Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 634/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 634
Ședința publică de la 20 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Dumitrescu
JUDECĂTOR 2: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 3: Maria Cenușă
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului penal, avand ca obiect "infractiuni privind circulatia pe drumurile publice (OUG nr.195/2002)", declarat deinculpatul Afiul lui si, nascut la 19.03.1984 - aflat in stare de libertate, impotriva deciziei penale nr.227 din 22.04.2009, pronuntata de Tribunalul I, in dosarul penal nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta avocat - aparator desemnat din oficiu de catre Baroul d e Avocati I, cu delegatie la dosar, care raspunde pentru inculpatul recurent A lipsă la termenul de azi.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care;
Verificand actele si lucrarile dosarului, instanta constata că nu s-au indicat motivele de recurs, inculpatul a fost citat cu mentiunea de a se prezenta in vederea audierii intrucat nu a fost audiat in prezenta cauză, este al doilea termen de judecată, inculpatul nu este prezent.
Interpelata de catre instanta, avocat sustine că, nu a reușit să ia legatura cu inculpatul, nu are nici o posibilitate in acest sens.
Instanta invedereaza că, prezența inculpatului nu este obligatorie, a fost citat la adresa cunoscuta cu mentiunea audierii.
Avocat precizează că, a studiat dosarul, a vazut care au fost criticile aduse in faza apelului, de fapt mai mult bănuiește care ar fi motivele de recurs. Nu mai are cereri de formulat, este pregatita sa puna concluzii in recurs.
Nemaifiind cereri de formulat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in sustinerea recursului.
Avocat avand cuvantul pentru inculpatul recurent, sustine că, prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatorie s-a pus in mișcare actiunea penala și s-a dispus trimiterea in judecată a inculpatului pentru vătămare corporală din culpă, conducerea unui autovehicul de catre o persoana care nu posedă permis de conducere și părăsirea locului accidentului.
Prin sentința Judecatoriei I nr.3438/2008 s-a constatat că infractiunile pentru care inculpatul a fost cercetat, in concurență cu o altă infractiune - complicitate la tâlhărie, s-a aplicat un spor de 6 luni, și a rezultat o pedeapsă cu executare de 3 ani.
Critica probabil și in apel și pe care o sustine și in recurs, este cuantumul prea mare al pedepsei. Consideră că, nu s-a avut in vedere și nu s-a pus accent la instanta de fond, pe câteva aspecte. In primul rând, inculpatul a urmat cursurile școlii de șoferi, viteza cu care circula era de 10 km/ și, in primul rând, a incercat, și nu numai a incercat, a dus victima la spital și a discutat cu medicul de gardă. Sigur că, probabil in conjunctura creată primordial era salvarea victimei și ducerea acesteia la spital, și nu rămânerea la locul accidentului. Toate aceste aspecte au concurat la părăsirea locului accidentului.
De asemenea, nu s-a avut in vedere faptul că victima a avut un moment de ezitare pe care inculpatul a interpretat-o ca o renunțare a acesteia de a traversa trecerea de pietoni.
Solicita a se avea in vedere toate aceste aspecte și faptul că a depus toate diligențele pe care mai putea să le depună in acel moment sub impulsul primului impuls, acela de a duce victima la spital.
Reprezentantul Ministerului Public avand cuvantul, solicita respingerea recursului formulat de inculpat ca fiind nefondat - potrivit disp. art.385 ind.15 pct.1 din Codul d e procedura penală. Apreciază că solutia instantei de fond și a celei de apel sunt legale si temeinice in ceea ce priveste aplicarea dispozitiilor legale in materia incălcării termenului de incercare, dar si sub aspectul dozării pedepselor, respectarii dispozitiilor prev. de art.42 Cod penal, inculpatul a comis o serie de infractiuni.
Faptul că a terminat o școală de șoferi, dar nepromovat examenul, nu-l punea in postura de a avea abilități, a produs și un accident.
