Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 636/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 636
Ședința publică de la 20 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Dumitrescu
JUDECĂTOR 2: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 3: Maria Cenușă
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursurilor penale, avand ca obiect "vătămarea corporală din culpă (art.184 Cod penal)", declarate departea civilășiasigurator BT ASIGURARI TRANSILVANIAimpotriva deciziei penale nr.236 din data de 30.04.2009 pronuntata de Tribunalul I, in dosarul penal nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta avocat din Baroul I care raspunde pentru inculpata intimată lipsă la acest termen, avocat din Baroul I care raspunde pentru partea civila recurenta lipsă și avocat din Baroul București - care raspunde pentru partea responsabila civilmente, lipsă fiind si reprezentantii partilor civile intimate si reprezentantul asiguratorului recurent BT Asigurări Transilvania SA C-.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, care invedereaza că, s-au depus prin registratura, o notă de ședință formulata de Asigurări C N și o copie a deciziei nr.1/28.03.2005 a ICCJ, precum și motivele de recurs formulate in scris de partea civila recurentă, care sunt atasate la dosarul cauzei.
Dupa verificarea actelor si lucrarilor dosarului, instanta invedereaza că, sunt recursurile declarate de asigurator si de partea civila, s-au depus motivele de recurs de catre asigurator și precizări la motivele de recurs ale asiguratorului. Inculpata lipseste la termenul de azi.
Avocat sustine că, s-au depus motivele de recurs ale partii vatamate, a luat la cunostinta atat ea cat si colegul său, prin urmare nu mai solicită un alt termen de judecata și apreciază cauza in stare de judecata.
Avocat solicita instantei a lua act de denumirea corectă a asiguratorului, respectiv.
Nemaifiind cereri de formulat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in recursurile declarate de cele două părți.
Avocat avand cuvantul, solicita respingerea recursului formulat de asigurator ca fiind neintemeiat, potrivit disp. art.54 din Legea nr.136/1995. Apreciază că, in mod corect instanta de apel a dispus obligarea asiguratorului la acordarea prejudiciului invocat de partea vatamata.
Referitor la recursul formulat de partea civila, solicită respingerea ca neintemeiat. A observat ca un motiv invocat pe acea limită maximă prevăzută in normele metodologice - 500.000 euro, insă acea limită este prevăzută in toate cazurile. Victima s-a recuperat integral, a fost prezentă la instanța de fond, se deplasa normal, prin urmare, apreciază că este suficientă suma care i-a fost acordată de către instanța de fond. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat avand cuvantul pentru inculpata intimată, solicită respingerea recursurilor formulate atât de partea vătămată - constituită parte civilă in cauză, cât și de asiguratorul BT Asigurări Transilvania, consideră că hotărârea instantei de apel este temeinică și legală, de altfel această hotarare a admis apelul partii vatamate, a acordat acestuia daune materiale și morale in plus, prin urmare, consideră că acest recurs trebuie respins.
Instanta va aprecia in functie de zilele de ingrijiri medicale și de vătămările pe care acesta le-a suferit.
In ceea ce privește recursul asiguratorului, solicită a se observa că, inculpata, in momentul savarsirii accidentului, era asigurată. Este normal ca asiguratorul să plătească daunele morale și materiale pe care partea vatamată, constituită parte civilă, le-a solicitat. Este normal ca acest asigurator să plătească către partile civile Spitalul Clinic de Urgente Sf. si Spitalul Clinic Prof.Dr. daunele materiale pe care le-au solicitat.
De asemenea, a se remarca faptul că, instanta de apel a motivat foarte faptul că, in baza acestei polițe de asigurări trebuie să plătească intreaga sumă pe care partea responsabila civilmente si partea vatamată au solicitat.
Consideră că, trebuie respinse ambele recursuri și solicită in acest sens, a i se acorda și cheltuieli de judecata. Depune la dosar două chitanțe reprezentand onorariu de avocat in sumă de 1500 lei.
Reprezentantul Ministerului Public avand cuvantul, apreciază că instanta de apel a emis o solutie legala si intemeiată in raport de actele dosarului, față de exigențele legii in vigoare. Solicită respingerea recursurilor.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberarii,
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față.
Prin sentința penală nr. 3546/19.11.2008, Judecătoria Iașia dispus, în baza dispozițiilor art. 184 alin. 2, 4 Cod penal condamnarea pe inculpatei, fiica lui și a, născută la data de 16.04.1977 în mun. O, județul B, domiciliată în I,-, -. B,. 7, județul I, -, cetățean român, cu studii superioare, de profesie medic, căsătorită, are 1 copil minor în întreținere, fără antecedente penale, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. art. 184 alin. 2, 4 Cod penal.
În temeiul dispozițiilor art. 81 aliniatul 1 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 (șase) luni închisoare aplicată inculpatei pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit conform art. 82 Cod penal.
S-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a, Cod penal, pe durata și în condițiile stabilite de art. 71 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei accesorii.
S-a pus în vedere inculpatei prevederile art. 83 Cod penal referitoare la consecințele săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare și ale dispozițiilor art. 84 Cod penal referitoare la consecințele neachitării despăgubirilor civile la care este obligată, cu rea- credință.
În temeiul dispozițiilor art. 346 Cod procedură penală și ale art. 14 Cod procedură penală, art. 998 și următoarele cod civil a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă, în contradictoriu cu inculpata, partea responsabilă civilmente, cu sediul în B,-, sector 5, înregistrată în registrul persoanelor juridice sub nr. 999/10, Cod fiscal -, prin reprezentant legal, director general și cu asigurătorul de răspundere civilă BT. ASIGURĂRI TRANSILVANIA A, cu sediul în C N,-, înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J-, CUI -, prin reprezentant legal, director general.
A fost obligată inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata următoarele sume de bani
- 2000( două mii ) de euro, la cursul din ziua plății, și 1500 de lei ( o mie cinci sute ron ) către partea civilă, cu titlul de despăgubiri civile, daune materiale;
- 45.000 de lei (patruzeci și cinci de mii ron ), cu titlul de despăgubiri civile, daune morale. Au fost respinse ca nefondate celelalte pretenții civile formulate de.
În temeiul dispozițiilor art. 346 Cod procedură penală și ale art. 14 Cod procedură penală, art. 998 și următoarele Cod civil a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgențe " prof. " I prin reprezentant legal manager dr.. A fost obligată inculpata, în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 18483, 52 lei ron, actualizată cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la achitarea integrală a debitului către partea civilă Spitalul Clinic de Urgențe " prof. "
S-a constatat că în temeiul Poliței de asigurare seria -/19//CV nr. - și a disp. art. 49-55 din legea nr. 136/1995, asigurătorul de răspundere civilă BT. ASIGURĂRI TRANSILVANIA este obligat să acorde părților civile despăgubirile la care inculpata a fost obligată în solidar cu partea responsabilă civilmente .
