89 alin 1 din OUG. 195/2002 republicată și art. 184 alin 2,4, cu aplic art. 33 lit. a.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului instanța a avut in vedere criteriile generale de individualizare prevăzută de art. 72.pen si anume:gradul de pericol social al faptei, împrejurările concrete in care a fost comisa fapta, urmările produse sau care s-ar fi putut produce.
Instanța a avut in vedere si circumstanțele personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale si care a avut o atitudine sincera de recunoaștere a faptei,prezentându-se in fata organelor judiciare,împrejurări ce au fost reținute ca circumstanțe atenuante cf. art. 74-76. pen. in temeiul cărora instanța a aplicat pedepse sub minimul special.
In consecința instanța in baza art. 87 alin 1 din OUG. 195/2002 republicată cu aplic art. 74 lit. a, și art. 76 lit d. condamnat inculpatul, la pedeapsa de 10 luni închisoare.
În baza art. 89 alin 1 din OUG. 195/2002 republicată cu aplic art. 74 lit. a, și art. 76 lit d a condamnat același inculpat, la pedeapsa de 1(un) an și 6 luni închisoare.
În baza art. 184 alin 2,4 cu aplic art. 74 lit. a, și art. 76 lit eac ondamnat același inculpat, la pedeapsa de 5 luni închisoare.
În baza art. 33 lit a și art. 34 lit b inculpatul execută pedeapsa cea mai grea de 1(un) an și 6 luni închisoare.
Apreciind ca scopul pedepsei poate fi atins si fără privare de libertate si văzând ca sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege (inculpatul este la primul conflict cu legea penala iar pedeapsa aplicata este mai de 3 ani) instanța in baza art. 81. pen a suspendat executarea pedepsei pe o durata de 3 ani și 6 luni termen de încercare stabilit in condițiile art. 82C.pen.
În baza art. 71 alin. 2.pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a - pe durata executării pedepsei principale.
In baza art. 359.p Cod Penal a atras atenția inculpat asupra dispozițiilor art. 83. Pen a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării. Partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal solicitând obligarea inculpatului la plata sumelor de 24.529 + 542,8 lei, daune materiale, 100.000 lei daune morale, precum și obligarea inculpatului la plata unei prestații periodice dintre veniturile salariale pe care le realiza înainte de accident și pensia de invaliditate pe care o încasează.
Analizând actele depuse la dosarul cauzei, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 998. civ. Pentru angajarea răspunderii civile delictuale (privitoare la inculpat) dar și contractuale privitoare la răspunderea asiguratorului, respectiv există fapta ilicită (infracțiunea dovedită ), există prejudiciu cert și nereparat, există raport de cauzalitate între fapta ilicită(vătămarea corporală din culpă) și prejudiciu, există vinovăția inculpatului sub forma culpei și exista la data accidentului încheiată în mod valabil, polița de asigurare auto de răspundere civilă pentru autoturismul BC - 26 -.
Privitor la certitudinea prejudiciuluimaterial, din înscrisurile aflate la fila 68 -112 ds. instanță, rezultă că partea vătămată a cheltuit aproximativ 25.000 lei pentru achiziționarea de medicamente, pentru tratamente, pentru deplasări la unitățile spitalicești, pentru deplasări la unitățile spitalicești,pentru alimente. În această sumă a fost inclus și prejudiciul cauzat prin deteriorarea obiectelor de vestimentație, din ziua accidentului.
Privitor la daunele morale solicitate instanța a constatat că partea vătămată a suferit un cert prejudiciu moral având în vedere consecințele foarte grave ale accidentului, partea vătămată ajungând într-un scaun cu rotile și în imposibilitate dea comunica coerent, necesitând numeroase internări și intervenții chirurgicale, fiind pensionată pentru invaliditate de gr. I, cu însoțitor. Toate aceste împrejurări condus la concluzia că se impune a-i fi acordate părții vătămate și daune morale dar într-un cuantum diminuat instanța apreciind că suma de 50.000 lei este suficientă pentru repararea prejudiciului moral.
În urma accidentului ca urmare leziunilor grave partea vătămată s-a pensionat de invaliditate gr. I cu însoțitor, fiindu-i stabilită o pensie în cuantum de 244 lei (fila 44 ds. inst.).
Anterior accidentului, partea vătămată ca angajată la Consiliul Local B -Serviciul de Asistență socială realiza un venit lunar în cuantum de 645 lei (fila 137 ds.).