Față de toate aceste aspecte, pune concluzii de mentinere a hotararilor instanțelor ca fiind legale.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 3438/11.11.2008 Judecătoria Iașia dispus condamnarea inculpatului:
A, fiul lui și, născut la data de 19.03.1984 în I, cu același domiciliu în strada -. - nr.10,.677,. B,.16,CNP--,studii 8 clase, necăsătorit, cetățenie română, fără antecedente penale, la următoarele pedepse:
- 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru comiterea, la data de
31.07.2006, a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce nu posedă permis de conducere, prevăzută de art.86 alin.1 din OUG195/2002 republicată;
- 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru comiterea, la data de
31.07.2006, a infracțiunii de părăsirea locului accidentului, prevăzută de art.89 alin.1 din OUG195/2002 republicată;
- 1 (un) an închisoare pentru comiterea, la data de 31.07.2006, a
infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 alin.1 și 3 Cod penal.
S-a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul este judecat în prezenta cauză sunt concurente (fiind comise în condițiile concursului real prevăzut de art.33 lit. a Cod penal) cu infracțiunea de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art.211 alin.1, 2 lit. c, 21lit. a Cod penal, cu aplicarea art.75 lit. c Cod penal, 74 alin.1,lit. a, alin.2 Cod penal, 80 alin.2Cod penal, comisă la data de 18.03.2005, pentru care a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr.816/21.11.2006 a Tribunalului Iași, definitivă prin neapelare la data de 09.01.2007.
În baza art.865cu referire la art.85 Cod penal, s-a dispus anularea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.816/21.11.2006 a Tribunalului Iași, definitivă prin neapelare la data de 09.01.2007, și, în baza art.36 alin.1, 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentință cu pedeapsa mai sus menționată, inculpatul executând pedeapsa mai grea, sporită cu 6 luni.
Pedeapsă de executat pentru inculpatul A-: 3 (trei) ani închisoare.
S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza II, lit. b Cod penal, pe durata și în condițiile stabilite de art.71 Cod penal.
În baza art.14, 346 Cod procedură penală, raportat la art.998, 999 Cod civil, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă, domiciliată în I, strada -. - nr.11,.339,. B,.14 și obligă inculpatul să plătească acesteia suma de 65,40 lei despăgubiri materiale și suma de 2.000 lei daune morale.
Au fost respinse celelalte pretenții civile ale părții civile.
În baza art.313 din Lg.95/2006 modificată, a fost obligat inculpatul să plătească părților civile Spitalul Clinic de Urgențe "Sf. " I și Spitalului Clinic Județean de Urgențe "Sf. " I sumele de 76,85 lei, respectiv 25,08 lei, la care se adaugă dobânda de referință a până la achitarea prejudiciului, conform art.3 alin.3 din OG9/2000, modificată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond, pe baza probatoriului administrat în cauză, a reținut următoarele aspecte:
La data de 03.08.2006 partea vătămată a sesizat organele de cercetare penală din cadrul Serviciului de Poliție Rutieră I cu privire la faptul că în ziua de 31.07.2006, orele 12.00, a fost accidentată pe str. - -, în zona unei treceri pentru pietoni, de un autoturism al cărui conducător auto a părăsit locul accidentului.
În urma verificărilor efectuate în cauză, autorul accidentului a fost identificat în persoana inculpatului A-, în sarcina căruia s-a reținut faptul că, la data menționată, în timp ce conducea autoturismul 1300 cu numărul de înmatriculare - pe str. - - din mun. I, dinspre cartierul către stația, a surprins și accidentat pe, persoană care se angajase în traversarea străzii de la stânga spre dreapta - având în vedere sensul de deplasare al mașinii inculpatului pe marcajul pietonal vopsit, dinspre refugiul stației de tramvai către magazinul "K-".
Locul producerii accidentului a fost fixat ulterior, prin fotografii de orientare, confirmate de partea vătămată.
După producerea accidentului, inculpatul A- a transportat victima la Spitalul de Neurochirurgie situat în apropiere, însă nu a revenit la locul faptei și nici nu a sesizat organele de poliție cu privire la incident deși, potrivit dispozițiilor art. 69 alin. 1 din OUG 195/2002 (în vigoare la data comiterii accidentului), "conducătorul unui vehicul implicat în accident de circulație de pe urma căruia a rezultat vătămarea integrității corporale sau sănătății unei persoane, este obligat să ia măsuri de anunțare imediată a poliției să nu modifice sau să șteargă urmele accidentului și să nu părăsească locul faptei.