În baza art. 353 Cod procedură penală și ale art. 163 Cod procedură penală S-a menținut sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatei numai până la concurența sumei de 2000 de euro și 46500 de lei.
În temeiul dispozițiilor art. 193 Cod procedură penală obligă pe inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 813 lei (opt sute treisprezece lei ) către partea civilă, cu titlul de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Inculpata are vârsta de 31 de ani, posedă permis de conducere de 3 ani și nu este cunoscută cu antecedente penale. La data de 24.01.2007, inculpata, de profesie medic, lucra în calitate de reprezentant medical la, conform contractului individual de muncă încheiat la 18.10.2006 și conducea, în această calitate, autoturismul marca Skoda, cu nr. de înmatriculare B 41, aparținând, ce i-a fost încredințat ca mașină de serviciu.
La data de 24.01.2007, în jurul orei 12.00, inculpata se deplasa la volanul autoturismului marca Skoda, cu nr. de înmatriculare B 41 pe str. - - din municipiul I, către str. - -, circulând cu o viteză de aproximativ 40 de km / h. La un moment dat, inculpata a observat un loc de parcare situat în fața scării Eab locului Z( imobil situat pe strada - nr. 90 ), pe partea dreaptă a sensului său de mers. Observând târziu acest loc de parcare, inculpata a efectuat brusc virajul, fără a reduce viteza. În acel moment, pe trotuarul din dreapta, pe același sens de deplasare, circula regulamentar partea civilă, ca și pieton. pe care acesta se deplasa are o lățime de 1,5 metri, fiind mărginit în partea opusă parcării de zid de beton cu înălțimea de 1,8 metri, bordura trotuarului având o înălțime de 10 cm. După virajul la dreapta, inculpata a inițiat manevrele de oprire a autoturismului, a acționat pedala de ambreiaj,însă văzând pietonul, s-a speriat și în loc să acționeze frâna,a apăsat pedala de accelerație. Din cauza vitezei, autoturismul a urcat pe trotuar cu roțile din față, a lovit pe partea civilă, strivindu-i piciorul drept de zidul de la marginea trotuarului. În urma impactului, la trecerea peste bordură, air- bag-urile autoturismului s-au deschis.
Imediat după accident, inculpata a executata o manevră de eliberare a victimei care rămăsese prinsă între parapetul de beton și autoturism și a chemat ambulanța. Victima nu și-a pierdut cunoștința. La strigătele sale determinate de durerea puternică resimțită, la fața locului au ajuns martorii și care, împreună cu inculpata, aflată în stare de șoc au încercat să acorde primul - ajutor victimei. Martorul s-a deplasat la o farmacie din zonă a cărei angajată a acordat și ea ajutor victimei. Partea civilă a fost transportată la Spitalul Clinic de Urgențe I, unde a rămas internată până la data de 16.03.2007, suferind mai multe intervenții chirurgicale. În urma accidentului rutier, partea civilă a suferit traumatism complex al membrului pelvin drept cu fractură complexă epifizio- metafizo- diafizară tibie dreaptă deschisă, fractură condil femural tip cu minimă deplasare, fractură condil femural intern drept fără deplasare, paralizie nerv sciatic popliteu extern și nerv sciatic popliteu intern, precum și defect tegumentar regiunea poplitee, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 220-230 de zile de îngrijiri medicale, prezentând actual o paralizia nervilor sciatic popliteu intern și extern drept, hipertrofie muscular gambă dreaptă și limitarea mișcărilor în articulația genunchiului și gleznei drepte, cu scăderea capacității de muncă la 50% pe o durată de 1 an de la 26.05.2008, durată după care se vor putea face și aprecieri definitive privind eventualele sechele de natură infirmizantă și invalidantă. Și în prezent partea civilă trebuie să urmeze tratament de recuperare funcțională, iar sechelele cicatriciale de la nivelul membrului inferior drept și coapsei stângi vor constitui un prejudiciu estetic definitiv. Inculpata a manifestat interes pentru starea de sănătate a victimei în limitele impuse de aceasta și a încercat gestionarea pe cale amiabilă a situație litigioase privind despăgubirile civile pretinse de partea civilă. Responsabilitatea producerii evenimentului rutier revine în proporție de 100% inculpatei.
Situația de fapt astfel reținută rezultă din analiza coroborată a declarațiilor inculpatei și părții civile cu cele ale martorilor audiați precum și cu aspectele consemnate în procesele verbale întocmite de organele de cercetare penală, rapoartele de expertiză criminalistică și tehnică judiciară efectuate, raportul de expertiză medico-legal și certificatul medico- legal, precum și din conținutul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei.