În perioada 01.01.2006 - 30-. 04. 2006, partea vătămată a beneficiat de indemnizație de concediu medical în cuantum de 647 lei lunar (2.588 lei în total - fl. 137 ds. inst.).
Având în vedere că începând cu data de 01.05.2006 partea vătămată a fost pensionată, instanța a constatat că este întemeiată solicitarea acesteia de obligare a inculpatului la plata unei îndemnizații periodice în cuantum de 401 lei lunar( diferența dintre salariul pe care-l realiza și pensia stabilită) începând cu data pensionării și până la însănătoșire.
În cauză s-au constituit părți civile și unitățile spitalicești unde partea vătămată fost internată solicitând obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de spitalizare, depunând înscrisuri doveditoare la dosar (fl. 126, 139, 153, 154, 167 ds. inst.).
Pentru considerentele expuse anterior, văzând că limita maximă până la care asiguratorul poate fi obligat este de 100.000 lei, instanța, în temeiul art. 49, art. 50 și art. 55 din Legea nr. 136/1995 a obligat asigurătorul Asigurarea Românească- SA -Sucursala B la plata sumei de 25 000 lei daune materiale și 50 000 lei daune morale către partea civilă.
În baza art. 49, art. 50 și art.55 din Legea nr. 136/1995, art. 313 din Legea nr. 95/2006 obligat asigurătorul Asigurarea Românească- SA -Sucursala B la plata următoarelor sume:
- 5 300,58 lei către Spitalul Clinic de Urgență " Treime" I cu titlul de daune materiale
- 2 146,60 lei către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență B, cu titlul de daune materiale;
- 4 520,03 lei actualizată la data executării, către partea civilă Spitalul Județean de Urgență B, cu titlul de daune materiale;
- 1 716 lei către partea civilă și de Recuperare nr. 2, cu titlul de daune materiale;
- 542,4 lei către partea civilă Serviciul de Ambulanță Jud. B, cu titlul de daune materiale.
În baza art. 49, art. 50 și art. 55 din Legea nr. 136/1995 obligat asigurătorul Asigurarea Românească - - Sucursala B la plata sumei de 401 lei lunar către partea civilă începând cu data de 01.05.2006 și până la data de 01.07.2008, cu titlul de prestație periodică.
În baza art. 14 și art. 346 alin 1, art. 999 a obligat inculpatul la plata sumei de 401 lei lunar către partea civilă, începând cu data de 01.07.2008 și până la însănătoșire, cu titlul de prestație periodică,motivat de faptul că la această dată se va atinge plafonul maxim de 100.000 lei.
În cauză a formulat apel partea vătămată și inculpatul, prin care au solicitat, primul majorarea pretențiilor civile cu cheltuieli făcute după pronunțarea sentinței penale atacate, iar al doilea, reținerea culpei comune la producerea accidentului și astfel reducerea daunelor acordate.
De asemenea, a formulat apel în termen și asiguratorul SA, Sucursala B, solicitând reducerea daunelor acordate (30), întrucât culpa este și a părții vătămate, iar sumele produse nu au legătură cu refacerea sănătății părții vătămate.
Analizând actele și lucrările dosarului și hotărârea apelată, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, tribunalul a reținut următoarele:
Prima instanță a apreciat în mod corect probele administrate legal în cauză, în baza cărora s-a reținut situația de fapt redată în considerentele sentinței penale apelate și vinovăția inculpatului.
De asemenea, instanța a făcut o justă individualizare a pedepsei, aceasta fiind direct proporțională cu gradul de pericol social al faptei și consecințele care puteau fi produse, dar și cu datele ce caracterizează persoana inculpatului, care nu are antecedente penale.
Este adevărat că partea vătămată circula pe carosabil, însă se afla pe celălalt sens de mers decât inculpatul, iar numai starea de ebrietate a făcut ca să intre pe contrasens să o accidenteze grav pe.
Prin urmare, culpa producerii accidentului aparține în totalitate inculpatului, care băut fiind, a pătruns pe contrasens și a lovit partea vătămată.
În ceea ce privește cheltuielile făcute de partea vătămată pentru însănătoșire se constată că sunt dovedite cu acte justificative din care au fost înlăturate probele ce nu au legătură cu starea gravă a victimei, prima instanță acordând în mod corect daunele stabilite.
De asemenea, s-a apreciat că daunele morale sunt justificate în totalitate de prejudiciile grave suferite de partea vătămată, printre care cele estetice și de agrement.
Pretențiile părții vătămate de a-i fi acordate și cheltuielile efectuate după pronunțarea hotărârii de prima instanță, nu a fost primită de instanța de apel, care are rolul de verificare a sentinței penale atacate, iar nu de a substitui primei instanțe. În acest sens și dispozițiile art.20 al.3 pr.pen.