Potrivit cercetărilor efectuate în cauză s-a stabilit că autoturismul condus de către inculpat este proprietatea mătușii sale, iar la data producerii evenimentului rutier fusese lăsat de aceasta în posesia numitului -, fratele inculpatului. Acesta din urmă a luat autoturismul din incinta firmei la care lucra fratele său fără știrea acestuia, cu ajutorul unor chei pe care le găsise la domiciliu.
Din adresa I nr.-/12.09.2006, rezultă că inculpatul A- nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule.
La momentul accidentului, inculpatul A- se afla în autoturism alături de numiții și, acesta din urmă fiind audiat ca martor în cauză, depoziția sa coroborându-se cu ansamblul celorlalte mijloace de probă.
Deși inițial nu a recunoscut comiterea faptelor reținute în sarcina sa, în cele din urmă - supus recunoașterii din grup și confruntat cu probatoriul administrat în cauză, inculpatul A - și-a asumat faptele comise.
Cu toate că a fost legal citat în cauză, inculpatul nu s-a prezentat în fața instanței și nu a propus probe.
În cursul urmăririi penale atât partea vătămată cât și martorii din lucrări și l-au indicat pe inculpat ca fiind persoana care condus autovehiculul care accidentat-o pe partea vătămată, a părăsit locul evenimentului rutier, după transportarea acesteia la spital.
În ceea ce privește susținerile martorului, referitoare la faptul că partea vătămată ar fi apărut în fugă pe marcajul pietonal, fără a se asigura, sărind practic în fața mașinii, instanța nu le-a reținut ca fiind sincere, acestea fiind în contradicție cu cele declarate de inculpat în cursul urmăririi penale, când a arătat că a văzut-o din timp pe acea femeie care a pășit pe marcaj însă aceasta a ezitat, motiv pentru care și-a continuat deplasarea, apreciind că îl va lăsa să treacă. Mai mult inculpatul a arătat că partea vătămată s-a asigurat către dreapta și chiar a avut contact vizual cu aceasta. Este de remarcat faptul că partea vătămată a arătat că ajunsese la mijlocul marcajului pietonal când a fost acroșată de mașina condusă de către inculpat, versiune susținută și de declarația inculpatului că impactul s-a produs între partea din fața dreapta a mașinii și partea vătămată, în condițiile în care, pentru aoe vita, a virat stânga. Aceasta manevră a inculpatului nu ar fi fost posibilă dacă partea vătămată abia ar fi pășit pe trecerea de pietoni, având în vedere faptul că direcția de deplasare a acesteia era de la stânga spre dreapta, în sensul de mers al inculpatului.
În aceste condiții inculpatul avea obligația de a permite părții vătămate trecerea, aflându-se pe trecerea de pietoni și manifestându-și intenția de a trece strada.
- a apreciat că vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită de probele administrate în cauză, respectiv: plângerea și declarația părții vătămate; certificat medico-legal, proces - verbal de inspecție tehnică; procese-verbale de recunoaștere din grup și după fotografie; adresa nr. -/12.09.2006 emisă de Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor - lași prin care se comunică faptul că inculpatul nu apare în evidențe cu permis de conducere pentru vreo categorie de vehicule; declarațiile martorilor,; declarația inculpatului A.