Astfel, instanța a reținut dinamica producerii accidentului astfel cum rezultă din declarația inculpatei coroborată cu declarația martorilor, acestea din urmă coroborându-se pe deplin cu declarația părții civile, precum și cu aspectele consemnate în procesul - verbal de cercetare la fața locului și de reconstituire întocmite de organele de cercetare penală. De asemenea instanța a avut în vedere concluziile raportului de constatare tehnico- științifică întocmit la data de 10.07.2007 de expertul tehnic în specialitatea autovehicule. Din probatoriul administrat rezultă fără dubiu că manevra de viraj și apoi cea de parcare a fost inițiată de inculpata în mod brusc, de la o viteză de aproximativ 40 de km/h, că aceasta s-a speriat la vederea pietonului, că airbag-urile autoturismului nu s-au deschis accidental, ci la trecerea peste bordură sau la impactul cu pietonul și zidul de beton, oricum, după ce inculpata, în loc să frâneze, a accelerat. Inculpata a adoptat o conduită procesuală corectă, asumându-și responsabilitatea producerii accidentului, pe care îl regretă profund. Ea a declarat că la momentul producerii accidentului rutier, rula cu o viteză de 40 km/, iar declarația sa se coroborează cu cea a martorului, dată în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești. Martorul ocular precizează că aflându-se la volanul mașinii sale a văzut-o pe inculpată și a crezut că vrea să-l depășească, după care a observat că aceasta a virat brusc, intrând în parcare și a auzit imediat un strigăt. Coborând din mașină, mai arată, a văzut pe inculpata și pe partea civilă care era căzut la pământ, observând totodată că air bag-urile autoturismului erau deschise și din interiorul autoturismului ieșea fum. O depoziție asemănătoare a prezentat și, martor care se afla la locul producerii accidentului, în autoturismul său, dar care nu a observat momentul impactului. Martorii au declarat că partea civilă se afla la pământ și striga de durere, iar inculpata, aflată în stare de șoc, a încercat să acorde ajutor părții civile. Ca și partea civilă, inculpata a arătat că a observat târziu locul de parcare liber, că a intrat în parcare fără a reduce viteza și că, în loc să frâneze, a accelerat, din cauza faptului că s-a speriat, că l-a văzut pe în partea dreaptă a autoturismului, prinzându-l între autoturism și parapetul din beton, după care nu a mai văzut nimic din cauza faptului că s-au deschis airbag-urile. Analiza depozițiilor părților, a inculpatei și părții civile, care converg spre același mecanism de producere a accidentului care este confirmat și de aspectele consemnate în procesul verbal de cercetare la fața locului întocmit în condițiile art. 90 Cod procedură penală face inutilă analiza posibilității deschiderii accidentale a air bag-urilor autoturismului. Ambele părți au declarat că acestea s-au deschis după impact și nu interesează dacă ar fi trebuit sau nu să deschidă sub aspectul mecanismului de producere a accidentului rutier. Nu prezintă importanță nici opinia expertului asupra posibilității deschiderii air bag-urilor anterior impactului. Chiar dacă air bag-urile autoturismului s-ar fi deschis la impactul cu bordura sau la impactul cu parapetul de beton, este în afară oricărui dubiu că acest fapt s-a întâmplat după manevra inculpatei de accelerare eronată, autoturismul primind deja energia cinetică necesară pentru a lovi parapetul și pietonul, inculpata neavând nici timp, nici loc pentru efectuarea vreunei manevre de evitare după apăsarea accelerației, indiferent de deschiderea air bag-urilor.
Inculpata a încălcat obligația generală de prudență și diligență impusă participanților la trafic de dispozițiile art. 35
din ORDONANȚA DE URGENȚĂ A GUVERNULUI NR. 195 /2002 privind circulația pe drumurile publice, prin manevra defectuoasă de parcare, ale cărei consecințe nu le-a prevăzut, deși putea și trebuia să le prevadă. (" la trafic trebuie sa aib un comportament care sa nu afecteze fluenta și siguranța circulației, sa nu pun în pericol viata sau integritatea corporal a persoanelor și sa nu aduc prejudicii proprietții publice ori private.") Inculpata a acționat imprudent, cauzând prin neglijența sa vătămarea gravă a integrității corprale și sănătății părții civile . Urmarea imediată rezultă din analiza aspectelor consemnate în raportul de constatare medico- legală nr. 2321/OF/23.03.2007 întocmit de Institutul Medico- Legal I, raportul de expertiză medico-legală traumatologică 11869/26.05.2008 nr. 4479/09.09.2008 întocmit de Institutul Medico - Legal I din care a rezultat că în urma accidentului rutier descris mai sus partea civilă a suferit traumatism complex al membrului pelvin drept cu fractură complexă epifizio- metafizo- diafizară tibie dreaptă deschisă, fractură condil femural tip cu minimă deplasare, fractură condil femural intern drept fără deplasare, paralizie nerv sciatic popliteu extern și nerv sciatic popliteu intern, precum și defect tegumentar regiunea poplitee, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 220-230 de zile de îngrijiri medicale, prezentând actual o paralizia nervilor sciatic popliteu intern și extern drept, hipertrofie muscular gambă dreaptă și limitarea mișcărilor în articulația genunchiului și gleznei drepte, cu scăderea capacității de muncă la 50% pe o durată de 1 an de la 26.05.2008, durată după care se vor putea face și aprecieri definitive privind eventualele sechele de natură infirmizantă și invalidantă.
În drept, fapta inculpatei, care, la data de 24.01.2007, ca urmare a încălcării obligațiilor impuse prin legislația rutieră, (art. 35
din ORDONANȚA DE URGENȚĂ A GUVERNULUI NR. 195 /2002 privind circulația pe drumurile publice, prin manevra defectuoasă de parcare), a efectuat o manevră defectuoasă de parcare a autoturismului marca Skoda, cu nr. de înmatriculare B 41 pe strada - - din Municipiul și a accidentat pe partea civilă, care circula regulamentar pe trotuar și care a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 220-230 de zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă prev. de art. 184 alin. 2, 4 Cod penal.
Fiind dovedită existența infracțiunii,comiterea acesteia de către inculpata și vinovăția sa,instanța a dispus antrenarea răspunderii penale a inculpatei.
Sub aspectul acțiunii civile devoluate prin constituirea părții vătămate ca parte civilă în procesul penal, instanța reținut că:
Partea civilă a solicitat obligarea inculpatei și a părții responsabile civilmente la plata sumei totale de 416.000 de lei și 200 de euro, despăgubiri civile.
Instanța, văzând dispozițiile art. 1000 alin. 3 Cod civile,a introdus în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente, proprietarul autoturismului marca Skoda, cu nr. de înmatriculare B 41, implicat în accident și angajatorul inculpatei. Temeiul raportului de prepușenie în cazul de față îl constituie contractul individual de muncă încheiat la 18.10.2006. ( fila 47 dosar) prin care se stabilește și faptul că inculpata, în calitate de reprezentant medical conducea, în această calitate, autoturismul marca Skoda, cu nr. de înmatriculare B 41, aparținând, ce i-a fost încredințat ca mașină de serviciu. La momentul comiterii faptei ilicite care constituie infracțiune, inculpata desfășura o activitate în slujba care avea, în ciuda unei aparente independențe a modului de desfășurare a activității,autoritatea de a supraveghe, îndruma și controla activitatea acesteia. indiferent dacă se reține, ca temei de fundamentare al răspunderii comitentului pentru fapta prepusului, o culpă în alegerea prepusului, ideea de risc( răspunderea revine celui care trage foloasele activității prepusului), ideea de garanție întemeiată pe riscul de activitate, are calitate de parte responsabilă civilmente și rolul de a asigura părții civile repararea daunei. Fapta a fost comisă de inculpată " în funcția încredințată", această funcție presupunând, potrivit fișei postului, deplasarea inculpatei la beneficiari cu autoturismul și încheierea de contracte pentru procurarea de medicamente și alte produce de gen. La momentul comiterii faptei, inculpata își desfășura activitatea în limitele funcției, aceste limite incluzând faptele comise exclusiv în interesul angajatorului, dar și pe cele ocazionate de desfășurarea activității, precum, conducerea autoturismului spre sau dinspre locuință. nu a dovedit că nu i-a fost cu putință să împiedice fapta ilicită comisă de inculpată.