De asemenea, cererea procurorului de a nu obliga asiguratorul la daune, întrucât accidentul este urmare a săvârșirii unei infracțiuni, este nelegală, față de dispozițiile art.58 din Legea nr.136/1995.
Pentru aceste considerente, în baza art.379 pct.1 lit.b CPP s-au respins ca nefondate apelurile declarate de partea vătămată, inculpat și asigurător.
Împotriva deciziei au declarat recurs în termen legal inculpatul, asiguratorul SC" ROMÂNEASCĂ - SA" - SUCURSALA B și partea civilă, toți recurenții reiterând motivele de apel.
Inculpatul și asiguratorul au criticat ambele hotărâri sub aspectul nereținerii și a culpei părții civile la producerea accidentului, dat fiind că aceasta a circulat pe carosabil și nu pe trotuar, conduita culpabilă a părții civile fiind reținută și de expert.
Prin reținerea culpei comune, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei, dar și a cuantumului despăgubirilor materiale și morale, acest din urmă motiv fiind reținut și de asigurator.
Tot cu privire la soluționarea laturii civile, cei doi recurenți au criticat ambele hotărâri pentru reținerea în cuantumul despăgubirilor fie a unor cheltuieli comune ale părții civile și soțului său, dar și a unor daune ce nu au fost dovedite, respectiv cele privind contravaloarea transporturilor la unitățile sanitare și cele privind uzura autoturismului.
Partea civilă a solicitat acordarea daunelor morale în cuantumul acordat și a criticat hotărârea în apel deoarece i-a fost respinsă cererea de acordare a despăgubirilor materiale constând în cheltuieli efectuate după pronunțarea sentinței, dar fără a se motiva această soluție de respingere.
Verificând decizia, dar și sentința prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că sunt fondate doar recursurile declarate de inculpat și asigurator numai pentru motive ce vizează soluționarea laturii civile.
Atât prima instanță, cât și cea de apel au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, pe baza probelor administrate ambele instanțe apreciind că accidentul s-a produs din culpa exclusivă a acestuia.
Este adevărat că la momentul accidentului partea civilă circula pe carosabil, dar pe partea a sensului de mers, conduită care i-ar fi permis să sesizeze însă orice autoturism care venea din față și să-și ia măsuri pentru a se proteja.
Accidentul s-a produs datorită faptului că inculpatul, fiind sub influența băuturilor alcoolice, a pierdut controlul volanului și a pătruns pe celălalt sens de mers, situație pe care partea vătămată nu avea cum să o prevadă și imlpicit nu avea cum să o evite, astfel că în ceea ce o privește nu sunt îndeplinite condițiile cerute de dispozițiile art.19 pct.2 Cod penal.
Din considerentele arătate acest motiv de recurs nu este întemeiat.
Reținând în mod corect culpa exclusivă a inculpatului, prima instanță a făcut o individualizare judicioasă a pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, dar și pentru celelalte două infracțiuni, luând în considerare în egală măsură toate criteriile prev. de art.72 Cp, inclusiv împrejurările ce au semnificația circumstanțelor atenuante prev. de art.74 lit.a,c Cp.
De altfel, se impune precizarea că pedeapsa cea mai mare i-a fost aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului, infracțiune în cazul căreia reținerea unei culpe comune nu ar fi avut nicio relevanță.
În ce privește soluționarea laturii civile, sunt întemeiate în parte criticile formulate de inculpat și asigurator.
După cum este cunoscut, soluționarea laturii civile este guvernată de legea civilă, chiar și atunci când acțiunea civilă este alăturată celei penale, iar potrivit art.1169 Cod civil, cel ce face o cerere în fața instanței trebuie să o dovedească.
În cauză prima instanță a reținut în cuantumul despăgubirilor materiale atât pagube nedovedite, dar și cheltuieli care constituie cheltuieli comune ale părții civile cu soțul.
Referitor la prima categorie, Curtea constată că partea vătămată nu a dovedit că a avut și a pierdut în timpul accidentului un ceas automatic "" și o brățară de aur de 9 grame, ambele în valoare totală de 900 lei (108), după cum în cauză nu există nicio dovadă că autoturismul folosit la transportul acesteia a suferit o uzură în valoare de 1500 lei, acest din urmă prejudiciu putând fi dovedit doar printr-o expertiză tehnică auto.