În drept, fapta inculpatului A care, în data de 31.07.2006, în timp ce conducea autoturismul - pe str. - - din mun. I fără a poseda permis de conducere, a surprins și accidentat pe partea vătămată, care se angajase în traversarea străzii pe marcaj pietonal, după care a părăsit locul accidentului și nu a sesizat organele de poliție, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de "vătămare corporală din culpă" prevăzute de art.184 al. 1, 3 Cod penal, "conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana care nu posedă permis de conducere" prevăzute de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002 republicate prin legea 49/2006, și "părăsirea locului accidentului" prevăzute de art. 89 al. 1 din OUG 195/2002 republicate prin Legea 49/2006, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Elementul material al laturii obiective a infracțiunii de vătămare corporală din culpă, a fost realizat de către inculpat prin acțiunea de lovire a părții vătămate cu partea din față a autoturismului. Accidentul de circulație s-a produs ca urmare a nerespectării de către inculpat a dispozițiilor din Regulamentul de pentru aplicarea OUG nr. 195/2002, privind acordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea străzii prin locuri special amenajate, marcate și semnalizate corespunzător, atunci când aceștia se află pe sensul de mers al vehiculului (art. 180 pct.7, astfel cum era în vigoare la data comiterii faptei). - a constatat că din probele administrate inculpatul nu a respectat semnificația indicatoarelor și marcajelor rutier și nu a luat măsurile necesare pentru prevenirea producerii de accidente pe drumurile publice.
Rezultatul periculos al faptei este reprezentat de atingerea adusă integrității corporale a părții vătămate, a prezentat leziuni care s-au putut produce în cadrul unui accident rutier și pot data din 31.07.2006, care au necesitat 34-40 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit fapta cu vinovăție, sub forma culpei cu prevedere, prevăzută de art. 19 pct. 2 lit. a din Codul penal, acesta având reprezentarea faptului că în apropierea trecerii de pietoni trebuie să ia măsuri de prevedere întrucât s-ar putea produce accidentarea unui pieton aflat în traversarea străzii, însă a considerat că acesta nu se va produce.
Elementul material al laturii obiective a infracțiunii de "conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana care nu posedă permis de conducere" prevăzute de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002 republicate este constituit de acțiunea inculpatului de a urca la volanul autoturismului și a-l conduce pe drumurile publice, în condițiile în care nu poseda permis de conducere. În ceea ce privește infracțiunea de "părăsirea locului accidentului" prevăzută de art. 89 al. 1 din OUG 195/2002 republicate prin Legea 49/2006, elementul material al laturii obiective este constituit de acțiunea inculpatului de a pleca de la locul accidentului.
Starea de pericol s-a creat în momentul în care inculpatul, fără a poseda permis de conducere, a condus autovehiculul pe drumurile publice, prin aceasta periclitând siguranța sa și a celorlalți participanți la trafic, ulterior părăsind locul accidentului. Relevat în acest sens este și faptul că autovehiculul condus de către inculpat a acroșat-o pe partea vătămată, în timp ce aceasta se afla pe trecerea de pieton.
- a apreciat că între elementele materiale ale laturii obiective și starea de pericol creată există un raport direct de cauzalitate.
Sub aspectul laturii subiective, faptele au fost săvârșite de către inculpat cu intenție indirectă, în condițiile art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b din Codul penal. Astfel, inculpatul a prevăzut faptul că prin urcarea sa la volan, în condițiile în care nu posedă permis de conducere și părăsirea locului accidentului pune în pericol siguranța circulației pe drumurile publice, rezultat pe care nu l-a urmărit, însă a acceptat producerea lui.
La individualizarea cuantumului pedepselor instanța, conform art. 72 din Codul penal, a ținut seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru infracțiunea stabilită, pericolul social concret al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
- a apreciat că faptele comise de inculpat, cu privire la care a reținut vinovăția acestuia, prezintă un grad ridicat de pericol social, pericol rezultând din modul și modalitatea de producere, din natura relațiilor sociale încălcate prin comiterea infracțiunilor, relații sociale referitoare la integritatea corporală a persoanelor, la siguranța circulației pe drumurile publice, la relațiilor sociale referitoare la activitatea organelor judiciare, activitate ce trebuie să se desfășoare într-un cadru ce permite aflarea adevărului în legătură cu existența și condițiile în care s-au produs evenimentele rutiere cu victime omenești. La individualizarea pedepselor ce au fost stabilite, instanța a avut în vedere urmările produse dar și atitudinea oscilantă a inculpatului, dezinteresul manifestat de acesta referitor la soluționarea prezentei cauze, precum și faptul că acesta dovedește perseverență în comportamentul antisocial, în condițiile în care, la data comiterii faptei pentru care este judecat în prezenta cauză, acesta avea aceeași calitate de inculpat într-un dosar aflat pe rolul Tribunalului Iași, împrejurare ce nu a fost de natură a-l determina să se conformeze regulilor de conviețuire socială.