În temeiul dispozițiilor deciziei nr. 1/2005 a ÎC.J - secțiile Unite, pronunțate în soluționarea recursului în interesul legii, al Poliței de asigurare seria -/19//CV nr. - și a disp. art. 49-55 din legea nr. 136/1995, asigurătorul de răspundere civilă BT. ASIGURĂRI TRANSILVANIA a fost citat în cauză în această calitate.
Din probatoriul administrat în cauză, declarațiile martorilor, și înscrisurile medicale depuse a rezultat că partea civilă a fost internată în spital imediat după accident până la 15.03.2007, după care, neputând merge, a avut nevoie de îngrijirea permanentă a unui membru de familie. Instanța a reținut că, urmare a faptei inculpatei, partea civilă nu a mai putut locui la Căminul studențesc, având nevoie de un apartament în I, în care să locuiască și bunica sa, care l-a îngrijit, suma plătită în acest scop fiind de 2000 de euro, sumă pe care inculpata nu a contestat-o și a depus-o chiar într-un cont la dispoziția părții civile. Este fondată susținerea părții civile privind faptul că timp de 9 luni nu a putut să meargă nici măcar în cârje, fiind supus mai multor intervenții chirurgicale.
De asemenea, instanța a reținut că, urmare a faptei ilicite a inculpatei partea civilă nu a mai putut frecventa cursurile școlare, fiind nevoită, din cauza absențelor să renunțe la continuarea anului universitar 2007- 2008, la cererea sa. la data de 24.01.2007, cu chitanța nr. - emisă de Universitatea Tehnică G, partea civilă a achitat suma de 500 de lei cu titlul de cheltuieli de școlarizare, sumă pe care va trebui să o plătească din nou, la reluarea studiilor. Această sumă constituie o daună produsă prin infracțiune, pe care inculpata va trebui să o repare. Din declarațiile martorilor, și din chitanțele depuse la termenul din 04.06.2008 și ulterior a rezultat că partea civilă a făcut cheltuieli pentru procurarea medicamentelor și pentru kinetoterapie care nu i-au fost asigurate de unitățile spitalicești la care a fost internat în cuantumul precizat, în cuantum de 1000 de lei.
În ceea ce privește sumele de 9000 de lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport al rudelor părții civile de la domiciliu la I și a transportului părții civile la spitalele în care a fost obligat să primească îngrijiri medicale pentru restabilirea sănătății, instanța a reținut că prejudiciul, deși este cert ca existență, nu a fost dovedit sub aspectul întinderii sale, martorii audiați nefiind în măsură să precizeze câte astfel de transporturi au fost efectuate, cu ce mijloace și care a fost suma plătită de partea civilă. nedovedit sub aspectul întinderii este și prejudiciul compus din sumele suplimentar cheltuite pentru procurarea hranei speciale necesitate de partea civilă pe timpul convalescenței. or, pentru a da dreptul la reparație prejudiciul trebuie să fie cert, atât ca existență, cât și ca posibilitate de evaluare.
Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 346 Cod procedură penală și ale art. 14 Cod procedură penală, art. 998 și următoarele Cod civil instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă, în contradictoriu cu inculpata, partea responsabilă civilmente, și cu asigurătorul de răspundere civilă BT. ASIGURĂRI TRANSILVANIA A și a obligat pe inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata următoarele sume de bani
- 2000( două mii ) de euro, la cursul din ziua plății, și 1500 de lei ( o mie cinci sute ron ) către partea civilă, cu titlul de despăgubiri civile, daune materiale, urmând a fi respinse celelalte pretenții de aceeași natură.
Sub aspectul cererii privind acordarea daunelor morale, instanța a reținut că urmare a faptei inculpatei, viața părții civile a fost schimbată brusc și iremediabil. Partea civilă a dovedit că la momentul accidentului era student și avea o viață activă, desfășurând activități de ciclism, motociclism, automobilism, activități specifice vârstei pe care o are și pe care nu le-a mai putut desfășura în urma internărilor în spital și imposibilității de a se, partea civilă a fost izolată de viața socială anterioară și nu s-a mai putut bucura de activitățile anterioare. Instanța reținut că, ca urmare a faptei ilicite a inculpatei a fost supus durerii fizice, intervențiilor chirurgicale, a fost imobilizate, a purtat aparate gipsate, a fost îndepărtată pentru o perioadă de timp din viața socială, fiind lipsite de bucuriile firești ale unei vieți normale, a fost suspuse unei stări de stres și unor traume puternice, regăsindu-se după accidentul rutier al căror victime a fost, pe un pat de spital, izolat de familie și mediul social normal. de asemenea, partea civilă a fost obligată să afecteze o mare parte a timpului de recreere și odihnă exercițiilor fizice de recuperare medicală ce continuă și în prezent. Față de aceste motive, instanța a reținut că partea civilă a suferit un prejudiciu moral, o traumă care i-a marcat în mod grav și iremediabil existența. Prejudiciul moral suferit până la data prezentei sentințe, instanța reține că partea civilă are dreptul la o despăgubire în cuantum de 45.000 de lei, sumă prin folosirea căreia, poate compensa bucuriile firești de care a fost lipsită.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 346 Cod procedură penală și ale art. 14 Cod procedură penală, art. 998 și următoarele Cod civil instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă, în contradictoriu cu inculpata, partea responsabilă civilmente, și cu asigurătorul de răspundere civilă BT. ASIGURĂRI TRANSILVANIA A și a obligat pe inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 45.000 de lei (patruzeci și cinci de mii ron ), cu titlul de despăgubiri civile, daune morale.
Au fost respinse ca nefondate celelalte pretenții civile formulate de.
Cu privire la cererea formulată de Spitalul Clinic de Urgențe " prof. " I cu sediul în I,- ( fost Spitalul Clinic de Urgențe Sf. ), prin reprezentant legal manager dr., instanța a reținut pe baza înscrisurilor depuse, că fapta ilicită a inculpatei o determinat diminuarea patrimoniului părții civile cu suma de 18483, 52 lei ron, cheltuită pentru îngrijirile medicale acordate pacientului, a cărui sănătate a fost grav afectată prin accidentul rutier cauzat de inculpată.