De asemenea, Curtea constată că s-au reținut toate cheltuielile cu alimente și alte produse achiziționate, deși din examinarea bonurilor rezultă că acestea au fost destinate ambilor soți, astfel încât vor fi reduse la J, ceea ce reprezintă suma de 649 lei.
În ce privește stabilirea cuantumului prestației periodice, din înscrisurile existente în cauză rezultă că în perioada 01.05.2006 - 31.03.2007 partea vătămată ar fi realizat în medie lunar suma de 587,19 lei, iar pensia de invaliditate este de 244 lei, diferența nerealizată fiind deci de 343,18 lei și nu de 401 lei, așa cum greșit a reținut prima instanță (137 dosar fond).
Nu sunt întemeiate însă motivele invocate de inculpat și asigurator potrivit cărora cuantumul daunelor morale este prea mare. La stabilirea acestuia instanța a avut în vedere consecințele pe care accidentul le-a avut asupra părții vătămate, fiindu-i schimbat semnificativ modul de viață, în sensul că în prezent aceasta a fost pensionată cu gradul I de invaliditate cu însoțitor. Este cert că starea actuală nu-i permite părții vătămate să mai aibă o viață socială normală, iar dependența ei de o altă persoană constituie o sursă de suferință psihică. În consecință, vor fi admise cele două recursuri numai sub aspectele menționate.
Cu privire la recursul declarat de partea civilă, Curtea constată că nu este fondat.
Așa cum s-a menționat cuantumul daunelor morale a fost judicios stabilit de prima instanță, iar cheltuielile efectuate după pronunțarea hotărârii în prima instanță urmează a fi recuperate pe calea unei acțiuni civile separate. Respingând această din urmă cerere, în mod corect, instanța de apel a invocat dispozițiile art.20 al.3 CPP, potrivit cărora persoana vătămată se poate adresa cu acțiune la instanța civilă pentru repararea pagubelor materiale și a daunelor morale care s-au născut ori s-au descoperit după pronunțarea hotărârii penale de prima instanță.
Din motivele arătate, în baza art.38515pct.1 lit.b CPP, se va respinge ca nefondat acest recurs, urmând ca pe temeiul culpei procesuale să fie obligată recurenta parte civilă la plata cheltuielilor judiciare.
Cheltuielile judiciare avansate în celelalte două recursuri vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, admite recursurile declarate de recurentul inculpat și de recurentul - asigurator SC ROMANEASCĂ SA - Sucursala B împotriva deciziei penale nr.104/A din data de 27.02.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Casează decizia penală recurată numai în ceea ce privește apelurile declarate de recurenții menționați mai sus și desființează în parte și sentința penală nr.1447 din data de 18.06.2007, pronunțată de Judecătoria Bacău, cu privire la aplicarea pedepsei accesorii și a dispozițiilor art.71 alin.5 Cod penal, a cuantumului despăgubirilor civile cu titlul de daune materiale la care a fost obligat asiguratorul SC ROMANEASCĂ SA - Sucursala B și a cuantumului prestației periodice lunare la care a fost obligat asiguratorul și, respectiv, inculpatul, reține cauza spre rejudecare și in consecință:
Înlătură aplicarea pedepsei accesorii prevăzută de art.64 alin.1 lit.a - c Cod penal aplicată inculpatului și a dispozițiilor art.71 alin.5 Cod penal, privind suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
Reduce cuantumul despăgubirilor civile cu titlu de daune materiale la care a fost obligat asiguratorul SC ROMANEASCĂ SA - Sucursala B către partea civila de la suma de 25000 lei la 21350 lei.
Reduce cuantumul prestatiei periodice lunare la care a fost obligat asiguratorul SC ROMANEASCĂ SA - Sucursala către partea civila de la suma de 401 lei lunar la 343,19 lei.
Reduce cuantumul prestatiei periodice lunare la care a fost obligat inculpatul catre partea civila de la suma de 401 lei lunar la 343,19 lei.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate și ale sentinței penale menționate mai sus.
Constată că recurentul - inculpat a fost asistat de apărător ales.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în recursurile celor doi recurenți rămân în sarcina statului.
II. În temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta - parte civila împotriva aceleiași decizii penale.
În baza art.192 al.2 CPP obligă recurenta - parte civila sa plătească statului suma de 20 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.09.2008.
Președinte, Judecători,
GREFIER
-
Red.
Red. S/
Red.
Tehnored.
13/14.10.2008
Ex.4
Președinte:Dumitru PocovnicuJudecători:Dumitru Pocovnicu, Gabriel Crîșmaru, Ecaterina Ene