Pentru aceste considerente, instanța a aplicat pentru fiecare din infracțiunile comise câte o pedeapsă ce va fi stabilită peste minimul prevăzut de lege, apreciind că lipsa antecedentelor penale la data comiterii faptelor nu constituie o circumstanță atenuantă, raportat la gravitatea deosebită a faptelor.
Raportat la data comiterii faptelor, instanța a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul este judecat în prezenta cauză sunt concurente (fiind comise în condițiile concursului real prevăzut de art.33 lit. a Cod penal) cu infracțiunea de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art.211 alin.1, 2 lit. c, 21lit. a Cod penal, cu aplicarea art.75 lit. c Cod penal, 74 alin.1,lit. a, alin.2 Cod penal, 80 alin.2Cod penal, comisă la data de 18.03.2005, pentru care a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr.816/21.11.2006 a Tribunalului Iași, definitivă prin neapelare la data de 09.01.2007.
În baza art.865cu referire la art.85 Cod penal, instanța a dispus anularea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.816/21.11.2006 a Tribunalului Iași, definitivă prin neapelare la data de 09.01.2007, și, în baza art.36 alin.1, 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal a contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentință cu pedeapsa mai sus menționată, inculpatul executând pedeapsa mai grea, sporită cu 6 luni, spor justificat de numărul infracțiunilor comise, de natura relațiilor sociale încălcate, de atitudinea inculpatului care a manifestat dispreț față de normele de conviețuire socială. Raportat la aceleași considerente, instanța a apreciat că reinserția socială a inculpatului nu se poate realiza decât prin executarea pedepsei în regim de deținere.
- a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II, b din Codul penal, pe durata și în condițiile stabilite de art. 71 alin. 2 din Codul penal, apreciind că natura faptei savirsite conduce la concluzia existentei unei nedemnitati in exercitiul drepturilor de natura electorală, prevăzute de art.64 lit.a teza II si b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice, precum si dreptul de a ocupa o functie implicind exercitiul autoritatii de stat.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 8500 lei daune materiale și 10.000 lei daune morale.
În memoriile depuse la dosar, la termenele din 4.03.2008 și 01.04.2008 partea civilă a relatat modul în care s-au derulat evenimentele și a precizat că pretențiile materiale privesc contravaloarea ochelarilor de vedere care i-au fost stricați în accident (450 lei), contravaloarea telefonului mobil defectat(500 lei) saboții rupți cu același prilej(270 lei)cheltuieli efectuate la medici, pentru refacerea sănătății și obținerea certificatului medico-legal(aproximativ 250 lei).A mai arătat partea civilă că a fost nevoită să împrumute suma de 70 milioane deoarece timp de șase luni nu a putut munci, perioadă în care nu era pensionată pe caz de boală cu patru ore de muncă la care a fost nevoită să renunțe deoarece avea mâna ruptă și a fost nevoită să se descurce cu o pensie de numai 194 lei. În acea perioadă avea fiica bolnavă de mastoză fibro chistică și neavând serviciu era în întreținerea ei lucru care i-a îngreunat situația. Această sumă de 70 milioane i-a fost necesară atât pentru întreținere cât și pentru cheltuieli medicale.De asemenea partea vătămată a arătat faptul că, după șase luni a fost reangajată cu patru ore de muncă iar după o perioadă de 7 luni de serviciu a fost nevoită să renunțe deoarece i se făcea rău și nu a mai putut continua serviciul. Din toate aceste motive a solicitat să fie despăgubită cu suma de 85 milioane daune materiale și suma de 100 milioane daune morale.
Deși instanța a pus de mai multe ori în vedere părții civile să-și dovedească pretențiile aceasta prin înscrisurile depuse la dosar nu le-a probat decât în parte.