În consecință, fiind întrunite elementele răspunderii civile delictuale, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 346 Cod procedură penală și ale art. 14 Cod procedură penală, art. 998 și următoarele Cod civil a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgențe " prof. " I cu sediul în I,- ( fost Spitalul Clinic de Urgențe Sf. ), prin reprezentant legal manager dr. și a obligat pe inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 18483, 52 lei ron, actualizată cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la achitarea integrală a debitului către partea civilă Spitalul Clinic de Urgențe " prof. "
În termen legal, împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpata, partea civilă, partea responsabilă civilmente B, prin reprezentanții legali, asigurătorul BT ASIGURĂRI TRANSILVANIA, prin reprezentanții legali, pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, motive, care în esență vizează următoarele aspecte:
Inculpata critică: dispoziția privind menținerea măsurii asiguratorie a sechestrului asigurător, în condițiile în care din proprie inițiativă a constituit un fond de 7400 lei la dispoziția părții civile, însă aceasta nu a dorit să ridice banii, iar instanța a obligat asigurătorul la plata despăgubirilor civile către partea civilă; cuantumul daunelor morale acordate părții civile care este nejustificat de mare și aleatoriu stabilit.
Partea civilă critică hotărârea sub aspectul laturii civile, cu solicitarea de reevaluare a probatoriului administrat în cauză și de acordare a daunelor materiale și morale în cuantumul în care s-a solicitat și probat; a invocat apelantul disp. art. 12 alin.3 din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule din 28.11.2006 potrivit căruia limita de despăgubire pentru anul 2007 fost stabilită la suma de 500 000 euro, cu precizarea că despăgubirile solicitate se situează sub 100 000 euro, iar cea acordată de instanță este de aproximativ 10 000 euro.
Asigurătorul BT ASIGURĂRI TRANSILVANIA, prin reprezentanții legali a criticat în principal obligarea în solidar cu inculpata la plata despăgubirilor civile, invocând disp. art. 57 din Legea 136-1995 privind asigurările și reasigurările în România conform cărora drepturile persoanelor păgubite se exercită direct împotriva vinovatului sau direct împotriva asigurătorului; relativ la cuantumul daunelor morale, asigurătorul susține că suma acordată este nejustificat de mare raportat la urmările produse.
Partea responsabilă civilmente B, prin reprezentanții legali a susținut că în mod greșit instanța de fond a dispus angajarea răspunderii sale delictuale, întrucât în speță nu există un raport de prepușenie între societate și inculpată; a criticat apelanta omisiunea instanței de fond de a dispune obligarea asigurătorului în solidar cu inculpata și cu partea responsabilă civilmente la repararea prejudiciului cauzat părții civile, în discuție fiind o solidaritate tacită stabilită prin convenție; relativ la cuantumul despăgubirilor morale solicitate, apelanta a susținut că este excesiv față de prejudiciul efectiv suferit.
Pe parcursul soluționării apelurilor de față, instanța de control judiciar a solicitat relații de la Spitalul Clinic de Urgențe Sf. I, care, cu adresa nr. 2819/02.04.2009 a înaintat la dosar cererea de constituire ca parte civilă cu suma de 25.053,19 lei, deși în termen procedural, în cursul urmăririi penale a precizat cuantumul cheltuielilor de spitalizare, respectiv 18483,52 lei. Instanța de control judiciar nu poate lua în calcul majorarea despăgubirilor civile făcută la acest moment procesual, pentru repararea pagubelor care s-au născut ori s-au descoperit după pronunțarea hotărârii penale de prima instanță, partea se poate adresa cu acțiune la instanța civilă, conform disp. art. 20 alin. 3 Cod proc.pen.
Cu adresa nr. 2886/27.03.2009, Spitalul Clinic de Urgențe Prof. Dr. O-ași a precizat că nu se constituie parte civilă în cauză, întrucât partea vătămată nu a fost internată în această instituție.
Examinând actele și lucrările dosarului de fond și sentința criticată, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prev. de art. 371 alin.2 Cod proc.pen. tribunalul a constatat că apelurile inculpatei, a părții civile și a părții responsabile civilmente sunt întemeiate în parte și le-a admis pentru considerentele expuse în cele ce urmează, iar apelul asigurătorului BT ASIGURĂRI TRANSILVANIA este nefondat și l-a respins ca atare.
Prima instanță a desfășurat cercetarea judecătorească cu respectarea disp. art. 313 și următoarele Cod proc. pen. în sensul că a administrat în mod legal un probatoriu pertinent, concludent și util, pe care l-a evaluat corect și în baza căruia a stabilit just situația de fapt ce nu comportă critici.
Astfel, în ceea ce privește situația de fapt reținută de prima instanță și necontestată de către apelanți, tribunalul a considerat că în cauză, instanța fondului a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) proc. pen. referitoare la aprecierea probelor, pe baza cărora si-a format convingerea existenței faptei prevăzute de legea penală, cu indicarea modalității de săvârșire, a circumstanțelor și împrejurărilor concrete în care aceasta a fost comisă, precum și a vinovăției inculpatei, încadrând corect în dispozițiile legii infracțiunea săvârșită de aceasta.
Analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate pe tot parcursul procesului penal relevă, fără echivoc, vinovăția inculpatei în ce privește fapta dedusă judecății. Astfel, în mod corect s-a reținut că la data de 24.01.2007, ca urmare a încălcării obligațiilor impuse de legislația rutieră, inculpata a efectuat o manevră defectuoasă și a accidentat partea vătămată care circula regulamentar pe trotuar, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 220-230 zile de îngrijiri medicale.
Această situație de fapt, pa care instanța de control judiciar și-o însușește întru totul rezultă indubitabil din analiza coroborată a probatoriului administrat în cauză.
În ce privește latura civilă a cauzei, criticile formulate de asigurătorul BT ASIGURĂRI TRANSILVANIA, prin reprezentanții legali sunt neîntemeiate., instanța de control judiciar constată că asigurătorul este în eroare atunci când critică obligarea sa în solidar cu inculpata și cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor civile, întrucât instanța de fond nu a optat pentru acest mod de reparare a prejudiciului invocat, angajarea răspunderii civile delictuale fiind dispusă doar pentru inculpată și pentru partea responsabilă civilmente, menționarea asigurătorului în dispozitivul hotărârii fiind făcută doar pentru opozabilitate.
Neîntemeiate sunt și criticile asigurătorului vizând cuantumul daunelor morale acordate părții civile, argumentația acestei constatări urmând a fi dezvoltată în continuare.
Apelul inculpatei este întemeiat în parte, doar cu privire la măsura sechestrului asigurător dispus asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatei, până la concurența sumei de 2000 euro și 46 500 lei.
În ceea ce privește măsura asiguratorie a sechestrului prev. de art. 165 Cod proc. pen. instituită de către instanța de fond prin încheierea de ședință din data de 27.02.2008, având în vedere reținerea în sarcina asigurătorului a obligației de dezdăunare a părții civile, pentru motivele care au fost expuse, tribunalul a dispus ridicarea ei conform disp. art. 353 Cod proc. pen.