Astfel potrivit chitanțelor depuse la dosar instanța a reținut că partea civilă a efectuat cheltuieli legate de refacerea sănătății în sumă de 65,40 lei.
-, în baza art.14, 346 Cod procedură penală, raportat la art.998, 999 Cod civil, a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și, reținând vinovăția inculpatului, care prin acțiunea sa a determinat evenimentul rutier în care au fost produse leziunile părții vătămate, și a obligat inculpatul la plata sumei menționate, cu titlu de despăgubiri materiale. - a reținut că inculpatul are obligația de a acoperi în întregime prejudiciul provocat prin săvârșirea infracțiunii, astfel că a admis în parte și cererea părții civile de obligare a inculpatului la plata unor daune morale apreciind că, raportat la leziunile suferite, respectiv echimoza, excoriații, plaga contuză, fractura metafiză proximala metacarpian I deget 1 mâna și a prezentat comoție cerebrală anamnestică, leziuni ce s-au produs în cadrul unui accident rutier și pot data din 31.07.2006 și necesita 35-40 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, pretențiile părții civile sunt justificate în parte. Având în vedere faptul că părții civile i s-a realizat imobilizarea unui deget cu atelă gipsată pe timp de 4-6 săptămâni, recomandându-se menținerea mâinii în poziție ridicată, evitarea efortului fizic și a traumatismelor locale, instanța a apreciat că această situație este de natură a-i crea un disconfort psihic părții civile, disconfort ce alterează existența obișnuită a acesteia. Având în vedere și traumatismul suferit ca urmare a implicării sale într-un eveniment rutier, la producerea căruia nu a contribuit, instanța a apreciat că suma de 2.000 lei daune morale constituie o justă reparație.
Pentru aceleași considerente, instanța a respins celelalte pretenții civile, pe care le-a considerat nejustificate.
Spitalul Clinic de Urgențe "Sf. " I și Spitalului Clinic Județean de Urgențe "Sf. " I s-au constituit părți civile în cauză, după cum am arătat.
Astfel, potrivit art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, modificată prin OUG nr. 72/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și pentru abrogarea unor dispoziții din alte acte normative în domeniul sanitar, "persoanele care prin faptelor lor aduc sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuieli efective ocazionate de asistența medicală acordată", iar " sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale".
- față de aceste precizări, a apreciat ca întemeiată cererea de acordare de despăgubiri civile formulată de părțile civile menționate, potrivit art. 313 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 95/2006, acesta putând să exercite acțiunea civilă pentru acoperirea acestui prejudiciu material.
Totodată, instanța a observat că, în temeiul art. 998-999 din Codul civil, cel vinovat de producerea unei pagube este ținut să o repare în totalitate. Astfel, cheltuielile efectuate de către părțile civile cu îngrijirile medicale acordate victimei și cu transportul acesteia reprezintă o consecință a faptei inculpatului, incluzându-se în prejudiciul cauzat prin accidentul de circulație. Pentru aceste considerente, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor de spitalizare, respectiv să plătească părților civile Spitalul Clinic de Urgențe "Sf. " I și Spitalului Clinic Județean de Urgențe "Sf. " I sumele de 76,85 lei, respectiv 25,08 lei, la care se adaugă dobânda de referință a până la achitarea prejudiciului, conform art.3 alin.3 din OG9/2000, modificată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul A-, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Oral, prin avocatul desemnat din oficiu, a susținut că pedepsele aplicate inculpatului de prima instanță, pentru infracțiunile deduse judecății sunt prea aspre, fără a se ține seama de împrejurările concrete în care s-a produs evenimentul rutier, respectiv: inculpatul a urmat cursurile școlii de șofer, dar nu a luat examenul, iar autoturismul condus de acesta avea o viteză de 10 Km; inculpatul nu a abandonat locul accidentului, a depus toate diligențele pentru acordarea primului ajutor victimei, a transportat-o la spital, astfel că nu se poate reține în sarcina acestuia infracțiunea prevăzută de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
Examinând sentința apelată și cauza în întregime, din prisma criticilor formulate de inculpatul-apelant, dar și din oficiu în condițiile art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, Tribunalul a constatat că apelul nu este fondat și l- respins potrivit considerentelor de mai jos.