Cu privire la apelul declarat de partea civilă, tribunalul a constatat că este întemeiat și l-a admis pentru următoarele considerente:
Astfel, în termen procedural, partea vătămată s-a constituit părți civilă cu următoarele sume: 1000 lei taxă de școlarizare, 9000 lei reprezentând c-valoarea transportului la Ial ui să a familiei sale, 2000 euro c-valoarea chiriei apartamentului din I unde a locuit în perioada tratamentului de recuperare, 5000 lei alimentație suplimentară, 1000 lei medicamente, 400 000 lei daune morale și a solicitat introducerea în cauză a părții responsabile civilmente B și a asigurătorului de răspundere civilă.
dovedirea prejudiciului invocat, partea civilă a solicitat, iar instanța de fond a admis și a administrat proba testimonială, cu înscrisuri și cu expertiza medico-legală, iar în urma evaluării acestui probatoriu a apreciat că partea civilă și-a dovedit în parte pretențiile civile, constând în daune materiale și morale și a angajat răspunderea civilă delictuală a inculpatei, în solidar cu partea responsabilă civilmente B, iar pentru opozabilitate a menționat în cuprinsul dispozitivului hotărârii și asigurătorul BT ASIGURĂRI TRANSILVANIA.
Tribunalul a apreciat că sub aspectul laturii civile a procesului penal, inculpata și asigurătorul au o obligație comună la despăgubirea persoanei vătămate. În aceste împrejurări, având în vedere și dispozițiile art. 58 din Legea nr. 136/1995, cu modificările și completările ulterioare, precum și abrogarea dispozițiilor art. 57 din același act normativ, obligația de reparare a pagubei incumbă atât inculpatei cât și asiguratorului de răspundere civilă auto, până la limita legală și numai inculpatei pentru eventuala diferență (ce nu este cazul în speță) până la acoperirea integrală a prejudiciului, motivat de următoarele considerente:
Dreptul celui vătămat prin infracțiune de a urmări tragerea la răspundere civilă a făptuitorului se materializează în plan procesual în exercitarea acțiunii civile, care poate să fie alăturată acțiunii penale în procesul penal sau să fie exercitată separat, în fața instanței civile.
Acțiunea în răspundere civilă este lăsată la dispoziția victimei prejudiciului, astfel încât părțile pot conveni cu privire la repararea acestuia chiar fără intervenția instanței. Indiferent de forma de vinovăție a autorul faptei ilicite, care poate constitui sau nu infracțiune, în sarcina acesteia se naște o obligație dereparare integralăa prejudiciului.
În situația în care autorul prejudiciului este asigurat de răspundere civilă, victima are o acțiune directă împotriva societății de asigurare, astfel încât, dacă a fost despăgubită integral de aceasta, nu va mai putea cere despăgubiri de la autorul faptei. Va putea însă pretinde diferența de despăgubire de la autorul faptei, atunci când prejudiciul nu a fost reparat integral de societatea de asigurări.
Cu toate acestea răspunderea societății de asigurare se bazează pe contractul de asigurare, în condițiile stipulate în contract și este posterioară soluționării procesului penal în cadrul căruia se stabilește numai existența răspunderii penale a inculpatului și cuantumul pagubei. Asigurătorul poate fi obligat să acorde despăgubiri în limita obligației stabilite prin hotărârea judecătorească, acțiunea civilă fiind exercitată și împotriva sa în procesul penal.
Întrucât potrivit dispozițiilor Legii nr.136/1995, care reglementează domeniul asigurărilor și art. 67 din Ordinul nr. 113.133 din 28 noiembrie 2006 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule,asigurătorii acordă, în baza primelor de asigurare plătite, despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund, în baza legii, față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, răspunderea integrala revine societății de asigurare.
S-a statuat cu titlu de jurisprudență deja, că răspunderea asigurătorului nu este una solidară cu a inculpatului, ci o răspundere izvorâtă din efectul legii.
De menționat că atât în cererea de constituire ca parte civilă, cât și în declarațiile date ulterior, inclusiv în concluziile scrise depuse la dosarul de fond, și în motivele de apel formulate împotriva hotărârii instanței de fond,partea civilă și-a exprimat în mod clar, explicit opțiunea sa de a fi introdus în cauză asigurătorul de răspundere civilă; față de precizările exprese făcute în acest sens de către partea civilă, având în vedere și principiul disponibilității (care guvernează acțiunea civilă), instanța de fond trebuia să țină seama de această opțiune făcută de partea civilă, în ce privește cererea de dezdăunare formulată în cadrul procesului penal.
Este de menționat că asigurătorul BT ASIGURĂRI TRANSILVANIA, cu care partea responsabilă civilmente încheiase pentru autoturismul marca Skoda cu nr. B-41-, polița de asigurare cu nr. cu valabilitate până la 31.12.2007,nu a contestat niciodată obligarea sa la plata despăgubirilor civile, nici prin concluziile scrise depuse cu ocazia judecării cauzei în primă instanță, nici prin motivele de apel, singurele motive de nemulțumire fiind cuantumul despăgubirilor civile solicitate de către partea vătămată, precum și solidaritatea cu inculpata și partea responsabilă civilmente la plata acestor despăgubiri, aspect asupra căruia, așa cum am precizat deja, este în eroare.
Dacă sub aspectul daunelor materiale hotărârea instanței de fond nu se impune a fi reformată, cuantumul stabilit de instanța de fond fiind corespunzător probatoriului administrat, sub aspectul daunelor morale, instanța de apel a constatat că se impune majorarea cuantumului acestora.
Deși instanța de fond a motivat convingător și sub toate aspectele acordarea daunelor morale, cu referire la consecințele pe planul social, afectiv ale accidentului a cărui victimă a fost partea vătămată, tribunalul a apreciat că pentru o reparare justă, cel puțin din punct de vedere material a prejudiciului nepatrimonial, se impune cu necesitate majorarea corespunzătoare a daunelor morale.
Pentru justificarea acestei soluții, dincolo de argumentele de ordin social, afectiv, profesional, de repercusiunile accidentului asupra viitorului părții vătămate care la momentul de față prezintă paralizia nervului sciatic și scăderea capacității de muncă în procent de 50%, un argument esențial îl constituie și limita pe care asigurătorul este obligat să o acorde în cazul producerii riscului asigurat.
Câtă vreme legea prevede și permite un astfel de cuantum, în raport de prejudiciul cauzat, pe care l-am evaluat și estimat, urmează ca apelul părții civile să fie admis și să fie majorat cuantumul daunelor morale.