Pe baza unui probatoriu legal administrat și temeinic apreciat, prima instanță a stabilit și reținut corect situația de fapt, existența conținutului constitutiv al ambelor infracțiuni deduse judecății, vinovăția inculpatului, încadrarea juridică fiind, de asemenea, legală.
În ce privește infracțiunea prevăzută de art. 89 din OUG195/2002 (cu modificările și completările ulterioare), Tribunalul a constatat că apărările formulate de inculpat nu pot fi primite.
Potrivit art. 89 din OUG195/2002, constituie infracțiune părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, de către oricare dintre conducătorii vehiculelor angajate într-un accident de circulație de pe urma căruia a rezultat moartea, vătămarea integrității corporale ori a sănătății vreunei persoane, sau dacă accidentul constituie infracțiune, ori s-a produs ca urmare a unei infracțiuni.
Textul enunțat impune obligația conducătorilor de autovehicule, de a rămâne la locul accidentului din necesitatea stabilirii cauzelor ce au provocat accidentul, al identificării persoanelor vinovate de producerea lui și, pe cale de consecință, a tragerii la răspundere a acestora.
În speță, probele dosarului, între care și declarațiile părții vătămate, ale martorilor, dar și declarațiile inculpatului, relevă cu suficiență împrejurarea că inculpatul, fără a avea încuviințarea organelor de poliție - ignorând disp. art. 69 din ordonanța citată - imediat după accident a transportat victima la Spitalul de Neurochirurgie din I, a lăsat-o la pentru a primi asistență medicală necesară, și, profitând de faptul că nu și-a făcut cunoscută identitatea în fața victimei și nici nu a întreprins vreun demers în fața organelor de poliție spre a anunța accidentul nu a mai revenit la locul faptei.
Rezultă cu pregnanță din analiza coroborată a datelor cauzei, că inculpatul, deși cunoștea împrejurarea că a produs victimei leziuni corporale în contextul acroșării acesteia pe marcajul pietonal, a adoptat această conduită, contrară dispozițiilor legale citate, tocmai pentru a ascunde săvârșirea primei infracțiuni, respectiv aceea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere prev. de at. 86 alin. 1 din
OUGPrin urmare, în mod pe deplin justificat a fost antrenată răspunderea sa penală și pentru această infracțiune, prin sentința apelată.
În ce privește pedeapsa aplicată prin sentința apelată, Tribunalul a constatat că aceasta este just individualizată atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare, cu respectarea criteriilor prescrise de art. 72 Cod penal, prima instanță ținând seama de gravitatea faptelor săvârșite, de urmările acestora, de conduita procesuală a inculpatului, dar și de împrejurarea că inculpatul prezintă potențial criminogen sporit relevat de fișa de cazier judiciar.
Neconstatându-se temeiuri noi care să conducă la o nouă reindividualizare pedepselor și apreciind că pedeapsa aplicată prin sentința apelată este aptă să contribuie la reinserția socială a acestuia, Tribunalul, constatând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, în baza art. 379 pct. 1 lit. a Cod procedură penală, a respins apelul declarat împotriva acesteia, ca nefondat.
În termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 alain.1 pr.pen. hotărârile au fost recurate de inculpatul A, fiind criticate pentru nelegalitate și netemeinicie.
Inculpatul nu și-a motivat recursul în termenul prev. de art. 385 ind. 10 alin.2 pr.pen. și legal citat pentru fiecare din cele două termene acordate nu s-a prezentat în instanță pentru a-l susține oral.
Apărătorul desemnat din oficiu a susținut că față de viteza cu care circula autoturismul condus de inculpat de numai 10 km/, de poziția sinceră a acestuia, de atitudinea manifestată după săvârșirea faptei, când a condus victima la spital pentru a primi îngrijiri medicale, pedeapsa aplicată este prea severă.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și reindividualizarea pedepselor aplicate.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate constată că hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice.