Cu ocazia dezbaterilor asupra fondului cauzei, partea civilă, prin avocatul ales a solicitat obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare, sens în care a depus la dosar chitanța cu nr. 33, pentru suma de 750 lei, reprezentând onorariu avocat, iar la fila 195 dosar fond a depus copia certificată a chitanței nr. - din 07.05.2008 care atestă plata sumei de 187 lei, reprezentând c/valoarea expertizei medico-legale efectuate în cauză. Cum potrivit disp. art. 189 Cod proc. pen. cheltuielile efectuate pentru administrarea probelor intră în cuantumul cheltuielilor judiciare, instanța de fond trebuia să includă și această sumă în cuantumul cheltuielilor judiciare.
Așa fiind, în sarcina asigurătorului a fost reținută și obligația de plată a cheltuielilor judiciare efectuate de partea civilă, conform disp. art. 193 Cod proc. pen. raportat la art. 14, alin. 1 lit. d din Ordinul nr. 113.133 din 28 noiembrie 2006 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule
Angajarea răspunderii civile a părții responsabile civilmente B nu se mai justifică având în vedere argumentele prezentate pentru obligarea asigurătorului la plata despăgubirilor civile.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp. art. 379 alin. 2 lit. a Cod proc. pen. tribunalul a admis apelurile inculpatei, ale părții civile și ale părții responsabile civilmente B, a desființat în parte hotărârea Judecătoriei Iași și a procedat conform disp art. 345 și următoarele Cod proc. pen.
Rejudecând cauza în limitele menționate, pentru considerentele expuse în cele ce preced tribunalul a majorat cuantumul daunelor morale acordate părții civile, de la 40 000 lei la 60 000 lei și a obligat asigurătorul BT ASIGURĂRI TRANSILVANIA la plata sumei de 2000 euro, la cursul oficial al BNR din ziua plății și 1500 lei cu titlu de despăgubiri materiale și 60 000 lei cu titlu de daune morale.
Asigurătorul a fost obligat totodată în temeiul disp. art. 313 din Legea nr.95/2006, modificata si completata prin nr.OUG72/2006, coroborate si cu dispozițiile art.14-15 din Codul d e procedura penala si art.346 din Codul d e procedura penala, raportat și la art. 998-999 din Codul civil și la disp. art. 14 din Ordinul nr. 113.133 din 28 noiembrie 2006 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule, la plata cheltuielilor de spitalizare către Spitalul Clinic de Urgențe Prof. DR. O-ași.
În temeiul disp. art. 193 Cod proc. pen. raportat la art. 14, alin. 1 lit. d din Ordinul nr. 113.133 din 28 noiembrie 2006 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule asigurătorul BT ASIGURĂRI TRANSILVANIA a fost obligat la plata cheltuielile judiciare în cuantum de 937 lei.
În temeiul disp. art. 353 Cod proc. pen. raportat la art. 163 Cod proc. pen. s-a ridicat sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatei.
În termenul prev. de art. 3853alin. 1 Cod procedură penală decizia Tribunalului Iașia fost recurată de asiguratorul BT Asigurări Transilvania SA C N și de partea civilă, fiind criticată pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivându-și recursul, asiguratorul T Asigurări Transilvania SA CNa susținut că în cauză trebuia obligată la despăgubiri civile partea responsabilă civilmente SC " " SRL întrucât inculpata lucra la această unitate, folosea mașina de serviciu și se afla la momentul săvârșirii faptei în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
S-a mai subliniat că societatea de asigurare nu are calitatea de parte responsabilă civilmente ci de asigurator și că ea nu datorează despăgubiri civile în temeiul faptei ilicite, ci în temeiul primelor de asigurare.
Întrucât SC " " SRL a fost citată în procesul penal cu calitatea procesuală de parte responsabilă civilmente, aceasta trebuia obligată la plata despăgubirilor civile, în solidar cu inculpata.
Recurenta a mai precizat că accidentul de circulație a fost comis într-o parcare și nu pe un drum public, că partea civilă a avut o evoluție bună a stării de sănătate, împrejurări față de care cuantumul daunelor acordate de instanța de apel este prea mare, iar obligarea la plata cheltuielilor judiciare apare ca nelegală.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei pronunțate de tribunal și obligarea societății de asigurare la despăgubiri doar în limita prev. de Ordinul RCA -/2006, care era în vigoare la data producerii evenimentului rutier.
În motivarea recursului promovat, partea civilă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în latură civilă, acordarea daunelor materiale în cuantumul solicitat și majorarea cuantumului daunelor morale:
S-a precizat că anterior accidentului suferit, partea civilă practica sporturi, efectua drumeții și plimbări cu motocicleta.
Accidentul de circulație, a cărui victimă a fost, i-a redus capacitatea de muncă cu 50% i-a cauzat paralizia nervului împiedicându-l să-și folosească normal piciorul, fiind încadrat în gradul III de invaliditate.
A mai subliniat recursul că a fost imobilizat la pat, timp de 9 luni, a suferit mai multe intervenții chirurgicale, și-a amânat anul de studiu la universitate schimbându-și colegii și fiind împiedicat să ducă o viață normală vârstei, pregătirii și aptitudinilor sale.
funcționale și estetice permanente i-au afectat definitiv și ireversibil viața, obligându-l la perioade lungi de spitalizare și la recuperare medicale, împrejurări ce justifică acordarea daunelor morale în cuantumul solicitat.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate constată că decizia pronunțată de Tribunalul Iași, este legală și temeinică.
Primele instanțe apreciind materialul probator administrat au reținut corect vinovăția inculpatei, făcând o justă încadrare în drept a faptei comise de aceasta.
Probele administrate în cursul urmăririi penale și reconfirmate în faza cercetării judecătorești au relevat împrejurarea că în ziua de 24.01.2007, în timp ce conducea autoturismul marca Skoda, cu numărul de înmatriculare B-41-, pe strada - - din municipiul I, inculpata a observat cu întârziere un loc liber în parcarea din fața blocului Z și fără a mai frâna a făcut brusc viraj dreapta; în același moment, pe trotuarul din dreapta străzii, luat cu aceiași direcție de mers, circula regulamentar partea civilă. În loc să frâneze energic, inculpata a apăsat pedala de accelerație, iar autoturismul a urcat cu roțile din față pe trotuar, a lovit partea vătămată prinzându-i piciorul drept între zidul de la marginea trotuarului și partea din față a autoturismului, cauzându-i leziuni grave, ce au necesitat pentru vindecare, un număr de 220 - 230 zile îngrijire medicală.
S-a mai stabilit că la data săvârșirii faptei inculpata lucra în calitate de medic la SC " " - B potrivit contractului individual de muncă încheiat la data de 18.10.2006 și folosea autoturismul Skoda cu nr. de circulație B- 41 - aparținând unității, ca mașină de serviciu.
Acest autoturism era asigurat la BT "ASIGURĂRI TRANSILVANIA" SA, potrivit Poliței de asigurare seria O/19/ /CV nr. -.
Cu ocazia dezbaterilor asupra fondului, atât inculpata, prin apărătorul ales cât și partea civilă au solicitat obligarea asiguratorului la plata despăgubirilor civile către partea vătămată constituită parte civilă în procesul penal.
Pe parcursul judecării cauzei la instanța de fond au fost citate atât partea responsabilă civilmente S:C " - - cât și asiguratorul C " ASIGURĂRI TRANSILVANIA" SA.
Partea civilă a solicitat în mod expres introducerea în cauză a asiguratorului T Asigurări Transilvania SA și obligarea acestuia la despăgubiri civile ( fila 19 dosar instanța de fond).
Față de această situație de fapt, decizia pronunțată de Tribunalul Iași este legală și temeinică.
Acțiunea în răspundere civilă este lăsată de legiuitor, întotdeauna la dispoziția victimei care a suferit un prejudiciu moral sau materiale. Indiferent de forma de vinovăție a autorului faptei ilicite, care poate constitui sau nu o infracțiune, în sarcina acestuia se naște o obligație de reparare integrală a prejudiciului.
În condițiile în care autorul faptei care a cauzat prejudiciul este asigurat de răspundere civilă - ca în cauza de față - victima are o acțiune directă împotriva asiguratorului.
Dacă partea civilă a fost despăgubită integral de asigurator, ea nu va mai putea pretinde despăgubiri de la autorul faptei; doar în situația în care prejudiciul nu a fost achitat integral de societatea de asigurare, partea civilă va putea pretinde diferența de la autorul faptei.
Răspunderea societății de asigurare se bazează pe contractul de asigurare, se limitează la condițiile stipulate în contract și este posterioară soluționării procesului penal, în cadrul căruia se stabilește numai existența răspunderi penale a inculpatului și cuantumul pagubei.
Obligația asiguratorului de a plăti contravaloarea prejudiciului cauzat prin accidentul de circulație direct persoanei vătămate reprezintă o obligație legală, se întemeiază pe dispozițiile art. 57 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 și presupune îndeplinirea cumulativă a trei condiții și anume: existența unui contract de asigurare A valabil încheiat, cauzarea unui prejudiciu față de un terț, în cadrul unui accident de circulație, din culpa asiguratorului sau a unei persoane care folosea autovehiculul cu consimțământul asiguratorului; solicitarea persoanei vătămate de a-i fi reparat prejudiciul de către asigurator.
Cum în prezenta cauză sunt întrunite cumulativ condițiile menționate și văzând și principiul disponibilității care guvernează acțiunea civilă, în mod corect Tribunalul Iașia desființat, în parte, sentința penală pronunțată de Judecătoria Iași și a înlăturat dispoziția vizând obligarea inculpatei în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor civile către părțile civile constituite în cauză.
În mod legal a fost obligată societatea de asigurare la plata sumelor de 2.000 euro și 1.500 lei cu titlu de daune materiale; 60.000 lei daune morale și 937 leu cheltuieli judiciare către partea civilă, precum și a sumei de 18.483,52 lei către Spitalul Clinic de Urgențe "Pro. N ", cu dobânda legală reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată.
Sub acest aspect recursul promovat de asiguratorul C " T ASIGURĂRI TRANSILVANIA" SA C N, apare ca nefondat.
Partea responsabilă civilmente SC " " B încheiase cu asiguratorul polița de asigurare nr. U 31852, cu valabilitate până la data de 31.12.2007 pentru autoturismul marca Skoda cu nr. de circulație B - 41 - și în baza acesteia a fost angajată răspunderea civilă a asiguratorului.
Cuantumul daunelor materiale la plata cărora a fost obligat asiguratorul, în favoarea părții civile a fost corect stabilit, avându-se în vedere probele administrate și care au dovedit că partea civilă după accident, nu a mai putut locui la cămin, fiind nevoită să închirieze un apartament în municipiul I, în care să locuiască cu un membru al familiei care să-l îngrijească, și-a întrerupt un na de studiu la Universitatea Tehnică " Gh. " I plătind taxele școlare pentru reluarea studiilor, a cumpărat medicamente și alimente, toate fiind evaluate la 2.000 Euro și 1.500 lei.
În ce privește cuantumul daunelor morale, în mod just Tribunalul Iași le-a cuantificat la suma de 60.000 lei; la data săvârșirii faptei, partea vătămată era un tânăr în vârstă de 21 ani, student în anul II la Universitatea Tehnică "Gh. ". Accidentul suferit i-a schimbat radical viața; a fost nevoit să suporte repetate intervenții chirurgicale, tratamente recuperatorii, să-și întrerupă studiile, să suporte intense suferințe fizice și psihice care îl îndreptățesc a primi un echivalent al daunelor morale încercate.
Majorarea acestui ultim cuantum al daunelor morale acordate de tribunal nu se mai justifică față de starea actuală a părții vătămate; toate motivele susținute de parte civilă în recursul declarat au fost avute în vedere de Tribunalul Iași, atunci când a dispus majorarea cuantumului daunelor morale, la suma de 60.000 lei, iar prin hotărârea pronunțată li s-a acordat semnificația și eficiența cuvenită.
Așa fiind, o nouă apreciere a cuantumului acestor daune materiale și morale nu se mai justifică.
Fiind verificată legalitatea și temeinicia deciziei pronunțate de Tribunalul Iași, urmează ca în baza art. 38515pct. 1, lit. "b" Cod procedură penală să fie respinse ca nefondate recursurile promovate de asiguratorul BT Transilvania - C N și de partea civilă.
Hotărârile recurate au fost verificate din oficiu și prin prisma dispozițiilor art. 3859alin. 3 Cod penal constatându-se că nu sunt motive de casare.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de Asigurator BT Asigurari Transilvania și partea civila - împotriva deciziei penale nr.236 din 30.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre pe care o menține.
Obliga pe recurenți sa plătească statului câte 100 lei cheltuieli judiciare, iar inculpatei-intimate câte 750 lei, cu același titlu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.10.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier,
- -
Red. SO
Tehnored.
2. ex. / 09.11.2009
Judecători fond -
- -
Președinte:Daniela DumitrescuJudecători:Daniela Dumitrescu, Otilia Susanu, Maria Cenușă