Așa cum rezultă din amplul material probator administrat în cursul urmăririi penale și reconfigurat în faza cercetării judecătorești, în ziua de 31.07.20067, orele 12, în timp ce conducea autoturismul 1300, cu număr de circulație -, pe strada - - din municipiul I, fără a poseda permis de conducere auto, a accidentat pe partea vătămată care se angajase în traversarea străzii pe trecerea de pietoni, iar după ce a condus-o pe aceasta la spital nu s-a mai prezentat la locul accidentului și nici nu a sesizat organele de poliție, în legătură cu accidentul în care fusese implicat.
Intenția inculpatului de a scăpa de răspundere penală rezultă fără putință de tăgadă din împrejurarea că la data de 03.08.2006 când i-a fost luată prima declarație, aflată la fila nr.49 dosar de urmărire penală, a precizat că nu cunoaște nimic legat de împrejurările în care a fost accidentată victima la data de 31.07.2006; a mai arătat inculpatul cu acel prilej că el nu posedă permis de conducere auto și că nu și-ar fi permis să urce la volanul unui autoturism pe care să-l conducă pe străzi din municipiul I, pe timp de zi.
Ulterior, a recunoscut săvârșirea faptei după ce a fost recunoscut din grup de către partea vătămată.
Din cercetări a mai rezultat că în momentul săvârșirii faptei, în autoturismul condus de inculpat se mai aflau prietenii acestuia și; aceștia l-au ajutat să transporte victima la spital.
A mai rezultat din actele aflate la dosar că la data săvârșirii acestor fapte, inculpatul A se afla în curs de judecată la Tribunalul Iași pentru săvârșirea unei complicități la infracțiunea de tâlhărie; pentru această infracțiune a fost condamnat prin sentința penală nr. 816 din 21.11.2006 a Tribunalului Iași la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, pedeapsă ce a rămas definitivă prin neapelare.
Primele instanțe au rezolvat corect problema pluralității de infracțiuni și în concordanță cu dispozițiile art. 86 ind. 5 Cod penal, cu referire la art. 85 alin. 1 Cod penal au dispus anularea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani și 6 luni, aplicată prin sentința penală nr. 816/ 21.11.2006 a Tribunalului Iași, definitivă prin neapelare și contopirea acesteia, în baza art. 36 alin. 1, 22 lit.a și 34 lit.b Cod penal cu pedepsele aplicate prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni, sporită cu 6 luni, deci pedeapsa unică de 3 ani închisoare.
Față de ultimul concurs de 3 infracțiuni comis de inculpat, de pericolul social al acestora, de urmarea produsă, de perseverența infracțională de care a dat dovadă inculpatul, în mod corect și just s-a apreciat că reeducarea se va realiza doar prin executarea pedepsei în regim de detenție.
Inculpatul a manifestat un dezinteres total față de judecata cauzei în care a fost implicat, refuzând să se prezinte în fața instanței.
Deși s-au emis mandate de aducere împotriva lui și lucrătorii de poliție, care le aveau spre executare, i-au adus la cunoștință această împrejurare, iar el a semnat de luare la cunoștință, tot nu s-a prezentat în instanță.
Și latura civilă a cauzei a fost rezolvată în mod corespunzător, primele instanțe obligând inculpatul la plata daunelor materiale și morale, către partea civilă, în limita în care aceasta le-a dovedit cuantumul.
Hotărârile recurate au fost verificate din oficiu și prin prisma dispozițiilor art. 385 ind. 9 alin. 3.pr.pen. constatându-se că nu sunt motive de casare.
Fiind verificată legalitatea și temeinica hotărârilor, urmează ca în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b pr.pen. să fie respins ca nefo
ndat recursul promovat de inculpatul A-.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2.pr.pen.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul A împotriva deciziei penale nr.227 din 28.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre pe care o menține.
Obliga pe recurent sa plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 200 lei onorariu apărător din oficiu suportat din fondurile statului.
Definitiva.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.10.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier
- -
Red.
Tehn.
2 ex/04.11.2009
Tribunalul Iași:
Jud. -/
Președinte:Daniela DumitrescuJudecători:Daniela Dumitrescu, Otilia Susanu, Maria Cenușă
